Anul acesta sezonul de iarna în Bucegi a început în forță cu viscol, ninsoare ăi ger. Dar tot în forță s-a și “dezumflat”. Astfel, în numai o săptămâna, zăpada care acoperea dealurile și poienile de la poale s-a retras acolo unde se simte ea mai bine, pe vârfurile și in căldările munților. Sub presiunea celor 13 grade cu plus de la jumătatea lui noiembrie iarna a bătut în retragere și am fost nevoiți să urcăm cât mai sus, în zonele nordice ale Bucegilor, pentru a o găsi. Dar cum zeul iernii îi răsplătesșe pe cei care-l respectă, pe 25 noiembrie am realizat o frumoasă turăde iarnă autentică.

Plecând din “primavara” Țării Bârsei am pornit în căutarea zăpezii în Valea Mălăiești. Profitând de vremea excelentă și de coechipierul extrem de bine antrenat și echipat au fost parcurse câteva culoare și vâlcele de la obarșia văii mai sus amintite.

Valea Mălăiești se naște din câteva hornuri înguste și care nu prezintă niciun interes din punct de vedere alpin vara. Iarna însă se transformă în culoare foarte interesante și cu probleme specifice alpinismului de iarnă (gheață, cornișe, pantă înclinată).

Cel mai cunoscut horn este cel din dreapta sau “cel mare” cum privim spre abrupt fiind și cel mai ușor accesibil. Dar mai există încă două în stânga lui mult mai interesante și tehnice (Hornul Mic și Hornul din Stanga). Cel mai din stânga are și o săritoare de 25 m care uneori nu este acoperită de zăpadă fiind un obstacol de “mixt” (zăpadă-gheață-stâncă) numai bun pentru urcat la colțari și piolet.

Un alt horn interesant este cel care urcă în Padina Crucii (dreapta cum privim spre Hornul mare) care iese într-o strungă îngustă din această creastă subestimată și deseori ignorată.

Astfel, o echipa de doi alpiniști (client+ghid montan) au parcurs următorul traseu de o zi întreagă: Cabana Mălăiești-Hornul din stânga (cu săritoarea parțial descoperită)-coborâre în valea Mălăiești pe Hornul mic-urcare pe Hornul din Padina Crucii-coborâre pe Vâlcelul Padinei Crucii-Cabana Mălăiești.

Vâlcelul Padinei Crucii are o pâlnie mare la obarșie și iarna este impracticabil din pricina riscului crescut de declanșare a avalanșelor.

Fiind o zonă în care soarele pătrunde rar zăpada a fost “zahăr” și gheața prezentă pe fiecare colț de stâncă neacoperit. Săritoarea din Horn are câteva trepte verticale și un pasaj îngust cu aspect de fisură pe o lungime de 25-30m.

Traseul a fost repetat a doua zi de o echipă formată din trei persoane (ghid+2 clienți) în condiții similare, dar cu câteva grade Celsius în minus.