Vâlcelul Clăii Mici (Vâlcelul Clăiței)

Pentru că iarna ne-a permis, riscul de avalanșă existând, dar fiind redus, în ziua de duminică 19 februarie am urcat Vâlcelul Clăiței sau Vâlcelul Clăii Mici cum mai este cunoscut (sau denumit) din Bucegi – Muntele Jepii Mici.

Intrarea în traseu am făcut-o din poteca de Valea Jepilor (incorect denumită “Traseul Jepii Mici”). Vâlcelul urcă abrupt până într-o muchie secundară plină de jpeneni de unde se iese apoi în Muchia Înaltă ce ajunge în final pe Vârful Jepii Mici la 2143 m.

Astfel, diferența de nivel din Bușteni până în Platou este de peste 1000 m dintre care 800 m sunt pe culoarul văii.

Prima secțiune a avut zăpadă excelentă, astfel ca până la Brâul lui Răducu ne-am deplasat rapid, singura piedică fiind înclinația accentuată a pantei.

De la Brâu am continuat pe firul principal întrerupt de data asta de 4 săritori destul de dificile (roca friabilă și instabilă) pe care tehnica de mixt a fost utilizată cu succes. Zăpada a început aici să ne pună probleme fiind afânată și depozitată inegal de vânt. Astfel, mergeam 5 metri pe “tare” și 15 metri până la mijloc pe panta abruptă.

Ieșirea pe hornul final (mixt) a fost urmată de jungla de jnepeni care ne-a epuizat până în Muchia Înaltă (în jur de 1 oră de luptă cu crengile).

Urcând pe munchia aceasta și având în stânga Valea Comorilor, în jurul orei 17.00 am ieșit pe Vârful Jepii Mici și am urmat Platoul spre traseul Schiel, coșmar de ceață și ninsoare, amenințați de noaptea care stătea să vină. După GPS și busolă am mers spre Piatra Arsă și, după câteva ocoluri inutile și obositoare, am început coborârea pe Drumul Urlătorilor (impropriu denumit “Traseul Jepii Mari”) prin bezna lăptoasă. Nenumăratele traversări de culoare înghețate (deseori același la diverse niveluri) prin ninsoare și ceață deasă ne-au întârziat și am ajuns la Bușteni la ora 22.00, dupa 13 ore de umblat în condiții nu tocmai ușoare.

Vreau să felicit echipa, mai exact pe Ileana și Robert Krubl și Viorel Sima pentru prestația deosebită, sprijinul pe care mi l-au acordat și și l-au acordat unii altora și pentru puterea de luptă de care au dat dovadă.

Satisfacțiile meseriei au apărut cu atât mai evident în aceste condiții: tura a fost un succes și declarația unuia dintre cei trei că “anul trecut nu mă vedeam eu făcând așa ceva!” mi-a dat încă o dată un imbold de a merge mereu mai departe. Esențial este ca partenerii de coardă / clienții să evolueze de la tură la tură, de la sezon la sezon, acesta fiind scopul meu și satisfacția mea personale.

 

 

Ski pe Valea Cerbului

Deși iarna a debutat în forță anul acesta, iar lunile decembrie și ianuarie ne-au întâmpinat cu zăpadă abundentă și ger, cărora le datorăm câteva frumoase ieșiri la ski de tură, luna februarie este complet dezamăgitoare din punctul ăsta de vedere.1

Dar cum refuzăm să acceptăm că primăvara vine când încă nici nu e martie, sâmbătă 18 februarie am zgâriat skiurile și pieile de foca între Babele ăi Cerdacul Obarșiei cu intenția de a coborî pe Valea Cerbului.

Pe parcurs ne-am uitat cu tristețe la văile Șugări, Doamnele și Obârșia care arătau ca alte dăți în noiembrie sau iunie. Mai pe scurt: zăpadă ioc! Când s-or inventa skiurile pentru pietre o să discutam altfel.

Valea Cerbului s-a prezentat însă foarte bine și firn-ul de pe firul văii ne-a permis sa coborâm fără sincope din căldarea superioară până în poiana La Stâna Arsă (la confluența cu văile Priponului și Caprelor).

Și pentru că era devreme (ora 12.00) și aveam încă energia tinereții revoluționare, am mai urcat încă o dată sutele de metri până la stăna de sus de unde am coborat din nou.

Reveniți, pentru a doua oară, în poiana mai sus amintită, am mers parțial pe picioare, parțial pe skiuri până în Poiana Coștilei de unde, deși nu eram deloc optimist, am reușit să skiem pe Munticel până la 15 minute de Căminul Alpin din Bușteni.

A fost o tură reușită având toate ingredientele: risc de avalanșă minim, diferență de nivel considerabilă și parteneri extrem de bine pregatiți și cu chef de treabă.

Am avut parte de toate tipurile de zăpadă: înghețată și plină de capcane pe platou, “tablă” firnuită pe firul văii, afânată prin poieni și umezită spre final.

Vestea bună este că la retragere a început să ningă, deci sperăm că iarna va reveni măcar cât să nu spunem, așa cum am gândit cu toții deja, că: “e mai nasol ca anul trecut”.

În prima jumătate a iernii am reușit să parcurgem pe skiuri rute în Piatra Mare, Postăvarul, Munții Neamțului, Piatra Craiului și, evident, Bucegi.

Să vedem ce se va întampla în a doua jumătate a primăverii (ups, mă scuzați: a IERNII!).

 

 

Creasta Padinei Crucii-Alpinism de iarnă în Bucegi

Cu siguranță mulți dintre cei care merg în mod normal pe munte au auzit de Creasta Padinei Crucii din Bucegi. O muchie “insignifiantă”, înghesuită undeva între Bucșoiul și Țigănești, străbătută de poteca marcată de la Malaiești spre Lacul Țigănești, plină de jnepeni și fără niciun interes alpin sau turistic. Cam asta este părerea generală despre această muchie din nordul masivului.

În mare parte este adevărat, dar dacă împingi explorarea dincolo de vârful nasului, mai exact dincolo de șaua atât de populară de deasupra cabanei Mălăiești și ai răbdare să treci de jungla jnepenilor, descoperi o splendoare de creastă pe care doar caprele negre o cunosc în amănunt. Dacă le-am întreba pe ele ce ne-ar spune oare?

Asta ne-am propus și noi în iernile din urmă: să le întrebăm direct “care vă mai este viața p-aici?”

Deja avem o tradiție de peste 4 ani de când conducem iarna grupuri de alpiniști pe Creasta Padinei Crucii și am avut tot soiul de abordări: fie urcând direct de la cabana Mălăiești, fie pe vreun horn sau culoar de zăpadă direct in inima crestei.

Debutând cu jnepeni care se pot sau nu ocoli (în funcție de starea zăpezii), continuând cu pasaje înierbate și mici protuberanțe stâncoase, traseul pe muchie ajunge la baza unui punct ușor vizibil din Valea Mălăiești: un ac de piatră foarte bine evidențiat.

Din acest loc traseul devine mai tehnic și, deși nici până aici nu a fost banal, începe să pună probleme mai serioase.

Două-trei trepte stâncoase de 10-15 m bareaza calea și, pe lângă faptul că muchia este aeriană pe alocuri, lipsa asigurarilor decente face tura și mai complicată.

Se poate, în câteva locuri, monta câte un friend, dar asigurarea principală rămâne la piolet sau ancoră de zăpadă. Brânele subțiri pe care traversările sunt riscante și cornișele omniprezente sunt iarași parte din peisaj.

Ieșirea în creasta dintre Scara și Omu este un Z imens cu pasaje aeriene care deseori au cornișe.

Dacă adăugăm și dificultatea de orientare în unele pasaje, cred că facem o reclamă bună pentru acest loc interesant, după părerea noastră. Mai ales celor care vor să descopere locuri noi.

Avem deja în acest sezon 3 ieșiri în zonă și vor urma cu siguranță și altele.

 

 

 

Program ture externe iunie-septembrie 2017

In sezonul de vara (iunie-septembrie) 2017 vom organiza mai multe ture de alpinism si trekking in Alpi (Franta, Italia, Elvetia, Austria si Germania). Incercam sa acoperim toate zonele importante si clasice din acesti munti.

Tintele noastre vor fi:

FRANTA: Mont Blanc – varful principal (4807m)

– numar maxim de participanti – 4

– nivel de pregatire tehnica: mediu

– nivel conditie fizica: superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 3-4 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza ghetarului, urcare mixta (stanca+gheata+zapada) pana la 4000m, alpinism de iarna (zapada) peste 4000m

– dormit pe munte: 2-3 nopti la cabane

ITALIA: Monte Rosa propunerea I – varfurile Dufourspitze (4634m), Zumsteinspitze (4563m) si Signalkuppe (4554m)

– numar maxim de participanti – 3

– nivel de pregatire tehnica: mediu spre superior

– nivel conditie fizica: superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2-3 zile

– caracteristica rutei: acces cu telecabina pana baza ghetarului, urcare mixta (stanca+zapada) pana la 3400m, alpinism de iarna (zapada) peste 3400m

– dormit pe munte: 2 nopti la cabane

ITALIA: Monte Rosa propunerea II – varfurile Pyramide Vincent (4215m), Parrotspitze (4432m) si Ludwigshöhe (4341m)

– numar maxim de participanti – 5

– nivel de pregatire tehnica: incepator spre mediu

– nivel conditie fizica: mediu

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2-3 zile

– caracteristica rutei: acces cu telecabina pana baza ghetarului, urcare mixta (stanca+zapada) pana la 3400m, alpinism de iarna (zapada) peste 3400m

– dormit pe munte: 2 nopti la cabane

ELVETIA: Matterhorn – varful principal (4478m) pe ruta elvetiana (Creasta Hoernli)

– numar maxim de participanti – 2

– nivel de pregatire tehnica: superior

– nivel conditie fizica: superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2-3 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza crestei Hoernli (3200m), urcare mixta (stanca+gheata+zapada) peste 3200m

– dormit pe munte: 2 nopti la cabane si/sau refugiu

ITALIA: Gran Paradiso – varful principal (4061m)

– numar maxim de participanti – 5

– nivel de pregatire tehnica: incepator

– nivel conditie fizica: medie

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza ghetarului (3000m), alpinism de iarna (zapada) peste 3200m

– dormit pe munte: 1 noapte la cabana

AUSTRIA: Grossglockner – varful principal (3798m)

– numar maxim de participanti – 4

– nivel de pregatire tehnica: mediu spre superior

– nivel conditie fizica: medie

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2 zile

– caracteristica rutei: trekking pana la baza ghetarului (2900m), urcare mixta (stanca+zapada) pana la 3300m, alpinism de iarna (zapada) peste 3300m

– dormit pe munte: 1 noapte la cabana

GERMANIA: Zugspitze – varful principal (2962m) pe rura clasica (Hoellental) si Creasta Jubilaeumsgratt (grad de dificultate II-III)

– numar maxim de participanti – 5 pentru Varf – 3 pentru Jubilaeumsgratt

– nivel de pregatire tehnica: mediu pentru Varf si superior pentru Jubilaeumsgratt

– nivel conditie fizica: mediu spre superior

– durata ascensiune (urcare-coborare) propriu-zisa: 2 zile pentru Varf si 2 zile pentru Jubilaeumsgratt

– caracteristica rutei pe Varf – trekking si via ferrata pana la baza ghetarului, alpinism de iarna (zapada), via ferrata pana pe Varf (coborare cu telecabina)

– caracteristica rutei pe Jubilaeumsgratt – trekking pana la baza traseului, via ferrata si catarare de vara (se poate face in ambele sensuri Zugspitze-Alpspitze sau invers)

– dormit pe munte: 1 noapte la cabana sau 1 noapte la refugiu

Recomandari:

– pentru alpinisti incepatori: Gran Paradiso, Monte Rosa propunerea I

– pentru alpinisti de nivel mediu: Mont Blanc, Monte Rosa propunerea II, Grossglockner

– pentru alpinisti incepatori: Matterhorn, Jubilaeumsgratt din Zugspitze

– pentru drumeti de nivel avansat: Zugspitze pe ruta clasica (Hoellental)

Se pot cupla 1-2 ture pentru aclimatizare sau diversitate (e.g.: Gran Paradiso cu Monte Rosa propunerea I sau Monte Rosa propunerea I cu Monte Rosa propunerea II).

Va asteptam!