Iarnă grea în Padina Închisă

Dintre văile de abrupt nemarcate din Piatra Craiului, Padina Închisă are, poate, cea mai comodă cale de acces. Venind dinspre Zărnești pe drumul care trece pe lângă Schitul de la Colțul Chiliilor spre refugiul Diana intrăm pe traseul care la început nu promite nimic, dar se deschide spectaculos după câteva sute de metri. Zona este impresionantă prin pereții imenși care o închid, dându-i și numele, de altfel.

La începutul lunii aprilie, pe viscol și temperaturi scăzute (-10°C), am organizat o tură în zonă, o tură de iarnă autentică. Săritorile văii au fost urcate în condiții de mixt (zăpadă, gheață și pasaje stâncoase), vremea nefiind tocmai prietenoasă. Dar echipa s-a descurcat foarte bine și a fost foarte cooperantă și bine pregătită fizic și tehnic.

S-a urcat până la nivelul Strungii Izvorului unde depozitele de zăpadă impresionante și vremea urâtă din creasta principală, ne-au influențat decizia de a coborî pe același traseu.

Brâna Caprelor, îngropată efectiv în zăpadă și imposibil de ocolit, a fost trecută cu balustradă de coardă, minimizându-se astfel riscurile unei accidentări în caz de avalanșă.

Ca sa dăm o idee clară despre câtă zăpadă am găsit în zonă, grota de pe traseu avea intrarea complet astupată și orice traversare a pus probleme mai mult sau mai puțin serioase.

A fost practic o trecere prin două anotimpuri: plecând din primăvara de la poalele muntelui spre iarna de sus și înapoi.

Sau, mai precis, de la noroaiele primăverii la… ce trebuie să fie în perioada asta a anului.

Traseul nefiind dificil în mod normal, în condițiile date a fost impresionant și doar o bună cunoaștere a tehnicii de iarnă și a zonei, precum și prestația excelentă a echipei de clienți au dus la reușita turei.

 

 

 

 

 

Atelier despre avalanșe în Făgăraș

Fiind (încă sau de abia acum) “de sezon” am organizat în zilele 31 martie – 01 aprilie la Cabana Valea Sâmbetei un mini atelier despre avalanșe.

În prima seară am discutat câteva aspecte teoretice despre acest subiect, pentru a putea avea cât mai mult timp disponibil pentru exerciții practice în ziua următoare.

S-a vorbit despre: definirea termenului de avalanșă, clasificarea avalanșelor (după forma de plecare, după forma de curgere), mecanismul de declanșare a avalanșelor (forțele care guvernează fenomenul), situațiile de risc (tipuri de văi, înclinații de pante, tipuri de zăpadă, condiții antropice și naturale, condiții meteo și nivo), evitarea și minimizarea riscului.

Au urmat exemple concrete (fotografii, filme, relatări de cazuri reale) și trecerea în revistă a echipamentelor de salvare cunoscute până în prezent.

În ziua următoare a fost prezentat echipamentul minim pe care orice skior sau alpinist trebuie să-l aibă (și să știe să-l folosească!). Apoi s-au făcut exerciții practice: profilul zăpezii (straturi, teste de stabilitate, teste de compresie, tipuri de cristale), detectarea victimelor cu DVA-ul, localizarea exactă cu sonda (teste de recunoaștere a materialului sondat), săparea cu lopata și dezgroparea victimei.

Participanții s-au împărțit pe echipe și toate “victimele” au fost “salvate” în timp util.

Profitând de faptul că zona Sâmbăta este emblematică pentru declanșarea avalanșelor s-au putut observa diverse tipuri de curgeri deja declanșate, dar și unele zone din care urmează să ”plece” zăpada.

Deși a fost mult volum de informație, participanții au dovedit interes și dorință de a învăța și exersa, ceea ce a fost o plăcere pentru mine ca organizator.

Să sperăm că nu va fi nevoie ca informațiile oferite să fie aplicate vreodată practic.

Traversare Râșnov-Bran pe skiuri de tură

Pentru că a mai rămas zăpadă suficientă în nordul Munților Bucegi, la sfârsitul lui martie, în timpul săptamanii, am realizat o frumoasă traversare a masivului pe skiuri de tură.

Plecând din Valea Glăjăriei am urcat parțial pe picioare, parțial pe skiuri până la Cabana Malaiești (45 de minute in clăpari până la băncuța de la “râpă” și apoi pe foci).

Urcușul până la baza Hornului Mare s-a desfășurat în condiții excelente (în prima căldare trecând peste urmele unei avalanșe de dimensiuni medii venită dinspre Padina Crucii).

Hornul a fost urcat la colțari și piolet, zăpada fiind înghețată bocnă.

Am coborât apoi pe Valea Gaura prima caldare și pragul următor pe skiuri, iar culoarul de la capătul pragului către căldarea inferioară a fost coborât din nou la colțari și piolet.

Ne-am mai chinuit apoi în porțiunile de pădure și prin poienile de deasupra stânei, apoi am urcat în Șaua La Polițe pe uscat.

Dacă mă întrebați cum se urcă pe pietre și printre rădăcini în clăpari de tură și cu skiurile în spate agățându-se de toate crăcile, vă spun: există o singură tehnică – înjurând.

Surprinzător, am mai putut skia, chinuit ce-i drept, încă câteva sute de metri spre Valea Poarta pe traseul care ocolește Vârful Gogu Noaghiei.

În zona La Polițe nu am fost singuri, ci un urs, ale cărui urme le-am remarcat încă de pe vale, ne-a însoțit invibil, dar prezent precum conștiința noastră. Era și pentru el o zi liberă și liniștită din timpul săptămânii.

Sperăm să mai țină zăpada cel puțin 2 săptămâni pentru că mai avem multă treabă în zonă.

Din nou pe Creasta Pietrei Craiului

Așa cum speram ultima dată când am parcurs Creasta Nordică a Pietrei Craiului, mai exact în ianuarie, iarna s-a întors pe munte și am mai organizat o tură pe același traseu în martie, dupa câteva zile de ninsori viscolite.

Astfel, în zilele 21-22 martie a fost parcurs traseul de către o echipă de 3 persoane, în timpul săptămânii, în condiții de zăpadă mare și apoasă (chiar și la primele ore ale zilei).

Urmele de avalanșe și calitatea zăpezii nu ne-au permis niciun fel de ocol, fiecare vârf al crestei fiind urcat pentru a nu risca nimic.

Fiind după câteva zile de viscol, fiecare detaliu al traseului era îmbrăcat în chiciură, sporind în felul acesta farmecul turei.

Echipa s-a mișcat bine și am reușit să parcurgem traseul: Cabana Curmatura-Vf. Turnul-Vf. La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Prăpăstii în circa 12 ore.

A doua zi după ascensiunea noastră zăpada a început să se topească masiv. Astfel, o avalanșă căzută exact înainte de primele lanțuri de pe traseul de urcare pe Turnul pe care am prins-o joi, a dispărut complet miercurea următoare.

Am refăcut peste câteva zile porțiunea Vf. Turnul-Șaua Padinei Închise-Lehmann-Cabana Curmătura pe zăpadă mult mai puțină, practic la jumătate față de ce fusese cu doar 6 zile înainte.

Cu aceste ture, plus altele în decembrie 2016 și februarie 2017, am ieșit în creasta principală a Pietrei Craiului de 5 ori în acest sezon și am parcurs diverse porțiuni din acest traseu frumos și solicitant.