Skiul de tură nu ne-a răpit tot timpul și toată energia, așa că a rămas destul din ambele pentru a organiza câteva ieșiri de alpinism și drumeție pe rachete de zăpadă.

Când vremea și zăpada ne-au permis am parcurs de câteva ori Vâlcelul cu fereastră din Piatra Craiului, urcându-l și coborându-l fără să ieșim în creastă, riscul de avalanșă fiind mare mai sus de fereastra propriu-zisă. S-au urcat la doi pioleți majoritatea obstacolelor și s-a coborât în rapel.

Un alt traseu deosebit de frumos a fost traversarea din Bran în Râșnov peste Munchia Clincea – Vf. Țigănești – Valea Țigănești – Padina Crucii – Cabana Mălăiești. Profitând de zăpada excelentă și sigură am parcurs traseul într-o zi lungă și geroasă.

În Piatra Craiului a fost traversată Piatra Mică din Poiana Zănoaga peste vârf (1816 m) până în Șaua Crăpăturii. Zăpada necălcată și afânată din zonele de pădure a fost ’’îmblânzită’’ de rachete, iar zona de stâncă și abrupt am trecut-o cu colțari și piolet.

Tot în ’’Crai’’ am urcat până la Cabana Acunsă sau Refugiul Speranțelor pe la Peretele Malul Galben pe rachete și colțari. Zăpada apoasă, mare și grea ne-a stors de energie vreme de aproape 6 ore și a făcut din această tură aparent banală o încercare de voință și forță.

Tot profitând de zăpada tasată și fără risc de avalanșă am urcat și Varful Ascuțit pe un vânt care avea suficienți km/h ca să nu putem merge în două picioare prea mare distanță. Coborârea am facut-o pe Valea Crăpăturii care, după o zi în care am avut parte de rafale serioase, părea o oază de liniște și calm.

În Făgăraș am urcat pe piciorul Piscul Negru până pe vârful cu același nume, 2244m, pe o diferență de nicel de 1000m din Transfăgărășan. Am putut ”admira” nenumărate avalanșe numai bune de studiat din locul sigur în care ne aflam. Inițial pe rachete, apoi pe colțari am urcat acest vârf puțin umblat al Făgărașului.

Tura pe rachete cea mai închegată și coerentă a fost urcarea pe Vf. Piatra Mare după ninsoarea abundentă de la sfârșitul lui ianuarie.

Nu în ultimul rând am să amintesc și tura de pe Vârful Musala (2925 m) din Bulgaria. Pe vreme grea (vânt infernal, lapoviță, ceață densă) am urcat cel mai înalt vârf din Peninsula Balcanică, ajutați de rachetele de zăpadă care ne-au scutit de efortul spargerii potecii până la baza abruptului final unde am putut folosi colțarii și pioletul.