Bilanțul lunii octombrie 2020

Nu a fost, categoric, un octombrie prea prietenos! Ca mai toate evenimentele din acest an atipic și cea mai frumoasă și stabilă (statistic) lună a anului nu a fost ca în alte vremuri. Ploioasă, mohorâtă în cea mai mare parte, dar lăsându-ne totuși să ne desfășurăm activitatea. S-a dat pe brazdă până la urmă și am putut să adunăm la sfârșitul ei câteva ture deosebit de frumoase.

Activitatea noastră în sezonul uscat cuprinde alpinism/carpatism, drumeție pe trasee marcate sau nemarcate și cățărare din care vom puncta mai jos cele mai interesante episoade din octombrie.

Alpinismul clasic sau carpatismul, cum se mai numește în ultimii ani, l-am împărțit între Bucegi, Făgăraș și Piatra Craiului.

Bucegi:

– urcare pe Hornul dintre fire cu continuare pe Valea Gălbenele firul principal și coborâre tot pe acesta din urmă

– explorare Valea Hornului și Valea Mălinului (inclusiv zona inferioară cuprinsă între Hornul mare pământos și Valea Cerbului)

– Brâul Portiței și coborâre pe Valea Spumoasă (firul integral inclusiv Săritoarea lui Magheru – 80m)

Piatra Craiului:

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră și continuare pe Brâul de sus cu traversarea Hornului Închis

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră și coborâre prin Padinile frumoase la cabana Curmatura, realizând o traversare a masivului de la vest la est

– în colaborare cu Himalaya Travel am parcurs traseul Padina Lăncii firul principal cu ieșire în Creasta Sudică și continuare până în Șaua Funduri

Făgăraș:

– pe o vreme potrivnică, umedă și cețoasă, am parcurs Muchia Vârtopel și o bucată importantă din Muchia Arpășelului. Retragerea a fost direct în poteca marcată a traseului de vară de pe creasta principală.

La capitolul trasee nemarcate, în afară de Bucegi și Piatra Craiului s-a alăturat și Ciucașul:

– Refugiul Speranțelor – Scara de fier – Brâul de mijloc – La Ulcior – Canionul Anghelide cu Himalaya Travel (Piatra Craiului)

– Valea Morarului – Creasta Balaurului –Vârful Bucșoiu mare 2492m – traseul Tache Ionescu (Bucegi)

– traseul Coama scurtă și Cetatea Gropșoarelor – Creasta Zăganului – Colțul Vânătorului (Ciucaș)

Într-un weekend rezervat pentru aceasta am fost la Cota 2000 din Făgăraș unde am participat la o rundă de pregătire împreună cu formația Salvamont Argeș. A fost efectuată o tură de testare a noilor stații de emisie-recepție în colaborare cu Salvamont Sibiu.

Piesa de rezistență a fost un weekend prelungit de drumeție în Parcul Național Retezat pe parcursul a patru zile de vis. Cu baza în Poiana Pelegii au fost urcate: Vârful Peleaga 2509m, Vârful Păpușa 2508, Vârful Bucura, Vârful Judele, Vârful Custura Bucurei.

Fotografii au putut imortaliza: Lacul Bucura, Lacul Lia, Lacul Ana, Lacul Viorica, Lacul Florica, Tăul Porții, Tăul Agățat, Poarta Bucurei, Lacul Peleaga, Tăurile din Valea Rea S-a ajuns și în Șaua Plaiul Mic la Tăurile Păpușii.

Așteptăm cu interes prima zăpadă consistentă care va veni cu siguranță în luna noiembrie.

Alpinism în Ciucaș

Au trecut 15 ani de când am pășit pentru prima dată în afara potecilor marcate ale Ciucașului. Intram atunci plini de curiozitate în inima Gropșoarelor forțând urcarea din plaiurile de la poale până sus pe vârf. Am forțat întâi cu privirea și imaginația apoi concret, intrând în pădure, trecând obstacolele unei zone extrem de sălbatice pentru ca apoi să ne trezim în fața unor dificultăți tehnice variate. Dar aici a început cu adevărat partea frumoasă! Eram la noi acasă, eram alpiniști și ne doream să nu fie totul simplu și ușor de abordat.

Cetatea Gropșoarelor, pentru că aspectul zonei spre asta ne-a dus cu gândul, se deschidea puțin pentru a ne lăsa să intrăm, iar arta a fost să găsim ieșirea, continuarea. Și am găsit-o atunci ocolind, ce-i drept, majoritatea dificultăților tehnice. Entuziaști am descris ruta prin revistele de atunci și sper că s-au bucurat și alții de aceleași senzații de pionieriat ca și noi.

Cu vremea am “complicat” traseul. Am abordat pe rând multe dintre zonele pe care le evitasem anterior, astfel că acum traseul în zona lui mediană se prezintă ca o succesiune de brâne aeriene, creste și hornuri care necesită asigurare și atenție.

Au urmat ascensiunile de iarnă, cu problemele lor specifice (gheață, zăpadă, viscole) care au diversificat problematica.

Am condus prieteni și în cele din urmă clienți și le-am urmărit reacțiile care treceau invariabil de la uimire la extaz.

Pe scurt, în 5 ore din poteca marcată spre Muntele Roșu (prin Valea Gropșoarele) avem ocazia să parcurgem un traseu de alpinism clasic într-o zonă superbă, cu priveliști minunate indiferent de anotimp, la capătul căruia nu finalul contează ci, ca în multe alte cazuri, însuși drumul.

Un album din ultima tură acolo puteți vedea pe pagina noastra de facebook.

https://www.facebook.com/alpinechallengero/