Tag Archives: Căpățâna Porcului

Bilanțul lunii septembrie 2024

Posted on by

Prima lună de toamnă a fost o lună… de vară, așa cum ne-am obișnuit în ultima vreme. Sunt părți bune și rele, ca în orice aspect al vieții, pentru că am putut să facem multe ture cu diverse tematici.

Chiar din 1 septembrie am fost alături de Active Travel care ne-a solicitat pentru un grup de spanioli. Detaliat, traseul a fost etapizat după cum urmează:

Ziua 1: acces cu mașina din Sinaia la cabana Piatra Arsă-urcare la Babele și Sfinx-Crucea Caraiman și retur pe Platoul Bucegilor

Ziua 2: zona Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul familial

Ziua 3: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Poiana Curmăturii-Valea Mărtoiu-Poiana Mărtoiu-La Table (Șaua Vlădușca)-Șaua Joaca-Satul Peștera-Satul Măgura

Ziua 4: Satul Măgura-creasta Măgurilor Branului-Castelul Bran

Ziua 5: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus

Au fost, cu ale cuvinte, o suită de masive diferite (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare și un pic de Leaota) cu o familie, diferite generații, foarte entuziaști și bine pregătiți.

După aceea am luat o pseudopauză în care am urcat cu Scott și Enya în Postăvaru, mai exact pe Vârful Tâmpa pe la Treptele lui Gabony și am coborât pe Drumul Serpentinelor.

Am revenit în plină forță în Bucegi pentru o tură pe traseul: Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Hornul lui Gelepeanu. Totul a decurs perfect până la ieșirea în Platoul Bucegilor unde o ploaie rece, ce prefața toamna, ne-a determinat să coborâm pe o variantă comodă și sigură, modificându-ne planurile inițiale mai temerare. Această tură de carpatism a fost alături de Back to nature.

O zi cu Active Travel ne-a readus la cabana Curmătura, în Prăpăstiile Zărneștilor și în Șaua Crăpăturii. Un cuplu de turiști germani ne-au fost clienți, prilej cu care am evadat un pic din problematica autohtonă, în special la nivel de discuții.

Ca să nu ne ieșim din mână aceeași agenție ne-a dat de lucru peste două zile și am reajuns la Poiana Zănoaga și Poiana Curmăturii.

Împreună cu Back to nature am parcurs traseul: Valea Seacă a Caraimanului. Am ieșit pe Brâul Portiței și am continuat urcarea pe Vâlcelul Mortului până la Crucea Caraiman. Coborârea a fost pe la cabana Caraiman și apoi pe Valea Jepilor. O tură lungă și complexă, dar pe o vreme superbă, cu stâncă uscată și parteneri bine pregătiți.

Canionul Orății este un adevărat spectacol al naturii și suntem recunoscători acesteia că ne-a permis și nouă, muritorilor, să îl putem străbate cu mijloacele noastre. O suită de rapeluri din stații foarte bine amenajate, ne-a umplut o zi în această zonă aparte.

Apoi am fost în Piatra Craiului cu intenția de a ne bucura de Abruptul Vestic, care toamna este la apogeul spectaculozității. Cu plecare de la Plaiul Foii, am urcat la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) și am continuat pe Brâul de mijloc (în care am intrat după coborârea pe Scara de fier din Padina lui Călineț). Cu un mic ocol pe Vâlcelul Caprelor pentru a admira Degetul lui Călineț, am continuat pe Brâu (trecând printre altele și de Termopile, de punctul La Plăci și așa mai departe) până la grota La Ulcior. De aici am coborât pe Vâlcelul Crăiței la refugiul Castelul Crăiței și apoi pe Valea Vlădușca la Plaiul Foii.

O drumeție prin Țara Bârsei (satele Șirnea, Măgura și Peștera) combinată cu o evadare culturală și istorică (la Castelul Bran și Sighișoara) au fost oferite unui grup venit prin World Sinergy Travel. În drum ne-au ieșit: Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, toate aflate în poate cea mai interesantă cetate medievală încă locuită din Europa de est.

Am fost apoi cu trei grupuri diferite adunate de Active Travel din Brașov în zona de la poatele Pietrei Craiului. Turele sunt standard, cu satele izolate Măgura și Peștera, dar și cu Prăpăstiile Zărneștilor sau cabana Curmătura și împrejurimile ei (Șaua Crăpăturii, Poiana Zănoaga, Poiana Curmăturii). În prima parte ne-am bucurat de solitudinea și liniștea locurilor, de potecile ascunse ale localnicilor, dar și de priveliștile munților semeți din jur (Bucegi și Piatra Craiului). În partea a doua am intrat în Parcul Național și am gustat un pic din farmecul acestui loc unic.

Cu o persoană din Ecuador am parcurs în Ciucaș traseul: Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca pe sub Tigăile Mari-Șaua Tigăilor-Pasul Bratocea. A fost o ocazie foarte bună de a-i arăta un colț pitoresc din Carpați, dar și de a putea împărtăși impresii despre Anzii din Cordillera Central unde am făcut în decembrie 2023 o expediție foarte reușită.

După o altă drumeție prin satele brănene împreună cu Active Travel, ocazie cu care am ghidat un turist din UK extrem de entuziast și dornic de a descoperi locuri noi,

am revenit la lucruri mai elaborate și am parcurs traseul: Brâul Ciorânga mare de la Refugiul Speranțelor la Vârful Ascuțit. Unul dintre traseele relativ nou marcate, după ce ani buni a fost o rută celebră de carpatism, acest brâu este o ocazie ideală de a descoperi detaliile Abruptului Vestic al Pietrei Craiului. Ieșirea în creasta principală, Creasta Nordică, pe vârful de 2135m, și coborârea pe versantul estic prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura are farmecul ei, versanții fiind diferiți și spectaculoși.

La cursul de dezvoltare profesională din Munții Apuseni, organizat de colegii de la AGMR (Asociația ghizilor montani din România), am parcurs traseul de via ferrata Grota lui Hili din Cheile Turzii. Totodată s-au discutat aspecte importante ale meseriei de ghid montan, atât legislative cât și practice.

Cu Active Travel am schimbat un pic registrul și am însoțit un cuplu în Piatra Mare. Traseul a fost circuitul: Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare-Drumul Familial-Prăpastia Ursului-Dâmbul Morii.

Au urmat apoi câteva zile de drumeție în Piatra Craiului și Bucegi cu un grup din Suedia.

Prima zi: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

A doua zi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Plaiul Boului-Valea Bângăleasa- Moieciu de sus.

Periplul suedezilor în România s-a încheiat cu o tură de bicicletă printre podgoriile Prahovei și cu inevitabila degustare de vinuri locale.

Cu un grup mai numeros (profesori de la un liceu privat) am parcurs poienile de la poalele Bucegilor pe ruta: Bușteni-Căminul Alpin-Poiana Coștilei-Poiana Pichetul Roșu-Șaua Baiului-Gura Dihamului-Bușteni.

Profitând de vremea care a devenit din ce în ce mai plăcută după canicula verii, am plimbat un pic cățeii prin Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari. Este un loc liniștit și ușor accesibil, fără stâne și alte pericole pentru micii noștri prieteni.

Am încheiat luna cu o drumeție de două zile în colaborare cu Active Romania. Prima zi a fost despre Măgurile Branului, urmată, în ziua a doua, de poienile Curmăturii și de cabană, incluzând și nelipsitele Prăpăstii.

Bilanțul lunii aprilie 2024

Posted on by

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii ianuarie 2024

Posted on by

Prima lună a anului a debutat cu o perioadă foarte săracă în zăpadă, drept pentru care ne-am ”luptat” să găsim trasee de alpinism și de drumeție de iarnă în adevăratul sens al cuvântului.

Prima ieșire a fost atipică pentru acest sezon. Ea a constat într-o alergare din Valea Glăjăriei la cabana Mălăiești, apoi către crucea din Padina Crucii și înapoi. O zi frumoasă, dar aproape lipsită de zăpezile caracteristice lunii ianuarie. În final, a fost o zi reușită, deși nu a fost propriu-zis o tură demnă de, teoretic, cea mai geroasă perioadă a anului.

Fiind avantajați de riscul minim de avalanșă am putut parcurge o rută de alpinism mai puțin populară, dar pe care noi o îndrăgim în mod deosebit. Muchia Padinei Crucii, granița dintre văile Mălăiești și Țigănești, se prezintă sub forma unor praguri abrupte, întrerupte de pasaje stâncoase verticale. Cățărarea mixtă se amestecă deseori cu traversările pe fețe de iarbă expuse și pe brâuri aeriene.

Intrarea în traseu am făcut-o din ultima căldare a văii Mălăiești, exact de sub Hornuri, pe un vâlcel înclinat, profitând de siguranța pe care ne-a dat-o puțina zăpadă a acestei ierni. Coborârea a fost una clasică: pe Hornul Mare, apoi la cabană.

Am fost apoi în Piatra Craiului unde am urcat în creasta principală și am parcurs o porțiune în condiții acceptabile de zăpadă. Ruta aleasă a fost: Hornul Găinii-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase. Abrupt și neiertător, Hornul Găinii este considerat una dintre cele mai sigure variante de ieșire sau retragere din Creasta Nordică. Coborârea a fost fix pe mijlocul Padinii, fiind foarte rapidă și în deplină siguranță.

A urmat o tură clasică în colaborare cu Back to nature: urcarea pe Vârful La Om sau Piscul Baciului dinspre satul Peștera. Traseul a fost cel binecunoscut: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera. O tură lungă, care se termină la apusul soarelui mai mereu, dar care duce amatorii de drumeție de iarnă (cu accente de alpinism de nivel ușor), pe cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Și nu oricum, ci urmând cea mai sigură rută în condiții hivernale.

Deși nu am prins zăpada ideală, fiind puțină și înghețată, am realizat totuși o excursie pe schiuri de tură în Bucegi. Traseul a fost întortocheat, dar a ieșit ceva mulțumitor: Cota 1400-Drumul de vară-fosta cabană Miorița-Valea Soarelui-Variantă-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1400. Pentru că a fost o zi cu vânt foarte puternic pe platou, instalațiile pe cablu nu au funcționat, așa încât ne-am putut bucura de domeniul schiabil de la Sinaia numai noi singuri.

Alături de Back to nature am organizat primul atelier de inițiere în alpinism din acest an. La Centrul Național Salvamont, gestionat de Asociația Montană Carpați, am fost cazați și am ținut partea de teorie (despre avalanșe, echipament, riscuri, noduri și diverse alte subiecte). În Valea Obârșiei (Ialomiței) și pe Piciorul Babelor am învățat urcarea și coborârea cu piolet și colțari, oprirea sau frânarea alunecării cu pioletul. În zona de sub Șaua Strunga am exersat amarajele cu pioletul și ancora de zăpadă și am făcut partea practică legată de avalanșe (profilul zăpezii, căutarea cu DVA-ul, sondarea și dezgroparea ”victimei”).

În zona pereților din Vărăria Mică am făcut rapel și alte manevre specifice de coardă. A fost încă un stagiu reușit, cursanții fiind acum mai în temă și mai autonomi, lucruri pe care ni le și propusesem, de fapt.

Am revenit în forță în Piatra Craiului. Pe o zăpadă ceva mai mare decât data trecută am ajuns din nou în creastă, dar pe Traseul Lehmann, de data aceasta. Din Șaua Padinei Închise am urcat Vârful Padinei Popii, am mers până pe Vârful Ascuțit și am coborât prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura.

Am rămas în zonă și pentru tura de Mica Unire de pe 24 ianuarie. Am urcat pe Vârful Turnu și pe Vârful Padinei Popii. Retragerea a fost pe mai sus amintitul Horn al Găinii, mult mai prietenos la coborâre. Tura a fost din nou împreună cu Back to nature.

Pe 27 ale lunii am parcurs pe schiuri de tură un traseu de la poalele Bucegilor. Datorită unei ninsori efectiv ca o perdea deasă, a ieșit un circuit memorabil prin Munții Dihamului Cu plecare de la Unitatea militară de Vânători de munte de la Predeal am urmat Valea Leuca și Valea Iadului până la Cabana Dihamul Militar. De aici am trecut prin Șaua Baiului și am ajuns la Cabana Diham. După o pauză de odihnă am coborât prin poieni și apoi am urcat spre Cabana Steaua. Coborârea care a urmat pe Culmea Forban până în DN ne-a dus cu gândul la Laponia sau, în orice caz, o regiune nordică. Nu s-a terminat excursia până nu am parcurs pe lângă drum restul de 2km către Unitatea militară.

Tot cu Back to nature am traversat practic nordul Pietrei Craiului. Din Prăpăstiile Zărneștilor am urcat în Poiana Zănoaga și apoi pe Vârful Piatra Mică.

Din Șaua Crăpăturii am coborât pe Valea Crăpăturii și ne-am reîntors în oraș după o zi de iarnă promițătoare cu vânt puternic și ger.

Pentru că nu am putut uita tura pe schiuri din zona Diham am repetat-o identic în exact ultima zi a lunii. Diferența a fost doar vremea incomparabil mai bună și mai senină.

Au mai fost două evenimente în această lună, evenimente de iarnă serioasă. Primul, o colaborare cu Active Travel, ne-a oferit privilegiul de a însoți un grup de turiști britanici în zona satului Poarta din comuna Bran. Această așezare, parte pe Valea Poarta, parte pe dealurile și picioarele montane, permite privirii să se desfășoare fără opreliști către Piatra Craiului și Bucegi.

Viscolul de la sfârșitul lunii ne-a ispitit să scoatem rachetele de zăpadă din pod. Cu acestea am înfruntat pădurile și plaiurile Munților Grohotiș. Cu plecare din Pasul Bratocea am urcat și coborât pe aceeași rută Vârful Bobu Mic într-un iureș de ninsoare și pe o zăpadă pulver numai bună de folosit aceste piese de echipament.

Ne punem mari speranțe în luna februarie, dar nu pe toate, doar jumătate din ele.

Bilanțul lunii noiembrie 2023

Posted on by

O lună de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel pe care-l sperăm a fi cu, noiembrie oferă practic ultimele ture de carpatism/alpinism de vară, dar și primele în care se pot folosi materiale specifice alpinismului (colțari, piolet).

Prima ieșire a fost în Bucegi, pe un traseu scurt, dar deosebit de frumos. La limita înghețului, cu săritorile de pe Valea Mălinului deja poleite de gheață am parcurs circuitul: Cabana Babele-Valea Mălinului-Brâul de sus al Coștilei-Valea Priponului-Fereastra Priponului-Valea Căldările-Cabana Babele. Cu unele mici dificultăți de orientare, uneori cu pasaje mai aeriene, Brâul de sus este fratele mai mic al Brâului Mare, unul dintre zecile de balcoane naturale ale Coștilei.

Tura nu s-a încheiat practic în Valea Priponului, la finalul Brâului. Am continuat pe vale și am trecut prin Fereastră, o arcadă naturală care ascunde multă umezeală vara, umezeală care, la temperaturi negative, se transformă în gheață. Am urcat apoi în Platou, după ce am traversat spre Valea Căldările (vecina dinspre nord) și am revenit la Babele, ziua fiind foarte scurtă în această perioadă a anului. Retragerea am făcut-o sub primii fulgi de zăpadă ai noului sezon.

O tură complet diferită de precedenta am organizat în Munții Baiului pe ruta: Gara Predeal-Pârtia Clăbucet-Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului-Pârtia Cocoșul-Gara Predeal. Colaborarea cu Avenor College ne-a adus împreună cu un grup de profesori tineri și pasionați de munca lor, dar și de natură și drumeție. În pofida vremii ploioase și reci de noiembrie, am reușit să realizăm traseul în condiții foarte bune. Cabana Gârbova aflată pe drumul nostru a oferit un bun popas pentru masă și odihnă. O scurtă perioadă de vizibilitate exact pe vârf ne-a putut permite un tur de orizont binevenit.

Dar cum toamna târzie nu este un anotimp tot mereu blând, o zi cu vânt foarte puternic nu ne-a permis să urcăm mai sus de Trecătoarea Termopile, aflată în Abruptul vestic al Pietrei Craiului.

Cu plecare de la Plaiul Foii am urcat prin Poiana Coțofenei de pe Valea Podurilor până în Brâul de jos și de aici către Trecătoare. Aceasta, aflată pe Brâul de mijloc, este un faimos punct de reper din abrupt. Retragerea a fost făcută pe același traseu ca la urcare, în plin concert pe care-l susținea vântul printre molizi.

Într-o frumoasă și geroasă zi, cu un praf de zăpadă proaspătă pe creste, am ales un circuit nemarcat în Bucegi cu plecare și revenire la Hotel Peștera: urcare pe Valea Șugărilor și apoi pe Vârful Colții Obârșiei 2488m. De aici am parcurs culmea cu același nume către Vârful Obârșia 2405m, trecând pe la Baba din Obârșia. Ne-am încadrat perfect în ziua scurtă, traseul însumând 1000m diferență de nivel pozitivă.

S-a mai depus un mic strat de zăpadă și am profitat de el în Piatra Craiului pentru a ieși în creastă.

Ruta: Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii 2013m-Vârful Ascuțit 2133m-Padinile Frumoase și retur la Fântâna lui Botorog. Nu a fost propriu zis o tură de iarnă, doar a prefațat-o, dar orice excursie mai în forță ajută la crearea condiției fizice necesare pentru sezonul alb.

Ne-am putut bucura alături de o trupă veselă de preșcolari pe traseul Poiana Țapului-Cascada Urlătoarea și retur. Când lucrezi cu copii ești ca într-o conferință de presă: avalanșă de întrebări la care nu poți răspunde aleatoriu ci trebuie să fii bine informat. Orice detaliu al naturii a fost atent disecat de cei mici, care au fost extrem de receptivi, fapt ce ne-a umplut de bucurie și ne-a dat speranța că poate viitorul nu va aparține doar tehnologiei ci și empatiei față de natură.

Dar a căzut și prima zăpadă consistentă a sezonului! Vreo 30-40cm de pulver ne-au făcut traseul următor mult mai interesant decât ar fi fost ”pe uscat”.

Cu plecare de la cabana Bolboci am urmat drumul către Șaua Zănoaga (pe lângă cabana părăsită Podul cu Florile), apoi, pe lângă stână, am urcat pe Vârful Lucăcilă 1895m și pe Vârful Deleanu 1900m. Coborârea am făcut-o pe Plaiul Mircea către Lacul Bolboci și înapoi la cabană. Parte din acest traseu parcurge Memorialul Nae Popescu, dar atinge și două vârfuri mai puțin umblate ale sudului masivului.

Tot pe zăpadă (mică, dar înghețată) am revenit în Bucegi pentru a traversa Vârful Bucșoiu. Ruta aleasă a trebuit încadrată într-o zi de toamnă extrem de scurtă. Am optat pentru a urca cu telecabina la Babele. De aici am străbătut Platoul către cabana și Vârful Omu (pe drumul de iarnă).

Creasta dintre Omu 2507m și Bucșoiu 2492m avea cornișe în formare, iar porțiunea Creasta Bucșoiului Mare-La Prepeleac a fost un patinoar de la cap la coadă, colțarii și pioletul fiind folosiți din plin. Restul traseului Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Poiana Izvoarelor-Cabana Gura Dihamului am parcurs-o parțial pe întuneric, la capătul unei frumoase zile de început de iarnă.

Apoi a venit viscolul puternic tipic acestei perioade. Ne-am adaptat ieșirile și am putut organiza o drumeție pe zăpadă în Bucegi și Leaota cu plecare din Moieciu de sus. Urcare pe Valea Bângăleasa și apoi pe Valea Grohotișului și Plaiul Boului până în Șaua Strunga. De la refugiu (după o pauză de masă, dar și de dezghețare) am continuat către Șaua Strungulița și am intrat în Munții Leaota. Am urmat creasta către Vârful Bucșa 1846m și am coborât prin Șaua Bucșa la Moieciu de sus. Viscolul a fost sarea și piperul acestei zile care nu ne-a permis mai mult.

Pentru că au început ninsorile mai consistente ne-am gândit să mergem în Piatra Craiului în zone care mai târziu vor deveni pretențioase din punct de vedere al avalanșelor.

A fost o tură de alpinism clasic cu urcare pe Padina Popii până în Strunga Izvorului. Am coborât pe la Izvorul Găvan pe Padina Închisă, parcurgând toată valea, incluziv săritoarea finală pe care am coborât-o în rapeluri.

Peste câteva zile am reperat traseul identic în compania colegilor de la Back to nature. Ne-am bucurat să constatăm că zăpada a crescut și condițiile au fost mai aspre.

Următoarea perioadă va fi dominată de expediția în Anzii Ecuadorieni la care vom participa aproape pe toată durata lunii decembrie.

Bilanțul lunii decembrie 2022

Posted on by

Ultima lună a anului nu a fost o una autentică de iarnă așa cum speram. Deși au fost zile cu ceva zăpadă și temperaturi scăzute, decembrie ne-a pus răbdarea la încercare. Am avut destule episoade mai degrabă de toamnă târzie sau chiar primăvară sub toate aspectele.

Prima zi a lunii, Ziua Națională, ne-a purtat pașii în Bucegi. Acolo am parcurs bucla Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul Urlătorilor-Cascada Urlătoarea-Poiana Țapului-Sinaia. Am pornit pe soare, am trecut printr-o perioadă de ploaie rece, am intrat în viscol și ninsoare pentru a termina pe ploaie aproape torențială. Dar dacă iubești muntele nu există vreme potrivnică pentru ascensiuni ci doar echipament nepotrivit.

Pe 2 decembrie vremea s-a schimbat radical și am putut urca cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Traseul nostru a fost: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Fără multă zăpadă, dar cu suficientă pentru a folosi colțarii, am parcurs cu un grup entuziast această rută clasică, dar mereu provocatoare.

Au urmat două ture în aceeași zi în munții noștri preferați.

În Bucegi am realizat un circuit astfel: Valea Glăjăriei-Cabana Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Valea Glăjăriei. Traseu istoric, denumit după finanțatorul său, omul politic bine cunoscut, aceasta rută este greu accesibilă în epoca marilor zăpezi, dar relativ ușoară și mai ales pitorească pe vreme bună.

În Piatra Craiului am parcurs două trasee nemarcate (cu accente de alpinism). Urcare de la Plaiul Foii prin Canionul Anghelide și retragere pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței către Plaiul Foii. Ilustrative pentru Abruptul Vestic acestea două permit cunoașterea masivului în zona sa aflată sub Brâul de mijloc.

O vreme umedă, nejustificat de caldă ne-a încurcat simțitor pe traseul din Bucegi: Hornul dintre fire din bazinul Văii Gălbinele. Zăpada udă și zona friabilă ne-au întârziat mult, astfel că am ales coborârea pe aceeași rută ca la urcare. La capătul a 11 ore de mers am putut să ducem bun sfârșit o tură care trebuia să fie de iarnă, dar a ieșit ceva una hibridă desfășurată pe 3 anotimpuri.

Pentru a nu uita de frumosul peisaj brănean al Bucegilor am ales o zi geroasă și am urcat pe Vârful Bătrâna 2135m. Traseul a fost următorul: Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur. Pe -12 grade, dar cu vreme superbă am avut și un coechipier patruped foarte bine pregătit fizic și tehnic.

Nu ne-a încurcat viscolul de a doua zi și am revenit pe culmile Bucegilor, în zona ialomițeană de data aceasta. Aici am parcurs Culmea Obârșiei pe ruta: Hotel Peștera-Vârful Obârșia-Vârful Colții Obârșiei-Șaua Văii Cerbului-Valea Ialomiței-Hotel Peștera.

Vremea s-a îndreptat pe măsură ce coboram și am putut admira Cascada Obârșiei (Ialomiței) înghețată sloi. Cu un pic de pasaj tehnic și de orientare la coborârea în Șaua Văii Cerbului, traseul este unul de altitudine. Plecarea se face de la 1650m și se urcă cele două vârfuri amintite mai sus, ambele având peste 2400m.

Cu un grup de începători ne-am plimbat pe la poalele Pietrei Craiului într-o zi înnegurată și rece. Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura și retur a fost o alegere inspirată având în vedere componența echipei și condițiile meteo.

Este vremea, de obicei era mai prin noiembrie, să dăm un pic o raită și prin abrupturile nordice ale Bucegilor. Astfel am fost de câteva ori la rând în această zonă care cuprinde văile Mălăiești, Țigănești, Ciubotea și culmile lor omonime.

Dar, pentru că vrem să oferim clienților noștri experiențe deosebite, alegem mereu rute diferite de cele clasice.

Un traseu a fost: urcare pe Valea Ciubotea, mai exact pe Hornul din Culmea Ciubotea și coborâre pe Hornul Mare Țigănești. Rar parcurse și aproape exclusiv iarna, vara fiind pline de grohotiș și neinteresante, aceste cotloane sunt prilejuri de a folosi echipamentul tehnic (colțari, piolet, coardă, asigurări). Sunt totodată și un bun antrenament fizic dată fiind diferența de nivel de peste 1300m.

O urcare până sub Hornul Mare din Mălăiești a ocupat o zi pe care o considerăm neterminată, nu ratată. Dar a avut rolul ei pentru că ne-am făcut o idee despre condițiile zăpezii de acolo și am putut reveni în zilele următoare.

Așadar am fost două zile consecutiv pe varianta din dreapta (cum urci) a Hornului Mare. Urcarea abruptă și cu gheață mai degrabă, a fost calea de acces către Vârful Scara 2422m.

S-a putut exersa cățărarea cu piolet și colțari, mersul în coardă scurtă, dar și broderiile cu care ceața și chiciura au decorat fiecare colțișor de piatră.

O colaborare cu o pensiune din zona Zărnești ne-a adus doi clienți din Germania. Am putut să le oferim un traseu cu peisaje deosebite, dar și destul de solicitant. Zona a fost Muntele Toancheș, poteca Satul Peștera-Șaua Joaca și s-a încheiat cu vizitarea Peșterii Liliecilor.

Penultima zi a anului a adus și cel mai frumos traseu din zonă: Muchia Padinei Crucii, abordată din căldarea superioară a Văii Mălăiești. Am urcat pe un culoar înghețat și foarte înclinat și am continuat peste accidentele crestei (traversări expuse, trepte stâncoase, pasaje aeriene de custură autentică). Pentru urcare s-au folosit doi pioleți tehnici și asigurări mobile (nuci, frienduri).

Retragerea am făcut-o pe prietenosul Horn Mare al Mălăieștilor pe care aveam urmele noastre din turele trecute.

Pe 31 decembrie am închis anul în sudul Pietrei Craiului cu traseul în circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Valea Urzicii-Șaua Funduri-dus-întors și coborârea la Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Fără zăpadă, dar cu același farmec dintotdeauna această minunată buclă ne-a oferit prilejul de a spune adio unui an greu din toate punctele de vedere, dar extrem de prolific pentru noi.

În speranța unei masive căderi de zăpadă pășim cu curaj în 2023 și vă invităm alături de noi.

Bilanțul lunii decembrie 2021

Posted on by

Ultima lună a anului 2021 a fost și prima de iarnă adevărată din acest sezon.

Am început cu o tură de Ziua națională în Valea Mălăiești. Intenția era de a urca Hornul Mic, apoi vârful Scara (2422m), coborî prin Hornul Mare din Valea Țigănești și reveni la cabana. Dar planurile aveau să ne fie date peste cap de calitatea proastă a zăpezii în zona superioară a văii Mălăiești. Între cele două hornuri, pe o traversare inofensivă altminteri, o placă de vânt a crăpat sub pașii mei și ne-a dat un semnal de alarmă. Am urcat până la jumătatea Hornului Mic și am renunțat din motive de siguranță.

Am publicat pe facebook atunci acest mic text: Nu este deloc prea devreme ca să ne punem problema pericolului producerii avalanșelor. Acest aspect nu ține cont de calendar. Astfel, astăzi 1 decembrie 2021, în zona superioară a Văii Mălăiești sunt câteva depozite de zăpadă neconsolidate. Straturile în formare nu au nicio coeziune și pot „pleca” cu ușurință. Iată un exemplu mic, dar sugestiv.

După această tură am scos cățelușii la plimbare pe ultima redută a toamnei. A fost o tură fără zăpadă, dar cu vânt puternic și frig. Enya a fugit ca din pușcă după căprioare, așa că am avut ceva emoții. Dar cum nu poți să te pui cu nativii pădurii, s-a întors și a revenit la sentimente mai bune.

Investim în pregătirea noastră pe toate planurile. Astfel, am luat parte la un atelier de navigație montană în Piatra Craiului și Măgura Codlei. În lipsa tehnologiei digitale, din varii motive, trebuie să știi să te descurci doar cu ce au făcut-o predecesorii noștri de atâtea sute de ani: harta și busola.

Apoi a nins mult, mai ales în prima parte a perioadei, așa că am profitat din plin și am organizat mai multe ieșiri cu skiurile de tură.

Cu baza în orașul Lupeni de pe Valea Jiului de vest am putut să urcăm pe piei de focă vârfurile Straja (1868m) și Mutu (1747m) din Munții Vâlcan. Am folosit pârtiile încă închise la acea dată pentru a ne deplasa mai ușor, dar și pentru a ne orienta prin ceața densă completată de viscol.

Cu un scurt drum auto până la Petroșani și apoi la Motel Rusu am urcat și Vârful Parângul Mic (20740m). De pe acesta din urmă am coborât integral pe skiuri până la baza stațiunii în condiții foarte bune.

A urmat o tură de drumeție clasică deja în Piatra Mare. Masiv relativ mic ca întindere (în ciuda numelui pompos) este accesibil în orice anotimp pe majoritatea traseelor. Am trecut pe la Șirul Stâncilor, Prăpastia Ursului, Cabana Piatra Mare, am urcat Vârful Piatra Mare (1844m) și am coborât spre seară pe Drumul Familial. Plecând de la poalele fără zăpadă am înotat spre vârf în nămeți de pulver.

Am revenit la skiul de tură într-un masiv foarte drag nouă: Leaota. Izolat, precar marcat și, poate tocmai de aceea, foarte ofertant pentru explorare, sora cea mică a Bucegilor a fost urcată pe ruta: Cabana Brătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota cu revenire la Cabana Brătei pe același traseu. Am folosit colțarii prin pădure, echipament fără de care ar fi fost foarte dificil să coborâm pe pantele înghețate și parțial deszăpezite.

La 2135m, pe vârful principal, se deschide o perspectivă copleșitoare asupra împrejurimilor, iar un tur de orizont de 360 grade este exact ce am recomanda oricui.

Într-un weekend aglomerat am reușit să facem patru ture diferite în două zile. Așa e când lucrezi în echipă!

Cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures) am organizat o ieșire în Munții Leaota pentru persoane însoțite de câini, pe ruta Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur. A fost, de fapt, parte a unui program întins pe două zile.

Cealaltă zi a fost mai ușoară și s-a desfășurat pe traseele de pe dealurile Moeciului de sus. A fost urcat Vârful Bisericuța (1322m) și a fost atins punctul Poarta Carpaților.

Cu Picior de plai am parcurs traseul Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. Au fost condiții dure, cu zăpadă mare și frig pătrunzător, dar echipa a fost motivată și am reușit să spargem poteca până la obiectivul nostru. Enya, care ne-a însoțit, a luptat din greu cu nămeții, dar s-a descurcat de minune. Piatra Craiului, indiferent de altitudinea la care ajungi, are detalii surprinzătoare, cum numai masivele calcaroase pot avea.

O altă tură în Piatra Mare, similară cu cea din timpul săptămânii a mai adus un grup alături de noi pe aproximativ aceeași rută: Dâmbul Morii-Prăpastia Ursului-Șirul Stâncilor-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Drumul Familial.

Au urmat două ieșiri congruente în Munții Grohotiș pe skiuri de tură. Parte a Munților Baiului, vecinii de peste DN1A ai Ciucașului, acest mic masiv (1700m aproximativ), oferă peisaje mediocre vara (pajiști golașe, drumuri forestiere, stâne cu mulți câini). În schimb, iarna este un poligon de ski touring extraordinar. Pe un ger de -20 grade, am organizat o ieșire mixtă rachete de zăpadă-skiuri de tură, în plus însoțiți de cățeii noștri Scott și Enya.

Dar și o a doua tură, la scurt timp distanță, doar pe skiuri și piei de focă. Nu mă pot decide care a fost mai reușită! Din punctul de vedere al clienților noștri se pare că au fost un succes absolut. Atunci devin așa și pentru noi!

Cum skiul alpin (de pârtie) în România nu este de foarte bună calitate, mersul pe skiuri de tură poate fi o alternativă.

Pentru cei care au schiat pe pârtii și vor să iasă puțin din tiparele stațiunilor, am organizat o ieșire de inițiere, deci pentru începători, în care au fost făcuți primii pași pe skiuri de tură.

Pârâul Rece-Cabana Steaua-Șaua Baiului-Vârful Leuca și retur. O tură aparent simplă, dar pentru cei care acum pornesc la drum în această activitate este o adevărată expediție.

Confortul accesului ușor, dar și al zăpezii foarte bune au fost atuurile acestei propuneri.

Am încheiat anul 2021 pe data de 30 decembrie, cum altfel?, tot la ski de tură. Din păcate, vremea nu a ținut cu noi, dar am reușit să parcurgem traseul: Cabana Bolboci-Podul cu florile-Șaua Lucăcilă-Vârful Lucăcilă-Stâna Lucăcilă-Podul cu florile-Cabana Bolboci.

Unii dintre participanți au mers pe rachete de zăpadă, dar gașca veselă s-a reunit la cabană pentru un ceai de despărțire.

Sperăm ca anul următor să ne ducă prin multe alte locuri, fie pe skiuri și rachete, fie pe colțari și alte mijloace de locomoție nemecanizate.

Bilanțul lunii octombrie 2021

Posted on by

Am avut de toate și în luna de la mijlocul toamnei. Dar mai ales alpinismul a fost activitatea noastră cea mai frecventă.

Profitând de o vreme cum doar în octombrie poți prinde am organizat un atelier de alpinism de vară sau carpatism pe durata a cinci zile. Locul de desfășurare a fost Bucegiul, foarte ofertant din acest punct de vedere.

Zilele s-au împărțit între practică și teorie (serile) și s-au desfășurat așa:

Ziua 1: urcare pe Valea Gălbenele firul principal cu continuare pe Valea Scorușilor, Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Albă

Ziua 2: urcare pe Valea Seacă dintre Clăi și retragere pe Brâul lui Răducu și traseul Schiel (Drumul Urlătorilor)

Ziua 3: urcare pe Valea Morarului (canionul principal), traversare pe Brâul Mare al Morarului și coborâre pe Valea Adâncă

Ziua 4: urcare pe Canionul Horoabei și retragere pe Valea Obârșiei

Ziua a cincea am dedicat-o teoriei, filmelor demonstrative, întrebărilor și răspunsurilor.

Volumul de informații fiind foarte mare a fost un curs intensiv la care participanții au fost extrem de receptivi și s-au descurcat impecabil.

Dar acest atelier a fost intercalat între 3 ture de observare a faunei și naturii făgărășene în colaborare cu Fundația Conservation Carpathia. Fără să fie un sezon prea prolific pentru a vedea animale sălbatice, luna octombrie a fost, însă, o beție a culorilor pădurii de foioase.

Au fost urcate din nou vârfurile Leresu, Comisu și Luțele, parcurse traseele de pe Valea Comisu și Piciorul Bunea.

Turiștii din Olanda, Anglia și Germania au putut admira și din alt unghi natura: din mijlocul Lacului Pecineagu pe care l-au traversat cu pluta electrică.

Astfel s-a încheiat pentru Fundație și pentru noi sezonul turistic împreună, urmând să ne reîntâlnim la primăvară.

Am continuat cu trei zile de drumeție și alpinism în Bucegi:

Ziua 1: Valea Gălbinele-Valea Scorușilor-Valea Mălinului

Ziua 2: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor

Ziua 3: Valea Doamnele-Vârful Bătrâna-Valea Horoabei

Am regăsit zăpadă puțină și mai multă gheață, detalii ce au complicat ascensiunile, făcându-le mai interesante.

Am rămas fideli Bucegilor cu alte ture de alpinism. Am urcat pe Vâlcelul Clăii Mici și am coborât în multe rapeluri pe Valea Seacă dintre Clăi. Același lucru s-a repetat: săritori ude și platoșe de gheață. Uneori am folosit cu succes pioletul.

Traversarea Acelor Morarului sau Colților Morarului a fost obiectivul unei alte zile lungi, mult mai însorită și caldă, de data aceasta

Cățeii s-au bucurat și ei de câteva ieșiri și multă mișcare.

O tură comercială cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am organizat pentru persoane însoțite de câini în Piatra Craiului (Vârful La Om prin Satul Peștera și Refugiul Grind).

Border collie, metiși diverși, dar și un ciobănesc de Asia Centrală au urcat cu alai mare pe cel mai înalt vârf din acest masiv deloc ușor de abordat.

Dar au fost și două ture de antrenament pentru micii noștri amici. Una în poienile de sub cabana Curmătura și a doua, mai lungă, prin Curmătura Groapelor cu plecare din satul Șirnea.

Aceeași voie bune și același entuziasm ca de obicei au condimentat aceste plimbări altfel destul de ușurele. Dar nimic nu este banal când ai doi border collie!

Printre turele care sunt sursa noastră de trai ne-am dedicat trei zile pregătirii alături de formația Salvamont Argeș. Au fost zile de exerciții, discuții și muncă în echipă. Dar sarea și piperul l-au constituit cele câteva antrenamente cu câinii de avalanșă deja atestați din cadrul Serviciului Public Salvamont.

Am trecut linia de finish a lunii cu o drumeție clasică pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu plecare de la Fântâna lui Botorog am urcat la cabana Curmătura și apoi pe vârfurile Turnu, Padina Popii și Ascuțit. Din acest punct maxim atins (2133m) am revenit în Prăpăstiile Zărneștilor prin Padinile Frumoase.

Traseul acesta ne-a readus dorul de iarnă, dar trebuie să avem răbdare. Mai este încă o lună întreagă de toamnă care ne va aduce noi aventuri.

Bilanțul lunii aprilie 2021

Posted on by

Aprilie a fost o lună de iarnă în totalitate la peste 2000m altitudine și de primăvară mai jos. Astfel, turele noastre au fost combinate, ca de obicei: drumeție, ski de tură și alpinism.

Piatra Craiului a fost arena pentru două zile consecutive în care am traversat Piatra Mică dinspre Poiana Zănoaga spre Șaua Crăpăturii de unde am coborât pe Valea Crăpăturii.

A doua zi am încercat să ajungem pe Vârful Ascuțit prin Padinile Frumoase, dar pericolul de avalanșă foarte mare ne-a făcut să ne oprim la altitudinea de 1900m. Riscul în asemenea situații este ceva ce nu putem lua în calcul. Lupta este prea inegală și omul este perdant din start.

Uu antrenament cu Scott, cățelul nostru care se pregătește pentru a deveni căine de avalanșă, a umplut o zi frumoasă și foarte solicitantă pentru toată lumea.  Zona Peștera-Măgura-Toancheș s-a dovenit neîncăpătoare pentru elanul și energia lui.

O altă drumeție clasică a fost parcurgerea unei părți din creasta principală a Ciucașului. Cu pornire din Cheia am urcat la fosta cabană Muntele Roșu, acum închisă, și am continuat spre Gropșoarele, Zăganu și am revenit la Cheia. Bătălia cu noroaiele unei proaspete defrișări în porțiunea de jos ne-au lăsat un gust amar…

A urmat o tură de drumeție în Bucegi pe ruta: Căminul Alpin – Poteca Hoagelor – Poiana Coștilei – Pichetul Roșu – Cabana Diham – Valea Seacă a Baiului – Gura Dihamului – Căminul Alpin.

După 2 zile de ninsoare abundentă zăpada proaspătă ne-a pus serios la treabă prin locurile care altă dată erau floare la ureche. Avalanșele care au ajuns până în zona de pădure (pe văile Coștila și Gălbinele) au fost un alt amănunt inedit și fotogenic.

Un weekend întreg a fost dedicat pregătirii pentru Școala Salvamont în cadrul Formației Salvamont Argeș. În Munții Făgăraș, la Baza Salvamont de la Cota 2000, au fost exersate sistemele de salvare din perete, căutarea în avalanșă a victimei, urcare pe skiuri de tură etc.

O zi lungă și solicitantă am petrecut-o urcând din satul Peștera prin zona La Table și pe la Refugiul Grind pe Vârful La Om. Muchia Colții Găinii, ruta de iarnă către cel mai înalt vârf din Piatra Craiului, este sigură din punct de vedere al avalanșelor, dar extrem de lungă.

În zona ialomițeană a Bucegilor am parcurs pe skiuri de tură ruta: Hotel Peștera – Piciorul Babelor – Șaua Șugărilor – Valea Șugări – Hotel Peștera. Vremea nu a fost grozavă (ceață, ninsoare), iar zăpada a fost destul de grea, dar cunoașterea bună a terenului și partenerii potriviți au transformat totul într-o tură foarte reușită.

Pe o vreme splendidă, de data aceasta, am repetat traversarea Pietrei Mici cu coborâre pe Valea Crăpăturii. Niciodată o tură nu este identică cu alta, așa că ne putem bucura de fiecare dată aproape la fel.

Am forțat un pic nota apoi încercând să facem un circuit de alpinism în zona Jepilor Mici. Urcare pe Vâlcelul Clăii Mici, traversare pe Brâul lui Răducu și coborâre pe Valea Seacă dintre Clăi, acesta era planul de acasă. S-au materializat numai două treimi, coborârea alegând să o facem pe același traseu ca la urcare. Riscul de avalanșă era foarte mare dacă am fi continuat.

Tot din seria repetărilor am reales Ciucașul pentru o altă zi. Aproximativ aceeași tură: plecare de la cabana Muntele Roșu, urcare pe Capul Muntelui Roșu, apoi pe Gropșoarele, Zăganu și coborâre pe ruta de iarnă spre stâna din Zăganu. Revenirea la locul de pornire am facut-o evitând zona noroioasă de data trecută. În plus, florile de primăvară (ghiocei, brândușe și toporași) au fost din plin, colorând fiecare poiană și luminiș.

Iarna sau, mai exact primăvara, ne-au amintit cine face regulile pe sus. Am încercat să ajungem de la cabana Mălăiești la Vârful Omu prin Hornul Mare, dar calitatea zăpezii și (din nou) eternul pericol de avalanșă ne-au permis să ajungem doar la baza Hornului după o luptă cu zăpada pe ruta de iarnă.

A urmat un al doilea stagiu de pregătire pentru Salvamont, de data aceasta împreună cu echipa de câini atestați pentru localizarea victimelor prinse de avalanșă. S-au făcut exerciții diverse, ”victimele” fiind noi, pe rând. Inepuizabilii border collie nu ne-au lăsat deloc să ne plictisim. Îți transmit din energia lor fără să vrei.

O drumeție de primăvară, plină de flori și păsări, a fost în zona satul Peștera – Muntele Toancheș – Refugiul Grind.

Cei patru căței border collie, printre care și Scott, au făcut drumul de cel puțin patru ori în plus față de noi!

Un traseu de alpinism clasic în Făgăraș nu este niciodată ușor și trebuie tratat cu seriozitate și profesionalism. Așa a fost și cel ales pentru o zi de luni superbă: Bâlea Lac – Șaua Caprei – Vârful Capra – Vârful Vănătoarea lui Buteanu – Vârful Văiuga – Șaua Caprei. Bonus a fost Vârful Iezerul Caprei, iar toata ziua am avut muntele doar pentru noi. Fără alte echipe, noi am ales traseul, noi am făcut urmele, noi ne-am făcut strategia.

Peisaje de poveste, iarna la ea acasă, creste aeriene și cornișe fotogenice. Sunt sigur că am omis ceva!

Cu o seară înainte a fost făcută o scurtă ”aclimatizare” până în Șaua Doamnei (Curmătura Bâlii).

Am încheiat luna pe skiuri de tură. Pe parcursul a două zile antagonice (una foarte aspră, alta extrem de prietenoasă), profitând de confortul deosebit al cabanei Padina am urmat rutele:

Ziua 1: Cabana Dichiu – Drum Transbucegi – Babele din Cocora – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina (16km)

Ziua 2: Cabana Padina – Șaua Strunga – sub Vf. Tătaru – Vf. Deleanu – Plaiul Mircea – Cabana Bolboci (12 km).

Urme de urs peste tot, ca primăvara, dar și flori sau glasuri de păsărele, au dat o notă vie cornișelor și urmelor de avalanșe.

S-a dus iarna la altitudini mici, dar pe sus încă rămăne multă zăpadă pentru turele pe care ni le-am propus în luna mai.