Tag Archives: Cazanele Dunării

Bilanțul lunii iunie 2023

Posted on by

Prima lună de vară a fost ca mai toate primele luni de vară: adică extrem de capricioasă.

Ploile și furtunile au fost aproape cotidiene, dar ne-am adaptat și noi activitatea la acest specific al anotimpului.

Prima excursie a fost cu cortul în Munții Cernei și Munții Mehedinți. În ciuda reprizelor de ploi torențiale am reușit să atingem obiectivele propuse: parcurgerea Cheilor Țăsnei, urcarea pe Vârful lui Stan, urcare pe Vârful Arjana, Poiana Beletina, Domogled, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, vizitarea satului Ineleț etc.

Alături de un grup de pasionați ai muntelui ne-au însoțit și cățeii noștri Scott și Enya.

Tot cu ploaia în spinare am parcurs în Piatra Craiului traseul în circuit: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. În această perioadă a verii furtunile cu descărcări electrice sunt foarte frecvente, așa încât trebuie ca fiecare tură să aibă o strategie a ei. Din acest proces nu trebuie să lipsească plecatul cât mai devreme de dimineață (pentru că atunci vremea este cea mai stabilă) și evitarea zonelor expuse (crestele, vârfurile) după amiază, când apar turbulențele atmosferice.

A urmat și mult așteptata tură din Alpii italieni. Am revenit în Monte Rosa după 4 ani de absență, la debut de sezon. Datorită acestui fapt urcarea la cabana Citta di Mantova (aflată la peste 3400m altitudine) a fost făcută pe jos, fără ajutorul atât de confortabil al telecabinelor din Alagna Valsesia.

Cu baza la această cabană minunată am putut urca vârfurile: Balmenhorn (4167m),  Punta Gnifetti (4559m), Pyramide Vincent (4215m).

Cu precauțiile de rigoare am ajuns cu bine pe vârfuri și înapoi la cabană evitând avalanșele atât de frecvente. Ghețarii cu seracurile și crevasele lor au fost traversați fie dimineața foarte devreme, fie după ce zonele intrau în umbră și temperatura scădea considerabil.

Deasemenea, coborârea de la cabană am făcut-o pe jos până în vale într-o zi întreagă, 2200m diferență de nivel.

Reveniți pe plaiuri mioritice am organizat o tură de drumeție ușoară în Munții Perșani. Ținta a fost parcurgerea integrală a Cheilor Vârghișului.

Fiind o arie protejată zona este foarte curată și bine întreținută, iar traseul de via ferrata Șoim Călător, grotele și podurile sunt doar o parte dintre atracții pe lângă nenumăratele flori și arborii seculari. A fost o potrivită revenire după tura din Alpi.

Alergarea montană face parte din turele noastre de forță ca antrenament pentru maratoanele cu acest specific.

Astfel, a fost o tură de trail running în Piatra Mare și Munții Baiului. Ruta: Zona pârtiilor Predeal-Poliștoaca-Valea Timișul Sec-Poiana stânei Pietricica-Cabana Susai-Pârtia Cocoșul-Cabana Gârbova-Pârtia Clăbucet-Predeal, pe traseul concursului Predeal Forest Run (24km). Fără să ne forțam prea tare și blocați de o ploaie puternică vreo 45 minute am ”terminat” circuitul in 5 ore.

Un traseu de alpinism scurt, dar foarte frumos, este Valea lui Stinghie din sudul Pietrei Craiului. Este un canion îngust al cărui parcurs este întrerupt de câteva săritori, zona amintind de Canionul Orății din aria satului Podul Dâmboviței. Traseul nostru a presupus pornirea de la Cabana Brusturet, urcarea în Poiana Funduri și coborârea în rapeluri pe această vale în drumul forestier.

A urmat o nouă sesiune de pregătire pentru calificarea de leader montan internațional. Pe durata de șase zile a modului s-au deprins tehnici de asigurare a clientului, filare a corzii, orientare în teren montan și multe altele.

Cursul s-a desfășurat într-o arie mai largă de data aceasta: Bucegi (Valea Gaura, Valea Ciubotea, Vârful Scara) și Măgurile Branului. A fost și o zi de mers pe bicicletă (mountain biking) în satele din Țara Bârsei (Vulcan, Holbav etc).

Pentru ca luna iunie să aibă și părți bune s-a inventat rododendronul. Care fix în cea mai capricioasă lună s-a trezit să înflorească! Smirdar sau bujor de munte, această plantă are mai multe perioade de înflorire, mai precis inclusiv în octombrie mai scoate capul o dată înainte de primele vânturi aducătoare de iarnă. În zona Padina Crucii-Țigănești din Bucegi se află una dintre cele mai cunoscute zone cu rododendron din Carpați, iar noi organizăm anual ture în acest loc pentru pasionații de fotografie. Traseul din acest an a fost: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești și retur.

Apoi a venit vremea pentru o tură mai serioasă de alpinism. Am pornit din Platoul Bucegilor și am intrat pe Valea Jepilor și apoi pe Brâul Portiței. Trecând prin Portița Caraimanului am traversat Vâlcelul Mortului și am coborât dificila Vale Seacă a Caraimanului. Porțiuni mari cu zăpadă, săritori ude și o ploaie mocănească ne-au îngreunat mult coborârea, dar au făcut traseul mult mai greu decât în condiții normale.

Pe durata a trei zile am organizat un atelier de inițiere în alpinism de vară/carpatism în Piatra Craiului și Măgurile Branului.

Prima zi a fost dedicată deprinderii tehnicilor elementare de cățărare (în bocanci) și rapel, precum și manevrelor de coardă, nodurilor, comenzilor specifice etc. Localizarea a fost la Faleza Mică din Măgurile Branului, unde pereții de calcar sunt plini de trasee de escaladă și cățărare.

A doua zi am împărțit grupul în două echipe distincte și am făcut circuitul: Plaiul Foii-Valea Vlădușca-Vâlcelul Crăiței-refugiul Castelul Crăiței-Canionul Anghelide-Plaiul Foii. În Piatra Craiului sunt o multitudine de astfel de trasee pe care se pot exersa tehnicile de alpinism de vară/carpatism. Terenul nu este extrem de dificil, dar necesită o foarte bună pregătire fizică și tehnică pentru a-l parcurge.

Ultima zi, cu ploaie evident!, a permis totuși tura: Plaiul Foii-Padina lui Râie-coborâre în rapeluri la Malul Galben-Izvorul Căpitanului Orlovski. Aici a fost exersat rapelul pe ploaie, cu stânca udă și toate dezagramentele ei, dar și urcarea unei văi de abrupt sălbatice și foarte rar umblate.

În luna iunie au fost și două rânduri de tururi cu Fundația Conservation Carpathia. Tot printre ploi care de data această, nefiind ture tehnice, nu au deranjat deloc turiștii au putut observa urși, zimbri, mistreți. Deasemenea, Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, o mare atracție pentru participanți.

S-a urcat pe Vârful Comisu, dar și pe Luțele. Încă prezent rododendronul a fost o încântare, ca de obicei.

Am revenit în zona nordică a Bucegilor pe traseul de traversare Râșnov-Bran. Ruta a fost cea binecunoscută: Râșnov-Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești-Culmea Clincea-Bran. Fiind o zi din timpul săptămânii, culme fără ploaie!, ne-am putut bucura de liniștea locurilor.

Am încheiat în Cheile Vârghișului din Munții Perșani pe traseul de via ferrata Șoim Călător. Foarte bine amenajat este unul dintre cele mai frumoase din țară, iar accesul către el este deosebit de frumos și permite vizitarea unor grote foarte estetice.

Bilanțul lunii noiembrie 2021

Posted on by

S-a mai terminat o toamnă cu încă un șir de ture foarte diverse și spectaculoase.

Am deschis balul cu o tură de alpinism în Bucegi în cursul căreia am amenajat cu ancore câteva săritori care aveau nevoie din zona Gălbinele. Am parcurs Hornul dintre fire-Valea Gălbinele firul principal-Valea Gălbinele firul secundar. Au fost echipate obstacolele pentru rapel, montând stații sau schimbându-le pe cele vechi și nesigure.

Tura de drumeție a lunii a fost în Munții Mehedinți și Munții Cernei. Pe parcursul a 4 zile au fost parcurse în decor de toamnă târzie zone precum: Peștera lui Șerban, Cheile Țăsnei, Cheile Prisăcinei, Cheile Fueroaga Mare, Poiana Beletina, Am admirat Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, Ogașul Ineleț și satul Ineleț. Am urcat și pe Vârful lui Stan, cel mai înalt din Munții Mehedinți, dar și vârfurile Domogledului.

Nimic nu se compară cu Valea Cernei văzută de sus, de pe culmile munților. Ultimul bastion al Carpaților Meridionali, Munții Cernei-Mehedinți sunt ca o recapitulare a tuturor grupelor componente ale acestui lanț.

Pe o vreme foarte închisă și rece am parcurs în Piatra Craiului Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu smirdar-Canionul Ciorânga mare-Brâul de sus-Vârful Ascuțit-Brâul Ciorânga Mare-Cabana Ascunsă. Clasic al abruptului vestic, este o tură complexă cu săritori, traversări expuse și final în celebrul traseu recent marcat, cale de intrare a primilor exploratori de la începutul secolului XX ai masivului. Ceața și întunericul ne-au pus la încercare simțul de orientare pe porțiunea de pădure, dar am ieșit cu bine la capăt.

Profitând de prima ninsoare din Piatra Craiului am ieșit cu cățeii la un mic antrenament în Prăpăstiile Zărneștilor și spre cabana Curmătura. A fost o nebunie totală pentru ei, mai ales pentru Enya care a văzut zăpadă pentru prima dată în viața ei. Rețeta ideală pentru a dormi bine (și ei, dar și noi).

Iarna părea că se instalează și ne-am gândit să o întâmpinăm cum se cuvine. În zona văii Gălbinele am urcat Hornul dintre fire, am traversat în firul principal al văii pe care am coborât în rapeluri succesive. A fost o tură lungă și delicată, zăpada neacoperind complet obstacolele, pe care le-a făcut astfel mai dificile decât în condiții de vară.

În ziua următoare ne-am mutat în Caraiman unde am urcat Vâlcelul Înspumat pentru a coborî pe Valea Spumoasă. Dacă primul este ușor, fără dificultăți tehnice, doar pantă mare și obositoare, cea de a doua este o succesiune de săritori verticale, surplombante și umede.

Amenajând cu ancore traseul am coborât în timp dublu față de normal, dar am lăsat măcar ceva posterității. Săritoarea lui Magheru, un perete de 90m, a fost coborât în trei rapeluri. A necesitat și o regrupare în perete.

Cu Transfăgărășanul închis, zona Bâlea am găsit-o liniștită și cuminte. Am urcat în Șaua Netedu și am parcurs Muchia Nordică a vârfului Vânătoarea lui Buteanu pe o stâncă curată, pudrată de zăpada fină a sfârșitului de toamnă. O tură scurtă (plecarea de la 2000m și urcarea doar până la 2500m), dar intensă.

A urmat o sâmbătă în care am urcat cu un grup foarte omogen și bine pregătit pe Vârful Leaota (2133m). Traseul a fost: cabana Brătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota-cabana Brătei și l-am realizat în colaborare cu Picior de Plai. Noutatea a fost că am fost însoțiți de cei doi câini border collie (Scott și Enya) de prestația cărora suntem foarte mândri.

Tot pe un praf de zăpadă, dar ceva mai consistent de data aceasta, a fost realizat și traseul: Plaiul Foii-Brâul Ciorânga mare-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura-Zărnești.

Un apus de soare unic pe Creasta Nordică a răsplătit din plin strădania participanților. Traversarea Pietrei Craiului de la vest la est nu poate fi un traseu ușor din punct de vedere fizic, așa încât necesită o foarte bună pregătire individuală și o bună strategie colectivă.

Canionul Orății, detaliu bijuterie al Pietrei Craiului din zona sudică (Valea Dâmboviței), a fost obiectul a două ture apropiate ca dată. Cele zece-douăsprezece rapeluri au fost un bun exercițiu pentru cei începători în ale alpinismului.

Revenirea la punctul de plecare este foarte plăcută, poteca însoțind ulițele satului Podul Dâmboviței și apoi trecând pe lângă ruinele Cetății Oratia.

N-am întors în Bucegi pentru a parcurge Canionul Horoabei. Ieșirea în creasta vestică a fost un prilej de a admira încă o dată Șaua Strunga, o destinație pentru viitorul ski de tură.

Nu putea să lipsească și o drumeție pentru persoane și căței în Munții Leaota. Ruta aleasă a fost:  Dragoslavele-Vârful Albescu-Vârful Cioara. Colaborarea cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures a adus împreună border collie, kangal și câțiva câini de vânătoare deosebit de prietenoși.

O plimbare pe o vreme rece, dar foarte senină ne-a purtat spre Măgurile Branului. Însoțiți de Scott și Enya am urcat spre vârful Prislop prin poienile părăsite de stânele atât de active vara.

Probabil ultima tură fără zăpadă sau dinaintea iernii a fost parcurgerea Brâului Gârbovei sau Polițelor Mărtoiului. Această panglică naturală se desfășoară pe versantul estic al Pietrei Craiului între Padinile frumoase și Muchia Colții Găinii. În zona de pădure l-am pierdut de mai multe ori, dar acest fapt a făcut traseul mult mai palpitant pentru că am parcurs în urcare și coborâre diverse vâlcele și hornuri foarte interesante.

Am coborât la limita întunericului pe Șiștoaca Baciului, un imens culoar de avalanșă care pornește din Creasta Nordică (zona Clăilor) până în poiana Vladușca (zona La Table).

O tură pe care o facem anual în această perioadă este cea care leagă văile Mălăiești și Țigănești într-un mod inedit. Urcarea pe Hornul Mic din Mălăiești și coborârea pe Hornul Mare din Țigănești este o tură de început de iarnă sigură, dar foarte solicitantă.

Am încheiat luna cu repetarea turei pe Vâlcelul Înspumat și Valea Spumoasă. Condițiile au fost mult mai dure, cu ger, ploaie înghețată și vânt puternic. A fost special aleasă pentru că la peste 2000m altitudine era un veritabil uragan. Profitând de ancorele nou instalate de noi cu puțin timp în urmă am reușit parcurgerea traseului fără dificultăți.

Suntem în așteptarea iernii care va veni cu noi aventuri pe care le vom descrie pe scurt aici la fiecare sfârșit de lună.

Bilanțul lunii noiembrie 2020

Posted on by

Paradoxal, luna cea mai săracă în ture (din punctul de vedere al statisticilor noastre pe ultimii 10-15 ani) a fost extrem de bogată și diversă.

Sigur că nu am depășit granițele planetei și nici ale țării, dar am fost prin locuri deosebite fără să ne uităm munții de suflet.

Pentru că nu prea a fost zăpadă, am reușit să ne menținem între două anotimpuri (toamnă și iarnă) așa cum se va vedea în cele de mai jos.

O atenție specială am acordat Văii Horoabei, zonă protejată din Parcul Natural Bucegi, o capodoperă a naturii. Ca membri AGMR avem dreptul, în baza unui protocol, să accedem în această vale de vis a Bucegilor.

Aici am organizat nu mai puțin de patru ture. Fie cu zăpadă și gheață, fie fără, canionul a fost parcurs integral,

iar continuarea pe la izvoarele Văii Bătrâna, pe Vârful Bătrâna și Muchia Doamnele a completat cu succes aceste ieșiri care nu au dezamăgit niciodată.

O altă tură recurentă am făcut pe Hornurile Țigăneștilor. De data aceasta au fost ture tipice de iarnă, în care s-au folosit colțari și piolet. Mai lungi și mai sălbatice decât cele din Mălăiești, hornurile din Valea Țigănești oferă pasionaților de iarnă ocazia să se antreneze mai bine pentru sezonul alb. Pe scurt, s-a urcat pe un horn și retragerea a fost pe altul, oportunitățile fiind destule.

Pe -16 grade a fost o provocare să parcurgem aceste trasee doar în aparență simple.

Vecinul de peste vale al Bucegilor, Baiului-Neamțului ne-a atras atenția ca în fiecare toamnă. Și, pentru că este anotimpul ideal pentru a-i parcurge culmile, am organizat o tură pe ruta Azuga – Culmea Cazacu – Șaua Orjogoaia – Lacul Orjogoaia – Vârful Unghia Mare – Valea Unghia – Valea Azugii – Azuga.

Deosebit de sălbatic și pitoresc, Neamțului este un bun exercițiu de orientare, noi având amintiri dure cu acest masiv care știe să fie neprietenos când vrea.

Unghia Mare este un vârf izolat, ascuțit și alpin. Nu ne-a dezamăgit, iar solitudinea locurilor ne-a impresionat. Mai interesant iarna decât vara Neamțului are limitele lui, dar pentru un adevărat amator de outdoor poate fi un munte cuceritor.

Nu putea să lipsească și o tură de alpinism clasic (carpatism) în Bucegi. Valea Adâncă a fost coborâtă în mai multe rapeluri, într-o geroasă și scurtă zi de toamnă târzie. Traseul a fost mixt, am întâlnit porțiuni de zăpadă înghețată care nu au putut fi trecute decât cu materiale tehnice specifice iernii (colțari și piolet).

Și Piatra Craiului a fost gazda noastră într-o frumoasă colaborare cu Himalaya Travel. Padina lui Călineț cu ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Brâul Ciorânga Mare – o tură de tradiție pentru noi cu care am cam încheiat sezonul uscat din abruptul vestic.

Au fost apoi câteva ture de drumeție absolut minunate pe care le voi descrie pe scurt.

Munții Cernei și Mehedinți ne-au prilejuit, pe durata a 4 zile, ocazia să ne reîntoarcem la toamna care a trecut, parcă, prea rapid.

Am avut ocazia să ne delectăm vizitând Cheile Țăsnei, Vârful Lui Stan, Poiana Beletina, vârfurile Domogledului, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, satul Ineleț, Cazanele Dunării. O lume scoasă din context, cu climat sud-mediranean, în care toamna a fost în pârg. Oamenii primitori, mixtura de Banat cu Oltenia, peisajele de Grecia… O zonă unică, plină de farmec.

Alte drumeții am mai făcut în Bucegi:

– poteca traseului Tache Ionescu și Valea Mălăiești cu cabanele Mălăiești și Diham pe drum;

– o tură în zona sudică a masivului pe ruta: Cabana Bolboci – Podul cu flori – Muntele Lucăcilă – Muntele Deleanu – Vârful Tătaru (1998m) – Cabana Padina.

Nu se putea să treacă toamna fără să ajungem și în zona atât de pitorească a Parcului Național Buila-Vânturarița. Pe parcursul a două zile intense am străbătut trasee interesante, cu priveliști inedite. Au fost atinse Curmătura Builei, Vârful Buila, Vârful Vânturarița Mare, Șaua Ștevioarei, vârful Ștevioara (1847m).

S-a ajuns în zona schiturilor Pătrunsa și Pahomie, am parcurs Brâna Caprelor și Cheile Cheii. Cazarea a fost la Cabana Cheia în condiții sigure, ca de pandemie.

Am revenit cu drag în satele vecine casei noastre pe ruta: Satul Șirnea – Curmătura Groapelor – Satul Peștera – Satul Măgura. Toamna la ea acasă, interacțiunea cu oamenii locului, dar și peisajele fantastice ale Pietrei Craiului și Bucegilor ne-au transformat plimbarea într-o reverie continuă.

O excursie la care nu ne așteptam și care a apărut din senin a fost tura de mountain biking: Tohănița – Zărnești – Poiana Mărului – Paltin – Holbav – Vulcan – Zărnești – Tohănița. Au fost aproximativ 56 km de pedalat prin satele și pe dealurile din Țara Bârsei. Frigul pătrunzător și ceața deasă din zonele joase au transformat traseul într-unul greu, dar deosebit de incitant. Am aflat de ce Vulcanul este Wolkendorf – Satul norilor…

Am încheiat toamna cu o tură de iarnă, cum altfel??

În Bucegi am urcat Hornul Mic din Mălăiești și am coborât pe Drumul de vară. Acesta din urmă nu este deloc recomandabil iarna, dar acum a fost absolut sigur așa cum a fost parcurs (cu colțari, piolet și asigurare în coardă).