Tag Archives: Colții Țapului

Bilanțul lunii mai 2023

Posted on by

Am început luna mai direct peste granițe. Mai exact în Turcia unde am făcut o tură de drumeție prin munții acestei surprinzătoare țări. Pentru că nu este încă sezonul propice pentru a urca pe marile vârfuri ale Turciei nu ne-am propus să urcăm Agri Dagi 5137m, cel mai înalt punct din Ararat și nici alte piscuri semețe.

Dar am fost la 4200m pe acest imens munte, apoi am urcat pe Suphan 4058m, Artos 3515m și am vizitat Nemrut Crater. A fost o tură în care s-a trecut de la temperaturi aproape toride la extreme sub zero grade. A fost, practic, o tură de recunoaștere pentru altele viitoare pe care le vom organiza în timpul sezonului prielnic.

A urmat o tură de alergare montană (trail running) în Piatra Mare și Munții Baiului. Traseul a fost următorul: Zona Cioplea (Predeal)-Valea Timișul Sec Mic-Coada Pietrei Mari-Ocolire Pereții de lângă Vârful Piatra Mare și Piatra Scrisă-Cabana Piatra Mare-Valea Gârcinul Mic-Valea Gârcinul Mare-Cabana militară Rențea-Muntele Clăbucet-Valea Azugii-La Captare-Șaua Pietricica-sub Muntele Susai-Zona Cioplea (Predeal) (38km).

Nu au fost probleme deosebite, cu excepția câinilor destul de agresivi de la unitatea militară. În rest, zăpada din zonele mai înalte a adus probleme minore, iar orientarea ne-a pus la încercare instinctele și, mai ales, experiența.

Ne-am întors la zăpadă în Piatra Craiului pentru tura clasică de pe Padina lui Călineț. Viscolul din creasta principală ne-a obligat să coborâm pe versantul estic. Astfel, ne-am retras spre Cabana Curmătura prin Padinile Frumoase. A fost o tură în condiții de iarnă sub toate aspectele.

Ca să nu ne odihnim deloc sau ca să nu ne ieșim din mână am organizat o altă tură de trail running. De data aceasta în Ciucaș pe traseul: Cheia-Stâna Zăganu-Culmea Zăganu-Gropșoarele-La Răscruce-Șaua Chirușca-Cabana Ciucaș-Valea Berii-Cabana Muntele Roșu-Cheia (22km).

Nu a fost atât de solicitant precum precedenta alergare, dar terenul este mult mai accidentat în Ciucaș și s-a simțit.

Am repetat apoi identic tura pe Padina lui Călineț, dar pe vreme foarte bună, de data aceasta.

Fiecare ieșire în Abruptul Vestic al Pietrei Craiului este o bucurie și o experiență inedită.

S-au succedat apoi câteva ture pe zăpadă.

În Bucegi Hornul Mare al Mălăieștilor a ”ocupat” două ture din cadrul programului de pregătire pentru munții înalți din Europa și America de sud spre care intenționăm să pornim în acest an.

Pentru a-ți face o idee despre Muntele Olimp poți face o ascensiune cumva similară în Carpați. Nimic nu se potrivește mai bine cu terenul de acolo decât Piatra Craiului. Așa că am ”antrenat” un mic grup, care are în plan o excursie în Grecia, în zona nordică a masivului nostru. Pe itinerariul: Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Cabana Curmătura am putut să exersăm tehnicile și manevrele pe care le poți aplica în Olimp.

După mai multe tururi anulate am reușit să revenim în marea familie Conservation Carpathia. Au fost trei zile de privit și fotografiat urși, cerbi, mistreți, păsări, dar și brândușe sau gențiane alături de patru turiști din Marea Britanie și Elveția. Observatoarele Bunea și Comisu ne-au fost din nou gazde confortabile, iar îngemănarea dintre primăvară și început de vară au fost ideale pentru temperaturi și peisaje.

Turele cu turiști străini sunt mereu o sursă de satisfacții. Așa s-a întâmplat și în cele cinci zile de drumeție cu un grup din Germania.

Mai jos rezumatul traseelor din Bucegi și Piatra Craiului:

Ziua 1: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-Vârful Tătaru-Cabana Padina;

Ziua 2: Cabana Padina-Hotel Peștera-Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Mecet-retur și Cascada Doamnele;

Ziua 3: Cabana Padina Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus;

Ziua 4: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Cabana Plaiul Foii;

Ziua 5: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În ciuda prognozei meteo de vreme rea nu am prins decât o oră de ploaie în tot intervalul.

Ne-am relaxat apoi cu o nouă tură în Bucegi pe Hornul Mare al Mălăieștilor tot din cadru turelor de antrenament pentru ”afară”.

Un tur cultural de Brașov cu World Sinergy Travel a umplut o zi de sâmbătă. Clasicele obiective turistice s-au perindat prin fața turiștilor: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească și multe altele.

Din nou alături de Conservation Carpathia am ghidat trei zile doi turiști români. Au fost observați urși și mistreți în mediul lor natural, nederanjați de claxoane și alte rezultate ale așa zisei civilizații.

De fapt, aceasta este și esența conceptului de tură de observare a vieții sălbatice: să poți urmări animale și admira plante în mediul lor natural, cât mai puțin antropizat.

Nu mai fuseserăm de câțiva ani pe Măgura Codlei! Dată de unele lucrări ca masiv independent, de altele ca parte a Munților Perșani, acest mic munte poate fi o destinație plăcută pentru o zi de durată medie.

Cele câteva repere: Cetatea Neagră sau, mai exact, ruinele ei, Biserica evanghelică fortificată din Codlea, Ștrandul Codlea se pot vedea de pe traseele circuit ale Măgurii.

Și am trecut linia de sosire a lunii mai în alergare!

A fost un trail running în Piatra Craiului și Făgăraș. Ruta: Plaiul Foii-Vârful Tămașul Mare-Piscul Mănăstirii-Vârful Făgetul Caprei-Vârful Lerescu-Rudărița-Plaiul Foii (36km).

Lung și torid, traseul a stors vlaga din noi pe care doar micii de la Plaiul Foii au putut-o restabili parțial.

Bilanțul lunii martie 2023

Posted on by

A început primăvara în forță cu zăpadă cum nu a fost toată iarna. Dar nu avem a ne plânge pentru că abia așteptam!

Și așa am deschis balul cu o tură de alpinism în Retezat. Pe durata a trei zile am urcat Vârful Peleaga, Vârful Păpușa, Vârful Bucura I, Vârful Bucura II, Vârful Custura Bucurei și am străbătut Valea Stânișoarei și Valea Pietrele. Condițiile au fost foarte bune, atât din punctul de vedere al vremii cât și al stării zăpezii.

Au urmat alte trei zile reușite, dar cu alt tip de activitate: ski alpin. În fiecare zi alt domeniu schiabil: întâi Șureanu, urmat de Transalpina, apoi Straja. În acest mic ”turneu” am întâlnit oameni care își doreau cu adevărat să schieze, sportivi pasionați, dar și cu respect pentru munte. Am exersat tehnici noi și ne-am ”dat” cu orele. Peisajele inegalabile sau poate doar comparabile cu zona Zărnești-Bran.

Am revenit la drumeție și am refăcut o tură clasică: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur. Fără să fie ceva deosebit, acest mic vârf de la granița dintre Bucegi și Leaota, are marele atu de a-ți oferi priveliști deosebite asupra ambelor masive. Și este și o plăcută plimbare mai ales iarna când totul este maiestuos.

A venit vremea pentru o tură cu adevărat de forță: Vârful Peleaga direct din parcarea de la Cabana Cârnic. O tură de noapte inițial (am pornit la ora 4 dimineața), apoi am prins răsăritul pe vârf și am coborât în plin soare de după amiază.

”Investițiile” în noi înșine sunt extrem de importante și am avut două rude de pregătire succesive. Prima a fost o altă sesiune de training cu cei de la Fundația Conservation Carpathia. Am făcut un ”refresh” al activității de ghid pentru wildlife, dar am învățat și multe lucruri noi.

A doua parte a fost un alt modul de pregătire pentru calificarea de leader montan internațional organizat de SGLM.

Skiul de tură nu a murit în această perioadă, din contră intră într-o nouă dimensiune. Așadar, arena noastră, Bucegii, ne-a primit încă o dată. Urcare pe lunga și abrupta culme a Obârșiei și coborâre pe Valea Obârșiei. Cu pasaje de ski-alpinism, mai ales la trecerea peste cornișele de sub vârful Colții Obârșiei, a fost o tură solicitantă, dar nu multe recompense.

Două zile de alpinism clasic în Bucegi și Piatra Craiului au fost o continuare firească.

Ziua 1: Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura.

Ziua 2: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu și retur.

Zăpadă mare și perfecte condiții de iarnă, dar fără risc de avalanșă.

Iar ski de tură?! Da! Ski de tură în Bucegi. Așa că a fost după cum urmează: Hotel Peștera-Culmea Bătrâna-Vârful Doamnele 2401m-Valea Spinării-Valea Doamnele-Hotel Peștera.

Absolut senzațională zăpada, zona și… totul!

A venit apoi vremea turelor externe. Finally!

Aproape de noi este Bulgaria și munții ei fascinanți.

O tură de alpinism în Munții Rila – circuitul căldării Musala cu vârfurile Aleko (2713m)-Bezimenen-Musala (2925m)-Satan-Malka Musala (2902m)-Ireczek (2852m). Granitul este inegalabil, iar iarna a fost la locul ei. Satan este o stâncă în formă de drac, dar ne-a zâmbit și a fost abordabilă.

Bezimenen înseamnă Vârful-fără-nume. Malka Musala înseamnă Musala mică.

A doua rundă de la departamentul ”externe ”a fost în Polonia, mai exact în Tatra. Parte a lanțului carpatin, dar deosebită din punct de vedere geomorfologic. Câteva trasee complexe, cu rachete de zăpadă, colțari, dar și cu bocancul ”liber”, peisaje aparte și experiențe noi alături de turiști din Liban.

Primăvara continuă, vă așteptăm alături de noi.

Bilanțul lunii decembrie 2022

Posted on by

Ultima lună a anului nu a fost o una autentică de iarnă așa cum speram. Deși au fost zile cu ceva zăpadă și temperaturi scăzute, decembrie ne-a pus răbdarea la încercare. Am avut destule episoade mai degrabă de toamnă târzie sau chiar primăvară sub toate aspectele.

Prima zi a lunii, Ziua Națională, ne-a purtat pașii în Bucegi. Acolo am parcurs bucla Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul Urlătorilor-Cascada Urlătoarea-Poiana Țapului-Sinaia. Am pornit pe soare, am trecut printr-o perioadă de ploaie rece, am intrat în viscol și ninsoare pentru a termina pe ploaie aproape torențială. Dar dacă iubești muntele nu există vreme potrivnică pentru ascensiuni ci doar echipament nepotrivit.

Pe 2 decembrie vremea s-a schimbat radical și am putut urca cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Traseul nostru a fost: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Fără multă zăpadă, dar cu suficientă pentru a folosi colțarii, am parcurs cu un grup entuziast această rută clasică, dar mereu provocatoare.

Au urmat două ture în aceeași zi în munții noștri preferați.

În Bucegi am realizat un circuit astfel: Valea Glăjăriei-Cabana Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Valea Glăjăriei. Traseu istoric, denumit după finanțatorul său, omul politic bine cunoscut, aceasta rută este greu accesibilă în epoca marilor zăpezi, dar relativ ușoară și mai ales pitorească pe vreme bună.

În Piatra Craiului am parcurs două trasee nemarcate (cu accente de alpinism). Urcare de la Plaiul Foii prin Canionul Anghelide și retragere pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței către Plaiul Foii. Ilustrative pentru Abruptul Vestic acestea două permit cunoașterea masivului în zona sa aflată sub Brâul de mijloc.

O vreme umedă, nejustificat de caldă ne-a încurcat simțitor pe traseul din Bucegi: Hornul dintre fire din bazinul Văii Gălbinele. Zăpada udă și zona friabilă ne-au întârziat mult, astfel că am ales coborârea pe aceeași rută ca la urcare. La capătul a 11 ore de mers am putut să ducem bun sfârșit o tură care trebuia să fie de iarnă, dar a ieșit ceva una hibridă desfășurată pe 3 anotimpuri.

Pentru a nu uita de frumosul peisaj brănean al Bucegilor am ales o zi geroasă și am urcat pe Vârful Bătrâna 2135m. Traseul a fost următorul: Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur. Pe -12 grade, dar cu vreme superbă am avut și un coechipier patruped foarte bine pregătit fizic și tehnic.

Nu ne-a încurcat viscolul de a doua zi și am revenit pe culmile Bucegilor, în zona ialomițeană de data aceasta. Aici am parcurs Culmea Obârșiei pe ruta: Hotel Peștera-Vârful Obârșia-Vârful Colții Obârșiei-Șaua Văii Cerbului-Valea Ialomiței-Hotel Peștera.

Vremea s-a îndreptat pe măsură ce coboram și am putut admira Cascada Obârșiei (Ialomiței) înghețată sloi. Cu un pic de pasaj tehnic și de orientare la coborârea în Șaua Văii Cerbului, traseul este unul de altitudine. Plecarea se face de la 1650m și se urcă cele două vârfuri amintite mai sus, ambele având peste 2400m.

Cu un grup de începători ne-am plimbat pe la poalele Pietrei Craiului într-o zi înnegurată și rece. Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura și retur a fost o alegere inspirată având în vedere componența echipei și condițiile meteo.

Este vremea, de obicei era mai prin noiembrie, să dăm un pic o raită și prin abrupturile nordice ale Bucegilor. Astfel am fost de câteva ori la rând în această zonă care cuprinde văile Mălăiești, Țigănești, Ciubotea și culmile lor omonime.

Dar, pentru că vrem să oferim clienților noștri experiențe deosebite, alegem mereu rute diferite de cele clasice.

Un traseu a fost: urcare pe Valea Ciubotea, mai exact pe Hornul din Culmea Ciubotea și coborâre pe Hornul Mare Țigănești. Rar parcurse și aproape exclusiv iarna, vara fiind pline de grohotiș și neinteresante, aceste cotloane sunt prilejuri de a folosi echipamentul tehnic (colțari, piolet, coardă, asigurări). Sunt totodată și un bun antrenament fizic dată fiind diferența de nivel de peste 1300m.

O urcare până sub Hornul Mare din Mălăiești a ocupat o zi pe care o considerăm neterminată, nu ratată. Dar a avut rolul ei pentru că ne-am făcut o idee despre condițiile zăpezii de acolo și am putut reveni în zilele următoare.

Așadar am fost două zile consecutiv pe varianta din dreapta (cum urci) a Hornului Mare. Urcarea abruptă și cu gheață mai degrabă, a fost calea de acces către Vârful Scara 2422m.

S-a putut exersa cățărarea cu piolet și colțari, mersul în coardă scurtă, dar și broderiile cu care ceața și chiciura au decorat fiecare colțișor de piatră.

O colaborare cu o pensiune din zona Zărnești ne-a adus doi clienți din Germania. Am putut să le oferim un traseu cu peisaje deosebite, dar și destul de solicitant. Zona a fost Muntele Toancheș, poteca Satul Peștera-Șaua Joaca și s-a încheiat cu vizitarea Peșterii Liliecilor.

Penultima zi a anului a adus și cel mai frumos traseu din zonă: Muchia Padinei Crucii, abordată din căldarea superioară a Văii Mălăiești. Am urcat pe un culoar înghețat și foarte înclinat și am continuat peste accidentele crestei (traversări expuse, trepte stâncoase, pasaje aeriene de custură autentică). Pentru urcare s-au folosit doi pioleți tehnici și asigurări mobile (nuci, frienduri).

Retragerea am făcut-o pe prietenosul Horn Mare al Mălăieștilor pe care aveam urmele noastre din turele trecute.

Pe 31 decembrie am închis anul în sudul Pietrei Craiului cu traseul în circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Valea Urzicii-Șaua Funduri-dus-întors și coborârea la Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Fără zăpadă, dar cu același farmec dintotdeauna această minunată buclă ne-a oferit prilejul de a spune adio unui an greu din toate punctele de vedere, dar extrem de prolific pentru noi.

În speranța unei masive căderi de zăpadă pășim cu curaj în 2023 și vă invităm alături de noi.

Bilanțul lunii iunie 2022

Posted on by

Prima zi a primei luni de vară am petrecut-o în Bucegi unde am parcurs traseul Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe cu coborâre pe Valea Jepilor. Este o tură complexă, cum diferență de nivel mare (peste 1400m), pasaje aeriene (după cum sugerează și numele), dar fără dificultăți majore în afara expunerii. Am optat pentru retragerea din platou pe un traseu clasic din cauza furtunii care se apropia cu rapiditate.

Au urmat două zile în Cheile Bicazului și Cheile Șugăului la via ferrata. În prima zi am urcat ambele trasee, Astragalus și Wild Ferenc, cu o mică pauză între ele.

Sunt două rute foarte bine amenajate, cu pasaje de la A la D pentru care trebuie kit de via ferrata, compus din lonjă cu dispozitiv absorbant de șoc, ham și cască. De asemenea, nu trebuie neglijată încălțămintea care trebuie să fie aderentă. Noi, ca ghizi, luăm întotdeauna și kit de salvare din perete, dar și o coardă pentru situații neprevăzute.

A doua zi am optat pentru o drumeție prin Cheile Bicăjelului cu Podul Suspendat și poienile/belvederile din zonă.

A urmat un nou tur cu turiști englezi în zona de desfășurare a proiectului Carpathia. Au fost trei zile pline, în care animalele sălbatice, în acest colț al Carpaților, protejate și respectate, au delectat clienții cu rutinele lor zilnice. Ursul, mistrețul, dar și căprioara sau vipera au apărut discret în raza aparatelor de fotografiat, în mediul lor natural, neamenințate de braconieri sau câini ciobănești.

Ne-am reîntors pe meleagurile noastre, în Piatra Craiului, unde am parcurs traseul: Schitul Colțul Chiliilor-Padina Închisă-Brâul Ciorânga Mare ramura de sus-Brâul Ciorânga Mare ramura de jos-Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă).

A fost foarte divers ca dificultăți și peisaj. Săritoarea mare de pe Padina Închisă, trecerile expuse și aeriene de pe Brâul Ciorânga Mare ramura de sus, dar mai ales grohotișul și zonele friabile ne-au solicitat la maximum.

În Bucegi am făcut un circuit în zona Branului cu urcare pe Culmea Clincea, continuare pe Culmea Țigănești și coborâre pe Valea Ciubotea. A fost exact în perioada de înflorire a rododendronului (smirdarului sau bujorului de munte) care a colorat astfel o zi destul de mohorâtă. Două trasee emblematice pentru Țara Branului, cu diferență mare de nivel (1400-1500m), dar deosebit de pitorești.

Cu amenințarea ploii, fiind fix în perioada cea mai umedă a lunii iunie, am revenit în Piatra Craiului unde am urcat pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței cu continuare la Grota La Ulcior și Brâul de mijloc. Coborârea am făcut-o prin Trecătoarea Termopile și Poiana Coțofenei la Plaiul Foii. Am fost murați de ploaia torențială pe ultima bucată, deci pot spune că am avut chiar noroc. Dificultăți tehnice nu am întâlnit și oricum eram pregătiți cu echipament pentru ele, dar orientarea pe ceață, fiind și un pic grăbiți de ploaia care se anunțase, a fost interesantă.

O altă drumeție, de data aceasta de forță și viteză, ne-a readus în Craiul nostru drag. Am parcurs de la Fântâna lui Botorog și apoi de la Cabana Curmătura toată Creasta Nordică, cu coborâre pe Colții Găinii, într-o lungă și toridă zi.

O zonă foarte dragă nouă din Bucegi are o creastă, Padina Crucii, interesantă și complet ignorată de majoritatea alpiniștilor, mai ales vara. I-am dedicat o zi senină și am parcurs ruta: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Muchia Padinei Crucii. Ieșirea am realizat-o pe Hornul de sub Scara, iar retragerea pe Hornul Mare Țigănești.

Pentru că încă mai era zăpadă (foarte înghețată) am avut ”în dotare” colțari și piolet, esențiali pe hornurile respective, dar și pe fețele de iarbă (pioletul).

Ne-am odihnit (un pic) activ cu o plimbare împreună cu cățeii prin zona Valea Poarta-Balabanu. Am cules gălbiori, creasta cocoșului, am fotografiat fluturi și ne-am bucurat împreună cu Scott și Enya de răcoarea pădurii și a râului.

Pentru că Bucegii sunt totuși pasiunea noastră ne-am deplasat în zona Moraru-Bucșoiu. Am urcat pe Valea Morarului și am coborât pe Valea Cerbului, un clasic al regiunii de sub Vârful Omu.

A fost zăpadă atât prin canion, cât și pe urcarea în căldarea superioară a Văii Morarului, deci colțarii au fost foarte utili. Dar vedeta zilei a venit în ”persoana” unui urs mare, gulerat. Un mascul superb, calm și nonconflictual care ne-a ocolit pașnic. Ne-a demonstrat cine este adevăratul rege al munților.

Un Făgăraș este mereu binevenit. Așa că am făcut într-o zi rece, cu vânt puternic, dar senină două trasee clasice de alpinism: Muchia nordică Buteanu și Piscul Bâlii. Ascuțite și aeriene, friabile și înalte (situate la peste 2200m altitudine ambele), le-am legat printr-un circuit prin Șaua Caprei-Vârful Iezerul Caprei-Vârful Paltinu. Asigurările la colțuri de stâncă sau cele cu mobile au fost rețeta de succes a turei din punct de vedere al siguranței clienților.

Nu suntem mari iubitori ai Transfăgărășanului, dar avantajul de a ajunge cu mașina la peste 2000m (în zona Bâlea) este incontestabil.

Am urmat apoi un curs cu mai multe tematici: orientare, supraviețuire și tehnici de ghidaj montan în Munții Șureanu organizat de SGLM. A fost parte a cursului de leader montan atestat internațional.

Am realizat apoi un proiect mai vechi pe care îl lăsasem în cumpănă. Și anume amenajarea cu ancore a traseului Cetatea Gropșoarelor-Coama Scurtă din Munții Ciucaș.

Am cărat sculele cu noi și am asigurat cu spituri această rută tehnică. Stânca nu este grozavă, fiind extrem de friabil conglomeratul acolo, deci a trebuit să facem tot felul de cercetări înainte de a plasa o asigurare fixă. Dar a ieșit bine și suntem mulțumiți. A fost o plăcere să revedem Ciucașul vara după ceva vreme în care doar îmbrăcat în alb l-am admirat.

O tură pentru persoane însoțite de câini a avut loc în Bucegi. Ruta a fost lungă și solicitantă, dar foarte frumoasă și toată lumea, fie cu două, fie cu patru picioare, s-a simțit bine. Traseul ales a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur.

A participat doar Enya la această escapadă, iar Scott și-a etalat măiestria și viteza într-o plimbare cu ritm de alergate montană la Mălăiești. Am reușit să parcurgem traseul dus-întors, cu o mică pauză la cabană, în 2 ore. Cuvintele sunt de prisos.

Cu o trupă de începători într-ale muntelui am străbătut Canionul Șapte Scări din Piatra Mare, bucurându-ne de răcoarea stâncilor și de apa cristalină a cascadelor.

Ultima tură din lună a fost alături de FCC, Fundația Conservation Carpathia. O tură clasică de wildlife  unde am dormit la observatorul Bunea. Turele au fost către observatorul Comisu, pe Vârful Comisu și coborârea prin sălbăticia Piciorului Bunea. Cei doi urși pe care i-am văzut seara la Bunea, dar și minunatele păsări, reptile și fluturi, fragii sau liniștea pădurii ori a Lacului Pecineagu au format un tablou idilic, tipic carpatin.

Bilanțul lunii octombrie 2021

Posted on by

Am avut de toate și în luna de la mijlocul toamnei. Dar mai ales alpinismul a fost activitatea noastră cea mai frecventă.

Profitând de o vreme cum doar în octombrie poți prinde am organizat un atelier de alpinism de vară sau carpatism pe durata a cinci zile. Locul de desfășurare a fost Bucegiul, foarte ofertant din acest punct de vedere.

Zilele s-au împărțit între practică și teorie (serile) și s-au desfășurat așa:

Ziua 1: urcare pe Valea Gălbenele firul principal cu continuare pe Valea Scorușilor, Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Albă

Ziua 2: urcare pe Valea Seacă dintre Clăi și retragere pe Brâul lui Răducu și traseul Schiel (Drumul Urlătorilor)

Ziua 3: urcare pe Valea Morarului (canionul principal), traversare pe Brâul Mare al Morarului și coborâre pe Valea Adâncă

Ziua 4: urcare pe Canionul Horoabei și retragere pe Valea Obârșiei

Ziua a cincea am dedicat-o teoriei, filmelor demonstrative, întrebărilor și răspunsurilor.

Volumul de informații fiind foarte mare a fost un curs intensiv la care participanții au fost extrem de receptivi și s-au descurcat impecabil.

Dar acest atelier a fost intercalat între 3 ture de observare a faunei și naturii făgărășene în colaborare cu Fundația Conservation Carpathia. Fără să fie un sezon prea prolific pentru a vedea animale sălbatice, luna octombrie a fost, însă, o beție a culorilor pădurii de foioase.

Au fost urcate din nou vârfurile Leresu, Comisu și Luțele, parcurse traseele de pe Valea Comisu și Piciorul Bunea.

Turiștii din Olanda, Anglia și Germania au putut admira și din alt unghi natura: din mijlocul Lacului Pecineagu pe care l-au traversat cu pluta electrică.

Astfel s-a încheiat pentru Fundație și pentru noi sezonul turistic împreună, urmând să ne reîntâlnim la primăvară.

Am continuat cu trei zile de drumeție și alpinism în Bucegi:

Ziua 1: Valea Gălbinele-Valea Scorușilor-Valea Mălinului

Ziua 2: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor

Ziua 3: Valea Doamnele-Vârful Bătrâna-Valea Horoabei

Am regăsit zăpadă puțină și mai multă gheață, detalii ce au complicat ascensiunile, făcându-le mai interesante.

Am rămas fideli Bucegilor cu alte ture de alpinism. Am urcat pe Vâlcelul Clăii Mici și am coborât în multe rapeluri pe Valea Seacă dintre Clăi. Același lucru s-a repetat: săritori ude și platoșe de gheață. Uneori am folosit cu succes pioletul.

Traversarea Acelor Morarului sau Colților Morarului a fost obiectivul unei alte zile lungi, mult mai însorită și caldă, de data aceasta

Cățeii s-au bucurat și ei de câteva ieșiri și multă mișcare.

O tură comercială cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am organizat pentru persoane însoțite de câini în Piatra Craiului (Vârful La Om prin Satul Peștera și Refugiul Grind).

Border collie, metiși diverși, dar și un ciobănesc de Asia Centrală au urcat cu alai mare pe cel mai înalt vârf din acest masiv deloc ușor de abordat.

Dar au fost și două ture de antrenament pentru micii noștri amici. Una în poienile de sub cabana Curmătura și a doua, mai lungă, prin Curmătura Groapelor cu plecare din satul Șirnea.

Aceeași voie bune și același entuziasm ca de obicei au condimentat aceste plimbări altfel destul de ușurele. Dar nimic nu este banal când ai doi border collie!

Printre turele care sunt sursa noastră de trai ne-am dedicat trei zile pregătirii alături de formația Salvamont Argeș. Au fost zile de exerciții, discuții și muncă în echipă. Dar sarea și piperul l-au constituit cele câteva antrenamente cu câinii de avalanșă deja atestați din cadrul Serviciului Public Salvamont.

Am trecut linia de finish a lunii cu o drumeție clasică pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu plecare de la Fântâna lui Botorog am urcat la cabana Curmătura și apoi pe vârfurile Turnu, Padina Popii și Ascuțit. Din acest punct maxim atins (2133m) am revenit în Prăpăstiile Zărneștilor prin Padinile Frumoase.

Traseul acesta ne-a readus dorul de iarnă, dar trebuie să avem răbdare. Mai este încă o lună întreagă de toamnă care ne va aduce noi aventuri.

Bilanțul lunii noiembrie 2020

Posted on by

Paradoxal, luna cea mai săracă în ture (din punctul de vedere al statisticilor noastre pe ultimii 10-15 ani) a fost extrem de bogată și diversă.

Sigur că nu am depășit granițele planetei și nici ale țării, dar am fost prin locuri deosebite fără să ne uităm munții de suflet.

Pentru că nu prea a fost zăpadă, am reușit să ne menținem între două anotimpuri (toamnă și iarnă) așa cum se va vedea în cele de mai jos.

O atenție specială am acordat Văii Horoabei, zonă protejată din Parcul Natural Bucegi, o capodoperă a naturii. Ca membri AGMR avem dreptul, în baza unui protocol, să accedem în această vale de vis a Bucegilor.

Aici am organizat nu mai puțin de patru ture. Fie cu zăpadă și gheață, fie fără, canionul a fost parcurs integral,

iar continuarea pe la izvoarele Văii Bătrâna, pe Vârful Bătrâna și Muchia Doamnele a completat cu succes aceste ieșiri care nu au dezamăgit niciodată.

O altă tură recurentă am făcut pe Hornurile Țigăneștilor. De data aceasta au fost ture tipice de iarnă, în care s-au folosit colțari și piolet. Mai lungi și mai sălbatice decât cele din Mălăiești, hornurile din Valea Țigănești oferă pasionaților de iarnă ocazia să se antreneze mai bine pentru sezonul alb. Pe scurt, s-a urcat pe un horn și retragerea a fost pe altul, oportunitățile fiind destule.

Pe -16 grade a fost o provocare să parcurgem aceste trasee doar în aparență simple.

Vecinul de peste vale al Bucegilor, Baiului-Neamțului ne-a atras atenția ca în fiecare toamnă. Și, pentru că este anotimpul ideal pentru a-i parcurge culmile, am organizat o tură pe ruta Azuga – Culmea Cazacu – Șaua Orjogoaia – Lacul Orjogoaia – Vârful Unghia Mare – Valea Unghia – Valea Azugii – Azuga.

Deosebit de sălbatic și pitoresc, Neamțului este un bun exercițiu de orientare, noi având amintiri dure cu acest masiv care știe să fie neprietenos când vrea.

Unghia Mare este un vârf izolat, ascuțit și alpin. Nu ne-a dezamăgit, iar solitudinea locurilor ne-a impresionat. Mai interesant iarna decât vara Neamțului are limitele lui, dar pentru un adevărat amator de outdoor poate fi un munte cuceritor.

Nu putea să lipsească și o tură de alpinism clasic (carpatism) în Bucegi. Valea Adâncă a fost coborâtă în mai multe rapeluri, într-o geroasă și scurtă zi de toamnă târzie. Traseul a fost mixt, am întâlnit porțiuni de zăpadă înghețată care nu au putut fi trecute decât cu materiale tehnice specifice iernii (colțari și piolet).

Și Piatra Craiului a fost gazda noastră într-o frumoasă colaborare cu Himalaya Travel. Padina lui Călineț cu ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Brâul Ciorânga Mare – o tură de tradiție pentru noi cu care am cam încheiat sezonul uscat din abruptul vestic.

Au fost apoi câteva ture de drumeție absolut minunate pe care le voi descrie pe scurt.

Munții Cernei și Mehedinți ne-au prilejuit, pe durata a 4 zile, ocazia să ne reîntoarcem la toamna care a trecut, parcă, prea rapid.

Am avut ocazia să ne delectăm vizitând Cheile Țăsnei, Vârful Lui Stan, Poiana Beletina, vârfurile Domogledului, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, satul Ineleț, Cazanele Dunării. O lume scoasă din context, cu climat sud-mediranean, în care toamna a fost în pârg. Oamenii primitori, mixtura de Banat cu Oltenia, peisajele de Grecia… O zonă unică, plină de farmec.

Alte drumeții am mai făcut în Bucegi:

– poteca traseului Tache Ionescu și Valea Mălăiești cu cabanele Mălăiești și Diham pe drum;

– o tură în zona sudică a masivului pe ruta: Cabana Bolboci – Podul cu flori – Muntele Lucăcilă – Muntele Deleanu – Vârful Tătaru (1998m) – Cabana Padina.

Nu se putea să treacă toamna fără să ajungem și în zona atât de pitorească a Parcului Național Buila-Vânturarița. Pe parcursul a două zile intense am străbătut trasee interesante, cu priveliști inedite. Au fost atinse Curmătura Builei, Vârful Buila, Vârful Vânturarița Mare, Șaua Ștevioarei, vârful Ștevioara (1847m).

S-a ajuns în zona schiturilor Pătrunsa și Pahomie, am parcurs Brâna Caprelor și Cheile Cheii. Cazarea a fost la Cabana Cheia în condiții sigure, ca de pandemie.

Am revenit cu drag în satele vecine casei noastre pe ruta: Satul Șirnea – Curmătura Groapelor – Satul Peștera – Satul Măgura. Toamna la ea acasă, interacțiunea cu oamenii locului, dar și peisajele fantastice ale Pietrei Craiului și Bucegilor ne-au transformat plimbarea într-o reverie continuă.

O excursie la care nu ne așteptam și care a apărut din senin a fost tura de mountain biking: Tohănița – Zărnești – Poiana Mărului – Paltin – Holbav – Vulcan – Zărnești – Tohănița. Au fost aproximativ 56 km de pedalat prin satele și pe dealurile din Țara Bârsei. Frigul pătrunzător și ceața deasă din zonele joase au transformat traseul într-unul greu, dar deosebit de incitant. Am aflat de ce Vulcanul este Wolkendorf – Satul norilor…

Am încheiat toamna cu o tură de iarnă, cum altfel??

În Bucegi am urcat Hornul Mic din Mălăiești și am coborât pe Drumul de vară. Acesta din urmă nu este deloc recomandabil iarna, dar acum a fost absolut sigur așa cum a fost parcurs (cu colțari, piolet și asigurare în coardă).

Bilanțul lunii noiembrie 2019

Posted on by

Ca de obicei la munte luna noiembrie este una de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel alb. Mai exact ne-a permis să desfășurăm cele două tipuri de activități: ascensiuni de ’’vară’’ și de ’’iarnă’’.

În Bucegi am fost pe Valea Pietrelor din Bucșoiu (vale nordică, sălbatică și accidentată),

Valea Seacă dintre Clăi și Hornul cu florile pentru acces în creasta Jepilor Mici și pe platoul Bucegilor.

Pe Valea Morarului am urcat la Vârful Omu și am coborât pe Valea Cerbului. Traseul a fost unul mixt (zăpadă și stâncă).

Tot în Bucegi au fost parcurse și trasee nemarcate (Brâul lui Răducu, Brâul Portiței) admirând natura încremenită în așteptarea iernii.

Împreună cu echipa Picior de plai am urcat pe vârful Lespezi (2522m) din Făgăraș pe un teren mixt specific începutului de iarnă sau, mai exact, sfârșitului toamnei.

Tot în zona sudică a Făgărașului, mai exact în Munții Ghițu, s-a urcat pe vârful Albina (1372m), un excelent punct de belvedere către marile vârfuri aflate mai la nord de acest punct.

Un traseu de trail running a urmat. Parcurgerea crestei principale a Munților Iezer-Păpușa pe ruta: Cabana Voina-Culmea Văcarea-Vârful Iezerul Mare (2464m)-Vârful Roșu (2469m)-Vârful Păpușa (2393m)-Culmea Grădișteanu-Cabana Cuca-Cabana Voina Datele statistice finale: 34 km, 8h, 2500m diferență de nivel.

Nu a fost chiar toată creasta principală a masivului, dar prezența zăpezii pe 70% din traseu, gerul, vântul și ceața ne-au îngreunat mult misiunea.

În sfârșit a venit și rândul iernii să se instaleze și am ales Retezatul ca destinație. Aici am urcat Vârful Peleaga (2509m), cel mai înalt din masiv, din două încercări. Viscolul și lipsa de vizibilitate, combinate cu zăpada mare, ne-au permis să urcăm în prima zi doar până în Cumătura Bucurei aflată la peste 2200m altitudine. Peleaga a fost urcată a doua zi cu efort considerabil. Au fost 3 zile superbe de iarnă autentică.

A urmat o ieșire în Bucegi unde am parcurs traseul Moieciu de sus-Refugiul Bătrâna-Colții Țapului-Șaua Strunga-Moieciu de sus. Cu aspect de Piatra Craiului, această zonă vestică a Bucegilor este extrem de pitorească și rar umblată iarna.

Am lăsat la sfârșit tura de speologie din Munții Perșani. Peștera Scoici din zona Vlădeni a fost ținta noastră. Nu este foarte dificilă, dar în subteran nimic nu este simplu, poate doar să te accidentezi. Satisfacțiile au fost pe măsura efortului și reies din fotografii.

Am participat și la întâlnirea tehnică AGMR (Asociația Ghizilor Montani din România) unde laolaltă cu colegii s-au discutat lucruri importante și au fost prezentate diverse noutăți în domeniu. Întâlnirea face parte din programul de dezvoltare continuă a ghizilor montani.

Am continuat cu pregătirea pentru a urma Școala Națională Salvamont alături de formația Salvamont Argeș. Pe parcursul a două zile au fost repetate tehnicile de salvare și am fost evaluați de colegii noștri.