Tag Archives: Jepii Mici

Bilanțul lunii iunie 2023

Posted on by

Prima lună de vară a fost ca mai toate primele luni de vară: adică extrem de capricioasă.

Ploile și furtunile au fost aproape cotidiene, dar ne-am adaptat și noi activitatea la acest specific al anotimpului.

Prima excursie a fost cu cortul în Munții Cernei și Munții Mehedinți. În ciuda reprizelor de ploi torențiale am reușit să atingem obiectivele propuse: parcurgerea Cheilor Țăsnei, urcarea pe Vârful lui Stan, urcare pe Vârful Arjana, Poiana Beletina, Domogled, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, vizitarea satului Ineleț etc.

Alături de un grup de pasionați ai muntelui ne-au însoțit și cățeii noștri Scott și Enya.

Tot cu ploaia în spinare am parcurs în Piatra Craiului traseul în circuit: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. În această perioadă a verii furtunile cu descărcări electrice sunt foarte frecvente, așa încât trebuie ca fiecare tură să aibă o strategie a ei. Din acest proces nu trebuie să lipsească plecatul cât mai devreme de dimineață (pentru că atunci vremea este cea mai stabilă) și evitarea zonelor expuse (crestele, vârfurile) după amiază, când apar turbulențele atmosferice.

A urmat și mult așteptata tură din Alpii italieni. Am revenit în Monte Rosa după 4 ani de absență, la debut de sezon. Datorită acestui fapt urcarea la cabana Citta di Mantova (aflată la peste 3400m altitudine) a fost făcută pe jos, fără ajutorul atât de confortabil al telecabinelor din Alagna Valsesia.

Cu baza la această cabană minunată am putut urca vârfurile: Balmenhorn (4167m),  Punta Gnifetti (4559m), Pyramide Vincent (4215m).

Cu precauțiile de rigoare am ajuns cu bine pe vârfuri și înapoi la cabană evitând avalanșele atât de frecvente. Ghețarii cu seracurile și crevasele lor au fost traversați fie dimineața foarte devreme, fie după ce zonele intrau în umbră și temperatura scădea considerabil.

Deasemenea, coborârea de la cabană am făcut-o pe jos până în vale într-o zi întreagă, 2200m diferență de nivel.

Reveniți pe plaiuri mioritice am organizat o tură de drumeție ușoară în Munții Perșani. Ținta a fost parcurgerea integrală a Cheilor Vârghișului.

Fiind o arie protejată zona este foarte curată și bine întreținută, iar traseul de via ferrata Șoim Călător, grotele și podurile sunt doar o parte dintre atracții pe lângă nenumăratele flori și arborii seculari. A fost o potrivită revenire după tura din Alpi.

Alergarea montană face parte din turele noastre de forță ca antrenament pentru maratoanele cu acest specific.

Astfel, a fost o tură de trail running în Piatra Mare și Munții Baiului. Ruta: Zona pârtiilor Predeal-Poliștoaca-Valea Timișul Sec-Poiana stânei Pietricica-Cabana Susai-Pârtia Cocoșul-Cabana Gârbova-Pârtia Clăbucet-Predeal, pe traseul concursului Predeal Forest Run (24km). Fără să ne forțam prea tare și blocați de o ploaie puternică vreo 45 minute am ”terminat” circuitul in 5 ore.

Un traseu de alpinism scurt, dar foarte frumos, este Valea lui Stinghie din sudul Pietrei Craiului. Este un canion îngust al cărui parcurs este întrerupt de câteva săritori, zona amintind de Canionul Orății din aria satului Podul Dâmboviței. Traseul nostru a presupus pornirea de la Cabana Brusturet, urcarea în Poiana Funduri și coborârea în rapeluri pe această vale în drumul forestier.

A urmat o nouă sesiune de pregătire pentru calificarea de leader montan internațional. Pe durata de șase zile a modului s-au deprins tehnici de asigurare a clientului, filare a corzii, orientare în teren montan și multe altele.

Cursul s-a desfășurat într-o arie mai largă de data aceasta: Bucegi (Valea Gaura, Valea Ciubotea, Vârful Scara) și Măgurile Branului. A fost și o zi de mers pe bicicletă (mountain biking) în satele din Țara Bârsei (Vulcan, Holbav etc).

Pentru ca luna iunie să aibă și părți bune s-a inventat rododendronul. Care fix în cea mai capricioasă lună s-a trezit să înflorească! Smirdar sau bujor de munte, această plantă are mai multe perioade de înflorire, mai precis inclusiv în octombrie mai scoate capul o dată înainte de primele vânturi aducătoare de iarnă. În zona Padina Crucii-Țigănești din Bucegi se află una dintre cele mai cunoscute zone cu rododendron din Carpați, iar noi organizăm anual ture în acest loc pentru pasionații de fotografie. Traseul din acest an a fost: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești și retur.

Apoi a venit vremea pentru o tură mai serioasă de alpinism. Am pornit din Platoul Bucegilor și am intrat pe Valea Jepilor și apoi pe Brâul Portiței. Trecând prin Portița Caraimanului am traversat Vâlcelul Mortului și am coborât dificila Vale Seacă a Caraimanului. Porțiuni mari cu zăpadă, săritori ude și o ploaie mocănească ne-au îngreunat mult coborârea, dar au făcut traseul mult mai greu decât în condiții normale.

Pe durata a trei zile am organizat un atelier de inițiere în alpinism de vară/carpatism în Piatra Craiului și Măgurile Branului.

Prima zi a fost dedicată deprinderii tehnicilor elementare de cățărare (în bocanci) și rapel, precum și manevrelor de coardă, nodurilor, comenzilor specifice etc. Localizarea a fost la Faleza Mică din Măgurile Branului, unde pereții de calcar sunt plini de trasee de escaladă și cățărare.

A doua zi am împărțit grupul în două echipe distincte și am făcut circuitul: Plaiul Foii-Valea Vlădușca-Vâlcelul Crăiței-refugiul Castelul Crăiței-Canionul Anghelide-Plaiul Foii. În Piatra Craiului sunt o multitudine de astfel de trasee pe care se pot exersa tehnicile de alpinism de vară/carpatism. Terenul nu este extrem de dificil, dar necesită o foarte bună pregătire fizică și tehnică pentru a-l parcurge.

Ultima zi, cu ploaie evident!, a permis totuși tura: Plaiul Foii-Padina lui Râie-coborâre în rapeluri la Malul Galben-Izvorul Căpitanului Orlovski. Aici a fost exersat rapelul pe ploaie, cu stânca udă și toate dezagramentele ei, dar și urcarea unei văi de abrupt sălbatice și foarte rar umblate.

În luna iunie au fost și două rânduri de tururi cu Fundația Conservation Carpathia. Tot printre ploi care de data această, nefiind ture tehnice, nu au deranjat deloc turiștii au putut observa urși, zimbri, mistreți. Deasemenea, Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, o mare atracție pentru participanți.

S-a urcat pe Vârful Comisu, dar și pe Luțele. Încă prezent rododendronul a fost o încântare, ca de obicei.

Am revenit în zona nordică a Bucegilor pe traseul de traversare Râșnov-Bran. Ruta a fost cea binecunoscută: Râșnov-Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești-Culmea Clincea-Bran. Fiind o zi din timpul săptămânii, culme fără ploaie!, ne-am putut bucura de liniștea locurilor.

Am încheiat în Cheile Vârghișului din Munții Perșani pe traseul de via ferrata Șoim Călător. Foarte bine amenajat este unul dintre cele mai frumoase din țară, iar accesul către el este deosebit de frumos și permite vizitarea unor grote foarte estetice.

Bilanțul lunii decembrie 2022

Posted on by

Ultima lună a anului nu a fost o una autentică de iarnă așa cum speram. Deși au fost zile cu ceva zăpadă și temperaturi scăzute, decembrie ne-a pus răbdarea la încercare. Am avut destule episoade mai degrabă de toamnă târzie sau chiar primăvară sub toate aspectele.

Prima zi a lunii, Ziua Națională, ne-a purtat pașii în Bucegi. Acolo am parcurs bucla Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul Urlătorilor-Cascada Urlătoarea-Poiana Țapului-Sinaia. Am pornit pe soare, am trecut printr-o perioadă de ploaie rece, am intrat în viscol și ninsoare pentru a termina pe ploaie aproape torențială. Dar dacă iubești muntele nu există vreme potrivnică pentru ascensiuni ci doar echipament nepotrivit.

Pe 2 decembrie vremea s-a schimbat radical și am putut urca cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Traseul nostru a fost: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Fără multă zăpadă, dar cu suficientă pentru a folosi colțarii, am parcurs cu un grup entuziast această rută clasică, dar mereu provocatoare.

Au urmat două ture în aceeași zi în munții noștri preferați.

În Bucegi am realizat un circuit astfel: Valea Glăjăriei-Cabana Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Valea Glăjăriei. Traseu istoric, denumit după finanțatorul său, omul politic bine cunoscut, aceasta rută este greu accesibilă în epoca marilor zăpezi, dar relativ ușoară și mai ales pitorească pe vreme bună.

În Piatra Craiului am parcurs două trasee nemarcate (cu accente de alpinism). Urcare de la Plaiul Foii prin Canionul Anghelide și retragere pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței către Plaiul Foii. Ilustrative pentru Abruptul Vestic acestea două permit cunoașterea masivului în zona sa aflată sub Brâul de mijloc.

O vreme umedă, nejustificat de caldă ne-a încurcat simțitor pe traseul din Bucegi: Hornul dintre fire din bazinul Văii Gălbinele. Zăpada udă și zona friabilă ne-au întârziat mult, astfel că am ales coborârea pe aceeași rută ca la urcare. La capătul a 11 ore de mers am putut să ducem bun sfârșit o tură care trebuia să fie de iarnă, dar a ieșit ceva una hibridă desfășurată pe 3 anotimpuri.

Pentru a nu uita de frumosul peisaj brănean al Bucegilor am ales o zi geroasă și am urcat pe Vârful Bătrâna 2135m. Traseul a fost următorul: Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur. Pe -12 grade, dar cu vreme superbă am avut și un coechipier patruped foarte bine pregătit fizic și tehnic.

Nu ne-a încurcat viscolul de a doua zi și am revenit pe culmile Bucegilor, în zona ialomițeană de data aceasta. Aici am parcurs Culmea Obârșiei pe ruta: Hotel Peștera-Vârful Obârșia-Vârful Colții Obârșiei-Șaua Văii Cerbului-Valea Ialomiței-Hotel Peștera.

Vremea s-a îndreptat pe măsură ce coboram și am putut admira Cascada Obârșiei (Ialomiței) înghețată sloi. Cu un pic de pasaj tehnic și de orientare la coborârea în Șaua Văii Cerbului, traseul este unul de altitudine. Plecarea se face de la 1650m și se urcă cele două vârfuri amintite mai sus, ambele având peste 2400m.

Cu un grup de începători ne-am plimbat pe la poalele Pietrei Craiului într-o zi înnegurată și rece. Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura și retur a fost o alegere inspirată având în vedere componența echipei și condițiile meteo.

Este vremea, de obicei era mai prin noiembrie, să dăm un pic o raită și prin abrupturile nordice ale Bucegilor. Astfel am fost de câteva ori la rând în această zonă care cuprinde văile Mălăiești, Țigănești, Ciubotea și culmile lor omonime.

Dar, pentru că vrem să oferim clienților noștri experiențe deosebite, alegem mereu rute diferite de cele clasice.

Un traseu a fost: urcare pe Valea Ciubotea, mai exact pe Hornul din Culmea Ciubotea și coborâre pe Hornul Mare Țigănești. Rar parcurse și aproape exclusiv iarna, vara fiind pline de grohotiș și neinteresante, aceste cotloane sunt prilejuri de a folosi echipamentul tehnic (colțari, piolet, coardă, asigurări). Sunt totodată și un bun antrenament fizic dată fiind diferența de nivel de peste 1300m.

O urcare până sub Hornul Mare din Mălăiești a ocupat o zi pe care o considerăm neterminată, nu ratată. Dar a avut rolul ei pentru că ne-am făcut o idee despre condițiile zăpezii de acolo și am putut reveni în zilele următoare.

Așadar am fost două zile consecutiv pe varianta din dreapta (cum urci) a Hornului Mare. Urcarea abruptă și cu gheață mai degrabă, a fost calea de acces către Vârful Scara 2422m.

S-a putut exersa cățărarea cu piolet și colțari, mersul în coardă scurtă, dar și broderiile cu care ceața și chiciura au decorat fiecare colțișor de piatră.

O colaborare cu o pensiune din zona Zărnești ne-a adus doi clienți din Germania. Am putut să le oferim un traseu cu peisaje deosebite, dar și destul de solicitant. Zona a fost Muntele Toancheș, poteca Satul Peștera-Șaua Joaca și s-a încheiat cu vizitarea Peșterii Liliecilor.

Penultima zi a anului a adus și cel mai frumos traseu din zonă: Muchia Padinei Crucii, abordată din căldarea superioară a Văii Mălăiești. Am urcat pe un culoar înghețat și foarte înclinat și am continuat peste accidentele crestei (traversări expuse, trepte stâncoase, pasaje aeriene de custură autentică). Pentru urcare s-au folosit doi pioleți tehnici și asigurări mobile (nuci, frienduri).

Retragerea am făcut-o pe prietenosul Horn Mare al Mălăieștilor pe care aveam urmele noastre din turele trecute.

Pe 31 decembrie am închis anul în sudul Pietrei Craiului cu traseul în circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Valea Urzicii-Șaua Funduri-dus-întors și coborârea la Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Fără zăpadă, dar cu același farmec dintotdeauna această minunată buclă ne-a oferit prilejul de a spune adio unui an greu din toate punctele de vedere, dar extrem de prolific pentru noi.

În speranța unei masive căderi de zăpadă pășim cu curaj în 2023 și vă invităm alături de noi.

Bilanțul lunii noiembrie 2022

Posted on by

Tranziția de la sezonul uscat la cel cu zăpadă este întotdeauna foarte provocatoare pentru orice om de munte. Ca ghizi trebuie să păstrăm un echilibru între cele două tipuri de sezoane, oferind clienților noștri ture diverse și accesibile tuturor.

Cum este și de așteptat prima parte a lunii noiembrie va fi petrecută în condiții de toamnă, urmând ca, după venirea primelor zăpezi, să fim dedicați sută la sută noului sezon.

Prima tură a fost în Piatra Craiului într-o zonă des frecventată de noi, cea a Abruptului Vestic. Plaiul Foii-Cabana Ascunsă (Refugiul Speranțelor)-Vâlcelul cu fereastră-Brâul Ciorânga Mare-Plaiul Foii, este un traseu care oferă posibilitatea (fie ea și parțială) familiarizării participanților cu caracteristicile zonei de vest a masivului, dar este în același timp și o tură-școală pentru alpinismul din Carpați.

Apoi a urmat o tură ”la rupere”, de trail running. Traseul pe care l-am realizat a fost în Munții Leaota. Ruta: Dragoslavele-Piatra Dragoslavelor-Vârful Albescu-Vârful Leaota (tur-retur)-Vârful Cioara-Dragoslavele (33km cu 2600m diferență de nivel).

Numai cu oameni antrenați poți face așa ceva, după cum a fost cazul clienților noștri de atunci.

O altă vale pretențioasă din Bucegi ne-a oferit o zi intensă de alpinism: Valea Adâncă din Colții Morarului. Rece, umedă și cu săritori destul de ușor accesibile (cu excepția celei cu surplombă), această arteră care leagă Valea de Creasta Morarului, ne-a oferit și posibilitatea cățărării artificiale (fiind utilă o scăriță pe câteva pasaje). Am coborât în Valea Cerbului pe Brâul Ciobănesc, o variantă inedită de retragere, cu probleme de orientare și expunere.

Am revenit apoi la o ”clasică” rută: Bușteni-Refugiul Coștila-Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe-Hornul lui Gelepeanu-Platoul Bucegilor-Traseul Schiel-Bușteni. Este o linie aproape directă de la refugiu la releu, urmând micile sinuozități ale brânelor și crestelor din acea parte a Coștilei. Din cauza orei înaintate și a scurtimii zilei de noiembrie am optat pentru coborârea pe o rută marcată, deci mai comodă.

Am prins ultimele zile fără zăpadă din Făgăraș, în care Transfăgărășanul era încă deschis și am urcat împreună cu Scott și Enya Vârful Netedu din vecinătatea Lacului Bâlea. A fost o superbă zi de sfârșit de toamnă, cu mici petice de zăpadă care le-au prilejuit cățeilor o mare bucurie.

O ieșire mai elaborată a fost în Buila-Vânturarița. Pe cuprinsul a două zile pline am parcurs traseele Brâna Caprelor din Cheile Cheii, am urcat pe vârfurile Ștevioara (1847m), Vânturarița Mare (1885m), Buila (1849m), am ajuns în Curmătura Builei și am admirat Casa de piatră (un portal natural imens). Totodată ne-am recules câteva minute la Mănăstirea Pătrunsa și la Schitul Pahomie, așezări monahale emblematice pentru Oltenia de sub munte.

Nu am putut sta departe de pereții de calcar așa că ne-am dus în Piatra Craiului unde, pe prima zăpadă mai serioasă, am urcat Vârful La Om (2233m) pe traseul La Lanțuri sau Deubel și am coborât pe versantul estic prin Colții Găinii și Refugiul Grind la Zărnești.

Pentru că pregătim sezonul de iarnă alături de Fundația Conservation Carpathia, am participat la o ședință cu toți cei implicați în proiect și am stabilit diverse strategii pentru sezonul hivernal 2022-2023. A fost deosebit de interesant și constructiv și sperăm să fim și mai ocupați decât până acum odată cu venirea primelor zăpezi.

Unii dintre noi sunt implicați în procesul de obținere a certificatului sau calificării de lider montan internațional. Pentru acest motiv 6 zile în Munții Hășmaș am fost ocupați cu pregătirea și testele în vederea realizării acestui obiectiv.

Bucegii nu i-am uitat și, pe o vreme nu tocmai prietenoasă, am parcurs în urcare, respectiv coborâre (în rapeluri) Vâlcelul Clăii Mici și Valea Comorile de mijloc. Săritori nenumărate și diverse, vegetație abundentă (deși uscată), și, mai ales, teren friabil, cam acestea sunt caracteristicile regiunii în această perioadă a anului.

Cum o drumeție nu strică la casa omului am propus zona sudică a Pietrei Craiului, unde am făcut următorul circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Peștera Stanciului-Marele Grohotiș-Umerii Pietrei Craiului-Șaua Tămășel-Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Pe la baza pereților stâncoși, cu nenumărate formațiuni carstice (peșteră, arcade, grohotișuri) această buclă este foarte potrivită pentru un sfârșit de toamnă. Cele două cabane din extremități permit accesul ușor la trasee, dar nu pot oferi mare lucru din punct de vedere al ”alimentării”.

Un detaliu istoric, Crucea Grănicerului, ne readuce aminte de luptele care s-au purtat aici în timpul Primului Război Mondial.

Și uite-așa a venit și prima zăpadă serioasă!

Putem să ne considerăm norocoși că am prins o zi senină și geroasă de iarnă. Am ales o traversare a Culmii Obârșiei de la Peștera în Șaua Văii Cerbului. Am urcat cu ocazia asta vârfurile Obârșia și Colții Obârșiei, ambele având peste 2400m altitudine, iar coborârea am făcut-o pe Valea Ialomiței (Obârșiei). O zi cu cornișe în formare, soare, vânt tăios și frig pătrunzător, un adevărat preview al sezonului alb.

Pădurea virgină de la Strâmba, din Munții Țaga, a oferit un scurt episod de toamnă unui mic grup pe care l-am ghidat acolo. Organizat de Conservation Carpathia, circuitul a inclus această pădure și rezervația de faună din regiune (căprioare, mistreți, urși etc).

Pentru că iarna părea că s-a instalat mai ales la peste 2000m am parcurs o creastă foarte dragă nouă: Muchia Padinei Crucii. Cu plecare din Valea Glăjeriei via Cabana Mălăiești am urcat toată muchia până în creasta ce leagă vârfurile Omu și Scara. Retragerea am făcut-o pe Hornul Mare din Mălăiești. Nu a fost o tură ușoară, viscolul punându-ne ceva probleme taman în pasajele tehnice.

Tot în peisaj de semi-iarnă am mai făcut un ”clasic”: Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Cabana Curmătura. Nu a fost propriu-zis zăpadă mare, dar gheața și stânca ude au oferit bucăți de mixt participanților.

Ultima tură oficială de toamnă a fost parcurgerea Canionului Orății din Piatra Craiului. Pornind de la ruinele Cetății Oratia se coboară pe firul accidentat al văii în 10-12 rapeluri de diferite lungimi. Ne-am putut bucura de liniștea locurilor, dar și de adăpostul oferit de pereții de stâncă.

Bilanțul lunii septembrie 2022

Posted on by

Luna septembrie a fost una a ieșirilor în munții din afara României.

Am debutat cu o tură în Munții Olimp, cei mai înalți din Grecia și bine cunoscuți din scrierile despre mitologia antică.

Fără zei și alte entități mistice Olimpul rămâne un munte deosebit de spectaculos și ofertant, mai ales dacă este abordat pe rute ocolitoare.

Noi am urcat pe parcursul a trei zile (două nopți) astfel:

Ziua 1: Litochoro-Canionul Enipeas-Cabana Prionia (1000m)-Refugiul Spilios Agapitos (Refugiul A) aflat la 2100m altitudine.

Ziua 2: Refugiul Spilios Agapitos (Refugiul A)-Refugiul Christos Kakalos (2650m)-Platoul Muzelor-Refugiul Giosos Apostolidis (2697m). În acea zi, după amiază, am mai urcat și vârfurile Toumba (2785m) și Profitis Ilias (2803m).

Ziua 3: Refugiul Giosos Apostolidis-Poteca Zonaria-Hornul Louki-Vârful Mytikas (2917m)-Poteca Zonaria- Refugiul Giosos Apostolidis. După o scurtă pauză de masă la refugiu am coborât la Litochoro (aflat la altitudinea de 300m) peste vârful și creasta Skourta (2476m) și pe la Refugiul Petrostrouga (1940m), apoi la Gortsia și Litochoro.

A urmat o întâlnire de 4 zile a membrilor SGLM în Piatra Craiului la care am fost prezenți.

Am revenit în activitate cu o tură pe trasee nemarcate, cu accente de alpinism pentru începători, în Bucegi. Traseul a fost: Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului.

Ambele brâuri permit cunoașterea foarte bună, deși incompletă, a celor două mari grupe muntoase din Bucegi (Coștila și Caraiman). Fără probleme tehnice deosebite ele presupun lipsa fricii de înălțime și un exersat simț al orientării. Pentru a mai diversifica puțin traseul de coborâre am optat pentru a rapela peste cele câteva săritori din zona inferioară a Văii Priponului.

Ne-am reîntors în Făgăraș pentru o tură care doar în aparență este de rutină: drumeție în zona sălbatică din estul acestui masiv. Scopul este, ca de fiecare dată, observarea faunei locale (urs, căprioare, mistreț, păsări de pradă etc), dar și urcarea pe vârfurile Lerescu (1690m), Comisu (1884m) și Luțele (2176m). Totul a fost alături de Conservation Carpathia.

O altă tură de alpinism clasic în Bucegi a urmat ruta: Căminul Alpin-Refugiul Coștila-Brâna aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul mare al Coștilei-Valea Scorușilor-Valea Gălbinele-Hornul dintre fire-Refugiul Coștila-Căminul Alpin. O tură tipică de Bucegi, parcursă de noi de zeci de ori, dar care are același farmec de fiecare dată.

A urmat o replică a turei în Maroc din perioada mai-iunie. Am parcurs cam aceleași zone, am urcat aceleași vârfuri și am vizitat aceleași locuri. Singura diferență a fost că zăpada a lipsit, dar a fost înlocuită de un vânt înghețat fix în ziua în care era programată urcarea pe vârf. Acest detaliu a complicat lucrurile, dar am reușit să ne îndeplinim obiectivul.

O să reproduc mai jos ce am scris atunci pentru că nu există suspiciunea plagiatului și oricum nu mă pot exprima mai bine decât atunci:

Prima noapte a fost la Refugiul Tamsoult, iar a doua la Refugiul Toubkal (Les Mouflons).  

Vârful a fost atins după 5 ore de urcare, în zori. Coborârea către satul berber Imlil (Imleel) a fost pe altă rută, ocazie cu care s-a putut interacționa cu localnicii atât de primitori și ospitalieri.

Au urmat alte două zile în Deșertul Merzouga, unde cămilele au fost de bază. Noaptea în cort, apusul și răsăritul printre și peste dune, liniștea întreruptă doar de chemările păstorilor sau de muzica tribală în surdină, au completat această experiență aproape inițiatică. Valea Dades cu cheile și cetățile sale, dar și cu siturile fosilifere ne-au făcut să nu uităm niciodată Marocul.

Am fost apoi solicitați de o firmă pentru a le prezenta unor jurnaliști străini peisajele tipic carpatine și am optat pentru o tură în jurul Sinaiei, o zonă încărcată de istorie, cultură și atmosferă deosebite.

Că tot vorbeam de ture ”istorice” o zi în Bucegi nu poate să nu includă două trasee emblematice: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor. Greșit numită ”Jepii Mici”, Valea Jepilor sau Valea Caraimanului desparte Muntele Caraiman de Muntele Jepii Mici având un parcurs accidentat și abrupt.

Poteca Schiel însoțește Creasta Urlătorilor după ce traversează văi de abrupt precum Valea Seacă dintre Clăi, Urlătoarea Mică și Valea Comorilor. A fost construită și amenajată de frații Schiel, industriași germani cărora li se datorează întemeierea Bușteniului. La rândul ei este denumită eronat ”Jepii Mari”. Aceste porecle creează confuzii și nu fac decât să complice orientarea în teren.

Deși suntem mai puțin activi în zona aceasta, se mai întâmplă totuși să avem colaborări pe partea de turism cultural. Am fost rugați de World Sinergy Travel să însoțim un grup de turiști americani și britanici într-un tur istoric al Brașovului.

Clasicele obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească au fost admirate și fotografiate de multiple ori în cadrul acestui tur cultural de succes.

Pentru a mai schimba zona am propus un Ciucaș mai puțin umblat și frecventat. Zona Valea Stânei-Traseul Cheile Pârâului Alb-Culmea Văii Stânei-Cheile Văii Stânei-cabanele din Valea Stânei.

De o sălbăticie legendară Cheile Pârâului Alb desparte Culmea Stâncoasă de Culmea Șuvițelor pe un parcurs aerisit și foarte lizibil. Întoarcerea prin Cheile Văii Stânei este extrem de pitorească la acest ceas de toamnă.

Nu prea am mai făcut în ultimul timp ture de trail running (alergare montană) așa încât am considerat că a venit momentul.

Am ales ruta: Gara Predeal-Valea Joița-Unitatea militară Predeal Vânători de munte-Clăbucetul Baiului-Muchia Lungă-Valea Grecului-Gara Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Valea Limbășel-traseu Clăbucetul Azugii-Cabana Susai-Cioplea-Gara Predeal  (32km).

Foarte solicitantă această activitate, dar care permite parcurgerea mai multor zone care altminteri nu pot fi străbătute ”la pas” decât în multe ore de drumeție.

Pentru că mereu sunt turiști străini care doresc să cunoască sălbăticia Carpaților am încheiat luna cu un nou tur alături de Conservation Carpathia în zona estică a Făgărașului.

Așteptăm cu interes luna octombrie care este, statistic vorbind, cea cu vremea (să sperăm!) foarte stabilă. Vom avea multe alte experiențe de împărtășit cu voi.

Bilanțul lunii iunie 2022

Posted on by

Prima zi a primei luni de vară am petrecut-o în Bucegi unde am parcurs traseul Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe cu coborâre pe Valea Jepilor. Este o tură complexă, cum diferență de nivel mare (peste 1400m), pasaje aeriene (după cum sugerează și numele), dar fără dificultăți majore în afara expunerii. Am optat pentru retragerea din platou pe un traseu clasic din cauza furtunii care se apropia cu rapiditate.

Au urmat două zile în Cheile Bicazului și Cheile Șugăului la via ferrata. În prima zi am urcat ambele trasee, Astragalus și Wild Ferenc, cu o mică pauză între ele.

Sunt două rute foarte bine amenajate, cu pasaje de la A la D pentru care trebuie kit de via ferrata, compus din lonjă cu dispozitiv absorbant de șoc, ham și cască. De asemenea, nu trebuie neglijată încălțămintea care trebuie să fie aderentă. Noi, ca ghizi, luăm întotdeauna și kit de salvare din perete, dar și o coardă pentru situații neprevăzute.

A doua zi am optat pentru o drumeție prin Cheile Bicăjelului cu Podul Suspendat și poienile/belvederile din zonă.

A urmat un nou tur cu turiști englezi în zona de desfășurare a proiectului Carpathia. Au fost trei zile pline, în care animalele sălbatice, în acest colț al Carpaților, protejate și respectate, au delectat clienții cu rutinele lor zilnice. Ursul, mistrețul, dar și căprioara sau vipera au apărut discret în raza aparatelor de fotografiat, în mediul lor natural, neamenințate de braconieri sau câini ciobănești.

Ne-am reîntors pe meleagurile noastre, în Piatra Craiului, unde am parcurs traseul: Schitul Colțul Chiliilor-Padina Închisă-Brâul Ciorânga Mare ramura de sus-Brâul Ciorânga Mare ramura de jos-Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă).

A fost foarte divers ca dificultăți și peisaj. Săritoarea mare de pe Padina Închisă, trecerile expuse și aeriene de pe Brâul Ciorânga Mare ramura de sus, dar mai ales grohotișul și zonele friabile ne-au solicitat la maximum.

În Bucegi am făcut un circuit în zona Branului cu urcare pe Culmea Clincea, continuare pe Culmea Țigănești și coborâre pe Valea Ciubotea. A fost exact în perioada de înflorire a rododendronului (smirdarului sau bujorului de munte) care a colorat astfel o zi destul de mohorâtă. Două trasee emblematice pentru Țara Branului, cu diferență mare de nivel (1400-1500m), dar deosebit de pitorești.

Cu amenințarea ploii, fiind fix în perioada cea mai umedă a lunii iunie, am revenit în Piatra Craiului unde am urcat pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței cu continuare la Grota La Ulcior și Brâul de mijloc. Coborârea am făcut-o prin Trecătoarea Termopile și Poiana Coțofenei la Plaiul Foii. Am fost murați de ploaia torențială pe ultima bucată, deci pot spune că am avut chiar noroc. Dificultăți tehnice nu am întâlnit și oricum eram pregătiți cu echipament pentru ele, dar orientarea pe ceață, fiind și un pic grăbiți de ploaia care se anunțase, a fost interesantă.

O altă drumeție, de data aceasta de forță și viteză, ne-a readus în Craiul nostru drag. Am parcurs de la Fântâna lui Botorog și apoi de la Cabana Curmătura toată Creasta Nordică, cu coborâre pe Colții Găinii, într-o lungă și toridă zi.

O zonă foarte dragă nouă din Bucegi are o creastă, Padina Crucii, interesantă și complet ignorată de majoritatea alpiniștilor, mai ales vara. I-am dedicat o zi senină și am parcurs ruta: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Muchia Padinei Crucii. Ieșirea am realizat-o pe Hornul de sub Scara, iar retragerea pe Hornul Mare Țigănești.

Pentru că încă mai era zăpadă (foarte înghețată) am avut ”în dotare” colțari și piolet, esențiali pe hornurile respective, dar și pe fețele de iarbă (pioletul).

Ne-am odihnit (un pic) activ cu o plimbare împreună cu cățeii prin zona Valea Poarta-Balabanu. Am cules gălbiori, creasta cocoșului, am fotografiat fluturi și ne-am bucurat împreună cu Scott și Enya de răcoarea pădurii și a râului.

Pentru că Bucegii sunt totuși pasiunea noastră ne-am deplasat în zona Moraru-Bucșoiu. Am urcat pe Valea Morarului și am coborât pe Valea Cerbului, un clasic al regiunii de sub Vârful Omu.

A fost zăpadă atât prin canion, cât și pe urcarea în căldarea superioară a Văii Morarului, deci colțarii au fost foarte utili. Dar vedeta zilei a venit în ”persoana” unui urs mare, gulerat. Un mascul superb, calm și nonconflictual care ne-a ocolit pașnic. Ne-a demonstrat cine este adevăratul rege al munților.

Un Făgăraș este mereu binevenit. Așa că am făcut într-o zi rece, cu vânt puternic, dar senină două trasee clasice de alpinism: Muchia nordică Buteanu și Piscul Bâlii. Ascuțite și aeriene, friabile și înalte (situate la peste 2200m altitudine ambele), le-am legat printr-un circuit prin Șaua Caprei-Vârful Iezerul Caprei-Vârful Paltinu. Asigurările la colțuri de stâncă sau cele cu mobile au fost rețeta de succes a turei din punct de vedere al siguranței clienților.

Nu suntem mari iubitori ai Transfăgărășanului, dar avantajul de a ajunge cu mașina la peste 2000m (în zona Bâlea) este incontestabil.

Am urmat apoi un curs cu mai multe tematici: orientare, supraviețuire și tehnici de ghidaj montan în Munții Șureanu organizat de SGLM. A fost parte a cursului de leader montan atestat internațional.

Am realizat apoi un proiect mai vechi pe care îl lăsasem în cumpănă. Și anume amenajarea cu ancore a traseului Cetatea Gropșoarelor-Coama Scurtă din Munții Ciucaș.

Am cărat sculele cu noi și am asigurat cu spituri această rută tehnică. Stânca nu este grozavă, fiind extrem de friabil conglomeratul acolo, deci a trebuit să facem tot felul de cercetări înainte de a plasa o asigurare fixă. Dar a ieșit bine și suntem mulțumiți. A fost o plăcere să revedem Ciucașul vara după ceva vreme în care doar îmbrăcat în alb l-am admirat.

O tură pentru persoane însoțite de câini a avut loc în Bucegi. Ruta a fost lungă și solicitantă, dar foarte frumoasă și toată lumea, fie cu două, fie cu patru picioare, s-a simțit bine. Traseul ales a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur.

A participat doar Enya la această escapadă, iar Scott și-a etalat măiestria și viteza într-o plimbare cu ritm de alergate montană la Mălăiești. Am reușit să parcurgem traseul dus-întors, cu o mică pauză la cabană, în 2 ore. Cuvintele sunt de prisos.

Cu o trupă de începători într-ale muntelui am străbătut Canionul Șapte Scări din Piatra Mare, bucurându-ne de răcoarea stâncilor și de apa cristalină a cascadelor.

Ultima tură din lună a fost alături de FCC, Fundația Conservation Carpathia. O tură clasică de wildlife  unde am dormit la observatorul Bunea. Turele au fost către observatorul Comisu, pe Vârful Comisu și coborârea prin sălbăticia Piciorului Bunea. Cei doi urși pe care i-am văzut seara la Bunea, dar și minunatele păsări, reptile și fluturi, fragii sau liniștea pădurii ori a Lacului Pecineagu au format un tablou idilic, tipic carpatin.

Bilanțul lunii octombrie 2021

Posted on by

Am avut de toate și în luna de la mijlocul toamnei. Dar mai ales alpinismul a fost activitatea noastră cea mai frecventă.

Profitând de o vreme cum doar în octombrie poți prinde am organizat un atelier de alpinism de vară sau carpatism pe durata a cinci zile. Locul de desfășurare a fost Bucegiul, foarte ofertant din acest punct de vedere.

Zilele s-au împărțit între practică și teorie (serile) și s-au desfășurat așa:

Ziua 1: urcare pe Valea Gălbenele firul principal cu continuare pe Valea Scorușilor, Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Albă

Ziua 2: urcare pe Valea Seacă dintre Clăi și retragere pe Brâul lui Răducu și traseul Schiel (Drumul Urlătorilor)

Ziua 3: urcare pe Valea Morarului (canionul principal), traversare pe Brâul Mare al Morarului și coborâre pe Valea Adâncă

Ziua 4: urcare pe Canionul Horoabei și retragere pe Valea Obârșiei

Ziua a cincea am dedicat-o teoriei, filmelor demonstrative, întrebărilor și răspunsurilor.

Volumul de informații fiind foarte mare a fost un curs intensiv la care participanții au fost extrem de receptivi și s-au descurcat impecabil.

Dar acest atelier a fost intercalat între 3 ture de observare a faunei și naturii făgărășene în colaborare cu Fundația Conservation Carpathia. Fără să fie un sezon prea prolific pentru a vedea animale sălbatice, luna octombrie a fost, însă, o beție a culorilor pădurii de foioase.

Au fost urcate din nou vârfurile Leresu, Comisu și Luțele, parcurse traseele de pe Valea Comisu și Piciorul Bunea.

Turiștii din Olanda, Anglia și Germania au putut admira și din alt unghi natura: din mijlocul Lacului Pecineagu pe care l-au traversat cu pluta electrică.

Astfel s-a încheiat pentru Fundație și pentru noi sezonul turistic împreună, urmând să ne reîntâlnim la primăvară.

Am continuat cu trei zile de drumeție și alpinism în Bucegi:

Ziua 1: Valea Gălbinele-Valea Scorușilor-Valea Mălinului

Ziua 2: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor

Ziua 3: Valea Doamnele-Vârful Bătrâna-Valea Horoabei

Am regăsit zăpadă puțină și mai multă gheață, detalii ce au complicat ascensiunile, făcându-le mai interesante.

Am rămas fideli Bucegilor cu alte ture de alpinism. Am urcat pe Vâlcelul Clăii Mici și am coborât în multe rapeluri pe Valea Seacă dintre Clăi. Același lucru s-a repetat: săritori ude și platoșe de gheață. Uneori am folosit cu succes pioletul.

Traversarea Acelor Morarului sau Colților Morarului a fost obiectivul unei alte zile lungi, mult mai însorită și caldă, de data aceasta

Cățeii s-au bucurat și ei de câteva ieșiri și multă mișcare.

O tură comercială cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am organizat pentru persoane însoțite de câini în Piatra Craiului (Vârful La Om prin Satul Peștera și Refugiul Grind).

Border collie, metiși diverși, dar și un ciobănesc de Asia Centrală au urcat cu alai mare pe cel mai înalt vârf din acest masiv deloc ușor de abordat.

Dar au fost și două ture de antrenament pentru micii noștri amici. Una în poienile de sub cabana Curmătura și a doua, mai lungă, prin Curmătura Groapelor cu plecare din satul Șirnea.

Aceeași voie bune și același entuziasm ca de obicei au condimentat aceste plimbări altfel destul de ușurele. Dar nimic nu este banal când ai doi border collie!

Printre turele care sunt sursa noastră de trai ne-am dedicat trei zile pregătirii alături de formația Salvamont Argeș. Au fost zile de exerciții, discuții și muncă în echipă. Dar sarea și piperul l-au constituit cele câteva antrenamente cu câinii de avalanșă deja atestați din cadrul Serviciului Public Salvamont.

Am trecut linia de finish a lunii cu o drumeție clasică pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu plecare de la Fântâna lui Botorog am urcat la cabana Curmătura și apoi pe vârfurile Turnu, Padina Popii și Ascuțit. Din acest punct maxim atins (2133m) am revenit în Prăpăstiile Zărneștilor prin Padinile Frumoase.

Traseul acesta ne-a readus dorul de iarnă, dar trebuie să avem răbdare. Mai este încă o lună întreagă de toamnă care ne va aduce noi aventuri.

Bilanțul lunii mai 2021

Posted on by

Luna mai a fost perioada contrastelor anul acesta. Multă zăpadă rămasă din lunile precedente a făcut ca unele trasee să fie parcurse în condiții de iarnă adevărată. Ploile au început apoi intercalându-se cu perioade de ninsoare la altitudini mari.

Dar primăvara a cucerit teren încet-încet și florile, iarba și arborii au reconstruit tabloul pe care îl știam în această perioadă.

Dar să le luăm pe rând pentru că avem ce povesti.

Chiar prima tură din mai a fost pe rachete de zăpadă. Împărțită în două zile consecutive s-a desfășurat pe Potcoava mică a Munților Bucegi.

Ziua 1: Cabana Bolboci-Vârful Lucăcilă-Vârful Deleanu-Cabana Padina

Ziua 2: Cabana Padina-Hotel Peștera-Piciorul Babelor-Babele din Cocora-Cabana Dichiu.

Calitatea extrem de slabă a zăpezii a făcut ca această piesă de echipament să fie salvatoare.

A urmat o drumeție în Valea Sâmbetei din Munții Făgărașului unde florile au fost atracția principală. Brândușele, ghioceii și viorelele au dat viață unui peisaj încă presărat cu cornișe și urme de avalanșe dezastruoase.

A urmat o tură de alpinism în Piatra Craiului pe o rută populară, dar care necesită foarte multă atenție și cunoaștere a terenului. Urcarea pe Padinile frumoase către Vârful Ascuțit din creasta principală (Creasta Nordică, mai exact).

Trei zile am fost la o întâlnire cu colaboratorii noștri de la FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures). Lansarea proiectului The Camp a prilejuit activități diverse cu oameni de calitate și cu câinii lor (în special border collie). Au fost prezenți experți în supraviețuirea în natură, ghizi montani, dresori de câini, fotografi, artiști plastici etc.

S-au pus bazele unei echipe comune care sperăm că va deveni realitate.

Colaborarea cu Picior de plai din această lună a fost în Munții Grohotiș. A fost urcat vârful cu același nume, cel mai înalt din acest mic masiv aparținând Munților Baiului. Un important nod orografic, înalt de 1768m, vârful Grohotișul este, surprinzător pentru zona înconjurătoare, stâncos și impozant.

Am deschis apoi sezonul văilor alpine cu inegalabilul Bucegi. Două ture identice în Coștila de nord la care am folosit colțari și piolet, coardă și asigurări.

Urcarea pe Valea Priponului am început-o de jos din poiană, de la confluența cu Valea Cerbului, iar coborârea a fost pe Valea Căldările. Ture lungi, cu peste 1300m diferență de nivel, pante abrupte și pasaje delicate mai ales din cauza riscului de avalanșă.

Singura diferență dintre cele două zile a fost temperatura sensibil mai ridicată în cea de a doua. Acestui detaliu îi datorăm și calitatea mult mai slabă a zăpezii.

A urmat apoi o zi de antrenament cu Scott și cei de la FPOA în Munții Făgăraș, zona Bălea. Aici, căței și oameni au urcat în Șaua Caprei și apoi pe Vârful Iezerul Caprei cu un ocol pe la Lacul Capra. Bucuria zăpezii, pe care nu o mai aveau acasă, i-a epuizat total și două zile nu au făcut decât să doarmă.

Tot în zonă am urcat apoi vârfurile Vânătoarea lui Buteanu, Capra, Văiuga și, din nou, Iezerul Caprei într-o superbă tură circuit cu baza la Bâlea Lac. Avantajul telecabinei care urcă până la 2000m altitudine și care permite turele de o zi chiar și pentru cei care vin de la mare distanță.

În ciuda căldurii și a radiației solare puternice zăpada a fost excelentă pe toată durata turei.

Colaborarea cu Fundația Conservation Carpathia (FCC) s-a materializat în câteva tururi de observare a faunei și florei din zona sudică a Făgărașului (zona Lacului Pecineagu).

FCC s-a implicat foarte mult în conservarea pădurilor, faunei și florei, au plantat arbori în locurie defrișate, au readus zimbrul în sălbăticie, încurajează comunitățile locale să se implice, sprijină producătorii individuali de alimente și altele asemenea.

Astfel, grație lor, turiștii și fotografii amatori sau profesioniști pot vedea în libertate urși, cerbi, zimbrii și chiar castori. O plimbare cu pluta pe Lacul Pecineagu este un alt moment al turului respectiv.

O altă rundă de patrulare la Baza Salvamont Argeș a mai ocupat un weekend. Colegii mai experimentați au alocat din nou din timpul lor pentru a ne arăta câteva tehnici de salvare.

Traversarea Bran-Râșnov urmând traseul Valea Poarta-Șaua La Polițe-Valea Gaura-Curmătura Hornurilor-Hornul Mare-Cabana Mălăiești-Valea Glăjăriei este o tură de forță.

Pe zăpadă (cca 70% din traseu) s-a transformat într-un ”haute route” în toată regula.

Cu suportul celor de la Himalaya Travel care ne-au ”repatriat” la Bran, am putut realiza tura în condiții optime. Pe parcurs au fost făcute derivațiile obligatorii spre cascada Moara Dracilor și prin Cheile Gaurei.

Zona abruptului prahovean al Bucegilor are trasee frumoase și interesante nu doar la nord de Valea Jepilor, ci și în dreptul Sinaiei. Prin muzeul în aer liber (așa văd eu Sinaia și minunile ei arhitectonice) am urcat către Stâna Regală apoi pe Piciorul Pietrei Arse către platou. De la Cantonul Schiel am coborât pe Drumul Urlătorilor (traseul Schiel) către Bușteni. Au fost două rute clasice, istorice am spune, ambele pe creste sau picioare de munte abrupte.

A venit și vremea unei experiențe revelatoare: retragerea din cauza riscului de avalanșă de pe Valea Gaura. După ninsori recente trei avalanșe ne-au întors din drum chiar la ieșirea către prima căldare. Fenomene naturale absolut explicabile și chiar previzibile prin care muntele ne demonstrează încă o dată că nu trebuie să-l tratăm cu superficialitate.

După cum se știe România nu are doar Carpații ca formă de relief montană. Mai avem și Măcinul, unul dintre cele mai vechi masive din lume din punct de vedere al genezei sale.

Pe parcursul a două zile pline au fost vizitate câteva zone emblematice pentru ”Făgărașul Dobrogei”. Culmea Pricopanului, dealul Cozluk cu bujorii săi sezonieri și trasee tematice au fost țintele noastre din acele zile. Satele Măcin și Greci, tipic dobrogene, sunt alte obiective în sine pe care le-am vizitat.

Am revenit în Bucegi la un alt circuit celebru pentru colțari și piolet. Urcare pe Valea Albă și coborâre pe Valea Priponului cu rapel peste săritorile finale.

Pornirea a fost pe ploaie, dar din poiana La Verdeață am avut vreme foarte bună pe tot parcursul turei. Canionul final al Priponului era parțial descoperit, dar acest lucru nu a făcut decât să sporească spectaculozitatea traseului.

Ultima ieșire din luna mai a fost în Piatra Craiului. O traversare deja devenită clasică: Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura-Vârful Piatra Mică-Poiana Zănoaga.

Ne-am bucurat de primele semne ale verii de data aceasta, printre ploi răzlețe.

Bilanțul lunii aprilie 2021

Posted on by

Aprilie a fost o lună de iarnă în totalitate la peste 2000m altitudine și de primăvară mai jos. Astfel, turele noastre au fost combinate, ca de obicei: drumeție, ski de tură și alpinism.

Piatra Craiului a fost arena pentru două zile consecutive în care am traversat Piatra Mică dinspre Poiana Zănoaga spre Șaua Crăpăturii de unde am coborât pe Valea Crăpăturii.

A doua zi am încercat să ajungem pe Vârful Ascuțit prin Padinile Frumoase, dar pericolul de avalanșă foarte mare ne-a făcut să ne oprim la altitudinea de 1900m. Riscul în asemenea situații este ceva ce nu putem lua în calcul. Lupta este prea inegală și omul este perdant din start.

Uu antrenament cu Scott, cățelul nostru care se pregătește pentru a deveni căine de avalanșă, a umplut o zi frumoasă și foarte solicitantă pentru toată lumea.  Zona Peștera-Măgura-Toancheș s-a dovenit neîncăpătoare pentru elanul și energia lui.

O altă drumeție clasică a fost parcurgerea unei părți din creasta principală a Ciucașului. Cu pornire din Cheia am urcat la fosta cabană Muntele Roșu, acum închisă, și am continuat spre Gropșoarele, Zăganu și am revenit la Cheia. Bătălia cu noroaiele unei proaspete defrișări în porțiunea de jos ne-au lăsat un gust amar…

A urmat o tură de drumeție în Bucegi pe ruta: Căminul Alpin – Poteca Hoagelor – Poiana Coștilei – Pichetul Roșu – Cabana Diham – Valea Seacă a Baiului – Gura Dihamului – Căminul Alpin.

După 2 zile de ninsoare abundentă zăpada proaspătă ne-a pus serios la treabă prin locurile care altă dată erau floare la ureche. Avalanșele care au ajuns până în zona de pădure (pe văile Coștila și Gălbinele) au fost un alt amănunt inedit și fotogenic.

Un weekend întreg a fost dedicat pregătirii pentru Școala Salvamont în cadrul Formației Salvamont Argeș. În Munții Făgăraș, la Baza Salvamont de la Cota 2000, au fost exersate sistemele de salvare din perete, căutarea în avalanșă a victimei, urcare pe skiuri de tură etc.

O zi lungă și solicitantă am petrecut-o urcând din satul Peștera prin zona La Table și pe la Refugiul Grind pe Vârful La Om. Muchia Colții Găinii, ruta de iarnă către cel mai înalt vârf din Piatra Craiului, este sigură din punct de vedere al avalanșelor, dar extrem de lungă.

În zona ialomițeană a Bucegilor am parcurs pe skiuri de tură ruta: Hotel Peștera – Piciorul Babelor – Șaua Șugărilor – Valea Șugări – Hotel Peștera. Vremea nu a fost grozavă (ceață, ninsoare), iar zăpada a fost destul de grea, dar cunoașterea bună a terenului și partenerii potriviți au transformat totul într-o tură foarte reușită.

Pe o vreme splendidă, de data aceasta, am repetat traversarea Pietrei Mici cu coborâre pe Valea Crăpăturii. Niciodată o tură nu este identică cu alta, așa că ne putem bucura de fiecare dată aproape la fel.

Am forțat un pic nota apoi încercând să facem un circuit de alpinism în zona Jepilor Mici. Urcare pe Vâlcelul Clăii Mici, traversare pe Brâul lui Răducu și coborâre pe Valea Seacă dintre Clăi, acesta era planul de acasă. S-au materializat numai două treimi, coborârea alegând să o facem pe același traseu ca la urcare. Riscul de avalanșă era foarte mare dacă am fi continuat.

Tot din seria repetărilor am reales Ciucașul pentru o altă zi. Aproximativ aceeași tură: plecare de la cabana Muntele Roșu, urcare pe Capul Muntelui Roșu, apoi pe Gropșoarele, Zăganu și coborâre pe ruta de iarnă spre stâna din Zăganu. Revenirea la locul de pornire am facut-o evitând zona noroioasă de data trecută. În plus, florile de primăvară (ghiocei, brândușe și toporași) au fost din plin, colorând fiecare poiană și luminiș.

Iarna sau, mai exact primăvara, ne-au amintit cine face regulile pe sus. Am încercat să ajungem de la cabana Mălăiești la Vârful Omu prin Hornul Mare, dar calitatea zăpezii și (din nou) eternul pericol de avalanșă ne-au permis să ajungem doar la baza Hornului după o luptă cu zăpada pe ruta de iarnă.

A urmat un al doilea stagiu de pregătire pentru Salvamont, de data aceasta împreună cu echipa de câini atestați pentru localizarea victimelor prinse de avalanșă. S-au făcut exerciții diverse, ”victimele” fiind noi, pe rând. Inepuizabilii border collie nu ne-au lăsat deloc să ne plictisim. Îți transmit din energia lor fără să vrei.

O drumeție de primăvară, plină de flori și păsări, a fost în zona satul Peștera – Muntele Toancheș – Refugiul Grind.

Cei patru căței border collie, printre care și Scott, au făcut drumul de cel puțin patru ori în plus față de noi!

Un traseu de alpinism clasic în Făgăraș nu este niciodată ușor și trebuie tratat cu seriozitate și profesionalism. Așa a fost și cel ales pentru o zi de luni superbă: Bâlea Lac – Șaua Caprei – Vârful Capra – Vârful Vănătoarea lui Buteanu – Vârful Văiuga – Șaua Caprei. Bonus a fost Vârful Iezerul Caprei, iar toata ziua am avut muntele doar pentru noi. Fără alte echipe, noi am ales traseul, noi am făcut urmele, noi ne-am făcut strategia.

Peisaje de poveste, iarna la ea acasă, creste aeriene și cornișe fotogenice. Sunt sigur că am omis ceva!

Cu o seară înainte a fost făcută o scurtă ”aclimatizare” până în Șaua Doamnei (Curmătura Bâlii).

Am încheiat luna pe skiuri de tură. Pe parcursul a două zile antagonice (una foarte aspră, alta extrem de prietenoasă), profitând de confortul deosebit al cabanei Padina am urmat rutele:

Ziua 1: Cabana Dichiu – Drum Transbucegi – Babele din Cocora – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina (16km)

Ziua 2: Cabana Padina – Șaua Strunga – sub Vf. Tătaru – Vf. Deleanu – Plaiul Mircea – Cabana Bolboci (12 km).

Urme de urs peste tot, ca primăvara, dar și flori sau glasuri de păsărele, au dat o notă vie cornișelor și urmelor de avalanșe.

S-a dus iarna la altitudini mici, dar pe sus încă rămăne multă zăpadă pentru turele pe care ni le-am propus în luna mai.

Bilanțul lunii iulie 2020

Posted on by

Am putea spune pe drept cuvânt că am revenit la normal în ce privește turele. Respectând regulile de igienă și precauție am putut să ne continuăm activitatea în această perioadă dificilă.

A fost o perioadă plină de ture de alpinism / carpatism în Bucegi și Piatra Craiului, ture pe care le vom enumera în continuare însoțite de pozele aferente.

Bucegii ne-au oferit așa:

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brțna Văii Albe și coborâre pe Valea Jepilor;

  • Detaliu de pe Brâna Caraimanului
  • Pe Brâna Văii Albe
  • Pe Valea Albă
  • Pe Valea Albă

– urcare pe Valea Mălinului și coborâre pe Valea Priponului integral pe firul văii. Am întâlnit și bucăți mari de zăpadă unde am folosit piolet și colțari;

  • Ultimele zăpezi de pe V. Mălinului
  • Ultimele zăpezi de pe V. Mălinului
  • Ultimele zăpezi de pe V. Mălinului
  • Obârșia Văii Mălinului
  • Rapel pe Valea Priponului
  • Rapel pe Valea Priponului

– urcare pe Valea Caprelor și coborâre pe Valea Pietrelor, ambele din Bucșoiu;

  • Valea Caprelor (Bucșoiu)
  • Și pietrele pot avea pui
  • Rapel pe Valea Pietrelor
  • Raiul Mălăieștilor

– urcare pe Valea Adâncă cu coborâre pe Valea Cerbului;

  • Obârșia Văii Adânci
  • Colții Văii Adânci
  • Pe Valea Adâncă
  • Săritoarea cu bolovan
  • Săritoarea cu bolovan
  • Pe Valea Adâncă

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Priponului;

  • Pe Brâul Mare al Coștilei
  • Pe Brâul Mare al Coștilei
  • Pe Brâul Mare al Coștilei
  • Pe Brâul Mare al Coștilei
  • Pe Brâul Mare al Coștilei
  • Trecerea peste V. Mălinului
  • BMC la Blidul de sub streașină

– traversarea completă a Acelor Morarului, tură de suflet pentru noi;

  • Pe Acul de sus
  • Urcarea pe Acul Roșu
  • Final de traseu
  • Pe Degetul Prelungit
  • Sub Acul Crucii
  • Urcarea pe Acul de sus
  • Rapel de pe Acul Crucii
  • Cățărare pe Acul Crucii
  • Pe Acul Roșu
  • Pe Brâul Acelor
  • Rapel de pe Acul Roșu
  • Rapel de pe Acul Mare
  • Creasta Acului Mare
  • Efectul Gloria
  • Creasta Ascuțită

– traseul Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe cu coborâre pe Valea Scorușilor și Valea Mălinului.

  • Pe Brâna aeriană
  • Pe Brâna aeriană
  • Pe Brâna aeriană
  • Pe Brâna aeriană
  • Pe Creasta Văii Albe
  • Strunga Gălbenelelor
  • Rapel pe Valea Scorușilor
  • Rapel pe Valea Mălinului

Piatra Craiului ne-a lăsat să îi străbatem rutele:

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Vâlcelul cu fereastră de câteva ori;

  • Rapel la Scara de fier
  • Pe Padina lui Călineț
  • Pe Padina lui Călineț
  • Pe Padina lui Călineț
  • Pe Padina lui Călineț
  • Rapel pe Vâlcelul cu fereastră
  • Rapel pe Vâlcelul cu fereastră

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe poteca Brâului Ciorânga Mare.

  • Coborând Scara de fier
  • Pe Padina lui Călineț
  • Pe Padina lui Călineț
  • Spectatorii de la balcon
  • Brâul Ciorânga Mare
  • Brâul Ciorânga Mare

Tot în Piatra Craiului am parcurs Creasta nordică și Creasta sudică într-o lungă și toridă zi (tipică de vară) cu plecare de la cabana Curmătura. Cu 4 litri de apă la noi și cu bagaj minim am reușit să terminăm traseul în 10 ore.

  • Creasta nordică
  • Detalii din Creasta nordică
  • Bujorul de munte
  • Țimbalele
  • Printre Țimbale
  • Printre Țimbale
  • Pe Clăile Căldării Ocolite
  • Pe Clăile Căldării Ocolite
  • Vârful La Om (Piscul Baciului)
  • Refugiul din Șaua Grindului și Vf. Grind
  • Coama Lungă (Creasta sudică)
  • Pe Coama Lungă
  • Creasta sudică
  • Surplombele Poienii Închise

Au mai fost câteva trasee nemarcate în Bucegi:

– Brâul lui Răducu – Brâul Portiței cu intrare din Drumul Urlătorilor și retragere pe Valea Jepilor, o nouă colaborare cu Picior de plai;

  • Ghiveci la balcon
  • Pe Brâul lui Răducu
  • Vf. Claia Mare
  • Brâul Portiței