Bilanțul lunii mai 2024

A venit vara cu o lună mai devreme și, dacă în anii anteriori mai aveam încă pretenții că mai putem schia, acum am renunțat la ele, văzând seceta și temperaturile ridicate. Astfel că ne-am concentrat pe activități de vară: drumeție, cățărare, carpatism/alpinism de vară etc.

Chiar în jurul datei de 1 mai, cu ocazia minivacanței anuale (care devine una veritabilă în ultima vreme), am organizat două zile cu tematici diferite. Prima zi a fost drumeție în Măgurile Branului, mai exact traversarea de la Castelul Bran la Fântâna lui Botorog. Este un traseu de legătură între Bucegi și Piatra Craiului, în mare, o parcurgere a crestei Colților Branului, o tură combinată de pădure și poieni, pe deasupra satului Măgura și a cătunului Tohănița (acesta din urmă aparținând de orașul Zărnești).

Pentru a două zi am apelat la ajutorul colegilor de la cu Back to nature. Împreună am ținut un miniatelier de cățărare în Postăvaru (Cheile Rășnoavei). Prima fază, după ceva teorie, a fost ocupată de rapel și alte tehnici de coardă, iar, în cea de-a doua parte a programului, ne-am concentrat pe escaladă în zona Metalexpert din aceeași arie.

Au urmat patru zile consecutive cu Active Travel și doi turiști din Irlanda.

Am încercat să le oferim puțină diversitate și am fost în locuri diferite pentru a le arăta puțin din patrimoniul nostru natural.

Prima zi a fost în Piatra Craiului pe ruta: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. A fost o excursie de încălzire pentru următoarea etapă.

Ziua a doua am mers în Bucegi: Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa. A fost sensibil mai lung traseul, dar și mult mai ofertant.

Pentru că vremea urma să se strice, în ziua a treia am traversat Măgurile Branului de la Castelul Bran pe creasta Măgurilor până în satul Măgura. Aici am ajuns după o scurtă ploaie torențială, cu fulgere și tunete, șuvoaie de apă și vânt foarte rece.

În ultima zi am avut parte tot de vreme foarte închisă și ploioasă, așa încât vizita la Castelul Bran a fost tot ce le-am putut oferi clienților noștri.

Pentru că a început sezonul de vară cu adevărat, Active Travel ne-a pus la muncă serios. Am repetat cu doi turiști americani un traseu binecunoscut din Piatra Craiului. Mai exact: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Poate părea banal și anost, plictisitor și stereotip, dar privit din perspectiva celor care vin din altă țară (sau de pe alt continent) devine o reală plăcere și pentru noi.

Un alt traseu ce părea compromis din cauza ploii (care nu a fost atât de deranjantă până la urmă) am făcut în parteneriat cu Romania Active. Este vorba de o drumeție clasică din Bucegi: Valea Bângăleasa (unde am ajuns din centrul satului Moieciu de sus cu căruța)-Poiana Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus. Parțial pe traseul eco-maratonului, această buclă oferă niște peisaje deosebit de frumoase, de la casele localnicilor de pe vale tocmai până la Vârful Omu.

Am reiterat ce făcusem și la sfârșit de aprilie: Vârful Lespezi din Făgăraș. Plecarea a fost tot din zona Piscul Negru, dar condițiile de zăpadă (mai exact lipsa ei aproape totală) au dus această excursie în zona de drumeție, nefiind nevoie de niciun fel de echipament sau strategie specifice iernii. Sigur, nu au fost provocări tehnice, dar diferența de nivel de 1300m rămâne și lungimea traseului pune în continuare probleme de anduranță.

S-a adunat o trupă doritoare de inițiere în cățărarea pe stâncă și, pentru trei zile, am organizat un atelier în Postăvaru (Cheile Râșnoavei, Pietrele lui Solomon) și Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor). Colaborarea cu Back to nature a fost, ca de obicei, exact ce trebuie.

Am umplut zilele cu vârf, indiferent de vremea care ne amenința, nelăsând nicio oră nefructificată. Anunțăm acest curs la început de sezon pentru a putea apoi propune clienților noștri ture aplicate pentru tot restul verii și pentru începutul toamnei.

Nu ne-am uitat prietenii cei mai buni și am organizat și pentru ei o tură în Ciucaș. Cu Scott și Enya, respectiv un border collie și jumătate, dar și cu bracul german Bono, am parcurs tur-retur traseul Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș. Nu am stat să calculăm cât am mers noi, dar cățeii sigur au făcut tura de două ori minimum. Chiar dacă nu a fost o tură lungă sau dificilă, a fost un prilej de a petrece timp cu cei mai loiali companioni ai noștri. Iar perioada aleasă este cea potrivită, fiind exact înaintea apariției stânelor și a câinilor ciobănești agresivi.

Solicitați de World Sinergy Travel ne-am făcut și treaba de ghizi de turism în cadrul unui program cultural în Brașov, Sibiu și Sighișoara.

Circuitele culturale au atins obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească în Brașov.

În Sighișoara am vizitat Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane. Sibiul ne-a oferit și el obiectivele sale în cadrul unui tur de oraș.

Ne-am concentrat apoi pe un circuit nemarcat / de carpatism în Piatra Craiului. Plaiul Foii-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Valea Vlădușca-Plaiul Foii. Pentru ca să fie și mai surprinzător acest sezon al contrastelor, am avut parte și de o oră de ninsoare veritabilă. Rapelurile de retragere le-am făcut pe ploaie, dar per total tura a fost foarte reușită și tocmai bună ca avanpremieră pentru altele similare care vor urma.

Un moment de respiro am putut lua într-o nouă ieșire marca Active Travel. Alături de doi turiști din Elveția, am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor dus-întors de la Fântâna lui Botorog. Pe parcursul plimbării am întâlnit un urs de talie mare, care a fost piesa de rezistență a turei. A mai rămas timp  și am realizat circuitul care străbate satele Măgura și Peștera (un clasic al zonei). Această buclă ne oferă prilejul de a admira casele tradiționale ale localnicilor, dar și siluetele Bucegilor și Pietrei Craiului care flanchează aceste localități de vis. Dacă în prima parte ursul a fost mai discret, motanul din cea de-a doua jumătate a zilei ne-a însoțit aproape pe toată durata traseului.

Poate cel mai frumos și expus brâu din Abruptul Vestic al Pietrei Craiului, Brâul de jos între Castelul Crăiței și Traseul La Lanțuri, denumit uneori și Brâul Înflorit, presupune o bună tehnică specific alpină, dar aplicată în zona Carpaților (carpatism). Back to nature ne-a fost alături și în această emblematică traversare, sus-jos pe brâuri expuse, printre strungi înguste, peste șei și curmături invizibile de jos. Un adevărat giuvaier al Craiului, unde numai cunoscătorii fini ai acestui magic munte au acces în deplină siguranță.

Grupul de profesori de la Avenor College au avut parte și ei de o tură cu noi în această lună mai.

Am traversat din Azuga în Bușteni pe ruta din Munții Baiului: Gara Azuga-Piciorul Sorica-Popasul Uriașilor-Culmea Zamora-Poiana Țapului. Vremea a fost amestecată, a început și s-a sfârșit pe ploaie, dar o mare parte din timp ne-am bucurat de soare și de peisaje frumoase. Un popas binevenit a fost la cabana Popasul Uriașilor, apoi am parcurs creasta principală și am coborât la Castelul Cantacuzino încercând să evităm noroiul pe cât posibil.

Trebuia să fie o tură clasică, cu un pic de zăpadă, dar una peste alta fără probleme deosebite.

Cu o seară înainte ne-am putut odihni foarte bine la cabana Negoiu, după o oră și jumătate de mers lejer de la mașină. Dimineață am urcat pe Valea Sărății, ținta fiind, evident, Vârful Negoiu. Zăpada a apărut după Piatra Prânzului și am abordat-o cu colțarii. Dar în Șaua Cleopatrei unul dintre colțari a cedat și am urcat vârful cu unul singur. La coborârea de pe Negoiu în aceeași șa a cedat și al doilea colțar. Am optat, în urma acestor evenimente, să parcurgem traseul Custura Sărății-Vârful Șerbota-Muchia Șerbotei, mai puțin acoperit de zăpadă, dar cu multe porțiuni încă delicate. A ieșit bine, până la urmă, dar cu emoții.

O ieșire de tip team-building am organizat pe urmă în Bucegi (cu plecare de la Schitul Bran-Culmea Balabanu-Satul Poarta-Bran-Șimon). A fost o tură în circuit, cu oameni plăcuți și deschiși la aventură, dar și cu Scott și Enya care au făcut parte din echipă. Am scăpat și de ploaia care ne-a ținut pe loc la începutul traseului și de care ne-am adăpostit jumătate de oră în pridvorul bisericii.

Nu am putut mult timp să stăm departe de Westwand (Abruptul Vestic al Pietrei Craiului). Ne-am delectat cu un nou circuit pe trasee de carpatism/alpinism de vară. Am urcat Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. De la Acul de la Amvon am intrat pe Brâul de sus pe care l-am urmat pe o porțiune sălbatică, cea care traversează Hornul Închis, până în poteca marcată de pe Brâul Ciorânga Mare. Am coborât pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) la Plaiul Foii.

Am fost apoi din nou în Făgărașul estic, pe teritoriul Fundației Conservation Carpathia. Aici am însoțit un nou grup de turiști pe aceleași rute devenite clasice (Observatorul Bunea, Observatorul Comisu, vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele). Este sezonul cel mai bun pentru a admira animale sălbatice (urs, cerb, mistreț și zimbru) pe care, chiar dacă ajungem des pe aceste meleaguri, ne bucurăm să le revedem de fiecare dată.

Bilanțul lunii aprilie 2024

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii martie 2024

Și a venit primăvara! Sau cel puțin în teorie pentru că, în realitate, în afară de temperaturi mai ridicate a fost un început de lună cu zăpadă și viscol.

Toate acestea ne-au prins în Retezat, în cadrul unei ture care și-a propus vârfurile principale ale masivului (Peleaga, Păpușa, Bucura). Din păcate, vremea nu ne-a permis prea multe. Am reușit să urcăm de câteva ori în creastă și să ne mișcăm atât cât am fost în siguranță. Colaborarea cu Back to nature a fost și de data aceasta perfectă, în ciuda vremii ostile.

Am fost apoi în două ture consecutive în Piatra Craiului.

În prima am urcat pe Vârful Turnu și am coborât pe Hornul Găinii. O zăpadă grea și plină de apă, ceață și cam cald pentru început de martie, dar ne-am descurcat onorabil.

A doua zi am urcat din satul Peștera la Refugiul Grind, De aici, de la 1620m altitudine, am prins Muchia Colții Găinii și am atins Vârful La Om (Piscul Baciului), cel mai înalt din Crai. Retragerea am făcut-o pe aceeași rută. Fiind încă sezonul avalanșelor am evitat urcarea pe traseul de vară optând, ca de obicei iarna, pentru frumoasa culme care oferă în plus și peisaje mai ample spre Creasta Nordică și cea Sudică.

O altă realizare, de data aceasta în materie de dezvoltare profesională a fost ultimul pas înainte de a obține calificarea de leader de drumeție național. Modulul a avut loc în Munții Cindrel unde s-au dat probe practice (drumeție, orientare și bivuac), dar a fost și o recapitulare a celor învățate pe parcursului celor doi ani de curs (nivologie, asigurări în zăpadă etc). La final a fost și un examen teoretic, luat cu brio de colega noastră Andreea.

Au urmat câteva zile de ninsoare, binecuvântată am putea spune! A devenit ideal pentru schi de tură așa încât am venit cu alai în Bucegi. Pe partea Văii Ialomiței am făcut un circuit deosebit de frumos: Telecabina Peștera-Stâna Doamnele-Culmea Bătrâna-Vârful Bătrâna-Valea Bătrâna-Vârful Colții Țapului-Valea Bătrâna-drum pastoral-Stâna Doamnele-Telecabina Peștera.

Am atins și cele două vârfuri mai sus amintite, dar perlele zilei au fost coborârile prin zăpadă afânată și perfectă pentru schi off-piste.

Am rămas la Bucegi unde, tot pe zăpadă foarte mare, am parcurs un traseu clasic: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu și retur. Nu a fost o vreme deosebit de senină, mai exact nu am văzut nimic între Curmătura Hornurilor și Omu, dar urcarea a fost în condiții de zăpadă excelentă și am făcut-o, evident, pe ruta de iarnă de pe mijlocul Văii Mălăiești. Mai multe zone erau riscante și le-am ocolit cu grijă. Probabil în zilele care au urmat turei noastre a fost un spectacol al avalanșelor.

Am acordat apoi o zi unui training alături de Conservation Carpathia. A fost o recapitulare înainte de a începe sezonul tururilor ghidate în zona de proiect a fundației.

Ne-am întâlnit cu zimbrii pe Valea Dâmboviței, colonizați aici de câțiva ani și aflați acum în curs de adaptare.

Apoi am admirat barajele castorilor de pe aceeași vale, dar nici flora nu a fost lăsate deoparte. Astfel, am învățat o mulțime de lucruri noi despre conifere, foioase, tufișuri alpine și ciuperci.

A fost un curs practic, foarte util, în urma căruia ne vom prezenta mai avizați în sezonul care vine.

Ne-am rupt de lume două zile în Parâng. Am urcat pe Valea Jiețului la refugiul Agățat. Apoi de aici, de la 1700m altitudine aproximativ, am continuat pe Valea Roșiile și am atins Vârful Parângul mare (2519m) prin Muchia Pontul Roșu. Această creastă este un frumos traseu de alpinism, solicitant, dar relativ ușor, ferit de riscul producerii avalanșelor.

Urcarea pe vale am făcut-o pe rachete, ideale pentru mersul fără bătăi de cap prin zăpadă mare și necălcată. A fost un traseu lung, dar noaptea petrecută în condițiile perfecte oferite de Refugiul Agățat ne-a oferit odihna necesară pentru a-l aborda.

Am terminat luna cu mai multe ture în Piatra Craiului, în zona Crestei Nordice.

Prima a fost pe zăpadă foarte mare: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Închise-Vârful Padinei Popii și retur pe același traseu. Am urcat toate cele trei puncte de pe creastă bătând poteca prin nămeții proaspăt căzuți cu doar câteva zile înainte.

A urmat un clasic al drumeției de iarnă: traversare Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Cabana Curmătura. Evident cu plecare și revenire de la/la Fântâna lui Botorog.

A treia tură în zonă a fost pe vreme mai aspră, cu vânt puternic și ceață. Am urcat pe Valea Crăpăturii și apoi pe aceeași Piatra Mică pentru a coborî în Poiana Zănoaga. Am reușit să facem urme și pe acest traseu, efortul fiind foarte mare în acest caz, în ciuda traseului ușor.

A fost apoi o recunoaștere a zonelor în care urmează să venim la vară cu turiștii sub forma unui training organizat de Conservation Carpathia. Împreună cu colegii ghizi, dar și cu personalul Fundației mai sus amintite, am petrecut două zile utile la observatoare, dar și în alte zone ale proiectului.

Două zile una după alta am repetat același traseu, mai amplu și mai complex de data aceasta. Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura. Cu atenție și bazându-ne pe experiență am depășit toate dificultățile crestei principale, iar coborârea a fost în condiții sigure.

Bilanțul lunii februarie 2024

Februarie, cea mai scurtă lună a anului, nu s-a lăsat mai prejos decât celelalte și ne-a oferit o sumedenie de ocazii pentru a ne face meseria în cele mai diverse moduri posibile.

Patru zile au fost dedicate unui atelier de inițiere în alpinism, consacrat deja pentru noi. La Centrul Salvamont Padina, aflat acum în custodia Asociației Montane Carpați, am împărțit echilibrat timpul între teorie și practică. A fost, de fapt, al doilea atelier de acest gen din 2024.

Alături de Back to nature am arătat viitorilor alpiniști amatori: urcarea și coborârea pe pante de zăpadă (cu și fără colțari și piolet), frânarea (oprirea) căderii cu ajutorul pioletului, rapelul la stâncile de la Vărăria Mică. Au fost apoi abordate alte teme esențiale iarna: amarajele (asigurările) în zăpadă cu unul sau doi pioleți, dar și cu ajutorul ancorei. Nu am uitat nici de nivologie, avalanșe (căutarea cu DVA, sondarea și profilul zăpezii). Teoria a atins teme legate de echipament, riscuri și gestionarea lor, nodurile esențiale în alpinism etc.

Pe o zăpadă foarte meschină, dar măcar înghețată bocnă, am urcat în Bucegi un traseu improvizat ad-hoc. Din Valea Obârșiei sau Valea Ialomiței am urcat direct în Culmea Obârșiei pe un culoar abrupt la colțari și piolet. De pe Vârful Obârșia am coborât în Șaua cu același nume și apoi am atins Vârful Colții Obârșiei. De aici am coborât pe vale înapoi la Hotel Peștera. Această culme, tipică pentru zona interioară a Bucegilor, are și o nelipsită babă, o formațiune stâncoasă modelată de vânt, caracteristică Platoului și zonelor adiacente.

Am avut apoi câteva ture în Munții Baiului, în care am întâlnit diverse stadii ale iernii, de la viscol și ninsoare la vreme însorită și zăpadă puțină.

Prima a fost o traversare de la Bușteni la Azuga. Ruta: urcare pe Culmea Zamora și pe Vârful Băiuțul (1817m), continuare pe creasta principală până la cabana Popasul Uriașilor și coborâre pe Piciorul Sorica. Vremea a fost geroasă, dar plină de lumină și senin.

În a doua traversare am pornit din Azuga către Sinaia. Pe viscol cu vânt puternic și vizibilitate redusă am urcat vârfurile Dutca și Cazacu (1754m), apoi am coborât în Șaua Orjogoaia. De aici, vremea ne-a permis să vedem câte ceva și am pornit cu alt elan către Șaua Baiului și Vârful Baiul Mare, cel mai înalt din zonă, cu cei 1895m ai săi.

Am urmat creasta cu fidelitate și am mai trecut și peste vârful Drăgan și peste Piscul Câinelui (1650m). Din acest ultim punct al crestei am schimbat direcția către Valea Prahovei și am coborât pe lungul picior al Câinelui. Am intrat în pădurea de fagi seculari, precedați de plantații de zadă, și am trecut pe sub cabana Piscul Câinelui pentru a ajunge la Sinaia în zona gării.

Vechea pasiune, Piatra Craiului, nu ne-a lăsat să urcăm pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit din cauza zăpezii instabile și predispusă avalanșelor. Ne-am întors de sub lanțul de pe traseul de vară și am optat pentru o variantă mai sigură. Astfel, am urcat de la cabana Curmătura în Șaua Crăpăturii și am coborât pe valea omonimă. Zăpada a fost complet diferită față de versantul estic pe unde încercasem dimineața, aici, pe nord-vest, fiind mult mai înghețată și mai sigură.

A urmat și plăcerea supremă, schiul de tură! Am ales pentru această activitate Făgărașul, mai exact un ”optmiar” de peste 2500m, Vârful Lespezi (2522m).

Am avut o urcare de 1300m diferență de nivel din zona cabanelor de la Piscul Negru, aflate pe Transfăgărășan, urmată de o coborâre prin zăpadă acceptabilă de pe vârf înapoi în drum. Ruta a fost pe Piciorul Lespezi, sigur din punct de vedere al avalanșelor, tur-retur.

Am colaborat cu Romania Active pentru o tură de drumeție de iarnă în Piatra Craiului (Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog). A fost un circuit prin satele atât de pitorești de la poalele muntelui, care, în decor hivernal, par încremenite în timp.

Un masiv mic, dar aspru este Piatra Mare. Aici am abordat un traseu lung și foarte estetic. Urcare de la Dâmbul Morii pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor, unde am avut ceva emoții cu țurțurii imenși care spânzurau deasupra capetelor noastre. Am întâlnit Drumul Familial care ne-a condus către cabana Piatra Mare. Coborârea am făcut-o pe la Prăpastia Ursului în zona Canionului Șapte Scări, urmând poteca și drumul forestier către punctul de plecare.

Toate aceste ture ne-au pregătit echipele pentru un traseu de alpinism clasic: Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit am intrat în creasta principală. Am urmat-o, săpând urme și alegând ruta potrivită, către Vârful La Om (Piscul Baciului).

Pe acest parcurs se trece peste și prin Vârful Țimbalul Mare, Șaua Călinețului, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii sau Zbirii, Clăile Căldării Ocolite. Retragerea prin Colții Găinii la Refugiul Grind, apoi prin Prăpăstii către Zărnești, a fost lungă și chinuitoare, deși zăpada s-a prezentat bine la plecarea din creastă. Aceasta frumoasă tură de alpinism a fost realizată împreuna cu Back to nature.

A sosit vremea unui alt prieten fidel, Ciucașul. Plecarea a fost din Pasul Bratocea de unde am ajuns pe Vârful Ciucaș fără prea multă zăpadă, cu excepția unei urme de avalanșă masivă din zona Turnului Goliat. Coborârea pe același traseu ne-a adus, exact la apusul soarelui, înapoi la start. Culmea Bratocea, calea noastră de urcare, a fost liniștită și prietenoasă, ca în oricare altă zi din timpul săptămânii.

Am încheiat luna cu o altă tură în Munții Baiului, tot o traversare. De data aceasta am plecat din  Sinaia către Azuga. Urcarea pe la cabana Piscul Câinelui, pe piciorul Câinelui, trecerea peste vârfurile Baiul Mare, Dutca și Urechea și coborâre pe Culmea Sorica.

Nu știm ce ne va aduce luna martie în această iarnă atipică, dar ne punem mare nădejde în ceva căderi de zăpadă mai serioase și poate temperaturi mai scăzute.

Bilanțul lunii ianuarie 2024

Prima lună a anului a debutat cu o perioadă foarte săracă în zăpadă, drept pentru care ne-am ”luptat” să găsim trasee de alpinism și de drumeție de iarnă în adevăratul sens al cuvântului.

Prima ieșire a fost atipică pentru acest sezon. Ea a constat într-o alergare din Valea Glăjăriei la cabana Mălăiești, apoi către crucea din Padina Crucii și înapoi. O zi frumoasă, dar aproape lipsită de zăpezile caracteristice lunii ianuarie. În final, a fost o zi reușită, deși nu a fost propriu-zis o tură demnă de, teoretic, cea mai geroasă perioadă a anului.

Fiind avantajați de riscul minim de avalanșă am putut parcurge o rută de alpinism mai puțin populară, dar pe care noi o îndrăgim în mod deosebit. Muchia Padinei Crucii, granița dintre văile Mălăiești și Țigănești, se prezintă sub forma unor praguri abrupte, întrerupte de pasaje stâncoase verticale. Cățărarea mixtă se amestecă deseori cu traversările pe fețe de iarbă expuse și pe brâuri aeriene.

Intrarea în traseu am făcut-o din ultima căldare a văii Mălăiești, exact de sub Hornuri, pe un vâlcel înclinat, profitând de siguranța pe care ne-a dat-o puțina zăpadă a acestei ierni. Coborârea a fost una clasică: pe Hornul Mare, apoi la cabană.

Am fost apoi în Piatra Craiului unde am urcat în creasta principală și am parcurs o porțiune în condiții acceptabile de zăpadă. Ruta aleasă a fost: Hornul Găinii-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase. Abrupt și neiertător, Hornul Găinii este considerat una dintre cele mai sigure variante de ieșire sau retragere din Creasta Nordică. Coborârea a fost fix pe mijlocul Padinii, fiind foarte rapidă și în deplină siguranță.

A urmat o tură clasică în colaborare cu Back to nature: urcarea pe Vârful La Om sau Piscul Baciului dinspre satul Peștera. Traseul a fost cel binecunoscut: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera. O tură lungă, care se termină la apusul soarelui mai mereu, dar care duce amatorii de drumeție de iarnă (cu accente de alpinism de nivel ușor), pe cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Și nu oricum, ci urmând cea mai sigură rută în condiții hivernale.

Deși nu am prins zăpada ideală, fiind puțină și înghețată, am realizat totuși o excursie pe schiuri de tură în Bucegi. Traseul a fost întortocheat, dar a ieșit ceva mulțumitor: Cota 1400-Drumul de vară-fosta cabană Miorița-Valea Soarelui-Variantă-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1400. Pentru că a fost o zi cu vânt foarte puternic pe platou, instalațiile pe cablu nu au funcționat, așa încât ne-am putut bucura de domeniul schiabil de la Sinaia numai noi singuri.

Alături de Back to nature am organizat primul atelier de inițiere în alpinism din acest an. La Centrul Național Salvamont, gestionat de Asociația Montană Carpați, am fost cazați și am ținut partea de teorie (despre avalanșe, echipament, riscuri, noduri și diverse alte subiecte). În Valea Obârșiei (Ialomiței) și pe Piciorul Babelor am învățat urcarea și coborârea cu piolet și colțari, oprirea sau frânarea alunecării cu pioletul. În zona de sub Șaua Strunga am exersat amarajele cu pioletul și ancora de zăpadă și am făcut partea practică legată de avalanșe (profilul zăpezii, căutarea cu DVA-ul, sondarea și dezgroparea ”victimei”).

În zona pereților din Vărăria Mică am făcut rapel și alte manevre specifice de coardă. A fost încă un stagiu reușit, cursanții fiind acum mai în temă și mai autonomi, lucruri pe care ni le și propusesem, de fapt.

Am revenit în forță în Piatra Craiului. Pe o zăpadă ceva mai mare decât data trecută am ajuns din nou în creastă, dar pe Traseul Lehmann, de data aceasta. Din Șaua Padinei Închise am urcat Vârful Padinei Popii, am mers până pe Vârful Ascuțit și am coborât prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura.

Am rămas în zonă și pentru tura de Mica Unire de pe 24 ianuarie. Am urcat pe Vârful Turnu și pe Vârful Padinei Popii. Retragerea a fost pe mai sus amintitul Horn al Găinii, mult mai prietenos la coborâre. Tura a fost din nou împreună cu Back to nature.

Pe 27 ale lunii am parcurs pe schiuri de tură un traseu de la poalele Bucegilor. Datorită unei ninsori efectiv ca o perdea deasă, a ieșit un circuit memorabil prin Munții Dihamului Cu plecare de la Unitatea militară de Vânători de munte de la Predeal am urmat Valea Leuca și Valea Iadului până la Cabana Dihamul Militar. De aici am trecut prin Șaua Baiului și am ajuns la Cabana Diham. După o pauză de odihnă am coborât prin poieni și apoi am urcat spre Cabana Steaua. Coborârea care a urmat pe Culmea Forban până în DN ne-a dus cu gândul la Laponia sau, în orice caz, o regiune nordică. Nu s-a terminat excursia până nu am parcurs pe lângă drum restul de 2km către Unitatea militară.

Tot cu Back to nature am traversat practic nordul Pietrei Craiului. Din Prăpăstiile Zărneștilor am urcat în Poiana Zănoaga și apoi pe Vârful Piatra Mică.

Din Șaua Crăpăturii am coborât pe Valea Crăpăturii și ne-am reîntors în oraș după o zi de iarnă promițătoare cu vânt puternic și ger.

Pentru că nu am putut uita tura pe schiuri din zona Diham am repetat-o identic în exact ultima zi a lunii. Diferența a fost doar vremea incomparabil mai bună și mai senină.

Au mai fost două evenimente în această lună, evenimente de iarnă serioasă. Primul, o colaborare cu Active Travel, ne-a oferit privilegiul de a însoți un grup de turiști britanici în zona satului Poarta din comuna Bran. Această așezare, parte pe Valea Poarta, parte pe dealurile și picioarele montane, permite privirii să se desfășoare fără opreliști către Piatra Craiului și Bucegi.

Viscolul de la sfârșitul lunii ne-a ispitit să scoatem rachetele de zăpadă din pod. Cu acestea am înfruntat pădurile și plaiurile Munților Grohotiș. Cu plecare din Pasul Bratocea am urcat și coborât pe aceeași rută Vârful Bobu Mic într-un iureș de ninsoare și pe o zăpadă pulver numai bună de folosit aceste piese de echipament.

Ne punem mari speranțe în luna februarie, dar nu pe toate, doar jumătate din ele.

Bilanțul lunii decembrie 2023

O lună absolut specială pentru noi, decembrie a fost ocupată în proporție mare de expediția în Ecuador. Pe parcursul a două săptămâni intense am reușit ascensiunea următoarelor vârfuri:

– Guagua Pichincha (4776m), vârf de aclimatizare, dificultate F

– Sincholagua (4899m), vârf de aclimatizare, dificultate F-PD

– Iliniza Sur (5248m), dificultate D+

– Antisana (5758m), dificultate D+

– Cayambe (5790m), dificultate AD

– Chimborazo (6263m), dificultate AD

O detaliere a expediției va face obiectul unui articol separat.

Am revenit acasă și, după o scurtă perioadă de odihnă, ne-am întors la treabă. Am ales Făgărașul, unde era cea mai mare zăpadă. În zona Bâlea Lac am făcut o tură de alpinism pe o porțiune din creasta principală, mai exact bucata dintre Vârful Paltinu și Vârful Iezerul Caprei. A fost o tură de iarnă, cu cornișe în formare și gheață care acoperea stânca, dar încă fără risc de avalanșă major.

Ne-am făcut apoi timp și pentru cățeii noștri border collie, Scott și Enya, pe care i-am dus la joacă în Munții Trascăului. Pe plaiurile de sub Piatra Secuiului, la Cetatea Trascăului de la Colțești, dar și pe străzile din centrul istoric al Aiudului am colindat, ne-am jucat și a fost mare bucurie și galop.

Apoi, pe cod roșu de viscol și ninsoare abundentă, ne-am încercat forțele cu Munții Baiului. Traseul a fost scurt, dar, date fiind condițiile meteo, foarte dur. Rafalele de vânt, gerul și căderea de zăpadă incredibil de puternică au făcut ieșirea o aventură veritabilă. Ruta a fost: Azuga-Piciorul Sorica-Pârtia Sorica-Gara Azuga. Inclusiv drumul de la pârtie la gară a fost spectaculos.

După Crăciun am organizat o tură clasică de iarnă în Piatra Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca și apoi la Refugiul Grind 1. De aici, de la 1620m altitudine, am urmat plaiurile și apoi Muchia Colții Găinii până pe Vârful La Om (Piscul Baciului) 2233m. Am mers apoi până la Refugiul Grind 2, aflat în Șaua Grindului.

Retragerea s-a făcut pe același traseu, iar sosirea la mașini a fost cam cu o oră după căderea întunericului.

Mai la joasă înălțime, masivul Piatra Mare a avut totuși personalitatea lui în tura următoare, punându-ne la încercare condiția fizică. Cu plecare de la Dâmbul Morii am urcat pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor la cabana Piatra Mare. Coborârea a fost pe o altă ramură a acestui munte deosebit de frumos, și anume Drumul Familial și apoi Prăpastia Ursului (Urșilor). Finalul a fost comun cu traseul de la Canionul Șapte Scări către punctul de plecare.

Penultima zi a anului a fost încărcată. Împreună cu colegii de la Back to nature am urcat Vârful Lespezi din Făgăraș, unul dintre cele mai accesibile piscuri peste 2500m din Carpați, pe timp de iarnă. Urcarea a fost pe Piciorul Lespezi și retragerea pe același traseu, fiind o rută sigură din punctul de vedere al avalanșelor. Este o tură de forță, de anduranță, având peste 1200m diferență de nivel.

Am încheiat nu doar această lună particulară, dar și un an foarte prolific, cu o tură de alpinism în Piatra Craiului. Urcarea de la cabana Curmătura pe Hornul Găinii în creasta principală (Șaua Padinei Închise) a necesitat un efort constant (zăpada mare și necălcată, dar și panta foarte susținută).

Din șa am început coborârea pe Padina Închisă. După o luptă crâncenă cu jnepenii am ajuns într-un final la izvorul (înghețat) La Găvan. De aici am coborât pe vale până jos în poteca marcată care duce la Refugiul Diana, inclusiv rapelând peste săritorile din zona finală. Am parcurs apoi traseul către Zărnești pe lângă Schitul Colțul Chiliilor și pe plaiurile de la poatele Pietrei Craiului.

Bilanțul lunii noiembrie 2023

O lună de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel pe care-l sperăm a fi cu, noiembrie oferă practic ultimele ture de carpatism/alpinism de vară, dar și primele în care se pot folosi materiale specifice alpinismului (colțari, piolet).

Prima ieșire a fost în Bucegi, pe un traseu scurt, dar deosebit de frumos. La limita înghețului, cu săritorile de pe Valea Mălinului deja poleite de gheață am parcurs circuitul: Cabana Babele-Valea Mălinului-Brâul de sus al Coștilei-Valea Priponului-Fereastra Priponului-Valea Căldările-Cabana Babele. Cu unele mici dificultăți de orientare, uneori cu pasaje mai aeriene, Brâul de sus este fratele mai mic al Brâului Mare, unul dintre zecile de balcoane naturale ale Coștilei.

Tura nu s-a încheiat practic în Valea Priponului, la finalul Brâului. Am continuat pe vale și am trecut prin Fereastră, o arcadă naturală care ascunde multă umezeală vara, umezeală care, la temperaturi negative, se transformă în gheață. Am urcat apoi în Platou, după ce am traversat spre Valea Căldările (vecina dinspre nord) și am revenit la Babele, ziua fiind foarte scurtă în această perioadă a anului. Retragerea am făcut-o sub primii fulgi de zăpadă ai noului sezon.

O tură complet diferită de precedenta am organizat în Munții Baiului pe ruta: Gara Predeal-Pârtia Clăbucet-Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului-Pârtia Cocoșul-Gara Predeal. Colaborarea cu Avenor College ne-a adus împreună cu un grup de profesori tineri și pasionați de munca lor, dar și de natură și drumeție. În pofida vremii ploioase și reci de noiembrie, am reușit să realizăm traseul în condiții foarte bune. Cabana Gârbova aflată pe drumul nostru a oferit un bun popas pentru masă și odihnă. O scurtă perioadă de vizibilitate exact pe vârf ne-a putut permite un tur de orizont binevenit.

Dar cum toamna târzie nu este un anotimp tot mereu blând, o zi cu vânt foarte puternic nu ne-a permis să urcăm mai sus de Trecătoarea Termopile, aflată în Abruptul vestic al Pietrei Craiului.

Cu plecare de la Plaiul Foii am urcat prin Poiana Coțofenei de pe Valea Podurilor până în Brâul de jos și de aici către Trecătoare. Aceasta, aflată pe Brâul de mijloc, este un faimos punct de reper din abrupt. Retragerea a fost făcută pe același traseu ca la urcare, în plin concert pe care-l susținea vântul printre molizi.

Într-o frumoasă și geroasă zi, cu un praf de zăpadă proaspătă pe creste, am ales un circuit nemarcat în Bucegi cu plecare și revenire la Hotel Peștera: urcare pe Valea Șugărilor și apoi pe Vârful Colții Obârșiei 2488m. De aici am parcurs culmea cu același nume către Vârful Obârșia 2405m, trecând pe la Baba din Obârșia. Ne-am încadrat perfect în ziua scurtă, traseul însumând 1000m diferență de nivel pozitivă.

S-a mai depus un mic strat de zăpadă și am profitat de el în Piatra Craiului pentru a ieși în creastă.

Ruta: Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii 2013m-Vârful Ascuțit 2133m-Padinile Frumoase și retur la Fântâna lui Botorog. Nu a fost propriu zis o tură de iarnă, doar a prefațat-o, dar orice excursie mai în forță ajută la crearea condiției fizice necesare pentru sezonul alb.

Ne-am putut bucura alături de o trupă veselă de preșcolari pe traseul Poiana Țapului-Cascada Urlătoarea și retur. Când lucrezi cu copii ești ca într-o conferință de presă: avalanșă de întrebări la care nu poți răspunde aleatoriu ci trebuie să fii bine informat. Orice detaliu al naturii a fost atent disecat de cei mici, care au fost extrem de receptivi, fapt ce ne-a umplut de bucurie și ne-a dat speranța că poate viitorul nu va aparține doar tehnologiei ci și empatiei față de natură.

Dar a căzut și prima zăpadă consistentă a sezonului! Vreo 30-40cm de pulver ne-au făcut traseul următor mult mai interesant decât ar fi fost ”pe uscat”.

Cu plecare de la cabana Bolboci am urmat drumul către Șaua Zănoaga (pe lângă cabana părăsită Podul cu Florile), apoi, pe lângă stână, am urcat pe Vârful Lucăcilă 1895m și pe Vârful Deleanu 1900m. Coborârea am făcut-o pe Plaiul Mircea către Lacul Bolboci și înapoi la cabană. Parte din acest traseu parcurge Memorialul Nae Popescu, dar atinge și două vârfuri mai puțin umblate ale sudului masivului.

Tot pe zăpadă (mică, dar înghețată) am revenit în Bucegi pentru a traversa Vârful Bucșoiu. Ruta aleasă a trebuit încadrată într-o zi de toamnă extrem de scurtă. Am optat pentru a urca cu telecabina la Babele. De aici am străbătut Platoul către cabana și Vârful Omu (pe drumul de iarnă).

Creasta dintre Omu 2507m și Bucșoiu 2492m avea cornișe în formare, iar porțiunea Creasta Bucșoiului Mare-La Prepeleac a fost un patinoar de la cap la coadă, colțarii și pioletul fiind folosiți din plin. Restul traseului Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Poiana Izvoarelor-Cabana Gura Dihamului am parcurs-o parțial pe întuneric, la capătul unei frumoase zile de început de iarnă.

Apoi a venit viscolul puternic tipic acestei perioade. Ne-am adaptat ieșirile și am putut organiza o drumeție pe zăpadă în Bucegi și Leaota cu plecare din Moieciu de sus. Urcare pe Valea Bângăleasa și apoi pe Valea Grohotișului și Plaiul Boului până în Șaua Strunga. De la refugiu (după o pauză de masă, dar și de dezghețare) am continuat către Șaua Strungulița și am intrat în Munții Leaota. Am urmat creasta către Vârful Bucșa 1846m și am coborât prin Șaua Bucșa la Moieciu de sus. Viscolul a fost sarea și piperul acestei zile care nu ne-a permis mai mult.

Pentru că au început ninsorile mai consistente ne-am gândit să mergem în Piatra Craiului în zone care mai târziu vor deveni pretențioase din punct de vedere al avalanșelor.

A fost o tură de alpinism clasic cu urcare pe Padina Popii până în Strunga Izvorului. Am coborât pe la Izvorul Găvan pe Padina Închisă, parcurgând toată valea, incluziv săritoarea finală pe care am coborât-o în rapeluri.

Peste câteva zile am reperat traseul identic în compania colegilor de la Back to nature. Ne-am bucurat să constatăm că zăpada a crescut și condițiile au fost mai aspre.

Următoarea perioadă va fi dominată de expediția în Anzii Ecuadorieni la care vom participa aproape pe toată durata lunii decembrie.

Bilanțul lunii iunie 2023

Prima lună de vară a fost ca mai toate primele luni de vară: adică extrem de capricioasă.

Ploile și furtunile au fost aproape cotidiene, dar ne-am adaptat și noi activitatea la acest specific al anotimpului.

Prima excursie a fost cu cortul în Munții Cernei și Munții Mehedinți. În ciuda reprizelor de ploi torențiale am reușit să atingem obiectivele propuse: parcurgerea Cheilor Țăsnei, urcarea pe Vârful lui Stan, urcare pe Vârful Arjana, Poiana Beletina, Domogled, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, vizitarea satului Ineleț etc.

Alături de un grup de pasionați ai muntelui ne-au însoțit și cățeii noștri Scott și Enya.

Tot cu ploaia în spinare am parcurs în Piatra Craiului traseul în circuit: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. În această perioadă a verii furtunile cu descărcări electrice sunt foarte frecvente, așa încât trebuie ca fiecare tură să aibă o strategie a ei. Din acest proces nu trebuie să lipsească plecatul cât mai devreme de dimineață (pentru că atunci vremea este cea mai stabilă) și evitarea zonelor expuse (crestele, vârfurile) după amiază, când apar turbulențele atmosferice.

A urmat și mult așteptata tură din Alpii italieni. Am revenit în Monte Rosa după 4 ani de absență, la debut de sezon. Datorită acestui fapt urcarea la cabana Citta di Mantova (aflată la peste 3400m altitudine) a fost făcută pe jos, fără ajutorul atât de confortabil al telecabinelor din Alagna Valsesia.

Cu baza la această cabană minunată am putut urca vârfurile: Balmenhorn (4167m),  Punta Gnifetti (4559m)Pyramide Vincent (4215m).

Cu precauțiile de rigoare am ajuns cu bine pe vârfuri și înapoi la cabană evitând avalanșele atât de frecvente. Ghețarii cu seracurile și crevasele lor au fost traversați fie dimineața foarte devreme, fie după ce zonele intrau în umbră și temperatura scădea considerabil.

Deasemenea, coborârea de la cabană am făcut-o pe jos până în vale într-o zi întreagă, 2200m diferență de nivel.

Reveniți pe plaiuri mioritice am organizat o tură de drumeție ușoară în Munții Perșani. Ținta a fost parcurgerea integrală a Cheilor Vârghișului.

Fiind o arie protejată zona este foarte curată și bine întreținută, iar traseul de via ferrata Șoim Călător, grotele și podurile sunt doar o parte dintre atracții pe lângă nenumăratele flori și arborii seculari. A fost o potrivită revenire după tura din Alpi.

Alergarea montană face parte din turele noastre de forță ca antrenament pentru maratoanele cu acest specific.

Astfel, a fost o tură de trail running în Piatra Mare și Munții Baiului. Ruta: Zona pârtiilor Predeal-Poliștoaca-Valea Timișul Sec-Poiana stânei Pietricica-Cabana Susai-Pârtia Cocoșul-Cabana Gârbova-Pârtia Clăbucet-Predeal, pe traseul concursului Predeal Forest Run (24km). Fără să ne forțam prea tare și blocați de o ploaie puternică vreo 45 minute am ”terminat” circuitul in 5 ore.

Un traseu de alpinism scurt, dar foarte frumos, este Valea lui Stinghie din sudul Pietrei Craiului. Este un canion îngust al cărui parcurs este întrerupt de câteva săritori, zona amintind de Canionul Orății din aria satului Podul Dâmboviței. Traseul nostru a presupus pornirea de la Cabana Brusturet, urcarea în Poiana Funduri și coborârea în rapeluri pe această vale în drumul forestier.

A urmat o nouă sesiune de pregătire pentru calificarea de leader montan internațional. Pe durata de șase zile a modului s-au deprins tehnici de asigurare a clientului, filare a corzii, orientare în teren montan și multe altele.

Cursul s-a desfășurat într-o arie mai largă de data aceasta: Bucegi (Valea Gaura, Valea Ciubotea, Vârful Scara) și Măgurile Branului. A fost și o zi de mers pe bicicletă (mountain biking) în satele din Țara Bârsei (Vulcan, Holbav etc).

Pentru ca luna iunie să aibă și părți bune s-a inventat rododendronul. Care fix în cea mai capricioasă lună s-a trezit să înflorească! Smirdar sau bujor de munte, această plantă are mai multe perioade de înflorire, mai precis inclusiv în octombrie mai scoate capul o dată înainte de primele vânturi aducătoare de iarnă. În zona Padina Crucii-Țigănești din Bucegi se află una dintre cele mai cunoscute zone cu rododendron din Carpați, iar noi organizăm anual ture în acest loc pentru pasionații de fotografie. Traseul din acest an a fost: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești și retur.

Apoi a venit vremea pentru o tură mai serioasă de alpinism. Am pornit din Platoul Bucegilor și am intrat pe Valea Jepilor și apoi pe Brâul Portiței. Trecând prin Portița Caraimanului am traversat Vâlcelul Mortului și am coborât dificila Vale Seacă a Caraimanului. Porțiuni mari cu zăpadă, săritori ude și o ploaie mocănească ne-au îngreunat mult coborârea, dar au făcut traseul mult mai greu decât în condiții normale.

Pe durata a trei zile am organizat un atelier de inițiere în alpinism de vară/carpatism în Piatra Craiului și Măgurile Branului.

Prima zi a fost dedicată deprinderii tehnicilor elementare de cățărare (în bocanci) și rapel, precum și manevrelor de coardă, nodurilor, comenzilor specifice etc. Localizarea a fost la Faleza Mică din Măgurile Branului, unde pereții de calcar sunt plini de trasee de escaladă și cățărare.

A doua zi am împărțit grupul în două echipe distincte și am făcut circuitul: Plaiul Foii-Valea Vlădușca-Vâlcelul Crăiței-refugiul Castelul Crăiței-Canionul Anghelide-Plaiul Foii. În Piatra Craiului sunt o multitudine de astfel de trasee pe care se pot exersa tehnicile de alpinism de vară/carpatism. Terenul nu este extrem de dificil, dar necesită o foarte bună pregătire fizică și tehnică pentru a-l parcurge.

Ultima zi, cu ploaie evident!, a permis totuși tura: Plaiul Foii-Padina lui Râie-coborâre în rapeluri la Malul Galben-Izvorul Căpitanului Orlovski. Aici a fost exersat rapelul pe ploaie, cu stânca udă și toate dezagramentele ei, dar și urcarea unei văi de abrupt sălbatice și foarte rar umblate.

În luna iunie au fost și două rânduri de tururi cu Fundația Conservation Carpathia. Tot printre ploi care de data această, nefiind ture tehnice, nu au deranjat deloc turiștii au putut observa urși, zimbri, mistreți. Deasemenea, Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, o mare atracție pentru participanți.

S-a urcat pe Vârful Comisu, dar și pe Luțele. Încă prezent rododendronul a fost o încântare, ca de obicei.

Am revenit în zona nordică a Bucegilor pe traseul de traversare Râșnov-Bran. Ruta a fost cea binecunoscută: Râșnov-Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești-Culmea Clincea-Bran. Fiind o zi din timpul săptămânii, culme fără ploaie!, ne-am putut bucura de liniștea locurilor.

Am încheiat în Cheile Vârghișului din Munții Perșani pe traseul de via ferrata Șoim Călător. Foarte bine amenajat este unul dintre cele mai frumoase din țară, iar accesul către el este deosebit de frumos și permite vizitarea unor grote foarte estetice.

Bilanțul lunii mai 2023

Am început luna mai direct peste granițe. Mai exact în Turcia unde am făcut o tură de drumeție prin munții acestei surprinzătoare țări. Pentru că nu este încă sezonul propice pentru a urca pe marile vârfuri ale Turciei nu ne-am propus să urcăm Agri Dagi 5137m, cel mai înalt punct din Ararat și nici alte piscuri semețe.

Dar am fost la 4200m pe acest imens munte, apoi am urcat pe Suphan 4058m, Artos 3515m și am vizitat Nemrut Crater. A fost o tură în care s-a trecut de la temperaturi aproape toride la extreme sub zero grade. A fost, practic, o tură de recunoaștere pentru altele viitoare pe care le vom organiza în timpul sezonului prielnic.

A urmat o tură de alergare montană (trail running) în Piatra Mare și Munții Baiului. Traseul a fost următorul: Zona Cioplea (Predeal)-Valea Timișul Sec Mic-Coada Pietrei Mari-Ocolire Pereții de lângă Vârful Piatra Mare și Piatra Scrisă-Cabana Piatra Mare-Valea Gârcinul Mic-Valea Gârcinul Mare-Cabana militară Rențea-Muntele Clăbucet-Valea Azugii-La Captare-Șaua Pietricica-sub Muntele Susai-Zona Cioplea (Predeal) (38km).

Nu au fost probleme deosebite, cu excepția câinilor destul de agresivi de la unitatea militară. În rest, zăpada din zonele mai înalte a adus probleme minore, iar orientarea ne-a pus la încercare instinctele și, mai ales, experiența.

Ne-am întors la zăpadă în Piatra Craiului pentru tura clasică de pe Padina lui Călineț. Viscolul din creasta principală ne-a obligat să coborâm pe versantul estic. Astfel, ne-am retras spre Cabana Curmătura prin Padinile Frumoase. A fost o tură în condiții de iarnă sub toate aspectele.

Ca să nu ne odihnim deloc sau ca să nu ne ieșim din mână am organizat o altă tură de trail running. De data aceasta în Ciucaș pe traseul: Cheia-Stâna Zăganu-Culmea Zăganu-Gropșoarele-La Răscruce-Șaua Chirușca-Cabana Ciucaș-Valea Berii-Cabana Muntele Roșu-Cheia (22km).

Nu a fost atât de solicitant precum precedenta alergare, dar terenul este mult mai accidentat în Ciucaș și s-a simțit.

Am repetat apoi identic tura pe Padina lui Călineț, dar pe vreme foarte bună, de data aceasta.

Fiecare ieșire în Abruptul Vestic al Pietrei Craiului este o bucurie și o experiență inedită.

S-au succedat apoi câteva ture pe zăpadă.

În Bucegi Hornul Mare al Mălăieștilor a ”ocupat” două ture din cadrul programului de pregătire pentru munții înalți din Europa și America de sud spre care intenționăm să pornim în acest an.

Pentru a-ți face o idee despre Muntele Olimp poți face o ascensiune cumva similară în Carpați. Nimic nu se potrivește mai bine cu terenul de acolo decât Piatra Craiului. Așa că am ”antrenat” un mic grup, care are în plan o excursie în Grecia, în zona nordică a masivului nostru. Pe itinerariul: Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Cabana Curmătura am putut să exersăm tehnicile și manevrele pe care le poți aplica în Olimp.

După mai multe tururi anulate am reușit să revenim în marea familie Conservation Carpathia. Au fost trei zile de privit și fotografiat urși, cerbi, mistreți, păsări, dar și brândușe sau gențiane alături de patru turiști din Marea Britanie și Elveția. Observatoarele Bunea și Comisu ne-au fost din nou gazde confortabile, iar îngemănarea dintre primăvară și început de vară au fost ideale pentru temperaturi și peisaje.

Turele cu turiști străini sunt mereu o sursă de satisfacții. Așa s-a întâmplat și în cele cinci zile de drumeție cu un grup din Germania.

Mai jos rezumatul traseelor din Bucegi și Piatra Craiului:

Ziua 1: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-Vârful Tătaru-Cabana Padina;

Ziua 2: Cabana Padina-Hotel Peștera-Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Mecet-retur și Cascada Doamnele;

Ziua 3: Cabana Padina Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus;

Ziua 4: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Cabana Plaiul Foii;

Ziua 5: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În ciuda prognozei meteo de vreme rea nu am prins decât o oră de ploaie în tot intervalul.

Ne-am relaxat apoi cu o nouă tură în Bucegi pe Hornul Mare al Mălăieștilor tot din cadru turelor de antrenament pentru ”afară”.

Un tur cultural de Brașov cu World Sinergy Travel a umplut o zi de sâmbătă. Clasicele obiective turistice s-au perindat prin fața turiștilor: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească și multe altele.

Din nou alături de Conservation Carpathia am ghidat trei zile doi turiști români. Au fost observați urși și mistreți în mediul lor natural, nederanjați de claxoane și alte rezultate ale așa zisei civilizații.

De fapt, aceasta este și esența conceptului de tură de observare a vieții sălbatice: să poți urmări animale și admira plante în mediul lor natural, cât mai puțin antropizat.

Nu mai fuseserăm de câțiva ani pe Măgura Codlei! Dată de unele lucrări ca masiv independent, de altele ca parte a Munților Perșani, acest mic munte poate fi o destinație plăcută pentru o zi de durată medie.

Cele câteva repere: Cetatea Neagră sau, mai exact, ruinele ei, Biserica evanghelică fortificată din Codlea, Ștrandul Codlea se pot vedea de pe traseele circuit ale Măgurii.

Și am trecut linia de sosire a lunii mai în alergare!

A fost un trail running în Piatra Craiului și Făgăraș. Ruta: Plaiul Foii-Vârful Tămașul Mare-Piscul Mănăstirii-Vârful Făgetul Caprei-Vârful Lerescu-Rudărița-Plaiul Foii (36km).

Lung și torid, traseul a stors vlaga din noi pe care doar micii de la Plaiul Foii au putut-o restabili parțial.

Bilanțul lunii aprilie 2023

Am scris într-una dintre postările mele: ”să nu uităm că aprilie este o lună de iarnă”. Și așa a fost și anul acesta, un an dificil și atipic, dar care și-a ”revenit” când pierdusem orice speranță.

Au fost multe și diverse ture, ca de obicei.

Începem cu păcăleala de 1 aprilie din Piatra Craiului. Se pare că la munte nu se probează acest mit pentru că a fost o ieșire foarte reușită în Abruptul Vestic. Pe scurt: urcare pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă), Scara de fier apoi pe Padina lui Călineț. Ținta inițială era Hornul N și Muchia dintre Țimbale, cu continuare spre Vârful dintre Țimbale aflat pe Creasta Nordică. Dar calitatea (proastă) a zăpezii ne-a întors din drum după ce am terminat Hornul N. Retragerea, pe același traseu, a fost mai dificilă decât continuarea, din punct de vedere tehnic, dar mai sigură. Și asta este tot ce contează: siguranța echipei.

A doua zi era programată o tură de ski în Valea Mălăiești. Ski de tură, evident! Dar cum vremea și zăpada au fost împotriva noastră (ninsoare abundentă le temperaturi ridicate, pericol de avalanșă foarte mare etc) am urcat până la baza Hornurilor Mălăiești și ne-am retras în glorie… și ceață!

Din nou aprilie ne-a surprins cu ninsorile sale! Dar am luat-o ca atare și ne-am bucurat de acest dar al naturii. 50-80cm de pulver (depinde de zonă) ne-au permis un traseu minunat: traversarea pe skiuri de tură a Masivului Piatra Mare pe ruta: Dâmbul Morii–Drumul Familial–Cabana Piatra Mare–Șura de piatră–Cascada Tamina–Timișul de sus. Ceața și viscolul de pe platoul somital ne-au făcut să ne învârtim în cerc câteva minute, dar buna cunoaștere a locurilor ne-a adus jos fără probleme.

Și pe pârtiile din Predeal (Clăbucet, Subteleferic, Cocoșul) nu a fost deloc rău a doua zi! Nici pentru urs care ne-a întâmpinat curios la una dintre multele coborâri.

O excursie pe rachete de zăpadă în zona de tranziție dintre Bucegi și Leaota, pe vreme bună și zăpadă suficientă, este mereu o ocazie de a ieși în natură într-un mod inedit.

O tură dus-întors Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița, încheiată taman la timp înainte de a se strica vremea, este scurtul istoric al zilei de 9 aprilie.

Păi bineînțeles că skiul de tură nu avea cum să nu-și regăsească locul!

În Bucegi a fost itinerariul: Cabana Dichiu–Vârful Vânturiș-Valea Izvorul Dorului–Vârful cu Dor-Coborâre pe versant estic–Pârtia Drumul de vară–Stație superioară gondola–Pârtia Lăptici 2–Valea Soarelui–Valea Izvorul Dorului–Vârful Vânturiș–Canionul Izvorul Dorului–Cabana Dichiu.

Denumim afectuos și colocvial Șaptemiarii Sinaiei această zonă. Sunt vârfuri cu altitudini între 1900 și 2100m, cu pante permisibile pentru ski de tură și off piste, fără risc de avalanșă, dar cu peisaje de vis.

Dar pentru că alpinismul ne voia și el înapoi, am pornit a doua zi în zori spre Piatra Craiului.

Am făcut o treime din creasta principală pe ruta: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Cornișe, traversări expuse, tură de anduranță. Cam astea ar fi epitetele turei. Evident că am coborât pe urme de avalanșe recente, având în vedere temperaturile ridicate. Dar să nu uităm că avalanșa este un fenomen natural, deci trebuie să ținem cont de el. Nu este defel un accident sau ceva care să ne surprindă.

Ne-am terminat activitatea de monitor de ski la Sinaia unde am petrecut o zi întreagă coborând toate pârtiile din domeniul schiabil de pe Valea Dorului și Valea Soarelui.

Ne-am aventurat și pe lângă pârtie (variantele de off-piste din zona Lăptici).

Am subestimat un pic iarna în Masivul Postăvaru. Astfel, am făcut o tură de drumeție: Cabana Poiana Secuilor-Spinarea Calului-Vârful Postăvaru-Drumul Șerpilor-Timișul de jos.

Inițial, la pornire, deszăpezit, apoi acoperit de nămeți apoși și foarte nesiguri, traseul s-a dovedit foarte solicitant și dificil. Peste 1000m diferență de nivel prin locuri abrupte și neumblate, această traversare a Postăvarului este o încercare pentru orice pasionat de drumeție.

Nu putea să lipsească din program și o tură de alpinism pe creasta Pietrei Craiului! A fost un clasic traseu: Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Creasta Nordică a Pietrei Craiului-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Zărnești. Sau: 12 ore de spart zăpezi, traversare pe lângă cornișe și parcurgere de pasaje expuse. Dar suntem la-noi-acasă, iar cu respect și atenție se poate face aproape orice.

Am terminat luna în cel de-al doilea masiv muntos al României: Munții Măcinului.

Scopul a fost un atelier de inițiere în cățărarea pe stâncă. Pe parcursul a 4 zile cursanții au deprins tehnici de escaladă-cățărare pe stâncă, rapel, urcare pe coardă, noduri. Locurile de desfășurare au fost cunoscutele cariere de granit Cavalu și 3M din zona Vârfului Țuțuiatu.

Granitul, în România, nu este predominant. Îl găsim în puține locuri: Retezat, Parâng și… Măcin. Parte a unora dintre cei mai vechi munți ai lumii, acest mic masiv naște nostalgiile lui după vremurile cu adevărat apuse.