Bilanțul lunii iulie 2020

Am putea spune pe drept cuvânt că am revenit la normal în ce privește turele. Respectând regulile de igienă și precauție am putut să ne continuăm activitatea în această perioadă dificilă.

A fost o perioadă plină de ture de alpinism / carpatism în Bucegi și Piatra Craiului, ture pe care le vom enumera în continuare însoțite de pozele aferente.

Bucegii ne-au oferit așa:

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brțna Văii Albe și coborâre pe Valea Jepilor;

– urcare pe Valea Mălinului și coborâre pe Valea Priponului integral pe firul văii. Am întâlnit și bucăți mari de zăpadă unde am folosit piolet și colțari;

– urcare pe Valea Caprelor și coborâre pe Valea Pietrelor, ambele din Bucșoiu;

– urcare pe Valea Adâncă cu coborâre pe Valea Cerbului;

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Priponului;

– traversarea completă a Acelor Morarului, tură de suflet pentru noi;

– traseul Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe cu coborâre pe Valea Scorușilor și Valea Mălinului.

Piatra Craiului ne-a lăsat să îi străbatem rutele:

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Vâlcelul cu fereastră de câteva ori;

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe poteca Brâului Ciorânga Mare.

Tot în Piatra Craiului am parcurs Creasta nordică și Creasta sudică într-o lungă și toridă zi (tipică de vară) cu plecare de la cabana Curmătura. Cu 4 litri de apă la noi și cu bagaj minim am reușit să terminăm traseul în 10 ore.

Au mai fost câteva trasee nemarcate în Bucegi:

– Brâul lui Răducu – Brâul Portiței cu intrare din Drumul Urlătorilor și retragere pe Valea Jepilor, o nouă colaborare cu Picior de plai;

– urcare pe Valea Morarului și coborâre pe Valea Cerbului.

Tot cu Picior de plai am urcat pe Vârful Leaota cu ai săi 2135m, la pachet cu alte vârfuri secundare din masiv (Rătei, Mitarca etc). Am parcurs traseul de la Cantonul Brătei cu întoarcere în același punct.

Cu Himalaya Travel am însoțit un grup de copii într-o tabără de tradiție: 7 zile în Retezat. Datorită echipei noastre de profesioniști, dar mai ales datorită copiilor care au mers și s-au comportat impecabil, am reuțit să atingem toate obiectivele propuse. Vârfurile Peleaga, Păpușa, Judele, Bucura, lacurile din câldarea Bucurei și Valea Pelegii au fost țintele noastre.

Scott, care se pregătește pentru a deveni câine de căutare a victimelor în avalanșă, nu a stat nici el degeaba. A urcat pe Vânătoarea lui Buteanu, a fost la Cabana Mălăiești, a înotat în Lacul Paltinu din Baiului.

Bilanțul lunii mai 2019

Luna mai a fost pentru noi una activă, tranziția de la iarnă la vară, petrecându-ne-o pe munte, ca de obicei.

Chiar la începului lunii, mai exact de 1 mai, am fost plecați în vestul Meridionalilor. În Retezat am urcat pe vârful Păpușa (2508m). Viscolul din prima parte a turei ne-a zguduit un pic, dar e asumat faptul că mai este, la peste 2000m, o lună de iarnă. Mai ales pe unul dintre ’’optmiarii’’ României.

Retezatul mic ne-a așteptat cu vreme mai bună, astfel că am urcat pe Piatra Iorgovanului (2014m). Complet diferite ca aspect, cele două ramuri ale Retezatului (Mic și Mare), sunt alcătuite din calcare, respectiv granit, ceea ce contribuie la pitorescul zonei. Nu degeaba acest unic masiv este arie protejată și una dintre cele mai căutate și vizitate zone din Carpați.

Rămânând în vest ne-am mutat apoi în Parâng. Cheile Galbenului cu noile via ferrata, amenajate profesionist de Clubul Montan White Wolf, au fost ținta noastră. Am parcurs câteva trasee, gradual, de la rute simple la altele mai complexe. Este o activitate distinctă de cățărare care, chiar dacă folosește tehnici asemănătoare, rămâne o altă disciplină și presupune alt echipament.

Toată admirația pentru cei de la White Wolf. Se dovedește încă o dată că oamenii de munte nu sunt pe cale de dispariție.

Au urmat apoi câteva ieșiri de alpinism clasic în Piatra Craiului. Pe zăpada care a persistat încă prin cotloanele ferite, am parcurs Valea Vlădușca, Traseul Anghelide, Padina Șindileriei (firul integral, nu doar traseul marcat), traseul Deubel – Vârful La Om.

Strecurându-ne printre ploi și coduri meteo multicolore am urcat Valea Albă și am coborât Valea Priponului (integral, fâră retragerea clasică spre stână) în Bucegi.

În ambele masive am urcat la colțari și piolet, iar coborârile le-am făcut fie descățărând, fie în rapel.

A urmat o drumeție într-o zonă absolut particulară. Mai exact Munții Hășmaș pe ruta Bălan – Cabana Piatra Singuratică – Vârful Hășmașul Mare (1792m) – urcare pe Piatra Singuratică – Bălan. Munte foarte estetic, cochet și cu peisaj variat. De la stâncării la plaiuri pastorale acest munte are ce oferi. Este de vizitat.

Diversificând activitatea am alergat pe ruta Azuga – Piciorul Petru Orjogoaia – creasta Neamțului – Lacul Roșu – Valea Azugii – Azuga. Trail running de 48km, cu 1808m diferență de nivel în 8,45h. Este o altă activitate cu care ne ocupăm mai rar, dar cu entuziasm.

Două colaborări cu Picior de plai în Piatra Mare (Dâmbul Morii – traseul 7 Scări – Vârful Piatra Mare 1844m – Drumul Familial – Dâmbul Morii) și Munții Baiului (Sinaia – Valea Rea – Poiana narciselor – Zamora) au continuat seria traseelor de tradiție dintre firmele noastre.

Tabără de vară cu copiii în Retezat

S-a sfârșit încă o tabără de vară în Retezat cu Himalaya Travel!

Semnul exclamării de la sfârșit nu vrea să sugereze că mă bucur cumva de faptul că am scăpat cu viață. Nicidecum!

Ca de obicei am un amestec de sentimente: satisfacție că totul a decurs aproape perfect, regret că totul s-a termînat parcă prea repede abia când începusem să ne “sălbăticim”.

În ciuda prognozei meteo care nu era optimistă deloc, am reușit să facem tot ce ne-am propus.

Astfel, copii și înstructori, cu mic cu mare, am urcat vârfuri înalte: Retezat, Bucura și Peleaga (cel mai înalt dîn masiv) și am străbătut căldări glaciare cu lacuri care nu mai au nevoie de nicio prezentare (Bucura, Lia, Ana, Ghimpele, Ștevia). După credința localnicilor lacurile comunică cu marea, de aceea aceștia le numesc deseori “ochi-de-mare”.

În fiecare tură, copii și adulți am format o echipă sudată, care a colaborat armonios și astfel am atins fiecare obiectiv pe rând.

Nu de puține ori am întâlnit marmote și capre negre, mai ales în zonele pietroase de la peste 2000 m altitudine. În felul acesta ne-am dat seama că nu suntem singuri pe munte și că adevărații stăpâni ai Retezatului nu suntem noi, oamenii.

Serile se terminau cu jocuri diverse. La fotbal s-au remarcat Ayan că portar, zis și Manuel Neuer și Bogdan, mare marcator atunci când Ayan îl lasa să înscrie! Sau cel puțin asta a constatat publicul format invariabil dîn Marius și subsemnatul.

Dar nu numai! Pentru că mai erau și indieni cu arcuri și săgeți, dar și căutători de comori. Cam bezmetici căutătorii ăștia având în vedere că au căutat un buștean aflat pe hartă ca punct de reper, dar pe care stăteau cu totii nedumeriți!

Cât despre îndieni, ce să mai discutam! Mai multe săgeți prin brazi decât la țintă!

Un succes de masă a fost capture-the-flag, un joc care a antrenat absolut toti copiii, și din care eu, recunosc, n-am înțeles nimic vreme de 2 ore. Un alt motiv pentru care îmi pare rau că am “sarit” de 40 ani. Cu siguranță jocul era prea inteligent pentru mine sau eu sunt prea bătrân pentru el. În ambele cazuri sunt în pierdere.

Personal găsesc un avantaj în taberele organizate în locuri fără semnal la telefon. Acolo mi se pare că se manifestă cel mai bine creativitatea copiilor. Să vezi în 2016 copii care se joacă leapșa, rațele și vânătorii, de-a v-ați ascunselea etc, este aproape un miracol. Mă bucur că am luat parte la așa ceva! Tocmai renunțasem la gândul că jocurile sunt altfel decât cu butoane sau taste.

Faptul că a fost foarte frig într-o noapte, aproape de zero grade, a făcut că totul să fie mai aproape de spiritul muntelui, iar copiii au spus că următoarea tabără poate fi la Polul Nord că n-ar fi mare diferenta! Ne gândim serios la asta, clientul nostru – stăpânul nostru!

N-au fost incidente în afara câtorva zgârieturi și bătături, pe care doctor Marius le-a “operat” la “camera de gardă” și nu am avut nici măcar celebrele musculițe atât de enervante în alți ani.

Să nu uit de mâncarea excelentă pe care a gătit-o doamna Gabi, o veterană a taberelor.

Copii și înstructori au mâncat absolut tot, chiar și tortul dîn ultima seară! Conform principiului: “Pentru tine, draga mea, fac orice. Manânc și o înghețată!”

Vreau să închei prin a spune că a fost una dîntre cele mai reușite tabere de vară la care am particpat, cu copii extraordinar de bine crescuți și educați, care au comunicat excelent cu noi și între ei.

A fost o placere să “lucrăm” împreună și am constatat încă o dată că nu numai ei au ce învăța de la noi, ci și noi de la ei. Cum spunea o persoană pe care o respect enorm: să-i ferească Dumnezeu pe parinții care nu ascultă de copii.

Și, pentru că “povestea mea” a ajuns la fînal am să închei în spiritul compunerilor dîn copilarie: “ce frumos a fost în vacanta!”

Nu, serios, chiar a fost frumos. Atât de frumos încăt abia astept să vină următoarea tabără, oriunde ar fi ea. Chiar și la Polul Nord unde am auzit că este aproape la fel de frig că în Poiana Pelegii.

Nu ne-a pasat de ger sau de ploaie, a fost atât de caldă atmosfera dintre noi, adulți și copii, încât a compensat tot frigul din poienile lumii…