Tag Archives: Șaua Șugărilor

Bilanțul lunilor septembrie-octombrie-noiembrie 2025

Posted on by

După o lungă perioadă de absență, timpul fiindu-ne limitat, am optat pentru un alt tip de articol. Mai exact, am decis să cumulăm capitolele toamnei alcătuind unul singur cu toate turele din perioada septembrie-noiembrie.

Le vom derula mai jos în ordinea în care s-au desfășurat.

LUNA SEPTEMBRIE

COLINELE TRANSILVANIEI (Via Transilvanica pe rutele: Bazna-Târnava și Axente Sever-Șeica Mică)

BUCEGI (Valea Mălinului-Brâul mare al Coștilei-Valea Priponului)

PIATRA CRAIULUI (Padinile frumoase-Vârful Ascuțit-traseul Lehmann)

BUCEGI (Hotel Piatra Arsă-Babele-Vârful Omu-Vârful Caraiman-Hotel Piatra Arsă)

BUCEGI (Patrulare Salvamont pe Valea Jepilor)

BUCEGI (Curățare acces Creasta Balaurului cu formația Salvamont Prahova)

FĂGĂRAȘ (Conturul lacului Bâlea-Șaua Paltinului, colaborare cu Active Travel)

MĂGURILE BRANULUI (Via Transilvanica (Zărnești-Bran); colaborare cu World Sinergy Travel)

MĂGURILE BRANULUI (Plimbare prin satul Măgura; colaborare cu Active Travel)

BUCEGI (Cățărare pentru copii la Vărăria Mică din zona Padina)

MUNȚII BAIULUI+MUNȚII NEAMȚULUI (Traversare Azuga-Predeal peste Munții Neamțului)

LUNA OCTOMBRIE

MUNȚII BAIULUI (Traversare Posada-Bușteni peste Munții Baiului)

FĂGĂRAȘ (Cabana Capra-Refugiul Fereastra Zmeilor și vizitare Abația Cisterciană de la Cârța)

MĂGURILE BRANULUI (Creasta Măgurilor de la Bran la Zărnești (cu coborâre pe Valea Cojocarului) și Via Transilvanica pe ruta Zărnești-Bran)

MUNȚII BAIULUI (Azuga-Vârful Cazacu-Lacul Orjogoaia și retur)

MUNȚII ATLAS-MAROC

Imlil-Ait Aissa

Ait Aissa-Tamsoult-Cascada Igouliden-Refugiul Lepiney

Refugiul Lepiney-Refugiul Toubkal

Refugiul Toubkal-Vârful Toubkal-Refugiul Toubkal-Imlil

PIATRA MARE+CIUCAȘ

Drumul Familial-Cabana Piatra Mare-Pereții de sub Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Arcadă-Prăpastia Urșilor-Dâmbul Morii

Vârful Ciucaș prin Bratocea, ocolire pe sub Tigăile Mari, Vârful Bratocea și Culmea Bratocea integral

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Valea Obârșiei-Șiștoaca Obârșiei-Valea Obârșia)

HĂȘMAȘ (Vârful Hășmaș pe la cabana Piatra Singuratică tur-retur)

LUNA NOIEMBRIE

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Valea Obârșiei-Șiștoaca Obârșiei-Valea Obârșia)

CIUCAȘ (Cabana Muntele Roșu-Valea Berii-Cabana Ciucaș-Vârful Ciucaș-Șaua Tigăilor-Cabana Ciucaș-Șaua Chirușca-Șaua Gropșoarele-Vârful Muntele Roșu-Cabana Muntele Roșu)

BUCEGI (Cota 1400-Masa Ciobanului-Vârful cu Dor-Valea Izvorul Dorului-Polițele Barbeșului-Cota 1400)

PIATRA CRAIULUI (Prăpăstiile Zărneștiului-Valea Mărtoiu-Polițele Mărtoiului-Colții Găinii-Refugiul Grind)

BUCEGI (Hornul din Padina Crucii și Muchia Padinei Crucii cu acces din Valea Mălăiești)

PIATRA CRAIULUI (Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura)

LEAOTA (Cantonul Brătei-Culmea Rătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota și retur)

PIATRA CRAIULUI (Casa Folea-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Poiana Curmăturii-Muntele Toancheș-Casa Folea)

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Șiștoaca Obârșiei-Vârful Colții Obârșiei-Drumul de iarnă de la Cerdac-Valea Șugărilor)

BUCEGI (Patrulare Salvamont între cabana Babele și hotel Piatra Arsă)

Bilanțul lunii august 2025

Posted on by

Prima tură din august a fost pe versantul vestic al Pietrei Craiului. Cu plecare de la cabana Plaiul Foii, am parcurs traseul către punctul La Zaplaz, trecând pe la refugiul Șpirlea. Am intrat pe celebrul Deubel (La Lanțuri) pe care am urcat până la nivelul Brâului de mijloc. De aici am părăsit marcajul turistic și am urmat panglica brâului spre nord, trecând peste obstacolele sale (Căldarea Ocolită etc). După o scurtă vizită, pentru fotografiile binecunoscute, la grota La Ulcior, am coborât nesuferitul grohotiș pentru a intra la Vâlcelul Crăiței. După o suită de rapeluri am ajuns la refugiul Castelul Crăiței. De aici am urmat poteca spre Valea Vlădușca unde am reintrat pe teren prietenos spre Plaiul Foii. Tură clasică de carpatism în Abruptul Vestic (Westwand), cu rigorile și satisfacțiile sale.

Cu Himalaya Travel am participat la o tabără pentru copii. A fost un proiect inedit, finanțat de Baterel, care a avut ca tematică ecologia și, mai ales ramura ei cea mai practică, reciclarea. Copiii au prins esența acestui gest nu doar civic, dar de interes mult mai larg, în cadrul unor jocuri și activități practice. Pe lângă acestea, s-au oferit celor mici și noțiuni despre supraviețuire în natură, cunoașterea diverselor specii de flori și ciuperci etc.

Mereu este o bucurie să putem însoți etnici germani, plecați din Transilvania pe vremea comunismului și care se întorc cu drag la locurile natale. A fost cazul unei familii din Brașov, care au părăsit țara în adolescență, dar s-au întors regulat acasă, la origini. Împreună cu cei doi fii născuți în Germania, părinții au evocat amintirile copilăriei, din țara care nu le-a mai putut oferi un trai decent, din cauza orânduirii de atunci. Traseul a fost în Ciucaș, mai exact Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca de sub Tigăile mari-Culmea Bratocea. Un minunat prilej de a face o punte peste ani între două lumi care, altminteri, sunt inseparabile.

Cu echipa Salvamont Prahova am participat la o intervenție sau acțiune, cum i se mai spune, pentru găsirea unei persoane dispărute de 2 zile. Ineditul a fost locul în care s-a desfășurat acest eveniment și anume Subcarpații din preajma localității Breaza, satul Adunați. Femeia a fost găsită în viață și, cu ajutorul polițiștilor, a paramedicilor și a unor localnici, am transportat-o în siguranță la ambulanță. Asta este satisfacția membrilor salvamont, când o viață este salvată indiferent de eforturi.

Cu prietenii și colegii de la UpMountain am parcurs în Piatra Craiului, pe același versant vestic, traseul care urcă pe Padina Lăncii, firul principal. Odată ajunși în Poiana Închisă am decis să coborâm pe ruta mai ușoară, de sub Peretele Central, direct către Marele Grohotiș. O tură cu oameni de pregătire medie, care s-a întins foarte mult. Padina respectivă nu este o vale dificilă, dar măsurile noastre de siguranță, filarea și asigurarea fiecărui participant în parte, ne-au luat destul timp.

O nouă ieșire marca Conservation Carpathia ne-a purtat pașii către stâna-refugiu din Comisu și ne-a prilejuit întâlnirea cu o turmă mare de zimbri. În rest, binecunoscuta liniște, extrema sălbăticie și unica solitudine a locurilor au fost ingredientele excursiei.

Cu Back to nature, Mountventure și UpMountain am organizat un atelier de cățărare și rapel în Măgurile Branului pentru copiii din Asociația Montană Carpați, filiala Făgăraș. Locul de desfășurare a activităților a fost Faleza Mică, aflată deasupra satului Măgura, într-o zonă pitorească.

Într-o ieșire clasică la poalele Pietrei Craiului am parcurs Prăpăstiile Zărneștilor și am urcat în satul Măgura, realizând un circuit, care a îmbinat natura cu peisajele sale fabuloase cu crâmpeie din viața oamenilor locului. Excursia a fost organizată de World Sinergy Travel (WST) și grupul a fost din Spania.

Cu echipa de colegi de la Salvamont Prahova am participat la montarea unul lanț de siguranță într-o zonă expusă de pe Valea Cerbului (Munții Bucegi). Aceste acțiuni fac parte din activitatea obligatorie de a menține în condiții optime traseele turistice marcate.

Un circuit de asemenea frecvent organizat de noi, a fost Moieciu de sus-Cabana de vânătoare Bângăleasa-Șaua Strunga-Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus. Aflat în vestul Bucegilor, acest traseu atinge oarecum și o extremitate a Munților Leaota. Are un parcurs plăcut, neplictisitor, cu peisaje frumoase și deschidere largă către împrejurimi.

Am petrecut apoi două zile lejere în Bucegi, în zona înaltă. Traseul a fost Peștera-Valea Obârșiei-Cabana Omu-Cabana Caraiman. După o noapte la cea mai frumoasă cabană din Bucegi, am revenit la mașină, urcând la Babele și coborând la Peștera. Dansul caprelor negre, matinale și active, de pe abruptul Caraimanului, cascadele și ochiurile de apă din porțiunea superioară a Văii Jepilor și alte minunății ale naturii ne-au creat amintiri unice.

O nouă excursie în zona proiectului Carpathia, de data aceasta la observatorul Bunea, ne-a pus în plăcuta ipostază de a admira o seară întreagă un urs de talie medie, care își făcea de lucru prin luminișul din fața cabanei. Priveliștea Lacului Pecineagu la apus de soare, păsările care concertau seară de seară, dar și în zori, au fost din nou darurile naturii generoase.

Complet la polul opus a fost tura următoare. În Piatra Craiului am urcat Vâlcelul cu fereastră și am continuat pe Vâlcelul cu smirdar și pe Brâul de sus până în Creasta Nordică. Pentru că ora era înaintată și vremea urma să se strice, am coborât pe Padinile Frumoase la cabana Curmătura și apoi la Fântâna lui Botorog. Am realizat astfel o traversare de la vest la est a masivului, urcând la cota 2135m, în punctul cel mai înalt al zilei, pe Vârful Ascuțit.

Am repetat tura de la poalele Craiului, dar de data aceasta alături de echipa de la Romania Active. Aceleași Prăpăstii, apoi urcarea în satul Măgura. Ca într-un deja-vu tot un grup din Spania am ghidat.

În Făgăraș ne întoarcem mereu cu drag, dar când este vorba despre Muchia Vârtopel-Arpășel nu avem decât superlative. Pe un vânt destul de puternic, cu amenințarea ploii (care a și venit fix la coborâre) am parcurs creasta cu o echipă de două persoane în condiții acceptabile.

La Salvamont am oferit o zi de permanență pentru un eveniment aviatic care a avut loc pe Valea Prahovei. Punctul nostru de observație a fost Crucea Caraiman, unde lume multă fotografia aparatele de zbor și noi ne asiguram că nu se accidentează prin acele locuri expuse.

Cu prietenii noștri, Scott și Enya am petrecut o jumătate de zi pe Dealul Lempeș, din proximitatea localității Sânpetru. Prin poieni și păduri a fost multă alergătură, joacă și bună dispoziție, ca de obicei în compania lor.

Un traseu de anduranță, într-o zonă dragă mie, am făcut spre finalul lunii. Cu plecare din Valea Glăjăriei am urcat la cabana Mălăiești. De aici am continuat spre Vârful Omu pe Drumul de vară. După un popas și o pauză de prânz sus, pe cununa Bucegilor, am coborât pe același traseu la bază. Diferența de nivel respectabilă, de la aproximativ 1000m altitudine la 2507m, a fost un bun antrenament pentru echipa care se pregătea pentru munți mai înalți.

Spaniolii ”atacă” din nou pe final de august, din nou fiind aduși de Romania Active. Cinci zile de traversare prin satele Măgura, Peștera, Șirnea, Fundata, Fundățica și Moieciu am petrecut cu acest grup vesel. Fotografiile grăiesc de la sine și vă lăsăm în compania lor. Ne pregătim de toamnă, cel mai stabil anotimp și cel mai propice activităților montane.

Bilanțul lunii iunie 2025

Posted on by

La foarte scurt timp după ce vara a debutat oficial am participat la un atelier de pregătire alături de echipa Salvamont Prahova. În calitate de aspirant am petrecut o zi la de cățărare la Stâncile Sfânta Ana din Bucegi. Am escaladat mai multe trasee în manșă, urmate de exerciții specifice în teren montan (asigurare, rapel, coborâre asigurată). Am repetat amarajele de forță, plus câteva tehnici specifice acestei activități, doar aproximativ similare celor de ghid montan.

Pentru că vremea a fost frumoasă și prielnică plimbărilor lungi, am urcat din Poiana Brașov pe Vârful Postăvaru împreună cu Back to nature, dar mai ales însoțiți de câinii noștri, Scott și Enya. O tură lungă, dar extrem de plăcută pentru toți participanții, fie ei cu două sau patru picioare.

Carpatismul ne-a adus în Piatra Craiului, locul predilect al acestei activități. Am ghidat un grup mic pe Padina Închisă, pornind de jos, din poteca spre refugiul Diana. După urcarea celor 2-3 obstacole ale văii, a urmat inevitabilul grohotiș care ne-a purtat către traseul marcat. De la izvorul La Găvan, am ales coborârea pe același traseu către refugiul Diana. Un argument solid pentru această opțiune a fost ploaia de vară, cu tunete și fulgere, care ne-a împiedicat ieșirea în creastă. Această ieșire a fost, din nou, în colaborare cu Back to nature.

Ploaia a continuat și a două zi, dar ne-a permis totuși să urcăm pe clasicul traseu Padinile Frumoase până pe Vârful Ascuțit. După o oră petrecută la adăpost de descărcările electrice, am coborât pe aceeași rută la cabana Curmătura și Fântâna lui Botorog.

Fideli acestui munte deosebit, Piatra Craiului, am revenit împreună cu Back to nature în Abruptul Vestic. De la refugiul Șpirlea am urcat pe traseul Deubel sau La Lanțuri până la intersecția cu Brâul de mijloc. Urmat către nord, acesta ne-a purtat peste pragurile aeriene și abrupte, am traversat Căldarea Ocolită și Scocul Bun și ne-am oprit o clipă la izvorul din grota La Ulcior. Din acest punct am coborât pe Vâlcelul Crăiței, în câteva rapeluri. După un scurt popas la castelul Crăiței am continuat coborârea către Plaiul Foii.

O lungă săptămână am fost ocupați cu un grup de suedezi aduși de World Sinergy Travel pentru drumeție și turism cultural. Am vizitat împreună Brașovul, Sibiul și nelipsita Sighișoara, apoi Castelul Bran. Am putut să ne bucurăm de gastronomia locală la ferma Cățean, alături de iezi, câini ciobănești și cai.

Drumețiile au inclus Tâmpa, Măgurile Branului, dar și Munții Cindrel. Echilibrat distribuite, au fost zile perfecte pentru cei de peste hotare să cunoască un crâmpei din țara noastră.

Cu Active Travel am ghidat un turist olandez într-o traversare a crestei Piatra Mică, în sensul cabana Curmătura-Poiana Zănoaga. Am întâlnit chiar și un urs în Șaua Crăpăturii, apariție salutată de clientul nostru cu entuziasm.

Cu o persoană din Statele Unite am petrecut două zile în Bucegi și Piatra Craiului pe trasee lungi și spectaculoase.

Ziua 1: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei (sau a Ialomiței, cu cascada Obârșia în ”mare formă”) -Vârful Omu-Cerdacul Obârșiei-Babele din Coștila-Vârful și Crucea Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Cabana Babele (cu Sfinxul inclus)-Piciorul Babelor-Telecabina Peștera

Ziua 2: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul Deubel (La Lanțuri)-Creasta nordică a Pietrei Craiului (peste vârfurile: Clăile Căldării Ocolite, Sbirii, Țimbalul Mic, Țimbalul Mare și Ascuțit). Am coborât la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase după o zi plină

Nu se putea să nu ajungem și în Munții Făgăraș! Cu pornire de la cariera de piatră din Valea Fundul Caprei am urcat imensa pantă către Vârful Mușeteica. De pe acest colos calcaros, vizibil de departe, am urmat creasta peste Vârful Râiosu și Vârful Buda. Îngustă uneori și friabilă deopotrivă, această muchia sudică desparte văile Buda și Capra, menținându-se constant la peste 2300m altitudine. Am coborât o față la fel de abruptă precum cea de la urcare, direct din creastă, către carieră.

Apoi am evadat pentru 5 zile din zona noastră de activitate, tocmai în nord, în Munții Rodnei. Aici am parcurs creasta principală, trecând peste vârfuri celebre ale acestui masiv, precum: Pietrosul, Rebra, Buhăiescu, Galațului, Gărgălău, Ineu. Am poposit și am campat la lacurile Lala Mare și Pietrosul, dar am folosit și refugiile Șaua Gărgălăului și Ineu. Alpii Maramureșului, în plin sezon de rododendron și alte sute de flori, ne-au oferit enorme satisfacții.

Tot în spiritul munților cu activitate glaciară pronunțată, Bucegii ne-au găzduit pentru un circuit brănean: urcare pe Valea Ciubotea până pe Vârful Scara și coborâre pe Creasta Țigănești și Culmea Clincea. Cu diferență de nivel mare, dar și cu diversitate de peisaj și formațiuni geologice, recomandăm această buclă tuturor celor care vor să parcurgă trasee marcate mai puțin frecventate din Bucegi.

Suntem din nou în Piatra Craiului, la câteva zile după cele de mai sus. De data aceasta pentru a urca Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Intrați prin Bârsa Umerilor, am trecut succesiv peste Brâul de jos, Brâul de mijloc și Brâul de sus. După ieșirea în Creasta Sudică, pe care am mers o bucată, am coborât în Poiana Închisă pe la Ora 11. Din Poiană am ales varianta mai rapidă, nu neapărat și mai comodă, de a ne retrage către Marele Grohotiș, pe sub impresionantul Perete Central.

Cu o parte din echipa tehnică de la Decathlon Romania, am organizat o plimbare ușoară prin zona Predealului. Urcarea a fost pe traseul de pe pârtia Cocoșul, apoi către cabana Gârbova. De aici am urcat Vârful Clăbucetul Taurului. Acest mic punct este important și din punct de vedere turistic, el oferind o belvedere perfectă către masivele din zonă (Bucegi, Neamțului-Baiului etc), dar și din considerente istorice, în proximitatea sa ducându-se lupte importante în Primul Război Mondial.

Ne-am ocupat din nou de cățeii border collie, Scott și Enya, de data aceasta petrecând cu ei o noapte la Lacul Capra din Făgăraș. A doua zi, răsăritul de pe Vârful Iezerul Caprei a fost un prilej de a face multe fotografii superbe.

Am petrecut ultima zi a lunii iunie în compania unui grup de spanioli. Tura organizată de WST (World Sinergy Travel) a presupus câteva ore de petrecut pe Tâmpa, obeliscul Brașovului, turiștii bucurându-se de o vreme excepțională. O căprioară discretă și delicată ne-a încântat cu apariția ei fugitivă.

Bilanțul lunii februarie 2025

Posted on by

Am pornit luna februarie în forță cu o ascensiune pe Albișoara Crucii, urmată de o coborâre pe Valea Albă. Evenimentul a fost creat de Back to nature, iar noi am alături de cei mai apropiați colaboratori ai noștri pe partea de alpinism. Pentru că despre alpinism pur, clasic, este vorba pe aceste văi emblemă ale Bucegilor. Panta accentuată și săritorile parțial descoperite au alternat, făcând din această tură una angajantă și solicitantă. Fără pericol de avalanșă, coborârea pe Valea Albă a fost elementară și s-a desfășurat rapid și în condiții sigure.

Pentru că Active Travel a hotărât să își pună în portofoliu și ture de iarnă, am participat la câteva dintre acestea. În Piatra Craiului am fost în două excursii aproape identice, cu clienți din Statele Unite.

Aria a fost Prăpăstiile Zărneștiului – Cabana Curmătura și poienile de pe traseu. Frigul pătrunzător, ger în adevăratul sens al cuvântului, a fost o adevărată provocare pentru participanții veniți din zonele calde ale Americii de nord.

Au urmat apoi două ture consecutive pe creasta principală a Pietrei Craiului.

Prima: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Șaua Padinei Închise-Hornul Găinii-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog. Condiții acceptabile de zăpadă, cam puțină pentru gustul nostru, dar cu avantajele ei (deplasare mai ușoară, risc de avalanșă insignifiant). A fost, practic, o bucată din Creasta Nordică a Craiului cu coborâre pe ruta Hornului Găinii, una dintre cele mai rapide căi de a ajunge la bază.

A doua a fost în partea opusă a crestei: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Țimbalele (Țimbalul Mare, Vârful dintre Țimbale, Țimbalul Mic)-Vârful Zbirii-Clăile Căldării Ocolite-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Muchia Colții Găinii-Refugiul Grind I-La Table-Prăpăstiile Zărneștiului-Fântâna lui Botorog. O tură lungă, cu provocările specifice zonei (pasaje aeriene, traversări expuse și cornișe fotogenice), dar care s-a desfășurat pe vreme excelentă și a decurs optim.

Ca un intermezzo, pe post de mic dejun, am urcat pe schiuri în zona cabanei Padina și ne-am încălzit pentru cursul care urma să înceapă în aceeași după amiază, pentru că, împreună cu Back to nature, ne-am implicat și anul acesta în procesul de instruire a viitorilor alpiniști.

La cabana Padina din Bucegi am ținut tradiționalul atelier de inițiere în alpinism. Am găsit zăpadă bună și suficientă pentru exercițiile noastre (amarajele/asigurările, urcarea și coborârea cu pioletul și colțarii, oprirea căderii cu ajutorul pioletului). Am fost apoi o zi întreagă la pereții din Vărăria Mică pentru a exersa rapelul, o tehnică de coborâre pe coardă folosită nu doar vara, ci și iarna.

Am acordat o atenție deosebită căutării, localizării și sondării victimelor în avalanșă, având la noi kit-ul standard (DVA, sondă și lopată). Au fost și ore de teorie despre termeni tehnici, riscuri, strategii, nivologie și echipament. Nodurile au fost din nou parte integrantă a cursului nostru.

Tot cu Back to nature am petrecut pe schiuri de tură câteva ore și în Piatra Craiului alături de cei doi câini, mari amatori de zăpadă, Scott și Enya. A fost un circuit în zona poienilor și a cheilor de la poalele muntelui.

Cum ninsorile s-au lăsat așteptate și condițiile deveniseră optime, am parcurs traseul Deubel (La Lanțuri) din Abruptul Vestic al Pietrei Craiului. Am avut parte de toate pentru toți: gheață, zăpadă afânată, mixt, dar mai ales de ger mare. Am folosit doi pioleți atât pentru exercițiu, cât și pentru că unele zone reclamau utilizarea acestui echipament. Coborârea pe la refugiul Grind am continuat-o apoi peste muntele Toancheș pentru a ieși în satul Peștera.

Și iată că iarna a revenit în forță! A nins foarte mult în câteva zile și am profitat de ocazie pentru a ne bucura de pulver-ul de după. Am organizat trei ture în zona Clăbucetelor Predealului în care am combinat schiul de tură cu schiul alpin. Ținta a fost, de fiecare dată, Clăbucetul Taurului, pe care l-am urcat și coborât de nenumărate ori, pe diverse rute.

Cu plecare de la Cioplea am urcat spre și apoi pe Pârtia Cocoșul, pentru a merge la vale spre cabana Gârbova. De aici am urcat Clăbucetul Taurului și am schiat de pe el până la Predeal. Revenirea la Cioplea am făcut-o urcând Poliștoaca, o promenadă pustie iarna și foarte plăcută pentru pieile de focă. În prima zi nu ne-am săturat de zăpadă decât după a treia tură consecutivă pe vârf, apoi am urcat și la cabana Susai, pentru a reveni pe schiuri la bază.

În cea de a doua am coborât și pe pârtiile amenajate, după ce am atins punctul maxim de altitudine al zonei (1520m, vechi punct strategic folosit în Primul Război Mondial de artilerie).

În ultima ieșire am improvizat câteva coborâri prin pădurea înecată în nămeți. Zile de iarnă așa cum ne dorim să fie toate, din decembrie până în aprilie.

Nu puteam sta departe de creasta Pietrei Craiului, mai ales după ninsorile abundente. Așa că am urcat pe Vârful Turnu, primii după viscolul recent. Am spart zăpada, stricând dunele proaspete și luptându-ne cu ele până pe Vârful Ascuțit. Am profitat de condiții și am urmat firul crestei, inclusiv peste vârfurile Padinei Închise și Padinei Popii. Coborârea a fost cu precauție prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura.

Am terminat cu luna februarie pe schiuri de tură în Bucegi, în cadrul a două frumoase excursii.

Prima ieșire a fost: cabana Padina-Șaua Strunga-Vârful Strungile Mari-Valea Bătrâna-Cabana Padina. Vremea a ținut cu noi, iar zăpada a fost impecabilă, oferindu-ne o alunecare ideală în ambele sensuri.

A doua: Hotel Peștera-Stâna Doamnele-Culmea Bătrâna-Vârful Bătrâna-Șaua Doamnele-Valea Spinării-Valea Doamnele-Cascada Doamnele-Hotel Peștera. Deși a fost ceață deasă în partea de sus (unde a trebuit să navigăm la propriu), am putut să o depășim pe la altitudinea 1900m și am putut să ne bucurăm de viraje frumoase. Au fost și câteva pasaje în care a trebuit să cărăm schiurile pe umăr sau chiar pe rucsac, dar per total a ieșit o tură reușită.

Bilanțul lunii decembrie 2024

Posted on by

La sfârșit de an am fost ocupați chiar mai mult decât ne-am obișnuit în perioadele anterioare similare, în ciuda sărbătorilor care fragmentează, de regulă, activitatea.

De Ziua Națională am urcat, braț la braț cu Back to nature, Vâlcelul cu fereastră din Piatra Craiului. Traseul a fost dus-întors pe aceeași rută, ieșirea în creastă fiind problematică la acea dată din cauza zăpezii mari. O tură de alpinism pur, în condiții de iarnă demnă de acest nume, cu viscol și pulver.

Pe vârful cel mai înalt al aceluiași masiv, denumit La Om sau Piscul Baciului, am ajuns (pentru a câta oară?) câteva zile mai târziu. Cu plecare din satul Peștera am abordat vârful pe la refugiul Grind și apoi pe varianta de iarnă (Muchia Colții Găinii). Pentru că am avut o echipa solidă și bine antrenată, am atins vârful în trei ore de la pornire, mai bine decât uneori vara, am putea spune.

Cu mare poftă de schi de tură am organizat două ieșiri în Bucegi pe unde era mai multă zăpadă.

Prima a fost:

– urcare de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor și Vârful Cocora, cu coborâre pe Plaiul lui Păcală și revenire la punctul de plecare

A doua a fost:

– urcare de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor, apoi pe Platoul Bucegilor în Șaua Șugărilor și pe Vârful Colții Obârșiei (2480m altitudine). Ultima parte a ascensiunii a fost alpinism, pe muchia îngustă și abruptă: schiurile pe rucsac, colțarii pe clăpari și pioletul în mână. Am continuat pe Culmea Obârșiei până pe Vârful Obârșia (2408m) de unde am coborât prelung la bază, încheind bucla.

Au fost două zile cu zăpadă multă, sub toate formele (pulver, cu crustă, plăci de vânt etc), adevărate condiții pentru schi de tură cu accente de schi-alpinism.

Un traseu deosebit de spectaculos, Cetatea Gropșoarelor din Ciucaș oferă vara (sau în sezonul fără zăpadă) posibilitatea de a ajunge pe Vârful Gropșoarele, direct din drumul național (DN1A), pe o rută nemarcată, tehnică pe alocuri. Cu unele părți de carpatism, cu altele de cățărare pură pe conglomerat, dar și cu provocări mari de orientare, de această cale de a urca în creasta principală a Ciucașului ne leagă frumoase amintiri, care ajung până ”jos”, în anii `90. Ca mai toate turele care vara au caracteristicile prezentate mai sus, iarna devin accesibile doar pentru practicanții alpinismului autentic. Noi am pornit, alături de Back to nature, într-o astfel de tură hibernală, însoțind un mic grup de persoane bine pregătite tehnic, fizic și mental. Am putut parcurge traseul, dus-întors pe aceeași linie, după ce ne-am luptat cu zăpada și provocările terenului, dar și cu vântul extrem de puternic care părea a nu avea alt scop decât să ne gonească acasă.

O tură mai ”blândă”, dar foarte puțin tehnică și de aceea des parcursă iarna, a fost traversarea Pietrei Mici (a Craiului) din direcția cabanei Curmătura către Poiana Zănoaga. A fost o bună ocazie de a folosi colțarii și pioletul, participanții fiind la început de drum într-ale alpinismului.

Ne-am concentrat apoi, datorită unor zile de ninsoare abundentă, pe schiul de tură. Au fost trei excursii succesive:

– Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Valea Bărbulețul-Moieciu de sus (viscol sus, datorită căruia toata zăpada proaspătă și afânată am găsit-o în zona de pădure și care a fost adevărata bucurie a schiorilor)

– Pasul Bratocea-Vârful Grohotișul și retur (o minunată oportunitate de a parcurge o parte din acest mic masiv, care vara nu este interesant decât pentru bicicliști sau drumeți obișnuiți)

– Pasul Bratocea-Vârful Bobu Mic-Vârful Bobu Mare (o ediție revizuită și adăugită a zilei precedente, fără vârful principal, dar cu multe linii de schiat, inedite și absolut neatinse în acest început de sezon)

Tot în această lună, care încheie un an fructuos, am mai avut câteva activități care nu lipsesc niciodată din programul nostru.

Plimbările cu câinii la Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari sau pe Tâmpa și prin pădurile din preajma Brașovului. De câteva ori am prins și mult apreciata zăpadă. Mingea a fost pe primul loc, dar și simpla alergare și joaca fără odihnă.

Schiul de pârtie sau schiul alpin ne-a purtat în Poiana Brașov unde pârtiile deschise la acea dată (Sulinar, Subteleferic sau Ruia) ne-au oferit satisfacțiile de sezon.

S-a încheiat festiv și activitatea pe teren cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia). La cabana Valea Vladului s-a petrecut, s-a discutat, dar s-a și ieșit în pădure alături de colegi ghizi.

Încheiem anul 2024 cu satisfacții personale și profesionale și ne străduim să avem speranța că 2025 va aduce o iarnă serioasă și posibilități de a ne practica meseria în cât mai multe și variate moduri posibile.

Bilanțul lunii noiembrie 2024

Posted on by

La granița dintre toamnă și iarnă am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu inedit din Bucegi, zona Caraiman. Urmând rutele primilor exploratori ai acestui masiv, dar și potecile vechi ale vânătorilor și ciobanilor, am urcat pe Vâlcelul Țițeica până la nivelul Brâului Portiței.

De aici, trecând prin Portița Caraimanului, am coborât în Șaua Vântului și am continuat pe Vâlcelul Izvorului către Poiana Înaltă. Astfel, am ajuns la capătul pârtiei Kalinderu prin pădurea abruptă și sălbatică.

În zona nordică a Bucegilor se poate parcurge unul dintre cele mai frumoase trasee marcate din zonă: Brâna Caprelor. Cu acces din prima căldare de deasupra cabanei Mălăiești, o adevărată panglică traversează abruptul Bucșoiului și iese în creasta acestui uriaș. De aici am urmat muchia în sus, către vârful și cabana Omul. Coborârea am făcut-o pe Drumul de vară în Valea Mălăiești și am încheiat la Râșnov.

Tot apelând la înaintașii într-ale drumeției, am urcat în Piatra Craiului un traseu vechi și puțin frecventat: Vâlcelul Cabanierului. Este o vale de abrupt tipică, dar neumblată și cu un fir întrerupt de săritori neechipate cu pitoane sau ancore. Acest vechi traseu al cabanierului de la Garofița Pietrei Craiului, ne-a scos în Brâul de mijloc. De aici am mers spre nord până la nivelul Traseului Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului.

Nu am ieșit, însă, pe ruta normală a acestuia, ci am optat pentru Brâul de sus, o prispă aflată sub o streașină spectaculoasă, care traversează în diagonală abruptul și iese în final comod în Creasta Sudică. Mai departe un scurt parcurs către sud ne-a oferit varianta de a coborî prin ”ieșirea de la ora 11” în Poiana Închisă. Printr-o suită de rapeluri am terminat partea alpină a zilei în poteca marcată spre refugiul Șpirlea, încheind bucla începută la Plaiul Foii.

Tot un brâu de sus, dar aflat în altă parte, a fost destinația noastră următoare. Cu acces din Platoul Bucegilor am coborât câteva sute de metri diferență de nivel pe Valea Mălinului până la nivelul Brâului de sus al Coștilei. Pe acesta am rămas aninați, parcurgându-l către Valea Priponului, pe sub balcoanele și pe lângă grotele sale. Am traversat văile Urzicii, Caprelor și multe alte culoare de avalanșă, ajungând în zona superioară a văii Priponului.

Nu am ieșit din această importantă arteră pe ruta clasică, ci am continuat pe o potecă de capre intrând pe sub arcada sau fereastra din zonă, un loc umed și mai delicat de parcurs, dar care oferă o variantă deosebită de încheiere a traseului de carpatism.

Am avut pentru 2 zile plăcerea de a participa, împreună cu colegii noștri din SGLM, la un curs de dezvoltare profesională (CPD) în Piatra Craiului. S-au exersat tehnici de asigurare în traseele pe stâncă (scrambling, carpatism sau drumeție alpină). Instructor ne-a fost un cunoscut ghid montan din UIAGM.

Ca o continuare firească a acestui curs/atelier am dus la bun sfârșit o tură tot în Piatra Craiului, în Abruptul Vestic. Alături de Back to nature am urcat Padina Lăncii, o foarte frumoasă vale din Westwand care își are obârșia în Poiana Închisă. Din aceasta am coborât pe poteca nemarcată spre Marele Grohotiș unde am reintrat în traseul turistic către refugiul Șpirlea.

Chiar cu o zi înainte de a se închide Transfăgărășanul, am urcat la cabana Bâlea Lac de unde am parcurs Muchia nordică Buteanu. Între Șaua Netedu și Vârful Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu se desfășoară un traseu tipic de creastă, cu obstacole diverse (turnuri, țancuri și brâuri suspendate), deseori aerian și expus. Retragerea de pe vârf a fost pe deasupra Lacului Capra, înghețat la acea dată, pe marcajul de pe Creasta principală a Făgărașului, prin Șaua Caprei aflată între Vârful Văiuga și Vârful Iezerul Caprei.

Pentru că au stat mai multe timp inactivi și nu se potrivește firii lor, cățeii Scott și Enya au avut parte de o zi pe care le-am dedicat-o. Am ales rezervația de stejari seculari din Poiana Cristian, loc binecunoscut lor și nouă, aproape de casă și plin de provocări pentru patrupezi.

Ne-am ocupat în continuare de cățeii noștri border collie, Scott și Enya. Împreună cu ei m-am întors pe meleagurile copilăriei mele, în zona Muscelului argeșean, în satul Slănic. În curtea de două hectare, lângă casa bătrânească de peste 150 ani vechime, câinii au putut să se joace și să alerge în voie, dar și să se bucure de prima ninsoare și zăpadă a acestui sezon.

Fundația Conservation Carpathia împreună cu Travel Carpathia ne-au solicitat pentru a însoți o echipa de la postul de televiziune ARTE. Scopul a fost să asigurăm logistica în mediul montan al proiectului pentru a facilita realizarea unui documentar despre natura sălbatică din Carpați. Ziua a fost o reușită pentru că participanții au putut urmări și înregistra elemente de faună (urs, zimbru, cerb), dar și floră de sezon.

Pentru că am reușit să absolvim cursul de lider montan internațional (IML) sub egida SGLM, am participat activ la festivitatea care a avut loc cu această ocazie. Ne-am implicat în organizare, am discutat cu personalități din diverse domenii montane (ghizi locali și UIAGM, salvamontiști, președinți de cluburi montane și asociații cu profil turistic). Se deschide o nouă poartă, după doi ani intenși de muncă, care ne permite să organizăm ture de drumeție, legal, în afara țării.

Pentru că tot a venit iarna, am descins în Bucegi unde am urcat un traseu care se poate face cu greu în epoca marilor zăpezi din cauza pericolului crescut de avalanșă. De la cabana Mălăiești am mers până la baza Hornurilor și am prins un vâlcel abrupt către dreapta pentru a ajunge în Muchia Padinei Crucii. Legați în coardă am depășit dificultățile acestei creste, cu colțari și doi pioleți, asigurându-ne în ancorele puse de noi cu ani în urmă. Coborârea am efectuat-o pe Hornul Mare, de unde am continuat noaptea către cabană și drumul forestier de pe Valea Glăjăriei.

Pentru întâlnirea sfârșitului de sezon colaboratorii noștri de la Active Travel au ales Munții Baraolt. După o scurtă drumeție pe culmile domoale din proximitate, am discutat tot felul de lucruri importante: concluziile anului 2024, strategii pentru 2025, costuri și prețuri etc. Dincolo de aceste aspecte practice a fost o excelentă ocazie de a ne aduna cu toții, de a revedea colegii și de a ne cunoaște mai bine între noi.

Pentru a mai ”trage” un pic de toamnă, dar și pentru că prognoza meteo anunța vremuri grele, am ales un traseu fără zăpadă, pe la poalele Pietrei Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca, am coborât în punctul La Table și am urmat drumurile ciobanilor prin poienile Grind și Lespezi. Din Poiana Funduri am urcat în Șaua Funduri la refugiu. După un scurt parcurs pe Creasta Sudică am coborât pe același traseu, dar cu o variație prin Curmătura Groapelor. Însoțiți de fulgi mari de nea și de vântul puternic, am încheiat ziua și totodată sezonul de toamnă.

Am deschis sezonul de ski de tură cu două ieșiri succesive în Bucegi pe prima zăpadă generoasă a iernii. Am urcat de la cabana Padina pe Vârful Strungile Mari (2089m) și am schiat pe câteva linii cu pulver, dar și cu o crustă întreruptă de pietre și iarbă, specifice toate începutului iernii. A fost un traseu dus-întors în cursul căruia am încercat să ne reacomodăm cu această activitate.

A urmat o zi mai lungă în cursul căreia am plecat pe schiuri de tură de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor către fosta cabană și către celebrul Sfinx. Am trecut pe lângă refugiul Salvamont Babele și am ajuns pe o ceață deasă în Șaua Șugări. Coborârea pe Valea Șugări a fost dificilă și tehnică, așa cum nu este caracteristic acestei văi, din cauza zăpezii mici și apoase, în completă antiteză cu cea din ziua precedentă.

Am încheiat luna cu o plimbare împreună cu borderii noștri în zona parcului Promenada din Râșnov și la poatele masivului Postăvaru. Pădurea în toamna târzie a fost arena pentru joaca lor, spre satisfacția noastră că le putem oferi o distracție pe măsură.

Bilanțul lunii februarie 2024

Posted on by

Februarie, cea mai scurtă lună a anului, nu s-a lăsat mai prejos decât celelalte și ne-a oferit o sumedenie de ocazii pentru a ne face meseria în cele mai diverse moduri posibile.

Patru zile au fost dedicate unui atelier de inițiere în alpinism, consacrat deja pentru noi. La Centrul Salvamont Padina, aflat acum în custodia Asociației Montane Carpați, am împărțit echilibrat timpul între teorie și practică. A fost, de fapt, al doilea atelier de acest gen din 2024.

Alături de Back to nature am arătat viitorilor alpiniști amatori: urcarea și coborârea pe pante de zăpadă (cu și fără colțari și piolet), frânarea (oprirea) căderii cu ajutorul pioletului, rapelul la stâncile de la Vărăria Mică. Au fost apoi abordate alte teme esențiale iarna: amarajele (asigurările) în zăpadă cu unul sau doi pioleți, dar și cu ajutorul ancorei. Nu am uitat nici de nivologie, avalanșe (căutarea cu DVA, sondarea și profilul zăpezii). Teoria a atins teme legate de echipament, riscuri și gestionarea lor, nodurile esențiale în alpinism etc.

Pe o zăpadă foarte meschină, dar măcar înghețată bocnă, am urcat în Bucegi un traseu improvizat ad-hoc. Din Valea Obârșiei sau Valea Ialomiței am urcat direct în Culmea Obârșiei pe un culoar abrupt la colțari și piolet. De pe Vârful Obârșia am coborât în Șaua cu același nume și apoi am atins Vârful Colții Obârșiei. De aici am coborât pe vale înapoi la Hotel Peștera. Această culme, tipică pentru zona interioară a Bucegilor, are și o nelipsită babă, o formațiune stâncoasă modelată de vânt, caracteristică Platoului și zonelor adiacente.

Am avut apoi câteva ture în Munții Baiului, în care am întâlnit diverse stadii ale iernii, de la viscol și ninsoare la vreme însorită și zăpadă puțină.

Prima a fost o traversare de la Bușteni la Azuga. Ruta: urcare pe Culmea Zamora și pe Vârful Băiuțul (1817m), continuare pe creasta principală până la cabana Popasul Uriașilor și coborâre pe Piciorul Sorica. Vremea a fost geroasă, dar plină de lumină și senin.

În a doua traversare am pornit din Azuga către Sinaia. Pe viscol cu vânt puternic și vizibilitate redusă am urcat vârfurile Dutca și Cazacu (1754m), apoi am coborât în Șaua Orjogoaia. De aici, vremea ne-a permis să vedem câte ceva și am pornit cu alt elan către Șaua Baiului și Vârful Baiul Mare, cel mai înalt din zonă, cu cei 1895m ai săi.

Am urmat creasta cu fidelitate și am mai trecut și peste vârful Drăgan și peste Piscul Câinelui (1650m). Din acest ultim punct al crestei am schimbat direcția către Valea Prahovei și am coborât pe lungul picior al Câinelui. Am intrat în pădurea de fagi seculari, precedați de plantații de zadă, și am trecut pe sub cabana Piscul Câinelui pentru a ajunge la Sinaia în zona gării.

Vechea pasiune, Piatra Craiului, nu ne-a lăsat să urcăm pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit din cauza zăpezii instabile și predispusă avalanșelor. Ne-am întors de sub lanțul de pe traseul de vară și am optat pentru o variantă mai sigură. Astfel, am urcat de la cabana Curmătura în Șaua Crăpăturii și am coborât pe valea omonimă. Zăpada a fost complet diferită față de versantul estic pe unde încercasem dimineața, aici, pe nord-vest, fiind mult mai înghețată și mai sigură.

A urmat și plăcerea supremă, schiul de tură! Am ales pentru această activitate Făgărașul, mai exact un ”optmiar” de peste 2500m, Vârful Lespezi (2522m).

Am avut o urcare de 1300m diferență de nivel din zona cabanelor de la Piscul Negru, aflate pe Transfăgărășan, urmată de o coborâre prin zăpadă acceptabilă de pe vârf înapoi în drum. Ruta a fost pe Piciorul Lespezi, sigur din punct de vedere al avalanșelor, tur-retur.

Am colaborat cu Romania Active pentru o tură de drumeție de iarnă în Piatra Craiului (Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog). A fost un circuit prin satele atât de pitorești de la poalele muntelui, care, în decor hivernal, par încremenite în timp.

Un masiv mic, dar aspru este Piatra Mare. Aici am abordat un traseu lung și foarte estetic. Urcare de la Dâmbul Morii pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor, unde am avut ceva emoții cu țurțurii imenși care spânzurau deasupra capetelor noastre. Am întâlnit Drumul Familial care ne-a condus către cabana Piatra Mare. Coborârea am făcut-o pe la Prăpastia Ursului în zona Canionului Șapte Scări, urmând poteca și drumul forestier către punctul de plecare.

Toate aceste ture ne-au pregătit echipele pentru un traseu de alpinism clasic: Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit am intrat în creasta principală. Am urmat-o, săpând urme și alegând ruta potrivită, către Vârful La Om (Piscul Baciului).

Pe acest parcurs se trece peste și prin Vârful Țimbalul Mare, Șaua Călinețului, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii sau Zbirii, Clăile Căldării Ocolite. Retragerea prin Colții Găinii la Refugiul Grind, apoi prin Prăpăstii către Zărnești, a fost lungă și chinuitoare, deși zăpada s-a prezentat bine la plecarea din creastă. Aceasta frumoasă tură de alpinism a fost realizată împreuna cu Back to nature.

A sosit vremea unui alt prieten fidel, Ciucașul. Plecarea a fost din Pasul Bratocea de unde am ajuns pe Vârful Ciucaș fără prea multă zăpadă, cu excepția unei urme de avalanșă masivă din zona Turnului Goliat. Coborârea pe același traseu ne-a adus, exact la apusul soarelui, înapoi la start. Culmea Bratocea, calea noastră de urcare, a fost liniștită și prietenoasă, ca în oricare altă zi din timpul săptămânii.

Am încheiat luna cu o altă tură în Munții Baiului, tot o traversare. De data aceasta am plecat din  Sinaia către Azuga. Urcarea pe la cabana Piscul Câinelui, pe piciorul Câinelui, trecerea peste vârfurile Baiul Mare, Dutca și Urechea și coborâre pe Culmea Sorica.

Nu știm ce ne va aduce luna martie în această iarnă atipică, dar ne punem mare nădejde în ceva căderi de zăpadă mai serioase și poate temperaturi mai scăzute.

Bilanțul lunii noiembrie 2023

Posted on by

O lună de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel pe care-l sperăm a fi cu, noiembrie oferă practic ultimele ture de carpatism/alpinism de vară, dar și primele în care se pot folosi materiale specifice alpinismului (colțari, piolet).

Prima ieșire a fost în Bucegi, pe un traseu scurt, dar deosebit de frumos. La limita înghețului, cu săritorile de pe Valea Mălinului deja poleite de gheață am parcurs circuitul: Cabana Babele-Valea Mălinului-Brâul de sus al Coștilei-Valea Priponului-Fereastra Priponului-Valea Căldările-Cabana Babele. Cu unele mici dificultăți de orientare, uneori cu pasaje mai aeriene, Brâul de sus este fratele mai mic al Brâului Mare, unul dintre zecile de balcoane naturale ale Coștilei.

Tura nu s-a încheiat practic în Valea Priponului, la finalul Brâului. Am continuat pe vale și am trecut prin Fereastră, o arcadă naturală care ascunde multă umezeală vara, umezeală care, la temperaturi negative, se transformă în gheață. Am urcat apoi în Platou, după ce am traversat spre Valea Căldările (vecina dinspre nord) și am revenit la Babele, ziua fiind foarte scurtă în această perioadă a anului. Retragerea am făcut-o sub primii fulgi de zăpadă ai noului sezon.

O tură complet diferită de precedenta am organizat în Munții Baiului pe ruta: Gara Predeal-Pârtia Clăbucet-Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului-Pârtia Cocoșul-Gara Predeal. Colaborarea cu Avenor College ne-a adus împreună cu un grup de profesori tineri și pasionați de munca lor, dar și de natură și drumeție. În pofida vremii ploioase și reci de noiembrie, am reușit să realizăm traseul în condiții foarte bune. Cabana Gârbova aflată pe drumul nostru a oferit un bun popas pentru masă și odihnă. O scurtă perioadă de vizibilitate exact pe vârf ne-a putut permite un tur de orizont binevenit.

Dar cum toamna târzie nu este un anotimp tot mereu blând, o zi cu vânt foarte puternic nu ne-a permis să urcăm mai sus de Trecătoarea Termopile, aflată în Abruptul vestic al Pietrei Craiului.

Cu plecare de la Plaiul Foii am urcat prin Poiana Coțofenei de pe Valea Podurilor până în Brâul de jos și de aici către Trecătoare. Aceasta, aflată pe Brâul de mijloc, este un faimos punct de reper din abrupt. Retragerea a fost făcută pe același traseu ca la urcare, în plin concert pe care-l susținea vântul printre molizi.

Într-o frumoasă și geroasă zi, cu un praf de zăpadă proaspătă pe creste, am ales un circuit nemarcat în Bucegi cu plecare și revenire la Hotel Peștera: urcare pe Valea Șugărilor și apoi pe Vârful Colții Obârșiei 2488m. De aici am parcurs culmea cu același nume către Vârful Obârșia 2405m, trecând pe la Baba din Obârșia. Ne-am încadrat perfect în ziua scurtă, traseul însumând 1000m diferență de nivel pozitivă.

S-a mai depus un mic strat de zăpadă și am profitat de el în Piatra Craiului pentru a ieși în creastă.

Ruta: Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii 2013m-Vârful Ascuțit 2133m-Padinile Frumoase și retur la Fântâna lui Botorog. Nu a fost propriu zis o tură de iarnă, doar a prefațat-o, dar orice excursie mai în forță ajută la crearea condiției fizice necesare pentru sezonul alb.

Ne-am putut bucura alături de o trupă veselă de preșcolari pe traseul Poiana Țapului-Cascada Urlătoarea și retur. Când lucrezi cu copii ești ca într-o conferință de presă: avalanșă de întrebări la care nu poți răspunde aleatoriu ci trebuie să fii bine informat. Orice detaliu al naturii a fost atent disecat de cei mici, care au fost extrem de receptivi, fapt ce ne-a umplut de bucurie și ne-a dat speranța că poate viitorul nu va aparține doar tehnologiei ci și empatiei față de natură.

Dar a căzut și prima zăpadă consistentă a sezonului! Vreo 30-40cm de pulver ne-au făcut traseul următor mult mai interesant decât ar fi fost ”pe uscat”.

Cu plecare de la cabana Bolboci am urmat drumul către Șaua Zănoaga (pe lângă cabana părăsită Podul cu Florile), apoi, pe lângă stână, am urcat pe Vârful Lucăcilă 1895m și pe Vârful Deleanu 1900m. Coborârea am făcut-o pe Plaiul Mircea către Lacul Bolboci și înapoi la cabană. Parte din acest traseu parcurge Memorialul Nae Popescu, dar atinge și două vârfuri mai puțin umblate ale sudului masivului.

Tot pe zăpadă (mică, dar înghețată) am revenit în Bucegi pentru a traversa Vârful Bucșoiu. Ruta aleasă a trebuit încadrată într-o zi de toamnă extrem de scurtă. Am optat pentru a urca cu telecabina la Babele. De aici am străbătut Platoul către cabana și Vârful Omu (pe drumul de iarnă).

Creasta dintre Omu 2507m și Bucșoiu 2492m avea cornișe în formare, iar porțiunea Creasta Bucșoiului Mare-La Prepeleac a fost un patinoar de la cap la coadă, colțarii și pioletul fiind folosiți din plin. Restul traseului Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Poiana Izvoarelor-Cabana Gura Dihamului am parcurs-o parțial pe întuneric, la capătul unei frumoase zile de început de iarnă.

Apoi a venit viscolul puternic tipic acestei perioade. Ne-am adaptat ieșirile și am putut organiza o drumeție pe zăpadă în Bucegi și Leaota cu plecare din Moieciu de sus. Urcare pe Valea Bângăleasa și apoi pe Valea Grohotișului și Plaiul Boului până în Șaua Strunga. De la refugiu (după o pauză de masă, dar și de dezghețare) am continuat către Șaua Strungulița și am intrat în Munții Leaota. Am urmat creasta către Vârful Bucșa 1846m și am coborât prin Șaua Bucșa la Moieciu de sus. Viscolul a fost sarea și piperul acestei zile care nu ne-a permis mai mult.

Pentru că au început ninsorile mai consistente ne-am gândit să mergem în Piatra Craiului în zone care mai târziu vor deveni pretențioase din punct de vedere al avalanșelor.

A fost o tură de alpinism clasic cu urcare pe Padina Popii până în Strunga Izvorului. Am coborât pe la Izvorul Găvan pe Padina Închisă, parcurgând toată valea, incluziv săritoarea finală pe care am coborât-o în rapeluri.

Peste câteva zile am reperat traseul identic în compania colegilor de la Back to nature. Ne-am bucurat să constatăm că zăpada a crescut și condițiile au fost mai aspre.

Următoarea perioadă va fi dominată de expediția în Anzii Ecuadorieni la care vom participa aproape pe toată durata lunii decembrie.

Bilanțul lunii octombrie 2023

Posted on by

Probabil cea mai bună lună a anului rămâne octombrie: stabilă, rece și uscată. Statistic vorbind cam așa este în ultimii 33 ani de când merg pe munte.

Am mers la sigur și anul acesta și am programat ture în zone în care știm sigur că avem condiții ideale pentru ascensiune.

Nu mai lungim vorba și începem cu prima zi a lunii în Bucegi. Ruta aleasă a fost o traversare a Caraimanului și Coștilei pe brâuri, o caracteristică definitorie a acestui masiv.

Cu plecare de la hotelul Piatra Arsă am ajuns într-o primă etapă la cabana Caraiman, apoi la Crucea Eroilor. De aici am intrat în zona de abrupt traversând pe Brâna Mare a Caraimanului și apoi pe Brâna Văii Albe până în valea cu același nume (Valea Albă). Am continuat pe Brâna Mare a Coștilei și am ajuns în Valea Priponului. De aici am urcat porțiunea superioară a văii spre Releul Coștila. A urmat întoarcerea pe la cabana Babele înapoi la mașina parcată la Piatra Arsă.

Pentru că este o lună perfectă din punct de vedere al vremii am colaborat și cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la o tură clasică de observare a faunei din Făgărașul sud-estic. Nimic nu se compară cu sălbăticia acestei zone unde animalele se simt acasă în pădurile virgine. Ghidând grupuri de turiști din alte țări promovăm într-un mod ideal valorile zonei noastre montane, dar nu numai.

O tură de alpinism în Piatra Craiului pe care o mai făcusem de câteva ori anul acesta, dar pe vreme mult mai rea, a fost: urcarea printre și pe Umerii Pietrei Craiului spre Creasta Sudică. Coborârea am făcut-o în rapeluri prin Poiana Închisă și Padina Lăncii.

La scurt timp am revenit în, poate, cel mai frumos parc național din România, și am parcurs traseul: Plaiul Foii-Canionul Anghelide-Valea Vlădușca-Castelul Crăiței-Plaiul Foii.

Ambele rute străbat zone de abrupt, sălbatice și mai rar umblate, dar care reprezintă inima masivului, locurile unde poți simți cel mai bine vibrația acestui munte unic, Piatra Craiului.

Dar am auzit că și în Bucegi ar fi de făcut câte ceva, așa încât am organizat ceva și pe meleagurile prahovene. Urcare de la Refugiul Coștila pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Able, continuare prin Hornul lui Gelepeanu cu ieșire pe Platoul Bucegilor. Pentru că toamna ziua este foarte scurtă și ritmul a fost lent, am optat pentru soluția leneșului: coborârea cu telecabina de la Babele la Bușteni.

O altă colaborare cu Travel Carpathia ne-a readus în Făgăraș. Nimic nou până acum, dar bucuria turiștilor englezi pe care i-am ghidat prin sălbăticie a fost balsam pentru noi. Să admiri animalele sănătoase și fericite, în mediul lor natural, dar și culorile pădurii iarna este de neuitat.

În octombrie vremea poate fi, însă, și ploioasă. Așa că turul cu Active Travel din Piatra Craiului s-a concretizat într-o drumeție prin Prăpăstiile Zărneștilor de la un capăt la altul.

Apoi am vizitat un alt loc emoționant: Sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Urșii chinuiți de om (cu greu putem numi ”om” o ființă care provoacă atâta suferință alteia) sunt aici la ”pensie”, de cele mai multe ori pe caz de ”boală”. În orice caz, pot să fie măcar liniștiți pentru că fericirea sigur nu o mai pot regăsi.

Dar vremea s-a îndreptat și am putut să oferim o veritabilă tură montană de dificultate ușor-mediu:

Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. A fost un circuit clasic din Piatra Craiului, tot marca Active Travel.

Împreună cu UpMountain am fost apoi în Făgăraș unde am realizat o buclă clasică: Lacul Bâlea-Căldarea Văiuga-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra-Șaua Caprei-Lacul Bâlea. Unul dintre cei 14 ”optmiari de 2500m” din Carpații românești, Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu (2507m) este și cel mai accesibil dacă se alege varianta de urcare pe Transfăgărășan cu mașina sau cu telecabina până în zona cabanelor de la Bâlea Lac. Se trece și pe malul Lacului Capra, unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Făgăraș. Iarna devine o tură de alpinism, iar noi o parcurgem des atât pe colțari, cât și pe schiuri de tură.

O nouă tură cu Active Travel ne-a oferit șansa de a urca împreună cu o persoană cu dizabilități pe Vârful Tâmpa din Masivul Postăvaru. Satisfacția a fost dublată de lacrimile de bucurie ale partenerului care a trăit momente unice, momente care pentru noi (cei așa zis ”normali”) sunt la ordinea zilei.

Organizăm ocazional ture de drumeție pentru părinți și copii. Una dintre acestea a fost în Bucegi și a atins obiective precum Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cascada Șapte Izvoare. Joaca celor mici în natură este ceva ce lipsește lumii actuale, iar repercusiunile se văd apoi la vârste adulte. Încercăm din răsputeri, alături de părinți, să le oferim o alternativă la lumea online-ului.

Am încheiat sezonul cu Travel Carpathia cu un nou tur la observatoarele Bunea și Comisu 1. S-a urcat pe vârfurile Comisu și Luțele și am traversat cu pluta electrică Lacul Pecineagu.

Împreună cu borderii Scott și Enya, dar și cu amicii lor fox terrieri am alergat și ne-am jucat într-o plimbare în Bucegi pe traseul: Moieciu de sus-Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșea-Moieciu de sus. Parte din acest circuit este un traseu tematic prin și pe deasupra satelor brănene ultraturistice.

O altă ieșire de două zile, dar mai elaborată, tot cu Active Travel, a avut următorul program:

Ziua 1: Telecabina Babele-Vârful Omu-Vârful Doamnele-Vârful Bătrâna-Stâna din Horoaba-drumul pastoral-Hotel Peștera-Cabana Popasul Urșilor.

Ziua 2: Cabana Popasul Urșilor-Canionul Horoabei-Șaua Strunga- Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșei-Moieciu de sus.

Combinând trasee marcate și nemarcate, acest proiect a fost o traversare est-vest a Bucegilor dinspre Abruptul Prahovean către zona brăneană calcaroasă. Fiind o perioadă uscată a anului am putut parcurge Canionul Horoabei fără riscul de a ne uda la trecerea prin râu.

Două zile consecutive cu aceeași tură în Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog și retur. O nouă colaborare cu Active Travel însoțind drumeții străini, foarte începători, dar entuziaști.

Este o bucurie pentru noi să fim alături de cei care faci primii lor pași pe munte în Carpații României. Faptul că au ales să meargă pentru prima dată pe munte la noi în țară nu poate decât să ne bucure și să ne stimuleze să punem în valoare tot ce considerăm că avem mai de preț în acest domeniu.

O alergare marca border collie a ocupat o dimineață și a fost cam așa: Vârful Tâmpa pe Drumul Serpentinelor și Șaua Tâmpei. Coborârea a fost pe același traseu în grabă și bucurie mare.

Tot cu Active Travel am petrecut o zi cu vânt puternic și vreme de toamnă târzie. Pe ruta: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Piatra Craiului oferă această varietate de peisaj: abrupturi calcaroase și pereți verticali, dar și pajiști sau poieni de unde se pot admira stâncăriile și muchiile alpine.

O tură de două zile tot în Piatra Craiului cu plecare și revenire din/la Zărnești a urmat aproape firesc:

Ziua 1: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Ziua 2: Traversare Piatra Mică (Poiana Zănoaga-Șaua Crăpăturii).

Pe un ger care părea că aduce iarna am fost împreună cu Back to Nature în Bucegi la o tură de alpinism clasică: Refugiul Coștila-Hornul dintre fire-Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului. Traseu umed și plin de obstacole (săritori) relativ înalte, Hornul Coamei oferă o ascensiune susținută și uneori expusă, dar extrem de interesantă.

Am revenit la granița dintre Bucegi și Leaota, dar am și trecut-o. Circuitul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-șaua Vârful Bucșa-Vârful Dudele Mari-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus. Departe de zona umblată a primei părți a drumului, Dudele Mari este o cocoașă amplasată lateral față de zona marcată a Leoatei.

Cu World Sinergy Travel am însoțit un grup de turiști care au călătorit în toată Europa cu un tren particular de lux. Au fost tururi culturale în Brașov, Sibiu, Sighișoara.

Am vizitat clasicele (dar mereu surprinzătoarele) obiective precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească (Brașov), Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas,  Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic din Sighișoara, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, piețele și catedralele Sibiului etc.

Am terminat  în forță, împreună cu Back to Nature, într-un masiv mic, dar deosebit: Ciucaș.

Într-o zi frumoasă am realizat traseul de alpinism din abruptul Gropșoarelor, Coama scurtă sau Cetatea Gropșoarelor. Încâlcită intrarea, apoi abrupt și friabil, alteori expus și cu dificultăți de orientare, acest traseu a fost amenajat de noi în anii trecuți pentru a fi mai sigur și a oferi protecții, dar rămâne unul redutabil.

Bilanțul lunii august 2023

Posted on by

Sunt unele luni parcă dedicate unui munte anume. Așa a fost și luna august în care am ”ales” Piatra Craiului. În realitate doar s-a nimerit așa, dar nu ne plângem niciodată că mergem în, poate, cel mai frumos masiv din Carpați.

Prima tură a fost de drumeție: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Padina Urșilor-Plaiul Foii. Am optat pentru acest itinerariu datorită caniculei din perioada de început a lunii. Golul alpin, pajiștile și poienile erau un calvar din punct de vedere al radiației solare și temperaturii extrem de ridicate pentru zona montană.

Schitul este în sine o oază de liniște și deseori îl recomandăm celor care doresc să asculte doar freamătul pădurii combinat cu foșnetul sutanei călugărilor.

Am continuat să mergem tot în Piatra Craiului și am ales varianta: cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Umerii Pietrei Craiului-Marele Grohotiș-Cerdacul Stanciului-Șaua Tămășel-cabana Plaiul Foii. Acest traseu merge, de la refugiul Șpirlea până la Cerdacul Stanciului, aproape pe curbă de nivel. După ce trece pe sub Umerii Pietrei Craiului, traversează cele două fire ale Padinii Lăncii (secundar și principal), apoi Marele Grohotiș (aflat la baza Peretelui Central), pentru a ajunge la arcada Cerdacului Stanciului trecând pe la intrarea în Peștera Stanciului.

Întoarcerea la Plaiul Foii am făcut-o pe o tură în care predomină pădurea, dar care lasă câteva poieni și luminișuri accesibile privirii pentru a permite admirarea (fotografierea) Abruptului Vestic. Zona Tămășel-Tămaș, pentru că de aceasta este vorba, se află într-un contrast total cu restul Pietrei Craiului din punct de vedere al peisajului. Este o altă componentă estetică a muntelui.

Am ieșit pentru câteva zile din Carpați pentru a participa la o tură în colaborare cu Back to nature.

Destinația au fost Alpii Iulieni, mai exact Vârful Triglav 2864m din Slovenia. Excursia noastră nu a atins doar cel mai înalt vârf din această zonă a Alpilor calcaroși, ci a avut ca obiectiv și alte văi, cabane, piscuri și peșteri din masiv.

La întoarcerea în România o vizită la Peștera Postojna nu se putea rata.

Dar am rămas consecvenți și ne-am orientat din nou către Piatra Craiului. Aici  am ghidat un mic grup de turiști spanioli pe un traseu clasic de traversare a Pietrei Mici (Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Vârful Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog).

Între altele am intercalat și un Bucegi. Am parcurs ruta: Bran Poarta-Valea Ciubotea-Vârful Scara 2422m-Culmea Țigănești-Clincea-Bran Poarta. Cu o diferență de nivel apreciabilă (peste 1500m) toate traseele cu plecare din Bran sunt redutabile atât vara cât și, mai ales, iarna. Zona este complet diferită față de Abruptul Prahovean, de exemplu, dar și în comparație cu Valea Ialomiței, partea centrală a Bucegilor. De fapt, în asta constă și diversitatea acestui masiv unic: peisajul se schimbă de la zonă la zonă aproape total.

Am reiterat apoi drumeția cu copii (adolescenți) din luna precedentă. În colaborare cu  Asociația ”Un strop de fericire” am urmat același traseu ca data trecută: Cabana Șapte Crai-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. A fost o ocazie foarte bună  pentru ambele ”tabere” de a interacționa, învăța unii de la alții și de a ne bucura de natură. Mereu avem ceva de învățat de la generațiile ”înlocuitoare”.

Cum Piatra Craiului este cunoscută și pentru traseele sale nemarcate, am abordat împreună cu colegii de la UpMountain un astfel de circuit: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Speranțelor-Scara de fier-Brâul de mijloc-La Ulcior-Traseul (Canionul) Anghelide-Cabana Plaiul Foii. Grupul a fost împărțit în trei subdiviziuni, fiecare având propriul ghid, făcând astfel tura abordabilă și, mai ales, legală. După cum se știe sau ar trebui să fie cunoscut până la această oră, accesul pe traseele nemarcate din Parcul Național Piatra Craiului (PPC) este permis doar în grup limitat de persoane însoțite de ghizi montani autorizați și anunțat totul în prealabil la Administrația PPC.

Am schimbat apoi versantul, dar nu și masivul. Pe partea estică a aceluiași munte există câteva zone interesante, sălbatice și puțin străbătute. Printre ele ne-am învârtit o zi întreagă legând un circuit: Satul Peștera-La Table-Refugiul Grind I-Brâul de sub Grind-Vâlcelul Cheii-Creasta Sudică-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind I-Satul Peștera. Extrem de izolat și fără niciun fel de potecă sau reper clar, brâul trece pe sub Hornurile Grindului și în imediata proximitate a Avenului din Grind. Acest loc magic pentru speologi este un obiectiv de explorare extrem de cunoscut.

Câteva imagini și de pe tronsonul Creasta Sudică-Șaua Grindului-Vârful La Om:

Nu puteam rata o altă ieșire în Bucegi! Am ales un traseu lung și solicitant, dar care oferă mari satisfacții: Cabana Gura Dihamului-Poiana Coștilei-Valea Cerbului-Vârful Omu-Cabana Babele-Cabana Piatra Arsă. Ploaia care ne-a prins la cabana Babele nu ne-a mai lăsat să coborâm pe Valea Jepilor cum era planul inițial, așa că am optat pentru o rută mai ușoară de retragere.

Nu am uitat nici alergarea montană (trail running), așa încât am unit într-o singură ”goană” Postăvaru și Piatra Mare. Ruta: Zona Dâmbul Morii-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Cascada Tamina-Halta Timișul de sus-Spinarea Calului-Poiana Trei fetițe-Vârful Postăvaru-Drumul Șerpilor- Halta Timișul de jos (33km).

Un traseu lung și destul de dur, complicat de căldura extremă din cea de-a doua parte a zilei, urmată de ploaia inevitabilă de vară.

Am participat apoi la un alt tur de observare a faunei din viitorul (sperăm) Parc Național Făgăraș. A fost o excursie similară cu toate celelalte organizate de Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia). Au fost observate animale (urs, mistreț, cerb) și s-au urcat vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele.

Au urmat două ture de alpinism pe care le vom detalia mai jos.

Prima a fost în Piatra Craiului (de ce nu tot acolo?!) și a fost o datorie mai veche. Dacă în iulie furtuna nu ne-a lăsat să ne ducem la bun sfârșit planurile, acum am reușit. Traseul Umerii Pietrei Craiului-Brâul de jos-Brâul de mijloc-Brâul de sus-Creasta Sudică-Traseul ”La Lanțuri”. Cu o primă parcurgere istorică a lui Ion Ionescu Dunăreanu, urmată de multe alte variante și modificări, această rută de acces în creasta principală, traversează trei dintre cele mai importante brâuri ale Abruptului Vestic. Totodată, se poate face cunoștință și cu Bârsa Umerilor, o vale interesantă și deloc de neglijat, tipică pentru acest versant.

Apoi ieșirea în Creasta Sudică, parcurgerea ei până în Șaua Grindului și coborârea pe Traseul Deubel (”La Lanțuri”) încheie cu succes o zi reușită.

A doua tură de alpinism a fost parcurgerea Crestei Vârtopel din Făgăraș. De obicei luată la pachet cu Muchia Arpășel, este parte din cea mai accidentată și alpină porțiune a crestei principale. Dar poate fi parcursă independent, fiind destul de interesantă și de sine stătătoare. Mai ales dacă se coboară direct pe vâlcelele abrupte și parțial înierbate de dinainte de Urechile de iepure (detaliu din Arpășel). Se ajunge în poteca marcată a crestei (bandă roșie) după un parcurs deloc îmbietor, dacă este privit de sus.

Ultima drumeție din sezon a revenit totuși Bucegilor. Am făcut un circuit în zona ialomițeană (centrală) legând traseele: Telecabina Peștera-Culmea Doamnele-Vârful Doamnele 2401m-Vârful Bătrâna 2181m-Valea Doamnele-Telecabina Peștera.

Exact înainte de a se strica vremea pentru câteva zile, am avut parte de un vânt extrem de puternic, dar care a prilejuit un dans minunat al norilor.

Fix în ultima zi a lunii am colaborat cu Visit Romania (o agenție din Norvegia) pentru un tur cultural al orașului Sighișoara. Plină de monumente, un adevărat muzeu în aer liber, această cetate medievală ne-a oferit obiectivele sale într-o superbă zi cu aromă de toamnă.

Pe lângă turnurile breslelor (Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Tâmplarilor etc), am admirat Turnul cu ceas, am urcat Scările acoperite spre Biserica din deal, am intrat pioși în Cimitirul Evanghelic, am fotografiat Casa lui Vlad Dracul și am intrat în Biserica Mănăstirii Dominicane. O întoarcere în timp în istoria acestor locuri multietnice și pluriculturale.