Tag Archives: Scara de fier

Bilanțul lunii octombrie 2024

Posted on by

Prima tură a lunii a început în scop turistic, dar s-a terminat în scop umanitar. Mai precis, pe traseul La Lanțuri sau Deubel din Piatra Craiului am reușit să  aducem jos cu bine doi câini blocați într-o zonă în care nu se simțeau deloc confortabil. Fiind de talie medie, iar porțiunea expusă și friabilă, operațiunea a fost delicată și riscantă. Dar acolo nu îi puteam lăsa, așa încât ne-am asumat răspunderea și am pornit la treabă.

Într-o tură devenită deja consacrată, prin satele Măgura și Peștera, urmate de Prăpăstiile Zărneștilor, am însoțit un mic grup din Olanda. Tot cu Active Travel am colaborat și în această excursie.

A urmat una dintre cele mai frumoase ture ale anului, mult așteptatul Maroc. Munții Atlas reprezintă cel mai înalt punct din Africa de nord, iar vârful Toubkal este pentru mulți un obiectiv râvnit. Noi am optat în acest an pentru o tură de 4 zile / 3 nopți în care ne-am propus să ajungem pe acest pisc, dar nu pe traseul clasic, ci pe unul ocolitor. Această strategie, mai solicitantă și mai lungă decât ruta normală, ne-a permis să descoperim (din perspectivă personală) locuri uimitoare, să interacționăm mai mult decât de obicei cu localnicii și multe altele.

Ziua 1: Satul Imlil-satul Ait Aissa

Ziua 2: Satul Ait Aissa-Refugiul Tamsoult-Cascada Igouliden-Refugiul Lepiney sau Tazaghart

Ziua 3: Refugiul Lepiney-Refugiul Toubkal (principala construcție de acest gen din Munții Atlas)

Ziua 4: Refugiul Toubkal-Vârful Toubkal (4167m)-Refugiul Toubkal-satul Imlil.

Acesta a fost programul pe zile. Pe parcursul lor am urcat culmi punctate de ienuperi giganți, am străbătut văi cu cascade și șei bătute de vânturi, am traversat sate tradiționale, izolate în timp și spațiu, dar mai ales am intrat real în atmosfera unei regiuni fascinante din toate punctele de vedere.

La final am realizat din nou, pentru a câta oară?, că nu destinația și fluturarea steagului contează, ci drumul. Pentru că, nu-i așa?, călătoria înseamnă victorie (Al-Safar Zafar).

Ne-am întors cu chef de Carpați, în special de Piatra Craiului. Prima zi am urcat pe Traseul Anghelide cu Canionul și Santinela (Falusul sau Santinela Canionului negru) său faimoase și am coborât pe Vâlcelul Crăiței cu refugiile sale cvasi-ascunse (Aninata și Crăița).

A doua zi, o tură distinctă, am parcurs Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. După traversarea Brâului de jos și al Brâului de mijloc, am optat pentru a continua triada. Așa încât am străbătut o porțiune lungă din accidentatul Brâu de sus, iar ieșirea în Creasta Sudică am făcut-o printr-un loc inedit, foarte  îngust. Retragerea din Abruptul Vestic a fost prin Ieșirea de la ora 11 spre Poiana Închisă. De aici am optat pentru varianta mai comodă pe la Marele Grohotiș și poteca spre Refugiul Șpirlea. Ambele ture au fost organizate în colaborare cu Back to nature.

Apetitul pentru explorare și descoperirea de locuri noi ne-a adus în Bucegi prin abruptul Doamnelor. Cu intrare din Valea Ialomiței (Valea Obârșiei), am urcat un vâlcel până în Culmea Doamnele. Pentru coborâre am ales un alt culoar, pe care îl ochisem de mult timp, mult mai abrupt și care are chiar în zona de pornire o fereastră mare prin care se poate trece. Am avut nevoie de coardă în ultima parte pentru trei rapeluri care ne-au scos la baza culmii, de unde am ajuns ușor în poteca marcată. A fost o cercetare mai amănunțită a acestui abrupt estetic, tentant și puțin cunoscut.

Am rămas în Bucegi pentru o drumeție de toamnă, cu frunze colorate și frig dis de dimineață. Am parcurs în circuit traseul: Cheile Tătarului-Valea Tătaru-Vârful Tătaru-Șaua Coteanu-Cabana Padina-Cheile Tătarului. Rar parcurs, acest traseu altminteri marcat acceptabil, are în zona inferioară nu numai multe stâncării, dar și peșteri. Printre acestea Peștera Ursului se distinge clar și are intrarea protejată de speologi.

Ca să nu rămână mai prejos explorarea în Piatra Craiului am gândit traseul: Plaiul Foi-Cabana Ascunsă (Refugiul Speranțelor)-Scara de fier-Brâul de mijloc-Vâlcelul Caprelor-Valea Podurilor-Brâul Soarelui-Brâul de sus-Vâlcelul Ulciorului-Punctul La Ulcior-Vâlcelul Crăiței-Plaiul Foii.

Nimic nu se poate compara cu Westwand-ul în plină toamnă senină! Colți și brâuri suspendate, locuri legendare (Degetul lui Călineț, Bisericuța etc) s-au succedat ca la o paradă măreață.

Am schimbat un pic țara, deci și munții. Am ales Balcanii, Munții Pirin, pentru o tură mai rar parcursă de marea masă de turiști: creasta Geamgiev sau Dzhamdzhiev către Vârful Vihren. Cu plecare de la cabana Banderica am urmat această rută relativ tehnică, dar inedită și retrasă. Ea este, de fapt, varianta de iarnă pentru a urca pe cel mai înalt punct din Pirin.

”Ne-am revenit” în Piatra Craiului unde am făcut bucla: Padina Popii-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Padina Hotarului. Grohotișul și sălbăticia locurilor ne-au solicitat toate simțurile, de la orientare la echilibru, dar a meritat (încă o dată!).

Unul dintre ”optmiarii” Carpaților, Vârful Lespezi, ne-a mai ”păcălit” o dată să-l urcăm dinpre Valea Capra, pe muchia Lespezi. 1300m diferență de nivel dintr-un salt, dar care sunt recompensați de imaginile cu Negoiu și Lacul Călțun, cu Arpașul Mic și Buda, cu Mușeteica și Moldoveanu, cu Cozia și Lacul Vidraru.

Sfârșitul de sezon ne-a adus alături de Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la cabana Valea Vladului și pe culmile din jur (Valea Berevoiescu, Vârful Berevoiescu), Un prilej de întâlnire cu colegii de breaslă, dar și de discuții și schimb de idei pentru următorul sezon, care va fi la observatoarele Bunea, Comisu 1, Comisu 2 și Poiana Tămaș.

O tură tot în Făgăraș, dar în partea sa nordică, au făcut pe o vreme nu tocmai plăcută, cu ceață și umezeală. Muchia Laița cu intrare din Valea Doamnele și continuare până pe Vârful Laița, ne-a oferit peisaje mărețe, parțial ascunse de nori, tehnice la nivel mediu, capre negre liniștite și prospere. Cu excepția porțiunii finale, mai expusă, nimic nu pune probleme pe acest traseu nemarcat, în afară de lungimea sa.

Am trecut linia de finish a lunii octombrie într-un masiv mic, un Parc Național uimitor, Buila Vânturarița. În cele două zile din timpul săptămânii petrecute aici, am urmat aproape toată creasta principală a masivului. Ruta a fost: satul Bărbătești-Muntele Cacova-Hornurile Hududăurilor-Curmătura Builei-Vârful Buila-Vârful Vănturarița Mare-Schitul Pahomie-Mănăstirea Pătrunsa-satul Bărbătești. Am trecut și prin alte puncte de interes (Vârful Piatra, Muntele Albele, Valea Otăsăului etc), dar important este că ne-am rupt un pic din zona Bucegi-Piatra Craiului în acest colț de lume uluitor de frumos. Peste noapte am rămas la refugiul din Curmătura Builei, transformat în loc de înnoptat dintr-o stână părăginită.

Bilanțul lunii septembrie 2024

Posted on by

Prima lună de toamnă a fost o lună… de vară, așa cum ne-am obișnuit în ultima vreme. Sunt părți bune și rele, ca în orice aspect al vieții, pentru că am putut să facem multe ture cu diverse tematici.

Chiar din 1 septembrie am fost alături de Active Travel care ne-a solicitat pentru un grup de spanioli. Detaliat, traseul a fost etapizat după cum urmează:

Ziua 1: acces cu mașina din Sinaia la cabana Piatra Arsă-urcare la Babele și Sfinx-Crucea Caraiman și retur pe Platoul Bucegilor

Ziua 2: zona Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul familial

Ziua 3: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Poiana Curmăturii-Valea Mărtoiu-Poiana Mărtoiu-La Table (Șaua Vlădușca)-Șaua Joaca-Satul Peștera-Satul Măgura

Ziua 4: Satul Măgura-creasta Măgurilor Branului-Castelul Bran

Ziua 5: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus

Au fost, cu ale cuvinte, o suită de masive diferite (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare și un pic de Leaota) cu o familie, diferite generații, foarte entuziaști și bine pregătiți.

După aceea am luat o pseudopauză în care am urcat cu Scott și Enya în Postăvaru, mai exact pe Vârful Tâmpa pe la Treptele lui Gabony și am coborât pe Drumul Serpentinelor.

Am revenit în plină forță în Bucegi pentru o tură pe traseul: Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Hornul lui Gelepeanu. Totul a decurs perfect până la ieșirea în Platoul Bucegilor unde o ploaie rece, ce prefața toamna, ne-a determinat să coborâm pe o variantă comodă și sigură, modificându-ne planurile inițiale mai temerare. Această tură de carpatism a fost alături de Back to nature.

O zi cu Active Travel ne-a readus la cabana Curmătura, în Prăpăstiile Zărneștilor și în Șaua Crăpăturii. Un cuplu de turiști germani ne-au fost clienți, prilej cu care am evadat un pic din problematica autohtonă, în special la nivel de discuții.

Ca să nu ne ieșim din mână aceeași agenție ne-a dat de lucru peste două zile și am reajuns la Poiana Zănoaga și Poiana Curmăturii.

Împreună cu Back to nature am parcurs traseul: Valea Seacă a Caraimanului. Am ieșit pe Brâul Portiței și am continuat urcarea pe Vâlcelul Mortului până la Crucea Caraiman. Coborârea a fost pe la cabana Caraiman și apoi pe Valea Jepilor. O tură lungă și complexă, dar pe o vreme superbă, cu stâncă uscată și parteneri bine pregătiți.

Canionul Orății este un adevărat spectacol al naturii și suntem recunoscători acesteia că ne-a permis și nouă, muritorilor, să îl putem străbate cu mijloacele noastre. O suită de rapeluri din stații foarte bine amenajate, ne-a umplut o zi în această zonă aparte.

Apoi am fost în Piatra Craiului cu intenția de a ne bucura de Abruptul Vestic, care toamna este la apogeul spectaculozității. Cu plecare de la Plaiul Foii, am urcat la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) și am continuat pe Brâul de mijloc (în care am intrat după coborârea pe Scara de fier din Padina lui Călineț). Cu un mic ocol pe Vâlcelul Caprelor pentru a admira Degetul lui Călineț, am continuat pe Brâu (trecând printre altele și de Termopile, de punctul La Plăci și așa mai departe) până la grota La Ulcior. De aici am coborât pe Vâlcelul Crăiței la refugiul Castelul Crăiței și apoi pe Valea Vlădușca la Plaiul Foii.

O drumeție prin Țara Bârsei (satele Șirnea, Măgura și Peștera) combinată cu o evadare culturală și istorică (la Castelul Bran și Sighișoara) au fost oferite unui grup venit prin World Sinergy Travel. În drum ne-au ieșit: Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, toate aflate în poate cea mai interesantă cetate medievală încă locuită din Europa de est.

Am fost apoi cu trei grupuri diferite adunate de Active Travel din Brașov în zona de la poatele Pietrei Craiului. Turele sunt standard, cu satele izolate Măgura și Peștera, dar și cu Prăpăstiile Zărneștilor sau cabana Curmătura și împrejurimile ei (Șaua Crăpăturii, Poiana Zănoaga, Poiana Curmăturii). În prima parte ne-am bucurat de solitudinea și liniștea locurilor, de potecile ascunse ale localnicilor, dar și de priveliștile munților semeți din jur (Bucegi și Piatra Craiului). În partea a doua am intrat în Parcul Național și am gustat un pic din farmecul acestui loc unic.

Cu o persoană din Ecuador am parcurs în Ciucaș traseul: Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca pe sub Tigăile Mari-Șaua Tigăilor-Pasul Bratocea. A fost o ocazie foarte bună de a-i arăta un colț pitoresc din Carpați, dar și de a putea împărtăși impresii despre Anzii din Cordillera Central unde am făcut în decembrie 2023 o expediție foarte reușită.

După o altă drumeție prin satele brănene împreună cu Active Travel, ocazie cu care am ghidat un turist din UK extrem de entuziast și dornic de a descoperi locuri noi,

am revenit la lucruri mai elaborate și am parcurs traseul: Brâul Ciorânga mare de la Refugiul Speranțelor la Vârful Ascuțit. Unul dintre traseele relativ nou marcate, după ce ani buni a fost o rută celebră de carpatism, acest brâu este o ocazie ideală de a descoperi detaliile Abruptului Vestic al Pietrei Craiului. Ieșirea în creasta principală, Creasta Nordică, pe vârful de 2135m, și coborârea pe versantul estic prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura are farmecul ei, versanții fiind diferiți și spectaculoși.

La cursul de dezvoltare profesională din Munții Apuseni, organizat de colegii de la AGMR (Asociația ghizilor montani din România), am parcurs traseul de via ferrata Grota lui Hili din Cheile Turzii. Totodată s-au discutat aspecte importante ale meseriei de ghid montan, atât legislative cât și practice.

Cu Active Travel am schimbat un pic registrul și am însoțit un cuplu în Piatra Mare. Traseul a fost circuitul: Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare-Drumul Familial-Prăpastia Ursului-Dâmbul Morii.

Au urmat apoi câteva zile de drumeție în Piatra Craiului și Bucegi cu un grup din Suedia.

Prima zi: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

A doua zi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Plaiul Boului-Valea Bângăleasa- Moieciu de sus.

Periplul suedezilor în România s-a încheiat cu o tură de bicicletă printre podgoriile Prahovei și cu inevitabila degustare de vinuri locale.

Cu un grup mai numeros (profesori de la un liceu privat) am parcurs poienile de la poalele Bucegilor pe ruta: Bușteni-Căminul Alpin-Poiana Coștilei-Poiana Pichetul Roșu-Șaua Baiului-Gura Dihamului-Bușteni.

Profitând de vremea care a devenit din ce în ce mai plăcută după canicula verii, am plimbat un pic cățeii prin Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari. Este un loc liniștit și ușor accesibil, fără stâne și alte pericole pentru micii noștri prieteni.

Am încheiat luna cu o drumeție de două zile în colaborare cu Active Romania. Prima zi a fost despre Măgurile Branului, urmată, în ziua a doua, de poienile Curmăturii și de cabană, incluzând și nelipsitele Prăpăstii.

Bilanțul lunii august 2024

Posted on by

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii iulie 2024

Posted on by

Canicula care a dominat luna iulie a adus pe munte mulți amatori de drumeții, motiv pentru care am fost foarte solicitați și ocupați.

Sub egida Active Travel am ghidat un cuplu din Hong Kong în Piatra Craiului. Am urcat prin Prăpăstiile Zărneștilor la cabana Curmătura și ne-am întors prin Poiana Zănoaga la punctul de plecare de la Fântâna lui Botorog.  Peisajul carpatin a fost extrem de apreciat de cei doi turiști, fiind și foarte diferit de ceea ce aveau acasă.

O tură de mai multe zile în Muntele Olimp din Grecia ne-a readus alături de Back to nature.

Am urcat pe Vârful Mytikas 2917m, cel mai înalt din Grecia. Dar nu doar acest punct de altitudine maximă a fost vizat. Am profitat de vremea foarte bună pentru a atinge și Vârful Profitis Ilias, Vârful Toumba, Vârful Skala, Vârful Skolio, Vârful Skourta. Urcarea cea mai tehnică a fost pe Vârful Stefani, un adevărat pas către Tronul Zeilor Olimpului.

Am trecut pe la sau am rămas peste noapte la refugiile Refugiul Spilios Agapitos, Refugiul Giosos Apostolidis, Refugiul Christos Kakalos, Refugiul Petrostrouga, Alte puncte cheie ale turei au fost: poteca Zonaria, Peștera Agios Dionisios, Mănăstirea Agios Dionisios, Canionul Enipeas, Platoul Muzelor. Am admirat răsăritul Soarelui din Marea Egee, dar și apusul în spatele culmilor muntoase.

Asociația Montană Carpați filiala Făgăraș a organizat o zi de cățărare și rapel pentru copii în Cheile Râșnoavei. Le-am fost alături împreună cu alți colegi ghizi. Am petrecut o zi frumoasă alături de mai mulți adolescenți care au făcut astfel primii pași pe stâncă. Ne-am molipsit de entuziasmul lor și am învățat alături de ei cum să redevenim joviali și puri.

Împreună cu cei doi căței (un border collie și jumătate) am parcurs un circuit în zona Râșnovului pe traseul: Cetatea Râșnov-Bisericuța Păgânilor-Poiana Cristian-Cetatea Râșnov.

Cu Romania Active am ghidat un mic grup în zona Șaua Strunga – Șaua Strungulița. Am urcat împreună pe Vârful Bucșa și am trecut prin șeile mai sus amintite, dar și prin Poiana Guțanu și pe Valea Bângăleasa. Totodată o vizită la Castelul Bran se impunea, așa încât am făcut și un asemenea ”act de cultură”. O altă destinație a fost traversarea satelor Fundata și Fundățica, aflate la cea mai mare altitudine din țară.

După aceste câteva ture mai ușoare am parcurs alături de Back to nature un traseu relativ tehnic în Piatra Craiului. Am ales din multitudinea de creste ale zonei Padina lui Călineț (Creasta Coarnele Caprei, Creasta Prieteniei, Creasta Piticului) Creasta Frumoasă. Un parcurs aerian, dar fără dificultăți majore, cu coborâre în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră. Desfășurându-se pe partea vestică a masivului, ascensiunea ne-a ferit de caniculă și ne-a oferit priveliști superbe.

Un alt traseu de abrupt ne-a adus în Bucegi. Ruta aleasă a fost: urcare pe Valea Mălinului, parcurgerea Brâului Mare al Coștilei și coborâre pe Valea Urzicii. Aceasta din urmă, dificilă la urcare, a oferit o coborâre în rapeluri, cu pasaje de descățărare de mare finețe. Un bloc mare de zăpadă rămas în porțiunea mediană a văii ne-a pus serioase probleme, complicate și de o scurtă ploaie de vară.

Pentru că Munții Apuseni sunt o lume aparte, am organizat o excursie de câteva zile în zona Padiș pentru un grup de turiști cu condiție fizică medie. Obiectivele atinse au fost cele clasice: Peștera Urșilor și Lumea Pierdută cu avenurile sale spectaculoase. Dar nu doar pentru anumite locuri celebre am fost acolo ci, mai ales, pentru atmosfera aparte a acestor locuri unice în România.

Un alt traseu în circuit am realizat apoi în Bucegi. Cu plecare de la cabana Piatra Arsă am parcurs (trecând și pe la cabana Caraiman) o parte dintre brâurile Abruptului Prahovean al Bucegilor: Brâul Mare-Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei.

Din Valea Priponului am urcat în Platou și ne-am continuat drumul către Babele și cabana Piatra Arsă. A fost o bună oportunitate de a traversa două dintre grupele muntoase emblematice ale Bucegiului, Caraiman și Coștila, pe un traseu expus, dar fără mari probleme tehnice.

La recomandarea unui coleg de breaslă am fost solicitați de un grup din Marea Britanie pentru o tură montană. Am ales, pentru că era fix în zile de maximă caniculă, o drumeție ”pe la umbră”. Piatra Mare ni s-a părut potrivită și am parcurs traseul: Drumul familial-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare și retur. A fost un traseu complet, inclusiv cu o ploaie torențială la sfârșit, dar și cu alte elemente simpatice, printre care și măgărușii de la cabană sau vulpile de prin partea locului.

Pentru că ni s-a părut o idee bună să rămânem în zona de pădure și răcoare, am revenit în Piatra Mare. Pe traseul Canionul 7 Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul Familial, în colaborare cu Active Travel, am ghidat de această dată un turist american extrem de pasionat de natură.

Pentru o săptămână ne-am întors la anii copilăriei. Organizată de Himalaya Travel, tabăra din Retezat și Vâlcan, devenită deja o tradiție, ne-a adus împreună cu mulți adolescenți hotărâți să exploreze Uriașul cu ochi albaștri.

Campingul Valea Iarului ne-a fost baza, iar turele din zonă au acoperit cam toată aria interesantă și accesibilă cu piciorul. Am admirat alături de copii: Tăul fără fund și Valea Soarbele, Valea Scorota, Cascada Valea Mării, Cascada Lazăru. Am parcurs scocurile (canioanele) Urzicarului și Iarului, dar am urcat și pe vârfurile Piule, Stănuleții Mari și Piatra Iorgovanului. De asemenea, vecinul de peste Jiul de vest, Oslea, ne-a permis să îi parcurgem faimoasa creastă de la Coada Oslei peste vârful principal până în cealaltă extremitate.

Au urmat apoi trei zile de drumeție prin Munții Apuseni alături de un artist fotograf din Elveția.

Am fost prin locuri izolate, am intrat în peșteri și am străbătut sate cu doar câteva case, am vizitat ruine de cetate și câte și mai câte. Printre multe altele am vizitat: Satele Brădești și Cheia, Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului, Peștera lui Ionele, Peștera Huda lui Păpară, Ghețarul de la Scărișoara. Nu în ultimul rând am trecut și pe la ce a mai rămas din satul Roșia Montană. Baza noastră a fost în Rimetea, la campingul Floare-de-colț, un loc pe care îl recomandăm cu tot sufletul.

Cu Active Travel am avut ocazia să însoțim un grup de italieni pe traseul: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Nimic deosebit la prima vedere, dar meseria noastră ne oferă aceleași satisfacții pe care le trăiesc cei pe care îi însoțim.

Un contract cu Travel Carpathia ne-a pus din nou la muncă în Făgărașul estic. A fost un tur complet, cu două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Nu este chiar sezonul cel mai propice pentru a fotografia animalele sălbatice, dar am reușit să vedem câte ceva și să ne bucurăm de solitudinea locurilor. La toate acestea s-a adăugat liniștea și izolarea aproape perfecte ale acestui colț din Carpați.

Cu o echipă de începători în ale traseelor nemarcate și de carpatism am parcurs în Piatra Craiului ruta clasică: Traseul Anghelide-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile. Vremea ideală, canicula fiind pe ducă, și stânca uscată au creat climatul perfect care ne-a permis să admirăm detaliile acestor zone mirifice și să ne deplasăm în condiții de siguranță. Locurile spectaculoase precum canionul Anghelide, La Plăci, grota La Ulcior și multe altele ne-au încântat privirile și au rămas de neuitat pentru participanți.

Am încheiat luna lui cuptor (uneori nu s-a dezmințit această formulă!) cu o nouă excursie în Apuseni. Am revăzut locurile din precedentele ture, dar am adăugat și unele noi.

Am trecut din nou în revistă: Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului (pe care am prins-o secată de această dată), Peștera lui Ionele. În plus am fost și la: peșterile Ghețarul Vârtop, Coiba Mare, Coiba Mică și pe la Izbucul Tăuz.

Bilanțul lunii aprilie 2024

Posted on by

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii septembrie 2023

Posted on by

A început toamna, dar mare diferență față de lunile de vară nu a fost. Temperaturi foarte ridicate, instabilitate atmosferică deseori, frunzele verzi în pomi… practic ca vara.

Am pornit cu o drumeție pe Vârful Postăvaru sau Cristianul Mare 1799m. A fost, de fapt, un team building pentru o firmă multinațională, eveniment organizat de Vlad Teofil. Au fost câteva probe surpriză, dar esența a fost atingerea vârfului.

Ne-am întors la lucruri mai apropiate de stilul nostru și am parcurs traseul de alpinism Muchia Padinei Crucii din Bucegi. Foarte puțin străbătut, fără asigurări grozave, dar cu pasaje expuse, această creastă se află între văile Mălăiești și Țigănești. După atingerea punctului final al traseului am coborât pe Hornul Mare al Mălăieștilor la capătul unei zilei frumoase și intense.

Au urmat șapte zile împreună cu un grup mixt (australieni, englezi și germani), tură marca Romania Active.

După un tur cultural în București și apoi vizitarea Castelului Peleș din Sinaia, am ajuns cu microbuzul la pensiunea din Satul Măgura, punctul de plecare în drumeția de picior.

A doua zi am început tura în care ne-am propus să legăm satele zonei peste dealuri și munți.

Etapele au fost:

– Satul Măgura-Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Poiana Zănoaga- Fântâna lui Botorog-Satul Măgura;

– Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-Stâna din Grind-Cabana Brusturet-Satul Ciocanu;

– Satul Ciocanu-Satul Fundățica-Satul Moieciu de sus;

– Satul Moieciu de sus-Poiana Guțanu (fosta casă de vânătoare Bângăleasa)-Culmea Pleșii-Satul Moieciu de sus (traseu în circuit).

Au mai fost și alte vizite istorico-culturale la Biserica evanghelică din Vulcan, la Castelul Bran și în centrul vechi al Brașovului.

Am dezvoltat apoi o nouă colaborare cu agenția Active Travel din Brașov. Împreună am dus la bun sfârșit câteva ture cu turiști de prin alte țări.

Un astfel de traseu a fost: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu 2507m-Vârful Bucura (Vârful Ocolit) 2500m-Drumul de vară-Cabana Mălăiești cu o pereche foarte experimentată din Africa de sud.

Două tururi ale orașului Brașov și un tur al Castelului Bran au urmat alături de G Adventures și World Sinergy Travel.

Am repetat apoi traseul Muchia Padinei Crucii din Bucegi. Ineditul a fost fenomenul Gloria pe care l-am putut admira de pe Drumul de vară din Valea Mălăiești. Profitând de ancorele montate în tura anterioară în zona, am parcurs pasajele cheie în deplină siguranță.

Un frumos traseu nemarcat în Piatra Craiului a mai acoperit din ”petele albe” ale acestui masiv.

Ne-am propus: Valea Vlădușca (de pe versantul estic)-Brâul Polițele Mărtoiului-Valea Mărtoiului-Creasta Nordică-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind. Deosebit de sălbatic și foarte rar umblat, acest traseu pune mai degrabă dificultăți de orientare decât rigori tehnice. Dar singurătatea locurilor și sentimentul de ”explorator” au fost perlele acestei zile. Baza de plecare a fost Satul Peștera.

Tot în Piatră ne-am propus parcurgerea crestei principale într-o zi. Strategia a presupus înnoptarea la cabana Curmătura vineri seară, iar a doua zi foarte devreme (5 dimineața) am pornit în sus spre Vârful Turnu, primul dintr-o lungă serie. Am legat Creasta Nordică și Creasta Sudică dintr-o suflare, iar coborârea lungă și obositoare am făcut-o pe versantul estic prin poienile Funduri, Lespezi, Grind și Vlădușca. La final am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor până la Fântâna lui Botorog.

O altă tură de forță a fost găzduită de Munții Făgărașului de data aceasta.

În ideea de a admira răsăritul soarelui de pe cel mai înalt punct din Carpații noștri am ales traseul: Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare-Portița Viștei-Vârful Viștea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m-Valea Viștei.

Noaptea am petrecut-o la cort sub Vârful Viștea Mare, la peste 2300m altitudine. A doua zi, înainte de a se lumina, am urcat pe acest vârf și apoi pe Moldoveanu pentru a fotografia răsăritul.

Coborârea a fost pe Valea Viștei, una dintre cele mai spectaculoase din masiv, cu toate că nu are un lac glaciar.

Ne-am întors ”acasă”, mai exact în Piatra Craiului. Aici am legat două ”clasice” de alpinism: Padina lui Călineț (urcare) și Vâlcelul cu fereastră (coborâre). Ambele au pasaje de cățărare elementară, dar orientarea și terenul nu tocmai prietenos pun alpinistul la o serioasă încercare.

Brâul de sus, Vâlcelul cu smirdar și Refugiul Speranțelor ne-au stat și ele ”în drum”.

O altă colaborare cu Active Travel ne-a adus prin locuri frumoase în compania unei echipe din Elveția.

Zilele au fost:

În Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi: Moieciu de sus-Culmea Pleșii-Poiana Guțanu-Valea Grohotișului-Valea Bângăleasa.

Tot în Bucegi am însoțit un grup din Israel, realizând bucla: Cabana Padina-Șaua Strunga-Vârful Bătrâna-Valea Doamnele-Hotel Peștera-Peștera Ialomiței-Cabana Padina. Acest traseu însoțește vechiul Drum al grănicerilor din vremea de dinainte de Marea Unire.

Și pentru că a fost luna parteneriatelor am organizat împreună cu Himalaya Travel un team-building mai deosebit în Făgăraș pentru o cunoscută companie din București. Ținta a fost din nou Vârful Moldoveanu, dar ruta a fost complet diferită față de data precedentă. Astfel, ne-am propus și am și realizat: Stâna lui Burnei-Lacul Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei. Un parcurs cu lacuri glaciare și cu cascade pe măsura Făgărașului.

Vom continua și în octombrie cu turele ”pe uscat”, dar ne vom axa mai mult pe alpinism.

Bilanțul lunii august 2023

Posted on by

Sunt unele luni parcă dedicate unui munte anume. Așa a fost și luna august în care am ”ales” Piatra Craiului. În realitate doar s-a nimerit așa, dar nu ne plângem niciodată că mergem în, poate, cel mai frumos masiv din Carpați.

Prima tură a fost de drumeție: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Padina Urșilor-Plaiul Foii. Am optat pentru acest itinerariu datorită caniculei din perioada de început a lunii. Golul alpin, pajiștile și poienile erau un calvar din punct de vedere al radiației solare și temperaturii extrem de ridicate pentru zona montană.

Schitul este în sine o oază de liniște și deseori îl recomandăm celor care doresc să asculte doar freamătul pădurii combinat cu foșnetul sutanei călugărilor.

Am continuat să mergem tot în Piatra Craiului și am ales varianta: cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Umerii Pietrei Craiului-Marele Grohotiș-Cerdacul Stanciului-Șaua Tămășel-cabana Plaiul Foii. Acest traseu merge, de la refugiul Șpirlea până la Cerdacul Stanciului, aproape pe curbă de nivel. După ce trece pe sub Umerii Pietrei Craiului, traversează cele două fire ale Padinii Lăncii (secundar și principal), apoi Marele Grohotiș (aflat la baza Peretelui Central), pentru a ajunge la arcada Cerdacului Stanciului trecând pe la intrarea în Peștera Stanciului.

Întoarcerea la Plaiul Foii am făcut-o pe o tură în care predomină pădurea, dar care lasă câteva poieni și luminișuri accesibile privirii pentru a permite admirarea (fotografierea) Abruptului Vestic. Zona Tămășel-Tămaș, pentru că de aceasta este vorba, se află într-un contrast total cu restul Pietrei Craiului din punct de vedere al peisajului. Este o altă componentă estetică a muntelui.

Am ieșit pentru câteva zile din Carpați pentru a participa la o tură în colaborare cu Back to nature.

Destinația au fost Alpii Iulieni, mai exact Vârful Triglav 2864m din Slovenia. Excursia noastră nu a atins doar cel mai înalt vârf din această zonă a Alpilor calcaroși, ci a avut ca obiectiv și alte văi, cabane, piscuri și peșteri din masiv.

La întoarcerea în România o vizită la Peștera Postojna nu se putea rata.

Dar am rămas consecvenți și ne-am orientat din nou către Piatra Craiului. Aici  am ghidat un mic grup de turiști spanioli pe un traseu clasic de traversare a Pietrei Mici (Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Vârful Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog).

Între altele am intercalat și un Bucegi. Am parcurs ruta: Bran Poarta-Valea Ciubotea-Vârful Scara 2422m-Culmea Țigănești-Clincea-Bran Poarta. Cu o diferență de nivel apreciabilă (peste 1500m) toate traseele cu plecare din Bran sunt redutabile atât vara cât și, mai ales, iarna. Zona este complet diferită față de Abruptul Prahovean, de exemplu, dar și în comparație cu Valea Ialomiței, partea centrală a Bucegilor. De fapt, în asta constă și diversitatea acestui masiv unic: peisajul se schimbă de la zonă la zonă aproape total.

Am reiterat apoi drumeția cu copii (adolescenți) din luna precedentă. În colaborare cu  Asociația ”Un strop de fericire” am urmat același traseu ca data trecută: Cabana Șapte Crai-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. A fost o ocazie foarte bună  pentru ambele ”tabere” de a interacționa, învăța unii de la alții și de a ne bucura de natură. Mereu avem ceva de învățat de la generațiile ”înlocuitoare”.

Cum Piatra Craiului este cunoscută și pentru traseele sale nemarcate, am abordat împreună cu colegii de la UpMountain un astfel de circuit: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Speranțelor-Scara de fier-Brâul de mijloc-La Ulcior-Traseul (Canionul) Anghelide-Cabana Plaiul Foii. Grupul a fost împărțit în trei subdiviziuni, fiecare având propriul ghid, făcând astfel tura abordabilă și, mai ales, legală. După cum se știe sau ar trebui să fie cunoscut până la această oră, accesul pe traseele nemarcate din Parcul Național Piatra Craiului (PPC) este permis doar în grup limitat de persoane însoțite de ghizi montani autorizați și anunțat totul în prealabil la Administrația PPC.

Am schimbat apoi versantul, dar nu și masivul. Pe partea estică a aceluiași munte există câteva zone interesante, sălbatice și puțin străbătute. Printre ele ne-am învârtit o zi întreagă legând un circuit: Satul Peștera-La Table-Refugiul Grind I-Brâul de sub Grind-Vâlcelul Cheii-Creasta Sudică-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind I-Satul Peștera. Extrem de izolat și fără niciun fel de potecă sau reper clar, brâul trece pe sub Hornurile Grindului și în imediata proximitate a Avenului din Grind. Acest loc magic pentru speologi este un obiectiv de explorare extrem de cunoscut.

Câteva imagini și de pe tronsonul Creasta Sudică-Șaua Grindului-Vârful La Om:

Nu puteam rata o altă ieșire în Bucegi! Am ales un traseu lung și solicitant, dar care oferă mari satisfacții: Cabana Gura Dihamului-Poiana Coștilei-Valea Cerbului-Vârful Omu-Cabana Babele-Cabana Piatra Arsă. Ploaia care ne-a prins la cabana Babele nu ne-a mai lăsat să coborâm pe Valea Jepilor cum era planul inițial, așa că am optat pentru o rută mai ușoară de retragere.

Nu am uitat nici alergarea montană (trail running), așa încât am unit într-o singură ”goană” Postăvaru și Piatra Mare. Ruta: Zona Dâmbul Morii-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Cascada Tamina-Halta Timișul de sus-Spinarea Calului-Poiana Trei fetițe-Vârful Postăvaru-Drumul Șerpilor- Halta Timișul de jos (33km).

Un traseu lung și destul de dur, complicat de căldura extremă din cea de-a doua parte a zilei, urmată de ploaia inevitabilă de vară.

Am participat apoi la un alt tur de observare a faunei din viitorul (sperăm) Parc Național Făgăraș. A fost o excursie similară cu toate celelalte organizate de Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia). Au fost observate animale (urs, mistreț, cerb) și s-au urcat vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele.

Au urmat două ture de alpinism pe care le vom detalia mai jos.

Prima a fost în Piatra Craiului (de ce nu tot acolo?!) și a fost o datorie mai veche. Dacă în iulie furtuna nu ne-a lăsat să ne ducem la bun sfârșit planurile, acum am reușit. Traseul Umerii Pietrei Craiului-Brâul de jos-Brâul de mijloc-Brâul de sus-Creasta Sudică-Traseul ”La Lanțuri”. Cu o primă parcurgere istorică a lui Ion Ionescu Dunăreanu, urmată de multe alte variante și modificări, această rută de acces în creasta principală, traversează trei dintre cele mai importante brâuri ale Abruptului Vestic. Totodată, se poate face cunoștință și cu Bârsa Umerilor, o vale interesantă și deloc de neglijat, tipică pentru acest versant.

Apoi ieșirea în Creasta Sudică, parcurgerea ei până în Șaua Grindului și coborârea pe Traseul Deubel (”La Lanțuri”) încheie cu succes o zi reușită.

A doua tură de alpinism a fost parcurgerea Crestei Vârtopel din Făgăraș. De obicei luată la pachet cu Muchia Arpășel, este parte din cea mai accidentată și alpină porțiune a crestei principale. Dar poate fi parcursă independent, fiind destul de interesantă și de sine stătătoare. Mai ales dacă se coboară direct pe vâlcelele abrupte și parțial înierbate de dinainte de Urechile de iepure (detaliu din Arpășel). Se ajunge în poteca marcată a crestei (bandă roșie) după un parcurs deloc îmbietor, dacă este privit de sus.

Ultima drumeție din sezon a revenit totuși Bucegilor. Am făcut un circuit în zona ialomițeană (centrală) legând traseele: Telecabina Peștera-Culmea Doamnele-Vârful Doamnele 2401m-Vârful Bătrâna 2181m-Valea Doamnele-Telecabina Peștera.

Exact înainte de a se strica vremea pentru câteva zile, am avut parte de un vânt extrem de puternic, dar care a prilejuit un dans minunat al norilor.

Fix în ultima zi a lunii am colaborat cu Visit Romania (o agenție din Norvegia) pentru un tur cultural al orașului Sighișoara. Plină de monumente, un adevărat muzeu în aer liber, această cetate medievală ne-a oferit obiectivele sale într-o superbă zi cu aromă de toamnă.

Pe lângă turnurile breslelor (Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Tâmplarilor etc), am admirat Turnul cu ceas, am urcat Scările acoperite spre Biserica din deal, am intrat pioși în Cimitirul Evanghelic, am fotografiat Casa lui Vlad Dracul și am intrat în Biserica Mănăstirii Dominicane. O întoarcere în timp în istoria acestor locuri multietnice și pluriculturale.

Bilanțul lunii iulie 2023

Posted on by

Putem spune, pe bună dreptate că luna iulie a fost luna colaborărilor și a evenimentelor mai elaborate.

Dar să nu anticipăm și să o luăm cu începutul.

Prima tură a fost de via ferrata și drumeție în Munții Perșani. După parcurgerea la pas a frumoaselor Chei ale Vârghișului am urcat traseul Șoim Călător. De dificultate medie, această rută este numai bună de pregătire pentru marile ”nume” ale acestui tip de activitate din Dolomiți, de exemplu.

Cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) am participat la două ture consecutive de observare a faunei munților noștri. Au fost aceleași genuri de excursii, tot în zona estică a Făgărașului. Putem spune că a intervenit o rutină, dar dacă privim prin ochii turiștilor din alte țări, care de obicei sunt amatori de asemenea drumeții, totul devine extrem de interesant. Uneori este nevoie să ne desprindem de automatismele de zi cu zi pentru a avea o imagine de ansamblu. Iar sălbăticia Munților Făgăraș are ceva ansamblu!

Dintre turele de drumeție pe traseele nemarcate din Piatra Craiului am ales-o pe cea care urcă din Plaiul Foii, trece pe la Izvorul Căpitanului Orlovski și urcă la Refugiul Speranțelor. De aici prin Șaua Scării de fier se coboară în Brâul de mijloc. Urmat înspre sud acesta trece prin Trecătoarea Termopile și de aici se poate coborî în Poiana Coțofenei înapoi la Plaiul Foii. Aceasta a fost tura noastră într-o zi ploioasă tipică verii.

Am revenit la via ferrata profitând de o perioadă fără ploi. De data aceasta locul de desfășurare a turelor a fost în Munții Hășmaș. Traseele au fost binecunoscutele Wild Ferenc și Astragalus din Cheile Bicazului și Cheile Șugăului.

La limita dintre traseu nemarcat și alpinism am parcurs una dintre porțiunile sălbatice ale Pietrei Craiului. Urcare pe Padina Popii și intrare pe Brâul Ciorânga mare ramura de jos, continuare către Vârful Ascuțit, unde am atins cel mai înalt punct al zilei (2135m). După scurtă distanță am părăsit marcajul și am ”prins ”Brâul de sus care, după ce traversează Canionul Ciorânga Mare și Vâlcelul cu smirdar, continuă spre sud pe un parcurs discontinuu și aerian. Noi am coborât în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră la Refugiul Speranțelor sau Cabana Ascunsă. De aici până la Plaiul Foii am urmat poteca marcată recent amenajată.

O altă colaborare care ne este foarte dragă a fost cu Asociația ”Un strop de fericire”. Am însoțit un grup de adolescenți pe traseul: Cabana Șapte Crai-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. Un amănunt picant a fost prezența celor doi căței, Scott și Enya, care au făcut traseul de mult mai multe ori în aceeași zi decât noi toți la un loc!

A venit vremea unui traseu serios și celebru. Am urcat împreună cu UpMountain Creasta Coștila-Gălbinele din Bucegi într-o frumoasă tură de alpinism clasic. Cu pasaje aeriene și expuse, dar bine asigurat și cu multe variante, acest faimos simbol al Bucegilor a fost o adevărată delectare pentru noi.

Ne-am orientat a doua zi către Piatra Craiului unde am parcurs: Umerii Pietrei Craiului-Brâul de mijloc-Traseul ”La Lanțuri”. Planul inițial era de a ieși în Creasta Sudică peste Brâul de sus, dar vremea potrivnică nu ne-a permis. O ploaie care nu era prognozată, cu fulgere și trăsnete, ne-a blocat ceva timp sub streșini de stâncă. Tot furtuna care a venit în reprize a transformat o parte din vâlcelele pe care le traversează Brâul de mijloc în cascade violente. Astfel, traseul a fost scurtat prin retragerea spre ”La Lanțuri” (Deubel).

Peste câteva zile am pornit către Acele Morarului din Bucegi alături de colegii de la Back to nature. Cu o echipă solidă și un raport ideal (doi clienți la un ghid) am parcurs acest traseu foarte popular într-un timp foarte bun, fapt care ne-a permis și unele pauze pentru fotografii și relaxare.

Coborârea am făcut-o pe Brâul Acelor, ramura dinspre Valea Cerbului, o potecă incomodă, abruptă și înierbată.

Deși ambiția era să parcurgem integral creasta Pietrei Craiului timpul nu ne-a permis să ne îndeplinim misiunea. Cu toate că am mers într-un ritm alert și am avut o bună strategie am lăsat zona Pietricica pentru o altă dată. Dar am traversat Piatra Mică și am parcurs Creasta nordică și Creasta sudică coborând apoi din Șaua Funduri. Lungul drum prin poienile Funduri, Lespezi și Grind, apoi prin Prăpăstii ne-au adus pe seară înapoi la Zărnești. Credem încă în posibilitatea de a realiza într-o zi tot traseul, dar rămâne un proiect de viitor.

Alături de un entuziast și foarte serios montaniard am fost tot în același masiv, Piatra Craiului, pe itinerariul: Valea Crăpăturii-Cabana Curmătura-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Practic este o traversare a muntelui prin partea nord-vestică.

Ne-am dus ceva mai departe de casă, mai exact în Munții Parâng. Tura de 2 zile a presupus urcarea pe Valea Roșiile la Lacul Zănoaga Stânei unde am campat, iar a doua zi am atins Vârful Parângul Mare 2519m. Ruta de urcare nu a fost cea clasică, ci am urmat Muchia Pontul Roșu, o creastă nemarcată, lungă și pe alocuri abruptă, dar mult mai interesantă decât zona turistică. A fost o ieșire inedită și ne-a scos un pic din zona noastră atât de frecventată.

Tradiționala tabără din Retezat cu Himalaya Travel și UpMountain a fost și anul acesta tot în zona Câmpușel-Valea Iarului. Cu baza la campingul cu același nume am făcut diverse circuite care au atins punctele: Vârful Piatra Iorgovanului, Tăul Fără fund, Scocul Iarului, Valea Soarbele, Șaua Scorota și multe altele.

Pe lângă turele din Retezatul Mic (de care vorbeam mai sus) am parcurs și o parte din creasta principală a Munților Vâlcan. Vecinii de peste Valea Jiului de vest, acești munți deosebit de interesanți au o surprinzătoare muchie: Oslea. Devenită populară în ultima vreme, această creastă devine redutabilă iarna și va fi o țintă pentru noi în sezonul alb care vine.

Poate că ne era dor de casă, poate doar așa s-a nimerit, dar cert este că am revenit în Piatra Craiului la scurt timp după tabără. Cu baza lângă cabana Curmătura, la cort, am străbătut în circuit Piatra Mică într-o zi și traseul Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase în cealaltă zi.

Două frumoase trasee nemarcate (cu pasaje mai tehnice) am organizat alături de Back to nature.

Primul a fost o traversare Caraiman-Coștila (Bucegi) pe ruta: Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Brâna Văii Albe-Brâna Mare a Coștilei-Brâul de sus-Releul Coștila-Cabana Babele. O adevărată magistrală aeriană care taie cei doi coloși de stâncă, această nervură permite contactul cu zone emblematice pentru alpinismul românesc (Peretele Văii Albe, Văile Albă, Coștila și Mălinul, Coama de piatră etc).

Al doilea traseu împreună cu Back to nature a fost tot în Bucegi: Creasta Balaurului (sau a Bucșoiului Mic) cu retragere pe Valea Morarului.

Am avut astfel, pe parcursul a două zile pline, toate formele de relief tipice acestui fabulos masiv: văi, creste, brâuri. Aceste detalii geografice și geologice fac din Bucegi un masiv unic în Carpați.

Am ieșit din scena lunii-lui-cuptor cu o parcurgere a Crestei Nordice a Pietrei Craiului pe traseul: Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful La Om. Am coborât pe Muchia Colții Găinii la Refugiul Grind, variantă mult mai comodă decât cea marcată.

Sperând în vremuri mai puțin ploioase intrăm cu optimism în luna august.

Bilanțul lunii mai 2023

Posted on by

Am început luna mai direct peste granițe. Mai exact în Turcia unde am făcut o tură de drumeție prin munții acestei surprinzătoare țări. Pentru că nu este încă sezonul propice pentru a urca pe marile vârfuri ale Turciei nu ne-am propus să urcăm Agri Dagi 5137m, cel mai înalt punct din Ararat și nici alte piscuri semețe.

Dar am fost la 4200m pe acest imens munte, apoi am urcat pe Suphan 4058m, Artos 3515m și am vizitat Nemrut Crater. A fost o tură în care s-a trecut de la temperaturi aproape toride la extreme sub zero grade. A fost, practic, o tură de recunoaștere pentru altele viitoare pe care le vom organiza în timpul sezonului prielnic.

A urmat o tură de alergare montană (trail running) în Piatra Mare și Munții Baiului. Traseul a fost următorul: Zona Cioplea (Predeal)-Valea Timișul Sec Mic-Coada Pietrei Mari-Ocolire Pereții de lângă Vârful Piatra Mare și Piatra Scrisă-Cabana Piatra Mare-Valea Gârcinul Mic-Valea Gârcinul Mare-Cabana militară Rențea-Muntele Clăbucet-Valea Azugii-La Captare-Șaua Pietricica-sub Muntele Susai-Zona Cioplea (Predeal) (38km).

Nu au fost probleme deosebite, cu excepția câinilor destul de agresivi de la unitatea militară. În rest, zăpada din zonele mai înalte a adus probleme minore, iar orientarea ne-a pus la încercare instinctele și, mai ales, experiența.

Ne-am întors la zăpadă în Piatra Craiului pentru tura clasică de pe Padina lui Călineț. Viscolul din creasta principală ne-a obligat să coborâm pe versantul estic. Astfel, ne-am retras spre Cabana Curmătura prin Padinile Frumoase. A fost o tură în condiții de iarnă sub toate aspectele.

Ca să nu ne odihnim deloc sau ca să nu ne ieșim din mână am organizat o altă tură de trail running. De data aceasta în Ciucaș pe traseul: Cheia-Stâna Zăganu-Culmea Zăganu-Gropșoarele-La Răscruce-Șaua Chirușca-Cabana Ciucaș-Valea Berii-Cabana Muntele Roșu-Cheia (22km).

Nu a fost atât de solicitant precum precedenta alergare, dar terenul este mult mai accidentat în Ciucaș și s-a simțit.

Am repetat apoi identic tura pe Padina lui Călineț, dar pe vreme foarte bună, de data aceasta.

Fiecare ieșire în Abruptul Vestic al Pietrei Craiului este o bucurie și o experiență inedită.

S-au succedat apoi câteva ture pe zăpadă.

În Bucegi Hornul Mare al Mălăieștilor a ”ocupat” două ture din cadrul programului de pregătire pentru munții înalți din Europa și America de sud spre care intenționăm să pornim în acest an.

Pentru a-ți face o idee despre Muntele Olimp poți face o ascensiune cumva similară în Carpați. Nimic nu se potrivește mai bine cu terenul de acolo decât Piatra Craiului. Așa că am ”antrenat” un mic grup, care are în plan o excursie în Grecia, în zona nordică a masivului nostru. Pe itinerariul: Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Cabana Curmătura am putut să exersăm tehnicile și manevrele pe care le poți aplica în Olimp.

După mai multe tururi anulate am reușit să revenim în marea familie Conservation Carpathia. Au fost trei zile de privit și fotografiat urși, cerbi, mistreți, păsări, dar și brândușe sau gențiane alături de patru turiști din Marea Britanie și Elveția. Observatoarele Bunea și Comisu ne-au fost din nou gazde confortabile, iar îngemănarea dintre primăvară și început de vară au fost ideale pentru temperaturi și peisaje.

Turele cu turiști străini sunt mereu o sursă de satisfacții. Așa s-a întâmplat și în cele cinci zile de drumeție cu un grup din Germania.

Mai jos rezumatul traseelor din Bucegi și Piatra Craiului:

Ziua 1: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-Vârful Tătaru-Cabana Padina;

Ziua 2: Cabana Padina-Hotel Peștera-Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Mecet-retur și Cascada Doamnele;

Ziua 3: Cabana Padina Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus;

Ziua 4: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Cabana Plaiul Foii;

Ziua 5: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În ciuda prognozei meteo de vreme rea nu am prins decât o oră de ploaie în tot intervalul.

Ne-am relaxat apoi cu o nouă tură în Bucegi pe Hornul Mare al Mălăieștilor tot din cadru turelor de antrenament pentru ”afară”.

Un tur cultural de Brașov cu World Sinergy Travel a umplut o zi de sâmbătă. Clasicele obiective turistice s-au perindat prin fața turiștilor: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească și multe altele.

Din nou alături de Conservation Carpathia am ghidat trei zile doi turiști români. Au fost observați urși și mistreți în mediul lor natural, nederanjați de claxoane și alte rezultate ale așa zisei civilizații.

De fapt, aceasta este și esența conceptului de tură de observare a vieții sălbatice: să poți urmări animale și admira plante în mediul lor natural, cât mai puțin antropizat.

Nu mai fuseserăm de câțiva ani pe Măgura Codlei! Dată de unele lucrări ca masiv independent, de altele ca parte a Munților Perșani, acest mic munte poate fi o destinație plăcută pentru o zi de durată medie.

Cele câteva repere: Cetatea Neagră sau, mai exact, ruinele ei, Biserica evanghelică fortificată din Codlea, Ștrandul Codlea se pot vedea de pe traseele circuit ale Măgurii.

Și am trecut linia de sosire a lunii mai în alergare!

A fost un trail running în Piatra Craiului și Făgăraș. Ruta: Plaiul Foii-Vârful Tămașul Mare-Piscul Mănăstirii-Vârful Făgetul Caprei-Vârful Lerescu-Rudărița-Plaiul Foii (36km).

Lung și torid, traseul a stors vlaga din noi pe care doar micii de la Plaiul Foii au putut-o restabili parțial.

Bilanțul lunii aprilie 2023

Posted on by

Am scris într-una dintre postările mele: ”să nu uităm că aprilie este o lună de iarnă”. Și așa a fost și anul acesta, un an dificil și atipic, dar care și-a ”revenit” când pierdusem orice speranță.

Au fost multe și diverse ture, ca de obicei.

Începem cu păcăleala de 1 aprilie din Piatra Craiului. Se pare că la munte nu se probează acest mit pentru că a fost o ieșire foarte reușită în Abruptul Vestic. Pe scurt: urcare pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă), Scara de fier apoi pe Padina lui Călineț. Ținta inițială era Hornul N și Muchia dintre Țimbale, cu continuare spre Vârful dintre Țimbale aflat pe Creasta Nordică. Dar calitatea (proastă) a zăpezii ne-a întors din drum după ce am terminat Hornul N. Retragerea, pe același traseu, a fost mai dificilă decât continuarea, din punct de vedere tehnic, dar mai sigură. Și asta este tot ce contează: siguranța echipei.

A doua zi era programată o tură de ski în Valea Mălăiești. Ski de tură, evident! Dar cum vremea și zăpada au fost împotriva noastră (ninsoare abundentă le temperaturi ridicate, pericol de avalanșă foarte mare etc) am urcat până la baza Hornurilor Mălăiești și ne-am retras în glorie… și ceață!

Din nou aprilie ne-a surprins cu ninsorile sale! Dar am luat-o ca atare și ne-am bucurat de acest dar al naturii. 50-80cm de pulver (depinde de zonă) ne-au permis un traseu minunat: traversarea pe skiuri de tură a Masivului Piatra Mare pe ruta: Dâmbul Morii–Drumul Familial–Cabana Piatra Mare–Șura de piatră–Cascada Tamina–Timișul de sus. Ceața și viscolul de pe platoul somital ne-au făcut să ne învârtim în cerc câteva minute, dar buna cunoaștere a locurilor ne-a adus jos fără probleme.

Și pe pârtiile din Predeal (Clăbucet, Subteleferic, Cocoșul) nu a fost deloc rău a doua zi! Nici pentru urs care ne-a întâmpinat curios la una dintre multele coborâri.

O excursie pe rachete de zăpadă în zona de tranziție dintre Bucegi și Leaota, pe vreme bună și zăpadă suficientă, este mereu o ocazie de a ieși în natură într-un mod inedit.

O tură dus-întors Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița, încheiată taman la timp înainte de a se strica vremea, este scurtul istoric al zilei de 9 aprilie.

Păi bineînțeles că skiul de tură nu avea cum să nu-și regăsească locul!

În Bucegi a fost itinerariul: Cabana Dichiu–Vârful Vânturiș-Valea Izvorul Dorului–Vârful cu Dor-Coborâre pe versant estic–Pârtia Drumul de vară–Stație superioară gondola–Pârtia Lăptici 2–Valea Soarelui–Valea Izvorul Dorului–Vârful Vânturiș–Canionul Izvorul Dorului–Cabana Dichiu.

Denumim afectuos și colocvial Șaptemiarii Sinaiei această zonă. Sunt vârfuri cu altitudini între 1900 și 2100m, cu pante permisibile pentru ski de tură și off piste, fără risc de avalanșă, dar cu peisaje de vis.

Dar pentru că alpinismul ne voia și el înapoi, am pornit a doua zi în zori spre Piatra Craiului.

Am făcut o treime din creasta principală pe ruta: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Cornișe, traversări expuse, tură de anduranță. Cam astea ar fi epitetele turei. Evident că am coborât pe urme de avalanșe recente, având în vedere temperaturile ridicate. Dar să nu uităm că avalanșa este un fenomen natural, deci trebuie să ținem cont de el. Nu este defel un accident sau ceva care să ne surprindă.

Ne-am terminat activitatea de monitor de ski la Sinaia unde am petrecut o zi întreagă coborând toate pârtiile din domeniul schiabil de pe Valea Dorului și Valea Soarelui.

Ne-am aventurat și pe lângă pârtie (variantele de off-piste din zona Lăptici).

Am subestimat un pic iarna în Masivul Postăvaru. Astfel, am făcut o tură de drumeție: Cabana Poiana Secuilor-Spinarea Calului-Vârful Postăvaru-Drumul Șerpilor-Timișul de jos.

Inițial, la pornire, deszăpezit, apoi acoperit de nămeți apoși și foarte nesiguri, traseul s-a dovedit foarte solicitant și dificil. Peste 1000m diferență de nivel prin locuri abrupte și neumblate, această traversare a Postăvarului este o încercare pentru orice pasionat de drumeție.

Nu putea să lipsească din program și o tură de alpinism pe creasta Pietrei Craiului! A fost un clasic traseu: Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Creasta Nordică a Pietrei Craiului-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Zărnești. Sau: 12 ore de spart zăpezi, traversare pe lângă cornișe și parcurgere de pasaje expuse. Dar suntem la-noi-acasă, iar cu respect și atenție se poate face aproape orice.

Am terminat luna în cel de-al doilea masiv muntos al României: Munții Măcinului.

Scopul a fost un atelier de inițiere în cățărarea pe stâncă. Pe parcursul a 4 zile cursanții au deprins tehnici de escaladă-cățărare pe stâncă, rapel, urcare pe coardă, noduri. Locurile de desfășurare au fost cunoscutele cariere de granit Cavalu și 3M din zona Vârfului Țuțuiatu.

Granitul, în România, nu este predominant. Îl găsim în puține locuri: Retezat, Parâng și… Măcin. Parte a unora dintre cei mai vechi munți ai lumii, acest mic masiv naște nostalgiile lui după vremurile cu adevărat apuse.