Bilanțul lunii iunie 2020

Gata cu statul în casă! Am dat drumul la treabă. A fost o lună plină și nu pe cer ci aici la noi, pe Pământ.

O să povestesc cam ce am făcut într-o ”ordine dezordonată”, aleatorie sau cum vreți să îi spuneți.

Mai întâi (ca să încep cu activitatea preferată) carpatismul / alpinismul clasic.

Piatra Craiului a fost aria noastră de desfășurare și aici am fost pe rutele următoare:

– urcare pe traseul Anghelide și coborâre pe Valea Vlădușca

– parcurgerea Padinei lui Călineț (cursul inferior, între Brâul de mijloc și Malul Galben)

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Valea Podurilor

– urcare pe Valea Podurilor și coborâre pe Padina lui Călineț

În Bucegi am profitat de zăpadă până la ultima picătură și am urcat pe Valea Albă cu coborâre pe Valea Priponului.

La capitolul drumeție am trecut câteva rute foarte frumoase.

Pe primul loc este o bucată din Via Transilvanica (Putna-Vatra Dornei, 110 km, aproximativ, în patru zile).

Iată care au fost etapele:

Ziua 1: Putna – Sucevița (17 km)

Ziua 2: Sucevița – Cremenești – Vârful Pietriș – Vatra Moldoviței (23 km)

Ziua 3: Vatra Moldoviței – Sadova (23 km)

Ziua 4: Sadova – Fundu Moldovei – Pasul Mestecăniș – Vatra Dornei (44 km)

Apoi avem amintiri frumoase din Cozia unde am atins diverse obiective: Muchia Turneanu, Poarta de piatră, Mănăstirea Stânișoara, Cascada Gardului, Cabana Cozia.

Din punct de vedere al colaborărilor, Picior de plai a fost pe locul întâi.

Împreună cu echipa lor am condus grupuri pe trasee diverse:

– Valea Crăpăturii – Vârful Turnu – Padina Închisă – Brâna Caprelor – Refugiul Diana (Piatra Craiului)

–  Cota 1400 – Polițele Barbeșului – Cascada Vânturiș – Vârful Vânturiș – Vârful cu dor – Șaua Dorului – Cota 1400 (Bucegi)

–  Cabana Plaiul Foii – Refugiul Șpirlea – La Zaplaz – Traseul La Lanțuri (Deubel) – Vârful La Om – Refugiul Grind – Prăpăstiile Zărneștilor (Piatra Craiului)

–  Râșnov – Valea Glăjăriei – Cabana Mălăiești – Șaua Padinei Crucii – Lacul Țigănești – Vârful Țigănești (Bucegi).

Scopul a fost admirarea cascadelor și a florilor de rododendron, bulbuc și stânjenel de pe trasee, dar și revenirea la viața de dinainte de starea de urgență.

Cu Scorilo Travel am însoțit un grup vesel către cabana și Valea Mălăiești, inițiind o colaborare, sperăm noi, de lungă durată.

Alte drumeții au mai fost pe traseele:

– Cabana Plaiul Foii – Refugiul Șpirlea – La Zaplaz – Traseul La Lanțuri (Deubel) – Vârful La Om – Refugiul Grind – Prăpăstiile Zărneștilor (Piatra Craiului)

– Cota 1400 – Polițele Barbeșului – Cascada Vânturiș – Vârful Vânturiș – Vârful cu dor – Șaua Dorului – Cota 1400 (Bucegi)

– Cabana Mălăiești – traseul Tache Ionescu – Cabana Diham (Bucegi)

Râșnov – Valea Glăjăriei – Cabana Mălăiești – Șaua Padinei Crucii – Lacul Țigănești – Vârful Țigănești (Bucegi)

Pentru a nu uita nici antrenamentele lui Scott, care se pregătește pentru a deveni câine de căutare a victimelor în avalanșă, am fost la Cota 2000 din Făgăraș unde s-a întâlnit cu ”colegii” săi viitori

dar l-am și alergat un pic prin Postăvaru

Ciucaș (zona Muntele Roșu, Gropșoarele)

și Măgurile Branului

Cum ne vedem din ”afară”

Voi reproduce mai jos părerea unui tțnăr alpinist britanic despre serviciile noastre.

“Radu Hera – Romanian mountain guide

In mid-June 2019, I spent six days with a Romanian mountain guide called Radu Hera. I thought he was excellent, so I’ve written this post about the experience.
Some context:
I wanted to learn basic mountaineering skills and Radu agreed to teach me. Before the trip, I’d never worn crampons, held an ice axe or climbed outside. My experience amounted to several multiple-day treks and some indoor top-rope climbing. I’m sure Radu is also a great guide for people with more experience, but this review is written from the perspective of someone new to mountaineering.
 
How well does he know the area?
We spent six days in the Bucegi mountains, often on unmarked trails, and he didn’t look at a map once. He could name most of the peaks just by looking at them. He would tell me where each valley lead to and what was on the other side of each ridge. He knew the rough condition of each route before we did it (eg: “let’s go to this place, I was there a week ago and the snow is in good condition” or “we shouldn’t go there, it will be dangerous in this weather”). Radu is also friends with some of the people who run the mountain huts.
 
How experienced is he?
In our six days together, I failed to ask a question that he couldn’t answer. His climbing experience stretches far beyond Romania to the Alps and the Andes, where he has made ascents of high altitude peaks that are rarely climbed.
 
Is he a good teacher?
I felt a little embarrassed about my lack of experience before the trip, but he made me feel at ease. Since my time in Romania, I have hired two other mountain guides and can still say that Radu was the best teacher. He has worked on mountain rescue teams and therefore prioritises teaching safe techniques. Importantly, he has a way of teaching that makes you feel encouraged rather than anxious.
 
How expensive is he?
I contacted several Romanian mountain guides before my trip and found Radu to cost half as much as the next most affordable guide. Furthermore, his fee included transport, technical equipment and national park taxes, which the other guides I had contacted asked me to pay extra for. He expected me to pay for my own food and accommodation when we stayed in mountain huts, but he did not ask me to pay for his. He even let me sleep for one night at his own house so that I wouldn’t have to spend money on another night in a mountain hut. He was very kind to me and his guiding services were incredibly good value for money.
 
How good is his English?
I’m a stupid Brit, so can only speak English and yet I never struggled to understand him. His English is good.
 
Is he good company?
He isn’t the most talkative person, but when he does talk he has very interesting things to say. He told me about Romania’s history and his experience of communism.
All in all, it was a brilliant 6 days that I look back on with very fond memories even a year later. I intend to return to Romania several times in the future, because the landscapes are stunning and the people are welcoming. It is the country that I always tell people they should visit if they like the outdoors.

Bilanțul lunii mai 2020

Sfârșitul stării de urgență a coincis cu sfârșitul iernii. Luna aprilie am petrecut-o, ca majoritatea iubitorilor de munte, departe de locurile noastre preferate. E lesne de dedus nerăbdarea cu care am început luna mai, luna renașterii activității noastre.

Nu a fost nici pe departe ritmul susținut din celelalte epoci ante-pantemie, dar o să povestim cu plăcere despre ce am realizat, mai ales că perioada de izolare a sporit convingerea că trebuie să ne bucurăm de ocaziile care ni se oferă și ar fi înțelept să fim mai puțin răsfățați și pretențioși.

După câteva zile de ninsoare Ciucașul nu avea risc de avalanșă precum masivele mai mari (Bucegi, Făgăraș etc). Așa că ne-am orientat către o zonă pe care nu o explorasem până atunci: Muntele Tesla. Ne făcea cu ochiul de mai multă vreme, dar acum i-a venit rândul. Fiind plasată relativ aproape de drumul național și de cabana Babarunca, Tesla este un apendice al Ciucașului. Deși așa stau lucrurile din punct de vedere geografic, geologic este diferit ca rocă și compoziție. Astfel, aici avem calcar, spre deosebire de restul masivului care este alcătuit din conglomerat.

Am petrecut o zi lungă de mai în pustietate absolută, cățărându-ne pe pereții mai mari sau mai mici din zonă. Nu am avut altă companie decât un urs și câteva capre negre.

Părosu’ la el acasă

Vârful Tesla se înalță abia un pic peste 1600m altitudine, dar are multe posibilități de cățărare mai lungă sau mai scurtă. Profitând de vremea excelentă de primăvară am improvizat cîteva trasee de grad 5-6 în manșă.

Am făcut și câteva rapeluri, am urcat și în punctul cel mai înalt, dar mai ales am hotărât să revenim pentru celelalte zone neatinse acum. Am părăsit ca vrăjiți zona, dar ne-am trezit rapid în pădure când ne-a izbit barbaria defrișărilor.

Au urmat câteva zile de pauză apoi am organizat trei ture pe văile din Bucegi la colțari și piolet. Este activitatea tradițională de primăvară pentru noi. Lucurile s-au desfășurat după cum urmează:

1. Urcare pe Valea Bucșoiului, coborâre pe Valea Morarului (vreme închisă, valea Bucșoiului în proporție de 90% acoperită de zăpadă înghețată, vânt și viscol pe creastă).

2. Urcare pe Valea Mălinului, coborâre pe Valea Priponului (vreme perfectă, soare și senin, valea Mălinului acoperită în proporție de 70% de zăpadă, săritorile descoperite în partea de jos).

3. Urcare pe Valea Morarului, coborâre pe Valea Cerbului (vreme închisă, ploaie și ninsoare pe etaje de altitudine, valea Morarului în proporție de 60% acoperită de zăpadă). A fost atins și Vârful Omu (2507m).

Coborârile pe Valea Cerbului și pe Valea Priponului au fost parțial pe iarbă, fără zăpadă și fără probleme tehnice deosebite. Un amănunt interesant a fost prezența unei ursoaice cu trei pui pe Brâul de mijloc al Morarului. De fapt, a fost așa: capre negre pe Brâul de sus și urși pe Brîul de mijloc. Noi, oamenii, pe firul văii. Cam asta este ierarhia…

La capitolul drumeție am ales un alt loc în care nu mergem prea des: Munții Măcinului. Pe durata a trei zile pline am parcurs traseele de pe Culmea Pricopanului și am atins Vârful Țuțuiatu (cel mai înalt cu 467m altitudine), Vârful Cheia (260m), Vârful Vraju (337m) și am ”cercetat” traseele tematice. Profitând de temperaturile suportabile (vara nefiind încă instalată) am petrecut momente foarte plăcute în cei mai vechi munți din țară. O zonă particulară, cu mult granit, cu faună și floră specifice, un parc național foarte bine îngrijit și iubit, Măcinul este surprinzător și se plasează foarte bine în categoria: mari munți mici.

Am încheiat luna în cea mai iubită zonă a noastră: Bucegi-Piatra Craiului.

Pe un mixt perfect (stâncă-zăpadă) specific acestei perioade a anului (mai ales în ultima vreme) am urcat Valea Gălbenele firul principal și am coborât pe firul secundar. Ploaia ne-a ocolit, ea fiind prezentă doar la TV, din fericire. Stânca udă și bucățile mari de zăpadă dintre săritori au adus ascensiunii un plus de spectaculozitate binevenit.

Chiar pe 31 mai am reluat colaborarea cu Picior de plai, întreruptă de starea de urgență. Cu doi clienți la un ghid, respectând legea, am urmat traseul: Valea Crăpăturii-Vârful Turnu-Padina Închisă-Brâna Caprelor-Refugiul Diana.

Bilanțul lunii martie 2020

Cu siguranță nu este o perioadă fericită pentru nimeni. Virusul care face multe victime deja ne afectează masiv activitatea, turismul fiind foarte puternic lovit. În condițiile acestea facem o retrospectivă a lunii martie cu câteva zile mai devreme de a se încheia cu adevărat. Nu știm ce ne va rezerva viitorul, astfel că ne întoarcem spre trecut cu speranța că se va repeta în curând și totul va reveni la normal.

Martie a fost o lună a alpinismului, fără nicio îndoială! Am debutat chiar de Mărțișor cu o tură în Făgăraș pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Față de data trecută, acum am urcat dinspre sud, de la cabana Capra. Am urmat ruta pe care urcă colegii de la Salvamont Argeș, trecând pe la cascada Capra și tăind curbele Transfăgărășanului ca să reducem cât mai mult riscul de avalanșă. De la cabana Cota 2000, Baza Salvamont Argeș, a urmat trecerea spre tunel, porțiunea copertinelor mai exact, o lungă traversare (1 km aproximativ).

Odată ajunși la Bâlea Lac am făcut urme spre Șaua Caprei și apoi, peste vârful Văiuga, am atins punctul cel mai înalt din zonă: vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Cornișele, creasta aeriană și celelalte elemente tipic alpine au reclamat o strategie pe care, din experiență, au abordat-o cu succes. Aceeași rută a fost folosită la întoarcere după o pauză de 1 oră la cabana Paltinu pentru a lăsa versantul sudic să intre în umbră și, astfel, să devină mai sigur.

Au urmat alte câteva ture în abruptul vestic al Piatra Craiului. Aici am parcurs, pe diferite tipuri de zăpadă: Traseul Anghelide,

Valea Vlădușca,

Padina lui Călineț, Vâlcelul cu fereastră, Vâlcelul cu smirdar, Canionul Ciorânga Mare, Padina Popii.

Menționez în mod special Padina lui Călineț acoperită de gheață, pe care am coborât-o prin descățărare sau rapel, după caz.

Ieșirea în creasta principală a fost inedită fiind urmat un culoar abrupt și foarte interesant din dreapta Muchii Găuricii.

Pentru acces la Cabana Ascunsă (Refugiul Speranțelor) a fost parcurs Hornul Nisipos, a treia variantă (nemarcată) de a ajunge la refugiu.

Am putut admira spendoarea de iarnă a Brâului de mijloc (în zona grotei La Ulcior), dar și detalii din Creasta nordică pe care am parcurs-o parțial între obârșiile văilor.

Ski de tură am făcut în Ciucaș (Pasul Bratocea-Muchia Bratocea-V. Capra-Pasul Bratocea) și în Bucegi (zona Furnica-Vârful cu dor) de deasupra Sinaiei.

Din păcate, calitatea și cantitatea de zăpadă nu au fost cum ne-am fi dorit, așa încât a trebuit să improvizăm și să ne adaptăm la condițiile din teren. Mai cu skiurile în picioare, mai cu ele pe rucsac și cu clăparii pe iarbă ne-am mișcat.

Apoi am lăsat loc și pentru puțină contemplare și ne-am îndreptat atenția spre un masiv foarte estetic și ofertant: Masivul Hășmaș. Pe parcursul a două zile geroase, dar senine, au fost urcate vârfurile Hășmașul Mare (1792m), Piatra Singuratică, Ecem (1707m) și Hășmașul Mic (1696m). Baza a fost Cabana Piatra Singuratică unde ospitalitatea gazdei a fost un plus binevenit la pitorescul locurilor.

Chiar în spatele casei noastre sunt Măgurile Branului, un simpatic șir de vârfuri și culmi, alternând cu stâncării, poieni și pajiști. Aici am făcut o altă drumeție între Bran și Tohănița. Am fost însoțiți de cățelul nostru border collie, Scott, în cea mai lungă drumeție (10 km) din scurta lui viață (aproximativ 4 luni).

În chiar ultima zi de ’’libertate’’ am revenit într-una dintre zonele noastre favorite: Valea Mălăiești. Cu colegii de la Picior de plai am condus un grup pe vârfurile Omu (2507m) și Scara (2422m) prin Hornul Mare. Cei care au fost pe Scara au putut vedea și portalul de lângă vârf, cel prin care privești spre Valea Țigănești.

Urmează o perioadă care va fi marcată de incertitudine și angoasă. Sper să ieșim cu bine și să ne reluăm activitatea alături de voi. Până atunci ne vom hrăni cu amintiri  născute din focul nestins al pasiunii pentru munte. Muntele va fi tot acolo și ne va aștepta.

Bilanțul lunii decembrie 2019

Ca să vezi s-a mai dus un an! Am încheiat în forță sau, mai exact, în același ritm cu care ne-am obișnuit. Drumeției de iarnă și alpinismului i s-a alăturat skiul de tură mult așteptat.

Am petrecut Ziua Națională la cabana Padina unde am ajuns prin Moieciu de sus-Șaua Strunga-Valea Bătrâna. A doua zi am urcat spre Vârful Omu (2507m) prin Piciorul Babelor pe viscol și vizibilitate redusă.

Au urmat câteva drumeții în Postăvaru și Piatra Mare. Obiectivele care au fost atinse sunt Bisericuța Păgânilor, Peștera Râșnoavei, Valea Lamba Mare și Drumul Șerpilor în Postăvaru.

Piatra Mare ne-a îngăduit să-i vizităm alte locuri celebre (Șirul Stâncilor, Prăpastia Ursului, Canionul Șapte Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare).

Pentru alpinism am traversat strada (!) în Piatra Craiului. Vârful Ascuțit a fost atins prin Padinile Frumoase, profitând de riscul minim de avalanșă din acest început de sezon.

Alte ture din aceeași categorie au fost Padina Lăncii-Poiana Închisă-Marele Grohotiș

și Vâlcelul cu fereastră tur retur.

Ambele în același fascinant masiv, cel mai frumos din țară după părerea noastră. Au oferit ascensiuni mixte (zăpadă-gheță-stâncă) deosebit de interesante.

Tot în acest stil și profitând de lipsa amenințării avalanșelor am parcurs în Bucegi traseul Valea Pietrelor din Bucșoiu-Hornul Mare Mălăiești.

Skiul de tură, la care am visat tot sezonul uscat, a fost găzduit de Bucegi. Zona înaltă de deasupra Sinaiei a avut zăpadă bună și a știut să o păstreze oferind-o cu generozitate celor pasionați de acest minunat sport.

Iată rutele parcurse în patru zile diferite:

– Cota 1400-Furnica-Valea Dorului-Vf. Piatra Arsă-Valea Dorului-Vf. cu Dor-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1400

– Furnica-Valea Dorului-Vf. Piatra Arsă-Valea Dorului-spre Vf. cu Dor-Sub Vânturiș-Valea Dorului

– Furnica-Valea Dorului-Vf. Piatra Arsă-Valea Dorului

– Drum Dichiu-Vf. Vânturiș și retur.

Cu Picior de plai am încheiat anul cu o tură de drumeție în Piatra Craiului (Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Umerii Pietrei Craiului). A fost aceeași atomosferă de colegialitate și bună dispoziție ca de fiecare dată.

Am încheiet luna și anul în Făgăraș împreună cu colegii de la Salvamont Argeș. Deși viscolul și riscul 5 de avalanșă nu ne-au permis să facem mare lucru a fost plăcut și ne-am putut odihni în vederea noului an care urmează.

Bilanțul lunii noiembrie 2019

Ca de obicei la munte luna noiembrie este una de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel alb. Mai exact ne-a permis să desfășurăm cele două tipuri de activități: ascensiuni de ’’vară’’ și de ’’iarnă’’.

În Bucegi am fost pe Valea Pietrelor din Bucșoiu (vale nordică, sălbatică și accidentată),

Valea Seacă dintre Clăi și Hornul cu florile pentru acces în creasta Jepilor Mici și pe platoul Bucegilor.

Pe Valea Morarului am urcat la Vârful Omu și am coborât pe Valea Cerbului. Traseul a fost unul mixt (zăpadă și stâncă).

Tot în Bucegi au fost parcurse și trasee nemarcate (Brâul lui Răducu, Brâul Portiței) admirând natura încremenită în așteptarea iernii.

Împreună cu echipa Picior de plai am urcat pe vârful Lespezi (2522m) din Făgăraș pe un teren mixt specific începutului de iarnă sau, mai exact, sfârșitului toamnei.

Tot în zona sudică a Făgărașului, mai exact în Munții Ghițu, s-a urcat pe vârful Albina (1372m), un excelent punct de belvedere către marile vârfuri aflate mai la nord de acest punct.

Un traseu de trail running a urmat. Parcurgerea crestei principale a Munților Iezer-Păpușa pe ruta: Cabana Voina-Culmea Văcarea-Vârful Iezerul Mare (2464m)-Vârful Roșu (2469m)-Vârful Păpușa (2393m)-Culmea Grădișteanu-Cabana Cuca-Cabana Voina Datele statistice finale: 34 km, 8h, 2500m diferență de nivel.

Nu a fost chiar toată creasta principală a masivului, dar prezența zăpezii pe 70% din traseu, gerul, vântul și ceața ne-au îngreunat mult misiunea.

În sfârșit a venit și rândul iernii să se instaleze și am ales Retezatul ca destinație. Aici am urcat Vârful Peleaga (2509m), cel mai înalt din masiv, din două încercări. Viscolul și lipsa de vizibilitate, combinate cu zăpada mare, ne-au permis să urcăm în prima zi doar până în Cumătura Bucurei aflată la peste 2200m altitudine. Peleaga a fost urcată a doua zi cu efort considerabil. Au fost 3 zile superbe de iarnă autentică.

A urmat o ieșire în Bucegi unde am parcurs traseul Moieciu de sus-Refugiul Bătrâna-Colții Țapului-Șaua Strunga-Moieciu de sus. Cu aspect de Piatra Craiului, această zonă vestică a Bucegilor este extrem de pitorească și rar umblată iarna.

Am lăsat la sfârșit tura de speologie din Munții Perșani. Peștera Scoici din zona Vlădeni a fost ținta noastră. Nu este foarte dificilă, dar în subteran nimic nu este simplu, poate doar să te accidentezi. Satisfacțiile au fost pe măsura efortului și reies din fotografii.

Am participat și la întâlnirea tehnică AGMR (Asociația Ghizilor Montani din România) unde laolaltă cu colegii s-au discutat lucruri importante și au fost prezentate diverse noutăți în domeniu. Întâlnirea face parte din programul de dezvoltare continuă a ghizilor montani.

Am continuat cu pregătirea pentru a urma Școala Națională Salvamont alături de formația Salvamont Argeș. Pe parcursul a două zile au fost repetate tehnicile de salvare și am fost evaluați de colegii noștri.

Bilanțul lunii octombrie 2019

Cea mai frumoasă și cea mai stabilă lună de toamnă nu și-a dezmințit faima și nu și-a înșelat tradiția permițându-ne să fim foarte ocupați.

Au fost activități diverse, de fapt o continuare firească a lunii septembrie.

În cadrul mai multor ture de alpinism clasic am fost pe trasee în Bucegi (Valea Scorușilor, Valea Gălbenele, Valea Hornului, Valea Urzicii,

Valea Mălinului,

traversarea Acelor Morarului

Piatra Craiului (Valea Vlădușca, Brâul de mijloc)

dar și în Făgăraș (Muchia Vârtopel-Arpășel). Traseele au fost parcurse pe stâncă urcată, în condiții ideale.

Cu grupuri de turiști amatori de drumeții inedite am fost pe trasee din diverse masive. Piatra Craiului a prilejuit o tură deosebit de frumoasă pe traseul: Cabana Brusturet-Șaua Funduri-Creasta Sudică-Vârful La Om-Refugiul Grind-Cabana Brusturet.

În Bucegi ne-am plimbat prin zona Valea Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Cabana Diham. Un prilej deosebit de a admira culorile pădurii.

Cu Picior de plai am urcat pe vârfurile Moldoveanu și Viștea Mare pe ruta: Stâna Burnei-Lacurile Galbena cu coborâre pe Valea Rea. Tot împreună am parcurs un traseu solicitant, dar extrem de frumos în Postăvaru. Astfel, am ales pentru o zi de sâmbătă Spinarea Calului spre Vârful Postăvaru.

Duminica următoare am ținut un atelier de rapeluri și tehnici de coborâre pe coardă în Măgurile Branului. Participanții au învățat să utilizeze mai multe tipuri de dispozitive, dar și nodurile specifice alpinismului pe parcursul unei zile întregi.

Cu un grup de fotografi profesioniști din Polonia am petrecut o săptămână în zona satelor Măgura, Peștera, Predeluț, dar și în binecunoscutele Bran, Brașov și Râșnov. Am făcut și câteva trasee montane în Piatra Craiului și Munții Perșani (Vulcanul Racoș). Scopul călătoriei lor a fost realizarea de fotografii cu tema Viața la țară, tradiții și obiceiuri din Transilvania.

Spre sfârșitul lunii zăpada iarna a aruncat buzduganul și și-a arătat un pic colții. Am profitat la maximum de ocazia de a o întâmpina în Bucegi urcând Hornul cu Florile din Jepii Mici, dar și Brâul lui Răducu. S-a folosit echipament specific de iarnă (colțari și piolet), iar viscolul și vântul puternic au contribuit la farmecul turelor.

Un capitol special a fost ocupat de o nouă țintă pe care ne-am propus-o pentru următoarea perioadă. Mai exact pregătirea pentru a urma Școala Națională Salvamont.

În cadrul unor ieșiri didactice prieteni din formația Salvamont Argeș ne-au arătat tehnici specifice de salvare, noduri, amaraje, lansări, dar și utilizarea echipamentului (UT2000, scripeți, role etc).

Bilanțul lunii septembrie 2019

Toamna care a venit (în sfârșit!) nu a venit cu mâna goală ci cu vremea stabilă și plăcută atât de specifică anotimpului. Drept urmare ne-am concentrat pe câteva activități pe care le-am putut desfășura în această perioadă în condiții optime.

Alpinismul a ocupat prima poziție și l-am practicat în cele trei zone consacrate deja: Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș, din multitudinea de arii din Carpați în care ne putem cățăra.

Cu diverse grade de dificultate, expunere și spectaculozitate Bucegii reprezintă templul alpinismului românesc. Aici am ghidat pasionații acestui sport în ture precum: Hornul dintre fire-Valea Hornului-Valea Mălinului, Colțul Gălbenele, Valea Gălbenele firul principal-firul secundar, Valea Albă-Brâna Mare a Coștilei-Valea Priponului, Valea Coștilei.

Totodată am parcus zone mai puțin umblate din acest masiv cum ar fi porțiunea Văii Priponului cuprinsă între Brâul Priponit și Valea Cerbului sau Valea Hornului, ambele din Coștila.

Făgărașului i-am dedicat câteva ture în cuprinsul cărora am parcurs Muchia Negoiu-Lespezi, Pintenul Netedului și Muchia nordică a Buteanului. Creste de altitudine (se desfășoară la peste 2200-2300m înălțime) au rupt cumva rutina calcarului și conglometarului din zona Bucegiului. Cu probleme specifice și extrem de fotogenice a fost o plăcere pentru noi să le atacăm.

A mai fost și o ieșire de cățărare în Măgurile Branului în zona pitorească a Parcului Național Piatra Craiului.

Pentru că drumeția este un alt domeniu de activitate care ne preocupă intens i-am dedicat câteva ture. În Făgăraș am urcat câteva vârfuri interesante pe rute frumoase și spectaculoase. Vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2506m) prin Valea Sâmbetei, Vârful Cheia Bândei și altele au fost urcate pe o vreme superbă în care culorile toamnei au constituit decorul perfect.

Alt traseu parcurs a fost: Cabana Capra-Fereastra Zmeilor-Vârful Arpașul Mare-Șaua Podragului-Cabana Podragu-Vârful Vistea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m.

O drumeție cu tema turism cultural a ocupat o săptămână întreagă în cursul căreia am însoțit un grup de norvegieni în Piatra Craiului, Bucegi, Tâmpa. Partea istorico-culturală s-a concentrat asupra câtorva obiective: castelul Bran, castelul Peleș, castelul Cantacuzino, tur cultural în Brașov, tur cultural în București. Colaborarea a fost cu o cunoscută agenție de turism (WST).

O temă mai rar practicată este mountain biking-ul. Dar am găsit 2 zile și pentru așa ceva. Iată programul pe zile:

Ziua 1. Predeluț-Tohănița-Zărnești-Gura Râului-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii-Zărnești-Tohanul Nou-Predeluț

Ziua 2. Predeluț-Bran-Moieciu de jos-Cheile Grădiștei-Fundata-Moieciu de jos-Bran-Predeluț.

Colaborarea cu Picior de plai s-a materializat în două drumeții:

Cabana Voina-Valea Iezerului Mic (’’Prin Jepi’’)-Lacul Iezer-Vf. Iezerul Mare-Vf. Roșu-Culmea Văcarea-Cabana Voina și Cabana Babarunca-Poiana Tesla-Vf. Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

Continuăm și în luna octombrie cu alte și alte ture, activități de toate felurile.

Bilanțul lunii august 2019

Ultima lună de vară (calendaristic vorbind) a fost bogată în evenimente de tot felul. De la drumeții mai deosebite, la alpinism și colaborări cu firme partenere.

Însoțind grupuri mici sau uneori one by one am condus drumeți pe tot felul de trasee din Bucegi (Cabana Mălăiești-Brâna Caprelor-Vf. Bucșoiu-Vf. Omu-Creasta Țigănești-Lacul Țigănești-Cabana Mălăiești),

Piatra Craiului (Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul ”La Lanțuri”-Vârful La Om-Refugiul Grind-Zărnești), Făgăraș (Vf. Negoiu 2535m prin Valea Călțunului).

În Ciucaș am parcurs traseul nemarcat numit Coama Scurtă sau Cetatea Gropșoarelor deschis de noi cu ani în urmă și publicat în revista Munții Carpați. Vremea foarte ostilă (ploaie și vânt puternic) nu ne-au descurajat, aducând un plus de spectaculozitate zilei.

În cadrul câtorva ture de alpinism clasic am făcut traseele Traversarea Colților Morarului (Bucegi),

Padina lui Călineț-Brâul de sus-Vâlcelul cu fereastră (Piatra Craiului)

și Muchia Buteanu-Muchia Văiuga-Muchia Bâlii, Muchia Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica-Piscul Negru (Făgăraș). Acesta din urmă este una dintre cele mai lungi culmi sudice din Făgăraș. Primele trei sunt creste nordice, spectaculoase și aeriene.

La capitolul colaborări trecem întâi 4 tabere pentru copii cu Himalaya Travel. Acestea au fost astfel:

– 2 tabere la Plaiul Foii cu trasee de drumeție în Piatra Craiului și Tămașul Mare;

– 1 tabără la Cornățel (județul Sibiu) de echitație;

– 1 tabără la Râșnov (cățărare, drumeție).

Apoi a fost o tură deja consacrată: Vf. Negoiu prin Valea Călțunului în colaborare cu  Picior de plai. Grație unui grup extrem de puternic și hotărât a fost atins al doilea vârf din țară fără niciun incident în ciuda numeroșilor participanți.

Colaborarea cu firma din Croația Adrijana Znanje a presupus într-o zi urcarea pe Vf. Parângul Mare (2519m) prin Valea Roșiile (urmând apoi parcurgerea crestei principale până în Stațiunea Parâng). În continuare au fost două zile în Făgăraș pe ruta Bâlea Lac-Cabana Podragu-Vf. Vistea Mare (2527m)-Vf. Moldoveanu (2544m)-Valea Viștei-Complexul turistic Sâmbăta.

Am încheiat luna cu o tură de 3 zile în Făgăraș împărțită astfel:

Ziua 1: Cabana Bârcaciu-Cabana Negoiu-Cascada Șerbota

Ziua 2: Cabana Negoiu-Vf. Șerbota-Custura Sărății-Vf. Negoiu (2535m)-Strunga Doamnei-Strunga Ciobanului-Cabana Negoiu.

Ziua 3: Cabana Negoiu-Șaua Puha-Vf. Scara-Lacul Avrig-Cabana Bârcaciu

Așteptăm toamna cu temperaturile ei mai omenoase, culorile specifice și vreme mai stabilă.

Bilanțul lunii iulie 2019

Nu foarte diferită de luna iunie, adică tot capricioasă și ploioasă, iulie ne-a permis câteva ture frumoase și diverse.

Pentru alpinism am fost în Bucegi unde am parcurs traseele Traversarea Acelor Morarului, Creasta Padinei Crucii, Valea Gălbenele (coborâre pe firul principal și pe Hornul dintre fire).

Ceva trasee de drumeție am parcurs în Piatra Craiului. Aici am fost în mai multe ture străbătând rutele: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Traseul Lehmann, refugiul Diana-Padina Popii-Padina închisă-Refugiul Diana, Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul ”La Lanțuri”-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Padina Popii-Refugiul Diana-Plaiul Foii. Sunt trasee turistice, dar de dificultate medie spre ridicată la nivelul acesta.

În Bucegi am fost în zona de nord și am petrecut o zi pornind de la Cabana Mălăiești spre Brâna Caprelor-Vârful Bucșoiu-Vârful Omu-Culmea și Lacul Țigănești. În altă zi a fost parcurs traseul Tache Ionescu-Valea Glăjăriei ocazie cu care am întâlnit și un urs mare sub cabana Diham.

În Făgăraș am profitat de o fereastră de vreme bună și au fost urcate vârfurile Lespezi (2522m) și Cornul Călțunului (2510m), iar în colaborare cu Picior de plai au fost urcate vârfurile Mușeteica (2448m) și Piscul Negru (2244m) aflate pe o lungă muchie sudică a masivului.

Un traseu de trail running a fost traversarea masivelor Postăvaru și Piatra Mare pe ruta: Hotel Trei Brazi-Spinarea Calului-Poiana Trei Fetițe-Vf. Postăvaru-Drumul Șerpilor-DN1-Dâmbul Morii-Ocolire 7 Scări-Cabana Piatra Mare-Vf. Piatra Mare (1844m)-Poiana Pietricica-Drum Susai-Cioplea-Predeal. Datele statistice arată: 42,7 km, 8,31h, 2452m diferență de nivel.

Am lăsat la sfârșit tura din Alpi. Au fost urcate vârfurile Dome du Gouter (4304m) și Piton des Italiens (4003m). Ambele aflate pe ruta italiană a Mont Blanc-ului. Rută mult mai interesantă și mai tehnică decât ruta normală franceză. Urcarea la refugiul Gonella presupune o zi lungă de la 1500m la 3071m. Iar ziua de vârf însumează 1800m de urcat. Este, de asemenea, mult mai diversă decât ruta prin refuge du Gouter. Se străbate un ghețar foarte crevasat și apoi, după o zonă de mixt (stâncă-zăpadă) o creastă îngustă și aeriană.

Am investit puțin și în perfecționarea noastră urmând un curs de speologie (nivel TS1) în zona Munților Bihor. Au fost învățate și exersate tehnici specifice (urcare și coborâre în aven, echiparea peșterii, noduri specifice etc).