Au trecut 15 ani de când am pășit pentru prima dată în afara potecilor marcate ale Ciucașului. Intram atunci plini de curiozitate în inima Gropșoarelor forțând urcarea din plaiurile de la poale până sus pe vârf. Am forțat întâi cu privirea și imaginația apoi concret, intrând în pădure, trecând obstacolele unei zone extrem de sălbatice pentru ca apoi să ne trezim în fața unor dificultăți tehnice variate. Dar aici a început cu adevărat partea frumoasă! Eram la noi acasă, eram alpiniști și ne doream să nu fie totul simplu și ușor de abordat.

Cetatea Gropșoarelor, pentru că aspectul zonei spre asta ne-a dus cu gândul, se deschidea puțin pentru a ne lăsa să intrăm, iar arta a fost să găsim ieșirea, continuarea. Și am găsit-o atunci ocolind, ce-i drept, majoritatea dificultăților tehnice. Entuziaști am descris ruta prin revistele de atunci și sper că s-au bucurat și alții de aceleași senzații de pionieriat ca și noi.

Cu vremea am “complicat” traseul. Am abordat pe rând multe dintre zonele pe care le evitasem anterior, astfel că acum traseul în zona lui mediană se prezintă ca o succesiune de brâne aeriene, creste și hornuri care necesită asigurare și atenție.

Au urmat ascensiunile de iarnă, cu problemele lor specifice (gheață, zăpadă, viscole) care au diversificat problematica.

Am condus prieteni și în cele din urmă clienți și le-am urmărit reacțiile care treceau invariabil de la uimire la extaz.

Pe scurt, în 5 ore din poteca marcată spre Muntele Roșu (prin Valea Gropșoarele) avem ocazia să parcurgem un traseu de alpinism clasic într-o zonă superbă, cu priveliști minunate indiferent de anotimp, la capătul căruia nu finalul contează ci, ca în multe alte cazuri, însuși drumul.

Un album din ultima tură acolo puteți vedea pe pagina noastra de facebook.

https://www.facebook.com/alpinechallengero/