Monthly Archives: februarie 2020

Bilanțul lunii februarie 2020

Posted on by

Am depășit calendaristic iarna (dacă ne-am uita cumva în calendar!), dar sus pe munte, unde avem locul de muncă, totul trece într-o altă fază a aceluiași anotimp.

Deși nu a fost chiar ceea ce este îndeobște considerat o ’’iarnă grea’’, am reușit totuși să facem câte ceva specific de sezon.

Locul central l-a ocupat Făgărașul unde am organizat două ture de alpinism. Prima a fost pe vârful Suru (2281 m), iar a doua pe vârful Scara (2306m). Bazele au fost cabana Suru, respectiv cabana Bârcaciu, iar rutele spre vârfuri s-au desfășurat pe muchii pentru a elimina orice risc de avalanșă.

S-au folosit rachete de zăpadă pentru apropiere, apoi colțari și piolet pentru ascensiunile pe vârfuri. Orice ieșire de iarnă în creasta principală a Făgărașului este o provocare prin lungimea, dificultatea și expunerea traseelor.

Două ture de drumeție am făcut în Buila- Vânturarița și Bucegi. În primul masiv, un parc național deosebit de frumos, am urcat pe vârfurile Piatra (1643m), Buila (1849m), Vânturarița Mare (1885m), Ștevioara (1847m).

A fost, de fapt, o traversare pe ruta: Bărbătești-Muntele Cacova-V. Piatra-Hududăuri-Curmătura Builei (1540m)-Muntele Albu-Vf. Buila-Vf. Ștevioara-Vf. Vânturarița Mare-Schitul Pahomie-Mănăstirea Pătrunsa-Valea Otăsăului-Bărbătești.

Parte a Munților Căpățânii, această ramură a lor s-a impus prin varietatea peisajului, fiind complet diferită ca aspect de împrejurimi. Este cumva, datorita calcarului din componență, sora mai mică a Pietrei Craiului.

În Bucegi am parcurs dus-întors traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei. Zona este foarte sălbatică (mai ales Cheile Orzei), iar în timpul săptămânii chiar pustie. Varietatea peisajului din Bucegi nu putea să nu cuprindă și zona carstică, iar lacurile (fie și artificiale) Bolboci și Scropoasa sunt minunate în orice anotimp.

Pentru ski de tură am ’’folosit’’ Ciucașul unde, datorită ninsorii recente, zăpada s-a păstrat mulțumitor.

Traseul a fost în mare: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea cu coborâre și urcare pe diverse culoare și văioage din zonă. O zonă de explorat și de cercetat care nu își va pierde niciodată din farmec. Skiul de tură este o activitate care, înainte de toate, permite accesul în cotloane ale muntelui foarte greu accesibile pe picioare.

O altă drumeție de iarnă a fost, alături de Picior de plai, traversarea ’’micului gigant’’ Măgura Codlei. Departe de a fi un munte anost (așa cum s-ar crede din cauza altitudinii de doar 1292m și a prejudecăților legate de acest aspect) este destul de solicitant, stâncos și cu diferență de nivel deloc de neglijat. Pe creasta principală se află și ruinele unei cetăți medievale, Cetatea Neagră. Construită de cavalerii teutoni acum 800 ani (la 980m altitudine) cetatea a fost distrusă în anul 1345 în timpul unei incursiuni a tătarilor în Țara Bârsei.

Tot cu Picior de plai am încheiat luna cu o drumeție lungă. Ruta a fost: Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna (2341m) și retur. Aflat chiar în centrul masivului în formă de potcoavă, acest vârf aflat pe creasta principală este un punct ideal de belvedere asupra Munților Făgăraș aflați la nord.

Bilanțul lunii ianuarie 2020

Posted on by

Am început noul an cu o drumeție în compania celor de la Picior de plai. A fost ceva ușor, ca de revenire după dificilele sărbători tipic românești. Ne-am bucurat, împreună cu un grup vesel și dornic de dezmorțeală, de o plimbare peste Clăbucetul Taurului. A fost, de fapt, o traversare pe ruta Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Predeal. Acest mic vârf (1520m altitudine) oferă în zilele senine de iarnă priveliști excepționale asupra Bucegilor și Carpaților de curbură (Ciucaș, Piatra Mare, Postăvaru). Este, totodată, un loc cu încărcătură istorică, el fiind scena unor lupte din primul război mondial. De altfel, zona este presărată cu tranșee și rămășițe de fortificații, iar la poale sunt cimitire ale eroilor militari din acest atât de crud război. Ruta pe care am urcat se cheamă sugestiv ’’Drumul Tunului’’ pentru că pe aici a fost urcată artileria ostașilor români în toamna anului 1916.

Complet diferită și mai apropiată de specificul Alpine Challenge, a fost următoarea tură. Este vorba de creasta nordică a Pietrei Craiului în condiții de iarnă autentică. Putem spune că este o tură de tradiție pentru noi și nu ratăm nicio ocazie să repetăm acest fantastic traseu de alpinism clasic de iarnă. Vremea superbă și plecatul cu noaptea în cap (3 a.m.) de la Zărnești ne-au permis să parcurgem creasta în condiții ideale.

Tot în Piatra Craiului am parcurs și traseele Padina Închisă și Padina Popii. Aceste ’’marcate’’ sunt vara accesibile turiștilor din marea masă, dar devin, în condiții de zăpadă și gheață, rute redutabile. Ambele pot fi parcurse într-un circuit, fie într-un sens fie în celălalt. În perioada marilor zăpezi devin periculoase și trebuie evitate cu respect.

Pentru că gerul și zăpada s-au menținut am dedicat o zi și skiului de tură prin Baiului. Cunoscând bine zona am repetat traseul de la început de an (Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Predeal), dar am urcat și coborât de mai multe ori diverse pante și culoare din zona, complicând cât mai mult posibil tura cu scopul de a o face și mai interesantă.

Pe zăpadă și ger am mai urcat și pe Măgura Codlei, un obelisc simpatic din Munții Perșani. Este un punct de observație foarte bun pentru Țara Bârsei, iar efortul este răsplătit pe măsură odată ajunși sus.

Am trecut apoi la treburi mai serioase și am pornit spre Făgăraș. Aici au fost urcate vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2507m), Iezerul Caprei (2417m) și Văiuga (2443m).

Nu este nevoie de nicio introducere pentru zona Bâlea, partea central-nordică a Făgărașului. Aici practic poți face de toate: alpinism pe muchii aeriene (Buteanu, Bâlea, Laița etc), vârfuri înalte cu creste ascuțite și cățărare pe cascade de gheață.

În cadrul Asociației Ghizilor Montani din România (AGMR) se fac periodic întâlniri de împrospătare a cunoștințelor și aducere a lor la zi. Un astfel de atelier a avut loc la Sinaia și a fost dedicat skiului de tură și exercițiilor de găsire a victimelor în avalanșă. Am participat și noi și, ca de obicei, a fost un succes.

Și tot la capitolul training / pregătire / cursuri putem trece și weekend-ul la ski de tură alături de echipa Salvamont Argeș unde suntem voluntari aspiranți. Zona sudică a Făgărașului (Capra-Fundul Caprei) a fost scena acestor zile.

A venit rândul și primei ieșiri din țară. Astfel, ne-am orientat spre Munții Rila din Bulgaria. Au fost urcate Vârful Musala (2925 m), Vârful Ireczek (2852m), Vârful Deno (2790m) și Sfinxul (au și ei unul, dar mult mai lăsat în pace, din fericire).

Am avut parte de mult mai multă zăpadă decât la noi și temperaturi foarte scăzute, ceea ce a făcut ca această tură să fie foarte solicitantă, mai ales că nu s-au folosit telegondolele, ci s-a urcat și coborât integral pe picioare.

Am revenit în Carpați și am parcurs două trasee clasice de iarnă în două zile consecutive.
Condițiile au fost ideale: zăpadă tare, risc de avalanșă foarte mic, vreme senină.

– în Piatra Craiului (creasta nordică între Vârful Ascuțit, cu urcare prin Padinile Frumoase, Vârful Padina Popii și Vârful Turnu cu coborâre în Șaua Crăpăturii);

– în Bucegi (Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vf. Omu 2507 și retur).

Speologia a încheiat luna ianuarie. A fost parcursă peștera Uluce din Munții Leaota. La granița cu Piatra Craiului, zona aceasta este tipic carstică și deci foarte interesantă pentru această minunată activitate. Împreună cu Clubul de Speologie Avenul din Brașov a fost desfundat un sifon în cadrul unei ture de explorare.