Bilanțul lunii noiembrie 2019

Ca de obicei la munte luna noiembrie este una de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel alb. Mai exact ne-a permis să desfășurăm cele două tipuri de activități: ascensiuni de ’’vară’’ și de ’’iarnă’’.

În Bucegi am fost pe Valea Pietrelor din Bucșoiu (vale nordică, sălbatică și accidentată),

Valea Seacă dintre Clăi și Hornul cu florile pentru acces în creasta Jepilor Mici și pe platoul Bucegilor.

Pe Valea Morarului am urcat la Vârful Omu și am coborât pe Valea Cerbului. Traseul a fost unul mixt (zăpadă și stâncă).

Tot în Bucegi au fost parcurse și trasee nemarcate (Brâul lui Răducu, Brâul Portiței) admirând natura încremenită în așteptarea iernii.

Împreună cu echipa Picior de plai am urcat pe vârful Lespezi (2522m) din Făgăraș pe un teren mixt specific începutului de iarnă sau, mai exact, sfârșitului toamnei.

Tot în zona sudică a Făgărașului, mai exact în Munții Ghițu, s-a urcat pe vârful Albina (1372m), un excelent punct de belvedere către marile vârfuri aflate mai la nord de acest punct.

Un traseu de trail running a urmat. Parcurgerea crestei principale a Munților Iezer-Păpușa pe ruta: Cabana Voina-Culmea Văcarea-Vârful Iezerul Mare (2464m)-Vârful Roșu (2469m)-Vârful Păpușa (2393m)-Culmea Grădișteanu-Cabana Cuca-Cabana Voina Datele statistice finale: 34 km, 8h, 2500m diferență de nivel.

Nu a fost chiar toată creasta principală a masivului, dar prezența zăpezii pe 70% din traseu, gerul, vântul și ceața ne-au îngreunat mult misiunea.

În sfârșit a venit și rândul iernii să se instaleze și am ales Retezatul ca destinație. Aici am urcat Vârful Peleaga (2509m), cel mai înalt din masiv, din două încercări. Viscolul și lipsa de vizibilitate, combinate cu zăpada mare, ne-au permis să urcăm în prima zi doar până în Cumătura Bucurei aflată la peste 2200m altitudine. Peleaga a fost urcată a doua zi cu efort considerabil. Au fost 3 zile superbe de iarnă autentică.

A urmat o ieșire în Bucegi unde am parcurs traseul Moieciu de sus-Refugiul Bătrâna-Colții Țapului-Șaua Strunga-Moieciu de sus. Cu aspect de Piatra Craiului, această zonă vestică a Bucegilor este extrem de pitorească și rar umblată iarna.

Am lăsat la sfârșit tura de speologie din Munții Perșani. Peștera Scoici din zona Vlădeni a fost ținta noastră. Nu este foarte dificilă, dar în subteran nimic nu este simplu, poate doar să te accidentezi. Satisfacțiile au fost pe măsura efortului și reies din fotografii.

Am participat și la întâlnirea tehnică AGMR (Asociația Ghizilor Montani din România) unde laolaltă cu colegii s-au discutat lucruri importante și au fost prezentate diverse noutăți în domeniu. Întâlnirea face parte din programul de dezvoltare continuă a ghizilor montani.

Am continuat cu pregătirea pentru a urma Școala Națională Salvamont alături de formația Salvamont Argeș. Pe parcursul a două zile au fost repetate tehnicile de salvare și am fost evaluați de colegii noștri.

Bilanțul lunii octombrie 2019

Cea mai frumoasă și cea mai stabilă lună de toamnă nu și-a dezmințit faima și nu și-a înșelat tradiția permițându-ne să fim foarte ocupați.

Au fost activități diverse, de fapt o continuare firească a lunii septembrie.

În cadrul mai multor ture de alpinism clasic am fost pe trasee în Bucegi (Valea Scorușilor, Valea Gălbenele, Valea Hornului, Valea Urzicii,

Valea Mălinului,

traversarea Acelor Morarului

Piatra Craiului (Valea Vlădușca, Brâul de mijloc)

dar și în Făgăraș (Muchia Vârtopel-Arpășel). Traseele au fost parcurse pe stâncă urcată, în condiții ideale.

Cu grupuri de turiști amatori de drumeții inedite am fost pe trasee din diverse masive. Piatra Craiului a prilejuit o tură deosebit de frumoasă pe traseul: Cabana Brusturet-Șaua Funduri-Creasta Sudică-Vârful La Om-Refugiul Grind-Cabana Brusturet.

În Bucegi ne-am plimbat prin zona Valea Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Cabana Diham. Un prilej deosebit de a admira culorile pădurii.

Cu Picior de plai am urcat pe vârfurile Moldoveanu și Viștea Mare pe ruta: Stâna Burnei-Lacurile Galbena cu coborâre pe Valea Rea. Tot împreună am parcurs un traseu solicitant, dar extrem de frumos în Postăvaru. Astfel, am ales pentru o zi de sâmbătă Spinarea Calului spre Vârful Postăvaru.

Duminica următoare am ținut un atelier de rapeluri și tehnici de coborâre pe coardă în Măgurile Branului. Participanții au învățat să utilizeze mai multe tipuri de dispozitive, dar și nodurile specifice alpinismului pe parcursul unei zile întregi.

Cu un grup de fotografi profesioniști din Polonia am petrecut o săptămână în zona satelor Măgura, Peștera, Predeluț, dar și în binecunoscutele Bran, Brașov și Râșnov. Am făcut și câteva trasee montane în Piatra Craiului și Munții Perșani (Vulcanul Racoș). Scopul călătoriei lor a fost realizarea de fotografii cu tema Viața la țară, tradiții și obiceiuri din Transilvania.

Spre sfârșitul lunii zăpada iarna a aruncat buzduganul și și-a arătat un pic colții. Am profitat la maximum de ocazia de a o întâmpina în Bucegi urcând Hornul cu Florile din Jepii Mici, dar și Brâul lui Răducu. S-a folosit echipament specific de iarnă (colțari și piolet), iar viscolul și vântul puternic au contribuit la farmecul turelor.

Un capitol special a fost ocupat de o nouă țintă pe care ne-am propus-o pentru următoarea perioadă. Mai exact pregătirea pentru a urma Școala Națională Salvamont.

În cadrul unor ieșiri didactice prieteni din formația Salvamont Argeș ne-au arătat tehnici specifice de salvare, noduri, amaraje, lansări, dar și utilizarea echipamentului (UT2000, scripeți, role etc).

Bilanțul lunii septembrie 2019

Toamna care a venit (în sfârșit!) nu a venit cu mâna goală ci cu vremea stabilă și plăcută atât de specifică anotimpului. Drept urmare ne-am concentrat pe câteva activități pe care le-am putut desfășura în această perioadă în condiții optime.

Alpinismul a ocupat prima poziție și l-am practicat în cele trei zone consacrate deja: Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș, din multitudinea de arii din Carpați în care ne putem cățăra.

Cu diverse grade de dificultate, expunere și spectaculozitate Bucegii reprezintă templul alpinismului românesc. Aici am ghidat pasionații acestui sport în ture precum: Hornul dintre fire-Valea Hornului-Valea Mălinului, Colțul Gălbenele, Valea Gălbenele firul principal-firul secundar, Valea Albă-Brâna Mare a Coștilei-Valea Priponului, Valea Coștilei.

Totodată am parcus zone mai puțin umblate din acest masiv cum ar fi porțiunea Văii Priponului cuprinsă între Brâul Prionit și Valea Cerbului sau Valea Hornului, ambele din Coștila.

Făgărașului i-am dedicat câteva ture în cuprinsul cărora am parcurs Muchia Negoiu-Lespezi, Pintenul Netedului și Muchia nordică a Buteanului. Creste de altitudine (se desfășoară la peste 2200-2300m înălțime) au rupt cumva rutina calcarului și conglometarului din zona Bucegiului. Cu probleme specifice și extrem de fotogenice a fost o plăcere pentru noi să le atacăm.

A mai fost și o ieșire de cățărare în Măgurile Branului în zona pitorească a Parcului Național Piatra Craiului.

Pentru că drumeția este un alt domeniu de activitate care ne preocupă intens i-am dedicat câteva ture. În Făgăraș am urcat câteva vârfuri interesante pe rute frumoase și spectaculoase. Vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2506m) prin Valea Sâmbetei, Vârful Cheia Bândei și altele au fost urcate pe o vreme superbă în care culorile toamnei au constituit decorul perfect.

Alt traseu parcurs a fost: Cabana Capra-Fereastra Zmeilor-Vârful Arpașul Mare-Șaua Podragului-Cabana Podragu-Vârful Vistea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m.

O drumeție cu tema turism cultural a ocupat o săptămână întreagă în cursul căreia am însoțit un grup de norvegieni în Piatra Craiului, Bucegi, Tâmpa. Partea istorico-culturală s-a concentrat asupra câtorva obiective: castelul Bran, castelul Peleș, castelul Cantacuzino, tur cultural în Brașov, tur cultural în București. Colaborarea a fost cu o cunoscută agenție de turism (WST).

O temă mai rar practicată este mountain biking-ul. Dar am găsit 2 zile și pentru așa ceva. Iată programul pe zile:

Ziua 1. Predeluț-Tohănița-Zărnești-Gura Râului-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii-Zărnești-Tohanul Nou-Predeluț

Ziua 2. Predeluț-Bran-Moieciu de jos-Cheile Grădiștei-Fundata-Moieciu de jos-Bran-Predeluț.

Colaborarea cu Picior de plai s-a materializat în două drumeții:

Cabana Voina-Valea Iezerului Mic (’’Prin Jepi’’)-Lacul Iezer-Vf. Iezerul Mare-Vf. Roșu-Culmea Văcarea-Cabana Voina și Cabana Babarunca-Poiana Tesla-Vf. Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

Continuăm și în luna octombrie cu alte și alte ture, activități de toate felurile.

Bilanțul lunii august 2019

Ultima lună de vară (calendaristic vorbind) a fost bogată în evenimente de tot felul. De la drumeții mai deosebite, la alpinism și colaborări cu firme partenere.

Însoțind grupuri mici sau uneori one by one am condus drumeți pe tot felul de trasee din Bucegi (Cabana Mălăiești-Brâna Caprelor-Vf. Bucșoiu-Vf. Omu-Creasta Țigănești-Lacul Țigănești-Cabana Mălăiești),

Piatra Craiului (Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul ”La Lanțuri”-Vârful La Om-Refugiul Grind-Zărnești), Făgăraș (Vf. Negoiu 2535m prin Valea Călțunului).

În Ciucaș am parcurs traseul nemarcat numit Coama Scurtă sau Cetatea Gropșoarelor deschis de noi cu ani în urmă și publicat în revista Munții Carpați. Vremea foarte ostilă (ploaie și vânt puternic) nu ne-au descurajat, aducând un plus de spectaculozitate zilei.

În cadrul câtorva ture de alpinism clasic am făcut traseele Traversarea Colților Morarului (Bucegi),

Padina lui Călineț-Brâul de sus-Vâlcelul cu fereastră (Piatra Craiului)

și Muchia Buteanu-Muchia Văiuga-Muchia Bâlii, Muchia Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica-Piscul Negru (Făgăraș). Acesta din urmă este una dintre cele mai lungi culmi sudice din Făgăraș. Primele trei sunt creste nordice, spectaculoase și aeriene.

La capitolul colaborări trecem întâi 4 tabere pentru copii cu Himalaya Travel. Acestea au fost astfel:

– 2 tabere la Plaiul Foii cu trasee de drumeție în Piatra Craiului și Tămașul Mare;

– 1 tabără la Cornățel (județul Sibiu) de echitație;

– 1 tabără la Râșnov (cățărare, drumeție).

Apoi a fost o tură deja consacrată: Vf. Negoiu prin Valea Călțunului în colaborare cu  Picior de plai. Grație unui grup extrem de puternic și hotărât a fost atins al doilea vârf din țară fără niciun incident în ciuda numeroșilor participanți.

Colaborarea cu firma din Croația Adrijana Znanje a presupus într-o zi urcarea pe Vf. Parângul Mare (2519m) prin Valea Roșiile (urmând apoi parcurgerea crestei principale până în Stațiunea Parâng). În continuare au fost două zile în Făgăraș pe ruta Bâlea Lac-Cabana Podragu-Vf. Vistea Mare (2527m)-Vf. Moldoveanu (2544m)-Valea Viștei-Complexul turistic Sâmbăta.

Am încheiat luna cu o tură de 3 zile în Făgăraș împărțită astfel:

Ziua 1: Cabana Bârcaciu-Cabana Negoiu-Cascada Șerbota

Ziua 2: Cabana Negoiu-Vf. Șerbota-Custura Sărății-Vf. Negoiu (2535m)-Strunga Doamnei-Strunga Ciobanului-Cabana Negoiu.

Ziua 3: Cabana Negoiu-Șaua Puha-Vf. Scara-Lacul Avrig-Cabana Bârcaciu

Așteptăm toamna cu temperaturile ei mai omenoase, culorile specifice și vreme mai stabilă.

Bilanțul lunii iulie 2019

Nu foarte diferită de luna iunie, adică tot capricioasă și ploioasă, iulie ne-a permis câteva ture frumoase și diverse.

Pentru alpinism am fost în Bucegi unde am parcurs traseele Traversarea Acelor Morarului, Creasta Padinei Crucii, Valea Gălbenele (coborâre pe firul principal și pe Hornul dintre fire).

Ceva trasee de drumeție am parcurs în Piatra Craiului. Aici am fost în mai multe ture străbătând rutele: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Traseul Lehmann, refugiul Diana-Padina Popii-Padina închisă-Refugiul Diana, Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul ”La Lanțuri”-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Padina Popii-Refugiul Diana-Plaiul Foii. Sunt trasee turistice, dar de dificultate medie spre ridicată la nivelul acesta.

În Bucegi am fost în zona de nord și am petrecut o zi pornind de la Cabana Mălăiești spre Brâna Caprelor-Vârful Bucșoiu-Vârful Omu-Culmea și Lacul Țigănești. În altă zi a fost parcurs traseul Tache Ionescu-Valea Glăjăriei ocazie cu care am întâlnit și un urs mare sub cabana Diham.

În Făgăraș am profitat de o fereastră de vreme bună și au fost urcate vârfurile Lespezi (2522m) și Cornul Călțunului (2510m), iar în colaborare cu Picior de plai au fost urcate vârfurile Mușeteica (2448m) și Piscul Negru (2244m) aflate pe o lungă muchie sudică a masivului.

Un traseu de trail running a fost traversarea masivelor Postăvaru și Piatra Mare pe ruta: Hotel Trei Brazi-Spinarea Calului-Poiana Trei Fetițe-Vf. Postăvaru-Drumul Șerpilor-DN1-Dâmbul Morii-Ocolire 7 Scări-Cabana Piatra Mare-Vf. Piatra Mare (1844m)-Poiana Pietricica-Drum Susai-Cioplea-Predeal. Datele statistice arată: 42,7 km, 8,31h, 2452m diferență de nivel.

Am lăsat la sfârșit tura din Alpi. Au fost urcate vârfurile Dome du Gouter (4304m) și Piton des Italiens (4003m). Ambele aflate pe ruta italiană a Mont Blanc-ului. Rută mult mai interesantă și mai tehnică decât ruta normală franceză. Urcarea la refugiul Gonella presupune o zi lungă de la 1500m la 3071m. Iar ziua de vârf însumează 1800m de urcat. Este, de asemenea, mult mai diversă decât ruta prin refuge du Gouter. Se străbate un ghețar foarte crevasat și apoi, după o zonă de mixt (stâncă-zăpadă) o creastă îngustă și aeriană.

Am investit puțin și în perfecționarea noastră urmând un curs de speologie (nivel TS1) în zona Munților Bihor. Au fost învățate și exersate tehnici specifice (urcare și coborâre în aven, echiparea peșterii, noduri specifice etc).

Bilanțul lunii iunie 2019

Prima lună oficială de vară am petrecut-o parțial tot pe zăpada care, grație iernii serioase, a mai rămas din belșug pe văile alpine din Bucegi. Toată luna iunie am căutat locuri prin care puteam să urcăm cu colțari și piolet. Am urcat sau coborât de mai multe ori Valea Gălbenele (firul principal și firul secundar), Valea Coștilei, Valea Priponului, Valea Albă, Valea Morarului, Valea Caprelor din Bucșoiu, Hornurile Mălăieștilor, Valea Bucșoiului, dar și câteva culoare fără nume de la obârșia Văii Cerbului.

Strecurându-ne printre ploi cu tunete și fulgere am reușit să parcurgem și alte trasee nemarcate și de alpinism din Bucegi (Traversarea Acelor Morarului, Creasta Balaurului sau Bucșoiul Mic, Creasta Văii Albe și Brâna aeriană).

Un alt punct important pe agenda lunii iunie a fost cățărarea pe stâncă pe care făcut-o în Cheile Râșnoavei și Măgurile Branului.

Ieșirea tradițională din Alpi de anul acesta a fost în Monte Rosa, Italia. Aici am urcat vârfurile: Punta Gnifetti (4559 m), Zumsteinspitze (4563 m), Ludwigshohe (4342 m), Pyramide Vincent (4215 m) și Balmenhorn (4167 m). Am trecut și pe la cabana aflată la cea mai mare altitudine din Alpi, cabana Margherita (4554m), aflată pe granița dintre Italia și Elveția.

Vremea a fost caniculară, ceea ce a atras după sine nu doar un mare disconfort, dar și multe capcane din cauza crevaselor și riscului de avalanșă. Soarele are acest efect de dublu-tăiș. Am evitat și minimizat orice pericol plecând foarte devreme de la bază și întorcându-ne la timp, înainte de a deveni prea periculos.

Pe la începutul lunii am profitat de ploile și topirea zăpezilor pentru a organiza o tură care a avut ca scop admirarea cascadelor din Bucegi. Am ales doar 6 dintre toate cele din masiv. Plecând din Poiana Țapului am vizitat în prima zi cascadele Urlătoarea, Spumoasă și Caraiman (de pe Valea Jepilor). A doua zi am dedicat-o cascadelor Horoaba, Doamnele și Obârșia. A fost o tură pentru fotografi, nu ne-am grăbit pentru a-i lăsa să dea frâu liber acestei pasiuni. Aceste cascade nu sunt nicicând mai frumoase ca primăvara sau la începutul verii, debitul apei fiind maxim.

Pentru a mulțumi și pe cei mai grăbiți care preferă alergarea montană am făcut un pic de trail running prin Bucegi și Leaota. Traseul a fost: Cabana Padina-Șaua Strunga-Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Vârful Duda-Vârful Leaota-Muntele Rătei-Cantonul Brătei-Cariera Lespezi-Cabana Bolboci. Cifrele care au rezultat sunt: 38,3km parcurși, 8.05h timp total, 2111m diferență de nivel.

Am incheiat luna ghidând un grup de turiști englezi în câteva drumeții prin locuri emblematice din Bucegi (Valea Mălăiești, Vârful Omu, Valea Țigănești, Brâna Caprelor, Valea Obârșiei, Valea Doamnele). O reală plăcere să mergi cu străini, ca de obicei. O încântare să privești prin ochii lor frumusețile munților noștri.

Bilanțul lunii mai 2019

Luna mai a fost pentru noi una activă, tranziția de la iarnă la vară, petrecându-ne-o pe munte, ca de obicei.

Chiar la începului lunii, mai exact de 1 mai, am fost plecați în vestul Meridionalilor. În Retezat am urcat pe vârful Păpușa (2508m). Viscolul din prima parte a turei ne-a zguduit un pic, dar e asumat faptul că mai este, la peste 2000m, o lună de iarnă. Mai ales pe unul dintre ’’optmiarii’’ României.

Retezatul mic ne-a așteptat cu vreme mai bună, astfel că am urcat pe Piatra Iorgovanului (2014m). Complet diferite ca aspect, cele două ramuri ale Retezatului (Mic și Mare), sunt alcătuite din calcare, respectiv granit, ceea ce contribuie la pitorescul zonei. Nu degeaba acest unic masiv este arie protejată și una dintre cele mai căutate și vizitate zone din Carpați.

Rămânând în vest ne-am mutat apoi în Parâng. Cheile Galbenului cu noile via ferrata, amenajate profesionist de Clubul Montan White Wolf, au fost ținta noastră. Am parcurs câteva trasee, gradual, de la rute simple la altele mai complexe. Este o activitate distinctă de cățărare care, chiar dacă folosește tehnici asemănătoare, rămâne o altă disciplină și presupune alt echipament.

Toată admirația pentru cei de la White Wolf. Se dovedește încă o dată că oamenii de munte nu sunt pe cale de dispariție.

Au urmat apoi câteva ieșiri de alpinism clasic în Piatra Craiului. Pe zăpada care a persistat încă prin cotloanele ferite, am parcurs Valea Vlădușca, Traseul Anghelide, Padina Șindileriei (firul integral, nu doar traseul marcat), traseul Deubel – Vârful La Om.

Strecurându-ne printre ploi și coduri meteo multicolore am urcat Valea Albă și am coborât Valea Priponului (integral, fâră retragerea clasică spre stână) în Bucegi.

În ambele masive am urcat la colțari și piolet, iar coborârile le-am făcut fie descățărând, fie în rapel.

A urmat o drumeție într-o zonă absolut particulară. Mai exact Munții Hășmaș pe ruta Bălan – Cabana Piatra Singuratică – Vârful Hășmașul Mare (1792m) – urcare pe Piatra Singuratică – Bălan. Munte foarte estetic, cochet și cu peisaj variat. De la stâncării la plaiuri pastorale acest munte are ce oferi. Este de vizitat.

Diversificând activitatea am alergat pe ruta Azuga – Piciorul Petru Orjogoaia – creasta Neamțului – Lacul Roșu – Valea Azugii – Azuga. Trail running de 48km, cu 1808m diferență de nivel în 8,45h. Este o altă activitate cu care ne ocupăm mai rar, dar cu entuziasm.

Două colaborări cu Picior de plai în Piatra Mare (Dâmbul Morii – traseul 7 Scări – Vârful Piatra Mare 1844m – Drumul Familial – Dâmbul Morii) și Munții Baiului (Sinaia – Valea Rea – Poiana narciselor – Zamora) au continuat seria traseelor de tradiție dintre firmele noastre.

Bilanțul lunii aprilie 2019

Aprilie însemnă primăvară la altitudini joase, dar sus iarna rămâne agățată de creste sau se ascunde prin cotloanele văilor alpine. Cu toată încălzirea globală certă din ultimii ani am profitat de un puseu de frig care a conservat zăpada veche și a adus alta proaspătă pentru câteva zile.

La începutul lunii am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului pe probabil ultima zăpadă ’’serioasă’’ din acest sezon. Am avut parte încă de cornișe și depozite care nu ne-au permis ocolirea niciunui vârf ci, din contră, ne-au obligat să urmăm creasta matematică. Am avut astfel cele mai autentice condiții de iarnă, doar ziua ceva mai lungă a făcut ca totul să ’’miroasă’’ a primăvară.

În Bucegi am parcurs de câteva ori muchia Padinei Crucii de care suntem foarte atașați. O creastă nebăgată în seamă din nordul masivului, dar dificil de parcurs în condiții de iarnă. Vremea a fost de fiecare dată aspră cu ninsori și vânt puternic, ceea ce a făcut ca traseul să fie cu adevărat interesant și solicitant.

Am urcat pe skiuri de tură la vârful Omu dinspre Mălăiești, coborând Hornul Mare și valea pe zăpadă grea și imensă. Diferența de nivel apreciabilă (1600m), cu plecare din Valea Glăjăriei și punct maxim Stația Meteo Omu, face din această vale un traseu deloc de ignorat. Hornul mare al Mălăieștilor a fost urcat la colțari și piolet, dând un iz de ski-alpinism turei.

Am avut și o colaborare cu ”Picior de plai”, parcurgând împreună traseul Cabana Silva – Muntele Roșu – Vârful Gropșoarele (1844m) – Vârful Zăganu – Cheia. A fost o drumeție frumoasă cu pasaje în care am folosit colțarii și am montat o balustradă de coardă pentru siguranța participanților.

Toate traseele de mai sus au fost decorate de bunul gust al acestui anotimp care a ținut să ne aștepte cu mii de brândușe, ghiocei, gențiene și alte floricele de primăvară.

Bilanțul lunii martie 2019

Dacă ar fi să rezumăm prima lună de primăvară și am avea la dispoziție doar un singur cuvânt am spune simplu: căldură. Nu mai este o noutate pentru nimeni rămas lucid că vremea este într-un proces de încălzire. Nu doar la noi în țară, ci peste tot. La munte ce făceam în anii 90 prin mai-iunie astăzi am ajuns să facem cu o lună, cel puțin, mai devreme.

Dar dacă stăm nostalgici nu ajungem nicăieri, așa încât ne adaptăm din mers, așa cum natura ne-a învățat din interacțiunile directe cu ea.

Am fost în câteva masive pentru diverse activități (încă) de iarnă: drumeție, alpinism, ski de tură, ateliere de inițiere etc.

Pentru amatorii de drumeție am organizat, împreună cu ’’Picior de plai’’ două ture de câte o zi în Munții Leaota (Piatra Dragoslavelor) și Bucegi (traversare Moieciu-Poiana Guțanu-Poiana Gaura-Șimon). Primăvara, datorită altitudinii scăzute a traseelor, a fost în toi, iar participanții au putut admira poienile înconjurate de zăpadă, raiul brândușelor, ghioceilor și al altor flori de sezon.

O traversare în Ciucaș de la Cheia – Cabana Silva – Vârful Muntele Roșu – Vârful Gropșoarele – Vârful Zăganu – Cheia a fost un alt obiectiv încadrat la limită în categoria ’’drumeție’’.

Pentru cei mai avansați, care preferă alpinismul și care încă nu s-au săturat de iarnă, am parcurs de câteva ori creasta nordică a Pietrei Craiului sau am urcat direct pe vârful La Om (2238m) prin muchia Colții Găinii din zona Grindului. Piatra Mică a fost traversată și ea până când zăpada a dispărut aproape complet de pe această soră mai mică a crestei principale. În funcție de starea zăpezii s-a urcat sau s-a coborât pe traseele dinspre cabana Curmătura (Padinile frumoase, Lehmann, Turnul).

În Bucegi a fost urcat vârful Scara (2422m) prin Hornurile Mălăieștilor, admirând avalanșele căzute pe versanții văii, extrem de fotogenice și impresionante.

Au mai fost urcate în Făgăraș vârfurile Lespezi (2517m) și Cornul Călțunului (2510m).

Pentru că primăvara este un sezon prielnic formării avalanșelor am organizat un atelier de inițiere cu tematica acestora la Bâlea Lac. S-a învățat realizarea profilului zăpezii, măsurarea înclinației pantei, localizarea cu DVA-ul, sondarea și găsirea ’’victimei’’ îngropate. Au fost făcute și teste cu rucsacul ABS și multă teorie.

Două ieșiri scurte: una pe Valea lui Stan (Făgăraș) și cealaltă la cățărare în Cheile Râșnoavei (Postăvaru) au deschis puțin ușa sezonului fără zăpadă care va urma în curând.

Pentru ski de tură am optat din nou pentru Bucegi unde am avut parte de zăpadă excelentă parcurgând diverse zone din partea centrală a masivului. A fost coborât și urcat Plaiul lui Păcală, dar și alte culoare și văioage din zona Furnica-Piatra Arsă-Cocora.

Bilanțul lunii februarie 2019

Luna februarie n-am petrecut-o la gura sobei ci am fost la fel de activi ca în ianuarie, alternând skiul de tură cu alpinismul hivernal sau cu drumețiile pe rachete.

Creasta Pietrei Craiului a fost din nou ruta cea mai frecventată. Am strabătut-o de mai multe ori, fie integral (Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Funduri), fie pe tronsoane (Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase sau Vârful Turnu-Vârful Padina Popii-Traseul Lehmann). Am admirat cu respect cornișele uriașe și am urmat (pentru siguranță, dar și pentru plăcerea ascensiunii) creasta matematică, urcând toate accidentele crestei.

N-a fost uitată nici Piatra Mică. Am traversat-o de mai multe ori. Iar ea ne-a răsplătit cu priveliști deosebite asupra surorii sale mai mari sau ne-a pedepsit cu viscole și rafale de vânt. Un bun antrenament pe vreme rea pentru alte creste mai deosebite din Carpați și nu numai.

Într-una dintre parcurgerile crestei nordice am privit cu amuzament respectuos urmele unui urs care a traversat creasta principală prin zona dintre Țimbale și Clăile Căldării Ocolite, sfidând cele mai elementare norme de siguranță din punct de vedere al riscului de avalanșă. Dar cum probabil că are tot atâtea vieți precum pisica nu ne-am îngrijorat pentru el (sau ea?).

Ceva drumeție pe rachete am făcut în Iezer-Păpușa. Am urcat pe Culmea Văcarea și Vârful Iezerul Mare (2462m), pe Plaiul lui Pătru și Vârful Bătrâna (2341m). În Ciucaș au fost parcurse Cheile Cheiței și Culmea Muntele Roșu-Vârful Gropșoarele (1884m). Rachetele nu au fost suficiente, astfel că, din pricina gheții și a zăpezii dure (la -17 grade Celsius), am folosit cu succes colțarii.

Un pic de ski de tură a fost făcut în Bucegi (Uzina electrică Râșnov-Cabana Mălăiești-Hornul Mare și retur), dar și în Iezer-Păpușa.

Despre tura în Bucegi putem spune că am stabilit un record negativ propriu: din cauza zăpezii enorme am reușit ’’performanța’’ de a deschide drumul spre cabana prin valea Mălăiești în nu mai puțin de 6 ore.

În Iezer-Păpușa am parcurs pe skiuri traseele: Cabana Voina-Vârful Văcarea (2068m)-Vârful Cățunu (2306m)-Vârful Iezerul Mic (2383m)-Refugiul Iezer (2135m), Refugiul Iezer-Piciorul Iezerului Mare-Cabana Voina și Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna și retur.

Fratele mai mic și mai sudic al fratelui mai mare și mai nordic (Făgărașul), Iezerul și Păpușa, două jumătăți aproape egale, având ca punct de ’’echilibru’’ vârful Bătrâna, reprezintă un perfect teren pentru practicarea skiului de tură. Trebuie, însă, tratat cu respect pentru distanțele mari dintre punctele de interes, lipsa adăposturilor de altitudine (doar refugiul Iezer la 2165m, aflat într-o extremitate) și sălbăticia locurilor.

Despre refugiu putem spune că este unul dintre cele mai bine întreținute și amenajate din Carpați, grație Salvamontului și asociațiilor care au pus umărul la treaba asta.