A fost, da, iarnă pentru o zi. Cu tot ce trebuie: zăpadă, viscol, ger. N-am putut să ne abținem și am mers să vedem cu ochii noștri, să intrăm, chiar dacă știam că temporar, în sezonul care ne place cel mai mult. Am urcat pe Valea Morarului care ne-a primit cu ceață și zăpadă pulver în care intram până la șold, pentru ca sus să ne ia în primire un viscol puternic. Am ieșit cu fețele biciuite de acele de gheață pe Creasta Morarului și am coborât pe firele secundare ale Văii Cerbului prin zăpada afînată care ne trecea de genunchi. Vântul nu s-a potolit decât în zona de pădure din dreptul Văii Seci a Coștilei. Astfel, am parcurs mai mult de jumătate din traseu la minus -10 grade Celsius grație vântului puternic.
- Urme de urs
- Valea Morarului
- Valea Morarului
- Valea Morarului
- Bucșoiul Mic
Numeroasele urme de urs din zonele forestiere ale ambelor văi ne-au demonstrat că nu suntem singurii care preferă iarna. Câinele ’’împrumutat’’ de la Gura Dihamului ne-a însoțit întreaga zi, ca un partener fidel și experimentat. Am asistat și la o luptă pentru supremație între doi țapi de capră neagră. A învins cel mai matur, tânărul fiind aruncat cca. 12m în gol de pe o stâncă în zăpada mare și moale care i-a amortizat șocul. L-a trimis să mai ’’citească’’ teoria…
- Valea Morarului
- Valea Morarului
- Stația meteo Omu
- Valea Cerbului
- Valea Morarului și Creasta Bucșoiului
- Creasta și Acele Morarului
Am folosit practic echipamentul de iarnă (bocanci cu talpă rigidă, parazăpezi, colțari și piolet) fără de care n-aveam ce căuta pe acolo.
- Un prieten devotat și înghețat
- Viscol pe Valea Cerbului
La două zile după această ieșire ’’de iarnă’’, temperaturile au crescut și s-a topit 99% din zăpadă. Toamna a revenit în forță și noi am reluat turele de alpinim și drumeție specifice în acest anotimp.