Bilanțul lunii martie 2024

Și a venit primăvara! Sau cel puțin în teorie pentru că, în realitate, în afară de temperaturi mai ridicate a fost un început de lună cu zăpadă și viscol.

Toate acestea ne-au prins în Retezat, în cadrul unei ture care și-a propus vârfurile principale ale masivului (Peleaga, Păpușa, Bucura). Din păcate, vremea nu ne-a permis prea multe. Am reușit să urcăm de câteva ori în creastă și să ne mișcăm atât cât am fost în siguranță. Colaborarea cu Back to nature a fost și de data aceasta perfectă, în ciuda vremii ostile.

Am ”evadat” din Carpați la prietenii bulgari, mai pe scurt am schimbat lanțul muntos, trecând în Balcani. Alături de Back to Nature am realizat circuitul căldării Musala cu vârfurile Aleko (2713m)-Bezimenen-Musala (2925m)-Satan-Malka Musala (2902m)-Ireczek (2852m). O spectaculoasă tură de alpinism în condiții optime de vreme și zăpadă.

Am fost apoi în două ture consecutive în Piatra Craiului.

În prima am urcat pe Vârful Turnu și am coborât pe Hornul Găinii. O zăpadă grea și plină de apă, ceață și cam cald pentru început de martie, dar ne-am descurcat onorabil.

A doua zi am urcat din satul Peștera la Refugiul Grind, De aici, de la 1620m altitudine, am prins Muchia Colții Găinii și am atins Vârful La Om (Piscul Baciului), cel mai înalt din Crai. Retragerea am făcut-o pe aceeași rută. Fiind încă sezonul avalanșelor am evitat urcarea pe traseul de vară optând, ca de obicei iarna, pentru frumoasa culme care oferă în plus și peisaje mai ample spre Creasta Nordică și cea Sudică.

O altă realizare, de data aceasta în materie de dezvoltare profesională a fost ultimul pas înainte de a obține calificarea de leader de drumeție național. Modulul a avut loc în Munții Cindrel unde s-au dat probe practice (drumeție, orientare și bivuac), dar a fost și o recapitulare a celor învățate pe parcursului celor doi ani de curs (nivologie, asigurări în zăpadă etc). La final a fost și un examen teoretic, luat cu brio de colega noastră Andreea.

Au urmat câteva zile de ninsoare, binecuvântată am putea spune! A devenit ideal pentru schi de tură așa încât am venit cu alai în Bucegi. Pe partea Văii Ialomiței am făcut un circuit deosebit de frumos: Telecabina Peștera-Stâna Doamnele-Culmea Bătrâna-Vârful Bătrâna-Valea Bătrâna-Vârful Colții Țapului-Valea Bătrâna-drum pastoral-Stâna Doamnele-Telecabina Peștera.

Am atins și cele două vârfuri mai sus amintite, dar perlele zilei au fost coborârile prin zăpadă afânată și perfectă pentru schi off-piste.

Am rămas la Bucegi unde, tot pe zăpadă foarte mare, am parcurs un traseu clasic: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu și retur. Nu a fost o vreme deosebit de senină, mai exact nu am văzut nimic între Curmătura Hornurilor și Omu, dar urcarea a fost în condiții de zăpadă excelentă și am făcut-o, evident, pe ruta de iarnă de pe mijlocul Văii Mălăiești. Mai multe zone erau riscante și le-am ocolit cu grijă. Probabil în zilele care au urmat turei noastre a fost un spectacol al avalanșelor.

Am acordat apoi o zi unui training alături de Conservation Carpathia. A fost o recapitulare înainte de a începe sezonul tururilor ghidate în zona de proiect a fundației.

Ne-am întâlnit cu zimbrii pe Valea Dâmboviței, colonizați aici de câțiva ani și aflați acum în curs de adaptare.

Apoi am admirat barajele castorilor de pe aceeași vale, dar nici flora nu a fost lăsate deoparte. Astfel, am învățat o mulțime de lucruri noi despre conifere, foioase, tufișuri alpine și ciuperci.

A fost un curs practic, foarte util, în urma căruia ne vom prezenta mai avizați în sezonul care vine.

Ne-am rupt de lume două zile în Parâng. Am urcat pe Valea Jiețului la refugiul Agățat. Apoi de aici, de la 1700m altitudine aproximativ, am continuat pe Valea Roșiile și am atins Vârful Parângul mare (2519m) prin Muchia Pontul Roșu. Această creastă este un frumos traseu de alpinism, solicitant, dar relativ ușor, ferit de riscul producerii avalanșelor.

Urcarea pe vale am făcut-o pe rachete, ideale pentru mersul fără bătăi de cap prin zăpadă mare și necălcată. A fost un traseu lung, dar noaptea petrecută în condițiile perfecte oferite de Refugiul Agățat ne-a oferit odihna necesară pentru a-l aborda.

Am terminat luna cu mai multe ture în Piatra Craiului, în zona Crestei Nordice.

Prima a fost pe zăpadă foarte mare: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Închise-Vârful Padinei Popii și retur pe același traseu. Am urcat toate cele trei puncte de pe creastă bătând poteca prin nămeții proaspăt căzuți cu doar câteva zile înainte.

A urmat un clasic al drumeției de iarnă: traversare Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Cabana Curmătura. Evident cu plecare și revenire de la/la Fântâna lui Botorog.

A treia tură în zonă a fost pe vreme mai aspră, cu vânt puternic și ceață. Am urcat pe Valea Crăpăturii și apoi pe aceeași Piatra Mică pentru a coborî în Poiana Zănoaga. Am reușit să facem urme și pe acest traseu, efortul fiind foarte mare în acest caz, în ciuda traseului ușor.

A fost apoi o recunoaștere a zonelor în care urmează să venim la vară cu turiștii sub forma unui training organizat de Conservation Carpathia. Împreună cu colegii ghizi, dar și cu personalul Fundației mai sus amintite, am petrecut două zile utile la observatoare, dar și în alte zone ale proiectului.

Două zile una după alta am repetat același traseu, mai amplu și mai complex de data aceasta. Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura. Cu atenție și bazându-ne pe experiență am depășit toate dificultățile crestei principale, iar coborârea a fost în condiții sigure.

Bilanțul lunii februarie 2024

Februarie, cea mai scurtă lună a anului, nu s-a lăsat mai prejos decât celelalte și ne-a oferit o sumedenie de ocazii pentru a ne face meseria în cele mai diverse moduri posibile.

Patru zile au fost dedicate unui atelier de inițiere în alpinism, consacrat deja pentru noi. La Centrul Salvamont Padina, aflat acum în custodia Asociației Montane Carpați, am împărțit echilibrat timpul între teorie și practică. A fost, de fapt, al doilea atelier de acest gen din 2024.

Alături de Back to nature am arătat viitorilor alpiniști amatori: urcarea și coborârea pe pante de zăpadă (cu și fără colțari și piolet), frânarea (oprirea) căderii cu ajutorul pioletului, rapelul la stâncile de la Vărăria Mică. Au fost apoi abordate alte teme esențiale iarna: amarajele (asigurările) în zăpadă cu unul sau doi pioleți, dar și cu ajutorul ancorei. Nu am uitat nici de nivologie, avalanșe (căutarea cu DVA, sondarea și profilul zăpezii). Teoria a atins teme legate de echipament, riscuri și gestionarea lor, nodurile esențiale în alpinism etc.

Pe o zăpadă foarte meschină, dar măcar înghețată bocnă, am urcat în Bucegi un traseu improvizat ad-hoc. Din Valea Obârșiei sau Valea Ialomiței am urcat direct în Culmea Obârșiei pe un culoar abrupt la colțari și piolet. De pe Vârful Obârșia am coborât în Șaua cu același nume și apoi am atins Vârful Colții Obârșiei. De aici am coborât pe vale înapoi la Hotel Peștera. Această culme, tipică pentru zona interioară a Bucegilor, are și o nelipsită babă, o formațiune stâncoasă modelată de vânt, caracteristică Platoului și zonelor adiacente.

Am avut apoi câteva ture în Munții Baiului, în care am întâlnit diverse stadii ale iernii, de la viscol și ninsoare la vreme însorită și zăpadă puțină.

Prima a fost o traversare de la Bușteni la Azuga. Ruta: urcare pe Culmea Zamora și pe Vârful Băiuțul (1817m), continuare pe creasta principală până la cabana Popasul Uriașilor și coborâre pe Piciorul Sorica. Vremea a fost geroasă, dar plină de lumină și senin.

În a doua traversare am pornit din Azuga către Sinaia. Pe viscol cu vânt puternic și vizibilitate redusă am urcat vârfurile Dutca și Cazacu (1754m), apoi am coborât în Șaua Orjogoaia. De aici, vremea ne-a permis să vedem câte ceva și am pornit cu alt elan către Șaua Baiului și Vârful Baiul Mare, cel mai înalt din zonă, cu cei 1895m ai săi.

Am urmat creasta cu fidelitate și am mai trecut și peste vârful Drăgan și peste Piscul Câinelui (1650m). Din acest ultim punct al crestei am schimbat direcția către Valea Prahovei și am coborât pe lungul picior al Câinelui. Am intrat în pădurea de fagi seculari, precedați de plantații de zadă, și am trecut pe sub cabana Piscul Câinelui pentru a ajunge la Sinaia în zona gării.

Vechea pasiune, Piatra Craiului, nu ne-a lăsat să urcăm pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit din cauza zăpezii instabile și predispusă avalanșelor. Ne-am întors de sub lanțul de pe traseul de vară și am optat pentru o variantă mai sigură. Astfel, am urcat de la cabana Curmătura în Șaua Crăpăturii și am coborât pe valea omonimă. Zăpada a fost complet diferită față de versantul estic pe unde încercasem dimineața, aici, pe nord-vest, fiind mult mai înghețată și mai sigură.

A urmat și plăcerea supremă, schiul de tură! Am ales pentru această activitate Făgărașul, mai exact un ”optmiar” de peste 2500m, Vârful Lespezi (2522m).

Am avut o urcare de 1300m diferență de nivel din zona cabanelor de la Piscul Negru, aflate pe Transfăgărășan, urmată de o coborâre prin zăpadă acceptabilă de pe vârf înapoi în drum. Ruta a fost pe Piciorul Lespezi, sigur din punct de vedere al avalanșelor, tur-retur.

Am colaborat cu Romania Active pentru o tură de drumeție de iarnă în Piatra Craiului (Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog). A fost un circuit prin satele atât de pitorești de la poalele muntelui, care, în decor hivernal, par încremenite în timp.

Un masiv mic, dar aspru este Piatra Mare. Aici am abordat un traseu lung și foarte estetic. Urcare de la Dâmbul Morii pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor, unde am avut ceva emoții cu țurțurii imenși care spânzurau deasupra capetelor noastre. Am întâlnit Drumul Familial care ne-a condus către cabana Piatra Mare. Coborârea am făcut-o pe la Prăpastia Ursului în zona Canionului Șapte Scări, urmând poteca și drumul forestier către punctul de plecare.

Toate aceste ture ne-au pregătit echipele pentru un traseu de alpinism clasic: Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit am intrat în creasta principală. Am urmat-o, săpând urme și alegând ruta potrivită, către Vârful La Om (Piscul Baciului).

Pe acest parcurs se trece peste și prin Vârful Țimbalul Mare, Șaua Călinețului, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii sau Zbirii, Clăile Căldării Ocolite. Retragerea prin Colții Găinii la Refugiul Grind, apoi prin Prăpăstii către Zărnești, a fost lungă și chinuitoare, deși zăpada s-a prezentat bine la plecarea din creastă. Aceasta frumoasă tură de alpinism a fost realizată împreuna cu Back to nature.

A sosit vremea unui alt prieten fidel, Ciucașul. Plecarea a fost din Pasul Bratocea de unde am ajuns pe Vârful Ciucaș fără prea multă zăpadă, cu excepția unei urme de avalanșă masivă din zona Turnului Goliat. Coborârea pe același traseu ne-a adus, exact la apusul soarelui, înapoi la start. Culmea Bratocea, calea noastră de urcare, a fost liniștită și prietenoasă, ca în oricare altă zi din timpul săptămânii.

Am încheiat luna cu o altă tură în Munții Baiului, tot o traversare. De data aceasta am plecat din  Sinaia către Azuga. Urcarea pe la cabana Piscul Câinelui, pe piciorul Câinelui, trecerea peste vârfurile Baiul Mare, Dutca și Urechea și coborâre pe Culmea Sorica.

Nu știm ce ne va aduce luna martie în această iarnă atipică, dar ne punem mare nădejde în ceva căderi de zăpadă mai serioase și poate temperaturi mai scăzute.