Născut în Alpi, din al căror nume derivă, alpinismul presupune prezența în zona înaltă a zăpezii și gheții, dar și a terenului mixt zăpadă+gheață+stâncă într-un tot unitar ce face ascensiunea mai dificilă, dar și mult mai interesantă.
Cum în țara noastră ghețarii sunt inexistenți, se poate vorbi de alpinism în adevăratul sens al cuvantului doar iarna în munții în care acest mixt este prezent.
Unul dintre masivele în care iarna vine relativ devreme este Făgărașul. Caracteristice acestui munte sunt muchiile (de regulă nordice, dar nu numai) ascuțite și accidentate, cu diferențe de nivel importante și cu lungimi considerabile.
Echipa noastră deschide sezonul de iarnă cât de devreme se poate în fiecare an și conduce pe astfel de trasee alpiniști de toate categoriile.
Anul acesta, pe 20-21 octombrie, au fost parcurse muchiile Buteanului și Bâlei din zona centrală a Făgărașului pe zăpada proaspăt căzută și înghețată.
Pe un vânt de 50 km/h, tipic începutului de iarnă, pe frig pătrunzător și teren mixt (zăpadă, gheață, stâncă, fețe de iarbă) muchiile respective au fost urcate în două zile consecutive de o echipa de 2 persoane, echipate cu colțari, piolet și bocanci de iarnă. Nenumărate vârfuri și strungi înguste, creste aeriene și pasaje scurte de cățărare, toate combinate cu diferență de nivel și expunere – cam acestea sunt caracteristicile dominante ale unor astfel de trasee. În peisaj de iarnă, cu problemele specifice și echipamentul adecvat, sunt ture foarte frumoase și interesante.
Baza de plecare a fost cabana de lângă Lacul Bâlea care, fiind la peste 2000 m altitudine, este accesibilă cu telecabina sau cu mașina (în cazul în care drumul este deschis) și astfel ești scutit de mult efort și poti intra în zona alpină odihnit.
Muchia Bâlei și Muchia Buteanului sunt, astfel, unele dintre cele mai comode ture de iarnă din punct de vedere al accesului la baza traseelor.
Nu același lucru se întâmplă cu alte creste nordice la fel de celebre: Albota, Tunsului, Zănoaga, Viștea unde distanțele sunt mult mai mari, două zile nefiind decât rareori suficiente pentru a te apropia, a realiza traseul și a te și retrage în condiții de iarnă.
***
Pe 30 octombrie și 5 noiembrie, profitând de iarnă care se instalează încet, dar cert în Carpați, s-a mers în Bucegi unde a fost urcată Valea Seacă dintre Clăi. Traseu clasic de alpinism/carpatism pentru începatori (vara), in condiții de început de iarnă devine o tură interesantă pentru cei care doresc sa exerseze mersul cu colțari pe gheață subțire care acoperă stânca friabilă și/sau spălată, folosirea pioletului ca punct de sprijin în asperitățile pietrei, cățărarea cu bocanci de iarnă cu talpă rigidă pe stâncă etc. Un bun antrenament pentru turele din alte zone montane mai cu pretenții, Matterhorn sau Monte Rosa din Alpii italieni sau elvețieni, de exemplu.
Urcarea văii a durat 6 ore, fiecare mic obstacol fiind, din pricina condițiilor meteo, o provocare mai ușoară sau mai importantă. Săritori între 3-20 m, cu aspect de fisură, grotă sau față spălată trebuie trecute cu atenție, asigurările fiind uneori precare. Parcurgând deseori acest gen de traseu noi știm exact toate detaliile și astfel grupul merge în siguranță și se poate bucura de ascensiune.
Pentru cei neobișnuiți cu utilizarea echipamentului de iarnă (bocanci rigizi, colțari, piolet) pe mixt (zăpadă+stâncă+gheață) a fost o ocazie bună de a învăța ceva nou care le poate folosi în evoluția ulterioară ca alpiniști.
Numeroase alte trasee de acest gen sunt pretutindeni în Bucegi (văi si vâlcele alpine, creste și muchii), iar echipa noastră conduce de multe ori pe an tot felul de pasionați ai muntelui în acest teren de “joacă” care este leagănul alpinismului romanesc.
