Bilanțul lunii martie 2019

Dacă ar fi să rezumăm prima lună de primăvară și am avea la dispoziție doar un singur cuvânt am spune simplu: căldură. Nu mai este o noutate pentru nimeni rămas lucid că vremea este într-un proces de încălzire. Nu doar la noi în țară, ci peste tot. La munte ce făceam în anii 90 prin mai-iunie astăzi am ajuns să facem cu o lună, cel puțin, mai devreme.

Dar dacă stăm nostalgici nu ajungem nicăieri, așa încât ne adaptăm din mers, așa cum natura ne-a învățat din interacțiunile directe cu ea.

Am fost în câteva masive pentru diverse activități (încă) de iarnă: drumeție, alpinism, ski de tură, ateliere de inițiere etc.

Pentru amatorii de drumeție am organizat, împreună cu ’’Picior de plai’’ două ture de câte o zi în Munții Leaota (Piatra Dragoslavelor) și Bucegi (traversare Moieciu-Poiana Guțanu-Poiana Gaura-Șimon). Primăvara, datorită altitudinii scăzute a traseelor, a fost în toi, iar participanții au putut admira poienile înconjurate de zăpadă, raiul brândușelor, ghioceilor și al altor flori de sezon.

O traversare în Ciucaș de la Cheia – Cabana Silva – Vârful Muntele Roșu – Vârful Gropșoarele – Vârful Zăganu – Cheia a fost un alt obiectiv încadrat la limită în categoria ’’drumeție’’.

Pentru cei mai avansați, care preferă alpinismul și care încă nu s-au săturat de iarnă, am parcurs de câteva ori creasta nordică a Pietrei Craiului sau am urcat direct pe vârful La Om (2238m) prin muchia Colții Găinii din zona Grindului. Piatra Mică a fost traversată și ea până când zăpada a dispărut aproape complet de pe această soră mai mică a crestei principale. În funcție de starea zăpezii s-a urcat sau s-a coborât pe traseele dinspre cabana Curmătura (Padinile frumoase, Lehmann, Turnul).

În Bucegi a fost urcat vârful Scara (2422m) prin Hornurile Mălăieștilor, admirând avalanșele căzute pe versanții văii, extrem de fotogenice și impresionante.

Au mai fost urcate în Făgăraș vârfurile Lespezi (2517m) și Cornul Călțunului (2510m).

Pentru că primăvara este un sezon prielnic formării avalanșelor am organizat un atelier de inițiere cu tematica acestora la Bâlea Lac. S-a învățat realizarea profilului zăpezii, măsurarea înclinației pantei, localizarea cu DVA-ul, sondarea și găsirea ’’victimei’’ îngropate. Au fost făcute și teste cu rucsacul ABS și multă teorie.

Două ieșiri scurte: una pe Valea lui Stan (Făgăraș) și cealaltă la cățărare în Cheile Râșnoavei (Postăvaru) au deschis puțin ușa sezonului fără zăpadă care va urma în curând.

Pentru ski de tură am optat din nou pentru Bucegi unde am avut parte de zăpadă excelentă parcurgând diverse zone din partea centrală a masivului. A fost coborât și urcat Plaiul lui Păcală, dar și alte culoare și văioage din zona Furnica-Piatra Arsă-Cocora.

Alpinism februarie-aprilie 2018

A doua jumătate a iernii am împărțit-o între alpinism și drumeție pe rachete.

Vârful Urlea din Făgăraș a fost urcat în două zile de muncă prin zăpadă mare, cu o noapte petrecută la refugiul din Șaua Moșuleții. Cu apropierea pe rachete și finalul la colțari și piolet am urcat un vârf important din creasta principală a Făgărașului.

Ne-am mai îndeletnicit și cu un stagiu de inițiere în alpinism de iarnă la cabana Padina. Cu această ocazie participanții au învățat mersul cu colțarii și pioletul, utilizarea corzii,  rapelul, asigurările și autoasigurările, căutarea victimelor în avalanșe, dar și deplasarea pe rachete cu bețele de tură. Am făcut exerciții în Valea Horoabei, Șaua Strunga și Vârful Colții Obârșiei.

Un mic atelier despre avalanșe am organizat apoi în Valea Sâmbetei, zona fiind celebră pentru frecvența acestui fenomen natural despre care trebuie să știe fiecare montaniard și să-l respecte ca atare.

Cu ’’Picior de plai’’, cu care colaborăm cu succes de un an, am făcut drumeții frumoase de iarnă în Cozia (Vârful Ciuha Mare pe la Mănăstirea Stânișoara), Ciucaș (Vârful principal), Piatra Dragoslavelor din Masivul Leaota, dar și circuitul cheilor din Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Pisicii, Cheile Brusturetului, Cheile Dâmbovicioarei). În cadrul tuturor acestor ture de drumeție ne propunem să ridicăm nivelul participanților, nu doar să îi tratăm ca pe o turmă de clienți plătitori, iar noi să ne metamorfozăm în tăietori de bilete.

Nu ne-am ținut departe de creasta Pietrei Craiului, revenind de câteva ori în zona nordică a ei cu aceeași plăcere ca în fiecare iarnă.

Valea Mălăiești și Creasta Padinei Crucii au mai fost țintele noastre, ture deja devenite clasice și de tradiție pentru noi.

De curând, profitând că avalanșele au obosit, am urcat pe zăpadă dură Valea Colților și am coborât pe Valea Gălbenele, ture în Coștila, masivul cel mai cunoscut din Bucegi pentru multitudinea traseelor de alpinism.

1 mai în Făgăraș

Pentru că zăpada se topește în ritm galopant, am alergat să mai prindem ultimele rămășițe ale iernii cu ocazia nobilelor și relaxantelor sărbători de 1 mai.

În Făgăraș, mai exact in zona Bâlea, lumea se speriase de prognoza nu tocmai îmbietoare astfel că am avut parte de 3 zile de liniște și ski de tură.

Au fost parcurse pe skiuri văile Doamnele, Bâlea, Văiuga de pe versatul nordic, Capra și Fundul Caprei de pe versantul sudic, plus legăturile dintre ele.

Am văzut mai mult sau mai puțin ”în direct” avalanșele de primăvară atât de impresionante și de o frumusețe stranie. Practic fiecare culoar avea urme mai vechi sau mai noi de curgeri de zăpadă. Cea mai impreionantă era cea de deasupra cascadelor de gheață de la Bâlea care măturase tot versantul, o placă imensă ruptă și venită la vale.

S-a urcat și pe vârfurile Văiuga și Vânătarea lui Buteanu, ultimul fiind unul dintre “optmiarii” de 2500 m ai Făgărașului unde am intalnit urme de urs!

Zăpada umedă și grea ne-a îngreunat mult mișcarea, dar am luptat și am reușit să ne luam adio de la skiul de tură pe anul acesta într-un mod pe care l-am dorit cât mai muncitoresc cu putință. Doar a fost 1 mai…

Atelier despre avalanșe în Făgăraș

Fiind (încă sau de abia acum) “de sezon” am organizat în zilele 31 martie – 01 aprilie la Cabana Valea Sâmbetei un mini atelier despre avalanșe.

În prima seară am discutat câteva aspecte teoretice despre acest subiect, pentru a putea avea cât mai mult timp disponibil pentru exerciții practice în ziua următoare.

S-a vorbit despre: definirea termenului de avalanșă, clasificarea avalanșelor (după forma de plecare, după forma de curgere), mecanismul de declanșare a avalanșelor (forțele care guvernează fenomenul), situațiile de risc (tipuri de văi, înclinații de pante, tipuri de zăpadă, condiții antropice și naturale, condiții meteo și nivo), evitarea și minimizarea riscului.

Au urmat exemple concrete (fotografii, filme, relatări de cazuri reale) și trecerea în revistă a echipamentelor de salvare cunoscute până în prezent.

În ziua următoare a fost prezentat echipamentul minim pe care orice skior sau alpinist trebuie să-l aibă (și să știe să-l folosească!). Apoi s-au făcut exerciții practice: profilul zăpezii (straturi, teste de stabilitate, teste de compresie, tipuri de cristale), detectarea victimelor cu DVA-ul, localizarea exactă cu sonda (teste de recunoaștere a materialului sondat), săparea cu lopata și dezgroparea victimei.

Participanții s-au împărțit pe echipe și toate “victimele” au fost “salvate” în timp util.

Profitând de faptul că zona Sâmbăta este emblematică pentru declanșarea avalanșelor s-au putut observa diverse tipuri de curgeri deja declanșate, dar și unele zone din care urmează să ”plece” zăpada.

Deși a fost mult volum de informație, participanții au dovedit interes și dorință de a învăța și exersa, ceea ce a fost o plăcere pentru mine ca organizator.

Să sperăm că nu va fi nevoie ca informațiile oferite să fie aplicate vreodată practic.