Tag Archives: Cabana Ascunsă

Bilanțul lunii mai 2022

Posted on by

S-a terminat primăvara cu, poate, cea mai activă lună a acestui an. Nu cred că a lipsit nicio ramură a activităților noastre.

Prima tură, chiar de 1 mai, a fost o parcurgere a extremității sudice a Pietrei Craiului, creasta Pietricica. Pe ruta: Dâmbovicioara-Vârful Pietricica-Șaua Funduri-Brusturet, am urmat potecile acestui apendice extrem de pitoresc al crestei principale. A fost o tură lungă, cu diferență de nivel mare și distanță și mai mare.

Am profitat de sfârșitul sezonului avalanșelor (cel puțin în anumite zone) și am urcat Valea Colților (la colțari și piolet) pe o zăpadă impecabilă și am coborât pe firul secundar al Văii Gălbinele. Ambele văi din Coștila s-au prezentat diferit sub aspectul calității zăpezii, dar, din fericire, am putut coborî în rapel și am scutit mult efort.

În Piatra Mare, un masiv doar în aparență mic, am traversat muntele pe ruta: Dâmbul Morii-Poteca Țiganilor-Șirul Stâncilor-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Piatra Scrisă-Poiana Stânei Pietricica-Zona Cioplea. Am reîntâlnit caii de la stâna din Coada Pietrei Mari și ne-am bucurat că au rezistat cu bine iernii.

A urmat o tură scurtă, asta a fost tema. Am urcat la cabana Mălăiești și apoi la crucea din Padina Crucii. Menționăm că am lăsat un album ”România Sălbatică” la cabană pentru iubitorii de lectură.

Apoi am parcurs în trei zile apropiate același traseu, parcă pentru a-l aprofunda, dacă mai era nevoie! Urcare pe Padina lui Călineț, ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Canionul Ciorânga Mare-Brâul de sus-Vâlcelul cu smirdar-Vâlcelul cu fereastră.

Un clasic al Abruptului Vestic, deosebit de frumos și comod dacă prinzi zăpadă bună. La coborâre pe ultimele tronsoane am făcut rapeluri din ancorele puse tot de noi cu ceva timp înainte.

Au fost trei zile de eforturi, dar satisfacția a fost pe măsură.

Pentru a trece mai departe măcar o parte din cunoștințele și experiența noastră, organizăm episodic ture pentru familii cu copii. O așa ieșire a fost în zona Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Șaua Guțanu.

Cei mici au putut astfel să ia contact direct cu natura sub toate formele ei. Sperăm, de fiecare dată, ca făclia drumețiilor montane să ajungă de la noi către ei.

Ca și tura pe Pietricica și cea de mai jos se înscrie în seria traseelor de pregătire pentru Munții Atlas pe are o preconizasem la sfârșitul lunii. De data asta, am ales un alt traseu de anduranță: Bran-Culmea Clincea-Vârful Țigănești. Acest punct de peste 2200 m altitudine, este un loc de belvedere excelent către Bucșoiu, Scara și alte vârfuri înalte din Bucegi. Oferă, de asemenea, un parcurs sălbatic, tipic zonei brănene.

Pentru a rămâne, totuși, ancorați în anotimpul acesta al florilor, am organizat o nouă tură scurtă. De data aceasta în Făgăraș, zona Valea Sâmbetei-Fereastra Mare a Sâmbetei. Brândușe – pentru amatorii de flori, chilia Parintelui Arsenie Boca – pentru cei mai spiritualizați și piscurile făgărășene (Colțul Bălăceni, Slănina, Gălășescu, Cheia Bândei) pentru admiratorii de înălțimi.

A venit apoi și evenimentul mult așteptat de prietenii noștri cei mai buni.

Întâlnirea de anul acesta de Mini Border Collie Rally, în colaborare cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures), a fost marcată de deschiderea poligonului de antrenament pentru câini de la The Camp, Sohodol.

O tură de drumeție marca Piatra Craiului a ocupat o altă zi însorită: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. Ne-am bucurat să parcurgem fără multă zăpadă acest traseu pe care, altminteri, l-am tot făcut în această iarnă.

Ne-am reîntors la zăpadă și am parcurs Hornul Mare Mălăiești dus-întors de la cabană. Ne-am luat adio de la cornișele încă prezente, dar care dădeau vădite semne de oboseală.

Cu un grup mare de profesori de la British Council, împreună cu familiile lor și chiar cu trei câini veseli, ne-am plimbat pe traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei și retur.

Tot în cadrul antrenamentului pentru Maroc am fost într-o lungă tură pe Vârful Suru din Făgăraș. Urcarea a fost pe Culmea Moașei, pe la cabana Suru și apoi, traversând Căldarea Găvanu, am urmat o muchie directă către vârf. Deși nu are ”decât” 2281m, Vârful Suru este izolat în vestul Făgărașului, iar traseele spre el sunt lungi și istovitoare.

Am lăsat un nou album ”România Sălbatică” la cabană pentru cei dornici de carte.

Ne-am reîntors în Bucegi, la alpinism. Am urcat uriașa vale a Mălinului și am coborât pe Valea Priponului, inclusiv pe firul inferior aflat sub Brâul Priponit.

Un traseu pe care îl parcurgem frecvent iarna sau pe zăpadă, a fost ținta noastră pentru o zi superbă de sfârșit de primăvară: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa. Nu atât oferta Leaotei este tentantă la acest traseu, cât, mai ales, priveliștea Bucegiului vestic este copleșitoare.

Din nou pentru părinți și copii am revenit în Bucegi pe ruta de traversare: Căminul Alpin-Poteca Munticelului-Poiana Coștilei-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Gura Dihamului-Căminul Alpin. Poieni, luminișuri, peisaje spectaculoase, dar și o cabană primitoare au făcut din acest traseu lung o bucurie pentru toată lumea, cu mic, cu mare.

A venit vremea primei drumeții din luna mai pentru persoane însoțite de câini. În colaborare cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am ales Bucegii și tura: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Vârful Omu 2507m-Vârful Bucura 2500m-Culmea Doamnele-Stâna din Doamnele-Telecabina Peștera. Am avut cu noi border collie și alabay, dar s-au împăcat foarte bine și au făcut senzație la Omu, toată lumea vrând să facă poze cu ei.

Pentru a nu sta pe loc am urmat un curs de trei zile de prim ajutor în caz de accidente montane (și nu numai) la SMURD Târgu Mureș.

Sezonul cald a prilejuit și prima tură alături de Conservation Carpathia. Cu doi turiști britanici, pasionați de natură, am petrecut două nopți la observatorul Bunea din Făgăraș. Tura de drumeție a fost pe Valea și Piciorul Comisu, către observatoarele Comisu I și II și Vârful Lerescu.

Am avut bucuria de a vedea seara urs și mistreț, iar pe tot parcursul zilei zeci de păsări, insecte, amfibieni, dar și flori sau peisaje grandioase.

A venit și vremea turei anului: Munții Atlas, Vârful Toubkal. Cel mai înalt munte din Africa de nord, Djebel Toubkal 4167m, a fost urcat în două zile. Prima noapte a fost la Refugiul Tamsult, iar a doua la Refugiul Toubkal (Les Mouflons). Mai sus de această tabără am întâlnit zăpadă, penitentes (ace de gheață verticale), dar și zăpadă proaspătă.

Vârful a fost atins după 5 ore de urcare, în zori. Coborârea către satul berber Imlil (Imleel) a fost pe altă rută, ocazie cu care s-a putut interacționa cu localnicii atât de primitori și ospitalieri.

Au urmat alte două zile în Deșertul Merzouga, unde cămilele au fost de bază. Noaptea în cort, apusul și răsăritul printre și peste dune, liniștea întreruptă doar de chemările păstorilor sau de muzica tribală în surdină, au completat această experiență aproape inițiatică.

Valea Dadesh cu cheile și cetățile sale, dar și cu siturile fosilifere ne-au făcut să nu uităm niciodată Marocul.

Pe plaiurile noastre am urcat pe Vârful Scara 2422m prin Valea Ciubotea și am coborât pe Culmea Țigănești-Clincea. Zăpada din zona Turnurilor ne-a pus ceva probleme, dar cu colțari am trecut în siguranță.

Am încheiat o lună foarte plină cu o plimbare cu cățeii prin Leaota, plimbare în care am admirat și primii rododendroni înfloriți. Nici chiar ploaia de la final, care ne-a udat ciuciulete, nu a șters impresia unei ieșiri reușite. Traseul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur.

Bilanțul lunii februarie 2022

Posted on by

Luna cea mai scurtă a anului, februarie, a fost pentru noi plină de activități specifice sezonului de iarnă.

Ca să nu ne ieșim din formă am petrecut o zi superbă la Predeal la ski alpin pe pârtiile cu zăpadă foarte bună, ideală pentru exersarea diverselor tehnici.

O drumeție deosebit de frumoasă am organizat în Valea Bângăleasa și pe culmile domoale ale Moeciului de sus. Cascada Chișătoarea, Amfiteatrul Transilvaniei, dar și maiestuoasa priveliște a Munților Bucegi au fost ingredientele unei ieșiri de iarnă foarte reușite.

Zona sudică a Bucegilor a fost gazda unei ture de ski pe ruta cabana Bolboci-Vf. Lucăcilă și retur. Pentru cei care doresc o ieșire scurtă, de 4-5 ore, acest colț al Bucegiului este foarte potrivit. Cu o ocolire pe la cariera și Vârful Zănoaga, am continuat pe la stâna din Șaua Lucăcilă, am urcat pe vârf la aproape 1900m și am coborât spre stâna Lucăcilă și apoi la cabana Bolboci.

Zilele următoare au fost dedicate unui nou atelier de inițiere în alpinism cu baza la cabana Belvedere din zona Padina. S-au învățat și exersat urcarea/coborârea cu pioletul și colțarii, amarajele în zăpadă prin diverse procedee, frânarea/oprirea alunecării cu ajutorul pioletului, rapelul, principalele noduri etc. Au fost, de asemenea, prezentate cu noțiuni despre avalanșe.

Receptivitatea și apetența pentru învățare a participanților au compensat vremea potrivnică cu vânt puternic și ger.

Pentru că sezonul cald va veni la un moment dat, implacabil, am dedicat două zile unui training teoretic organizat de Fundația Conservation Carpathia. Au fost prezentate de către instructorii noștri informații detaliate despre zimbrii, lupi și castori (ale căror efective s-au înmulțit datorită grijii Fundației), dar și date tehnice despre zonă din punct de vedere tehnic (gps, localizare prin satelit, hărți digitalizate etc).

S-au trasat, de asemenea, și liniile directoare ale noului sezon turistic în care oaspeții din România și de peste hotare sunt așteptați pentru experiențe unice.

După aceste zile de relaxare am pornit într-o tură de forță care ne-a ieșit parțial. Intenția era să urcăm pe skiuri de tură pe Vârful La Om 2233m din Piatra Craiului pe ruta: Casa Folea-Șaua Joaca-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii. Vremea potrivnică cu viscol și ceață nu ne-a permis atingerea vârfului. Ne-am retras de pe la altitudinea de 2000m și am forțat o coborâre pe Valea Cheia de sub Grind la stâna din Grind. O tură îngreunată de zăpada moale și apoasă atipică pentru luna februarie.

A venit apoi rândul Pietrei Craiului să fie gazda unui atelier de alpinism de iarnă pentru avansați. Cu baza la cabana Șapte Crai am urcat în fiecare zi către traseele de pe versantul vestic. Principala activitate a fost cățărarea mixtă și ne-am ”desfășurat” în Vâlcelul cu fereastră, Padina lui Râie, Padina Închisă și zona Zaplazului. Au fost repetate și alte tehnici precum filarea, rapelul, traversarea, coborârea toate la nivel avansat. În ultima zi a fost efectuat un profil al zăpezii, ocazie cu care am recapitulat noțiunile despre avalanșe.

A urmat o zi practică în care am parcurs o porțiune din Creasta nordică a Pietrei Craiului. Am urcat prin Padinile frumoase pe Vârful Ascuțit 2135m și am urmat creasta matematică până pe Vârful Turnu 1913m. A fost doar prima dintre multele ieșire în această zonă care au urmat.

Nu am uitat nici de colaborarea cu Conservation Carpathia. Alături de ei am ghidat un grup entuziast într-o drumeție pe rachete de zăpadă în zona Poiana Tămaș-Vârful Tămașul mare. Am avut bucuria de a întâlni mica turmă de zimbrii care au fost recent eliberați în sălbăticie.

Rămânând la capitolul drumeție am profitat de o zi din timpul săptămânii pentru a urca Culmea Zamora și Vârful Baiul Mic din Munții Baiului. Zona este pustie în aproape toate lunile anului, dar iarna este cu precădere anotimpul cel mai liniștit.

Nu am uitat nici de prietenii noștri patrupezi cu care am urcat de la cabana Plaiul Foii la Refugiul Șpirlea și ne-am bucurat împreună de zăpada mare și ninsoarea densă.

Într-o zi cu viscol și vizibilitate redusă Creasta principală a Pietrei Craiului este foarte greu de parcurs cu clienți din pricina multiplelor dificultăți prezente.

De aceea noi optăm pentru un traseu care atinge creasta, dar nu expune echipa niciunui risc în caz de vânt puternic și vreme rea. Urcarea pe Vârful Turnu cu coborâre pe același traseu este o tură frumoasă de alpinism clasic în condiții de iarnă. Prezintă pe aproape tot parcursul ei condiții de mixt (zăpadă-stâncă-gheață) și se poate exersa mersul cu colțari și piolet pe teren variat.

Am încheiat luna cu o tură lungă și solicitantă. Plecând la 5 dimineața de la cabana Padina am parcurs traseul: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Vârful Bucura 2503m-Vârful Omu 2507m-Vârful Găvanele-Șaua Văii Cerbului-Vârful Colții Obârșiei 2480m-Vârful Obârșia 2405m.

Într-o tură de 11 ore ne-am menținut mult timp la peste 2400m altitudine, urcând câteva vârfuri celebre, dar și unele rareori atinse.

Bilanțul lunii noiembrie 2021

Posted on by

S-a mai terminat o toamnă cu încă un șir de ture foarte diverse și spectaculoase.

Am deschis balul cu o tură de alpinism în Bucegi în cursul căreia am amenajat cu ancore câteva săritori care aveau nevoie din zona Gălbinele. Am parcurs Hornul dintre fire-Valea Gălbinele firul principal-Valea Gălbinele firul secundar. Au fost echipate obstacolele pentru rapel, montând stații sau schimbându-le pe cele vechi și nesigure.

Tura de drumeție a lunii a fost în Munții Mehedinți și Munții Cernei. Pe parcursul a 4 zile au fost parcurse în decor de toamnă târzie zone precum: Peștera lui Șerban, Cheile Țăsnei, Cheile Prisăcinei, Cheile Fueroaga Mare, Poiana Beletina, Am admirat Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, Ogașul Ineleț și satul Ineleț. Am urcat și pe Vârful lui Stan, cel mai înalt din Munții Mehedinți, dar și vârfurile Domogledului.

Nimic nu se compară cu Valea Cernei văzută de sus, de pe culmile munților. Ultimul bastion al Carpaților Meridionali, Munții Cernei-Mehedinți sunt ca o recapitulare a tuturor grupelor componente ale acestui lanț.

Pe o vreme foarte închisă și rece am parcurs în Piatra Craiului Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu smirdar-Canionul Ciorânga mare-Brâul de sus-Vârful Ascuțit-Brâul Ciorânga Mare-Cabana Ascunsă. Clasic al abruptului vestic, este o tură complexă cu săritori, traversări expuse și final în celebrul traseu recent marcat, cale de intrare a primilor exploratori de la începutul secolului XX ai masivului. Ceața și întunericul ne-au pus la încercare simțul de orientare pe porțiunea de pădure, dar am ieșit cu bine la capăt.

Profitând de prima ninsoare din Piatra Craiului am ieșit cu cățeii la un mic antrenament în Prăpăstiile Zărneștilor și spre cabana Curmătura. A fost o nebunie totală pentru ei, mai ales pentru Enya care a văzut zăpadă pentru prima dată în viața ei. Rețeta ideală pentru a dormi bine (și ei, dar și noi).

Iarna părea că se instalează și ne-am gândit să o întâmpinăm cum se cuvine. În zona văii Gălbinele am urcat Hornul dintre fire, am traversat în firul principal al văii pe care am coborât în rapeluri succesive. A fost o tură lungă și delicată, zăpada neacoperind complet obstacolele, pe care le-a făcut astfel mai dificile decât în condiții de vară.

În ziua următoare ne-am mutat în Caraiman unde am urcat Vâlcelul Înspumat pentru a coborî pe Valea Spumoasă. Dacă primul este ușor, fără dificultăți tehnice, doar pantă mare și obositoare, cea de a doua este o succesiune de săritori verticale, surplombante și umede.

Amenajând cu ancore traseul am coborât în timp dublu față de normal, dar am lăsat măcar ceva posterității. Săritoarea lui Magheru, un perete de 90m, a fost coborât în trei rapeluri. A necesitat și o regrupare în perete.

Cu Transfăgărășanul închis, zona Bâlea am găsit-o liniștită și cuminte. Am urcat în Șaua Netedu și am parcurs Muchia Nordică a vârfului Vânătoarea lui Buteanu pe o stâncă curată, pudrată de zăpada fină a sfârșitului de toamnă. O tură scurtă (plecarea de la 2000m și urcarea doar până la 2500m), dar intensă.

A urmat o sâmbătă în care am urcat cu un grup foarte omogen și bine pregătit pe Vârful Leaota (2133m). Traseul a fost: cabana Brătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota-cabana Brătei și l-am realizat în colaborare cu Picior de Plai. Noutatea a fost că am fost însoțiți de cei doi câini border collie (Scott și Enya) de prestația cărora suntem foarte mândri.

Tot pe un praf de zăpadă, dar ceva mai consistent de data aceasta, a fost realizat și traseul: Plaiul Foii-Brâul Ciorânga mare-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura-Zărnești.

Un apus de soare unic pe Creasta Nordică a răsplătit din plin strădania participanților. Traversarea Pietrei Craiului de la vest la est nu poate fi un traseu ușor din punct de vedere fizic, așa încât necesită o foarte bună pregătire individuală și o bună strategie colectivă.

Canionul Orății, detaliu bijuterie al Pietrei Craiului din zona sudică (Valea Dâmboviței), a fost obiectul a două ture apropiate ca dată. Cele zece-douăsprezece rapeluri au fost un bun exercițiu pentru cei începători în ale alpinismului.

Revenirea la punctul de plecare este foarte plăcută, poteca însoțind ulițele satului Podul Dâmboviței și apoi trecând pe lângă ruinele Cetății Oratia.

N-am întors în Bucegi pentru a parcurge Canionul Horoabei. Ieșirea în creasta vestică a fost un prilej de a admira încă o dată Șaua Strunga, o destinație pentru viitorul ski de tură.

Nu putea să lipsească și o drumeție pentru persoane și căței în Munții Leaota. Ruta aleasă a fost:  Dragoslavele-Vârful Albescu-Vârful Cioara. Colaborarea cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures a adus împreună border collie, kangal și câțiva câini de vânătoare deosebit de prietenoși.

O plimbare pe o vreme rece, dar foarte senină ne-a purtat spre Măgurile Branului. Însoțiți de Scott și Enya am urcat spre vârful Prislop prin poienile părăsite de stânele atât de active vara.

Probabil ultima tură fără zăpadă sau dinaintea iernii a fost parcurgerea Brâului Gârbovei sau Polițelor Mărtoiului. Această panglică naturală se desfășoară pe versantul estic al Pietrei Craiului între Padinile frumoase și Muchia Colții Găinii. În zona de pădure l-am pierdut de mai multe ori, dar acest fapt a făcut traseul mult mai palpitant pentru că am parcurs în urcare și coborâre diverse vâlcele și hornuri foarte interesante.

Am coborât la limita întunericului pe Șiștoaca Baciului, un imens culoar de avalanșă care pornește din Creasta Nordică (zona Clăilor) până în poiana Vladușca (zona La Table).

O tură pe care o facem anual în această perioadă este cea care leagă văile Mălăiești și Țigănești într-un mod inedit. Urcarea pe Hornul Mic din Mălăiești și coborârea pe Hornul Mare din Țigănești este o tură de început de iarnă sigură, dar foarte solicitantă.

Am încheiat luna cu repetarea turei pe Vâlcelul Înspumat și Valea Spumoasă. Condițiile au fost mult mai dure, cu ger, ploaie înghețată și vânt puternic. A fost special aleasă pentru că la peste 2000m altitudine era un veritabil uragan. Profitând de ancorele nou instalate de noi cu puțin timp în urmă am reușit parcurgerea traseului fără dificultăți.

Suntem în așteptarea iernii care va veni cu noi aventuri pe care le vom descrie pe scurt aici la fiecare sfârșit de lună.

Bilanțul lunii iulie 2021

Posted on by

Pe măsură ce vara a avansat ploile s-au mai rărit și am putut și noi să ne desfășurăm activitatea în condiții aproape optime.

A fost o lună extrem de plină din punct de vedere al programului, fiind prezente mai mult sau mai puțin toate tipurile de ture pe care noi le avem în portofoliu.

Le luăm pe rând în ordinea în care s-au petrecut.

Am debutat cu o tură în Piatra Craiului, clasică pentru traseele nemarcate cu caractere alpine. Ruta Poiana Coțofenei-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Scara de fier-Izvorul lui Orlovski. Ploaia ne-a dat mult de furcă, dar am reușit să o scoatem la capăt cu succes. A fost un traseu în circuit de la cabana Plaiul Foii.

Mini Border Collie Rally a durat două zile pline de tot felul de activități pentru oameni și câini. Colaborarea cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures) a avut în program drumeție în zona Bran Poarta-Șimon, dresaj, ateliere de prim ajutor, dar și multă joacă și distracție pentru micii noștri prieteni fideli. Am dormit la cort, oameni și căței, în Sohodol la The Camp. Loc de un pitoresc inegalabil, tipic Țării Branului.

Tot în Bucegi am urcat vârful Lancia din muntele Gaura. Acest minunat vârf de 2288m, izolat și puțin cunoscut se află în afara traseelor marcate, fapt ce îl face și mai interesant pentru noi. Circuitul care l-a vizat a fost: urcare pe muchia Clincea-Țigănești, ascensiune pe vârf și coborâre pe Valea Ciubotea. Ambele au avut ca punct de plecare și sosire satul Bran Poarta.

Am repetat apoi tura din Piatra Craiului (Poiana Coțofenei-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Scara de fier-Izvorul lui Orlovski). De data aceasta, muntele ne-a tolerat și a fost mai amabil, permițându-ne, datorită vremii frumoase, să ne întoarcem și cu câteva imagini.

Două săptămâni am petrecut apoi în Retezat, alături de copiii din tabăra Himalaya Travel. Este aproape o tură tradițională pentru noi încă din 2014.

S-au urcat vârfurile Custura Bucurei, Păpușa 2508, Peleaga 2509m, Bucura, dar și Drăgșanu din Retezatul Mic. Lacurile Lia, Ana, Viorica, Florica, Bucura și apoi Tâul Porții, Tâurile din Valea Rea, Tâurile Custurii ne-au făcut să ne reamintim că Retezatul este ”Uriașul cu ochi albaștri”.

Cu baza în Poiana Pelegii au fost realizate ture în circuit sau dus-întors pe același traseu. Cabana Buta a fost o altă țintă a noastră ca să nu ne sălbăticim de tot.

O altă tură pentru persoane însoțite de câinii lor am organizat în acest timp în Bucegi. A fost urcarea din satul Șimon către Poiana văii Gaura, atingerea punctelor Cascada Moara Dracilor și Cheile Gaurei cu retur pe același traseu. Evident a fost o nouă colaborare cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures).

Nu puteau să lipsească drumețiile alături de Picior de plai.

În Munții Făgăraș a fost ascensiunea pe vârful Mușeteica (2448m) și vârful Piscu Negru (2244m).

În Piatra Craiului am traversat masivul pe ruta: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Destul de solicitante, ambele trasee au pus la încercare participanții, dar organizarea ireproșabilă și condițiile meteo ideale au fost decisive pentru reușita turelor.

La capitolul drumeție ne mai ”lăudăm” cu o integrală a crestei Masivului Iezer-Păpușa în buclă de la cabana Voina. Traseul a fost: Cabana Voina-Culmea Văcarea-Vârful Iezerul Mare (2464m)-Vârful Roșu (2469m)-Vârful Bătrâna-Vârful Păpușa (2393m)-Culmea Grădișteanu-Găinațu Mare-Cabana Voina. Au fost două zile inegale ca efort, prima fiind ceva mai scurtă pentru a petrece noaptea la Refugiul Iezer.

Păstrez un capitol special pentru colaborarea cu Fundația Conservation Carpathia (FCC).

Pe parcursul a 6 tururi (desfășurate pe durata a două până la patru zile) turiștii străini (austrieci, germani, olandezi etc) au putut observa urși, zimbrii, vulpi, cerbi, mistreți și păsări de pradă în zona sudică a Făgărașului.

Sunt experiențe unice pentru cineva care iubește cu adevărat natura. Pozele sunt grăitoare în acest sens.

Bilanțul lunii iunie 2021

Posted on by

Cum altfel putea începe vara decât cu o tură de iarnă? Pentru că pe 2 și 3 iunie exact așa a fost!

2 iunie – o tură de alpinism în Piatra Craiului pe ruta: Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu smirdar-Canionul Ciorânga mare-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase. O traversare de la vest la est, cu plecare din Plaiul Foii și coborâre la cabana Curmătura.

A doua zi (3 iunie) am parcurs un alt traseu în același masiv, tot în condiții de iarnă: Cabana Curmătura-Padinile frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Vârful Turnu.

Ambele ture au fost efectuate cu echipament specific sezonului (colțari, piolet, ham și cască). Au fost parcurse în condiții de vreme dură, cu ceață și viscol în zonele de creastă.

A urmat o tură de drumeție în nordul Munților Ciucaș (Valea Dălghiului-Mâna Dracului-Vârful Ciucaș-Șaua Tigăilor-Turnul Goliat-Șaua Teslei-Valea Dudului-Valea Dălghiului). Formațiunile stâncoase ale acestui mic, dar pitoresc, masiv sunt atracția principală, iar sălbăticia zonelor parcurse este greu de descris în cuvinte.

Un weekend l-am dedicat apoi pregătirii cu Formația Salvamont Argeș. S-au repetat câteva tehnici și manevre de coardă, am făcut exerciții și antrenamente comune.

O tură de alpinism și drumeție pe trasee nemarcate în Piatra Craiului a urmat itinerariul: Plaiul Foii-Poiana Coțofenei-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Scara de fier-Izvorul lui Orlovski-Plaiul Foii. Coborârea de la Malul Galben a fost directă, prin două rapeluri.

Cu Picior de plai am însoțit un grup de pasionați ai drumeției pe ruta: Dragoslavele-Vârful Albescu-Vârful Cioara-Dragoslavele. Ploaia care a durat 3 ore nu ne-a descurajat și am fost răsplătiți în a doua jumătate a zilei de o vreme senină și caldă.

Cotloanele rar umblate ale Leaotei, dar și frumusețea caselor tradiționale din Dragoslavele au contribuit ambele la o experiență inedită.

A venit rândul unui alt mic masiv vecin cu Făgărașul. Munții Ghițu, un satelit sudic al marilor munți amintiți mai sus, oferă perspective minunate și unice asupra zonelor înconjurătoare de pe micile sale vârfuri sălbatice. Așa este și cazul vârfului Albina de numai 1373m, dar care, prin poziția sa, este un adevărat punct de belvedere.

Vremea extrem de ploioasă caracteristică lunii iunie ne-a chinuit un pic pe traseul Hotel Peștera-Valea Obârșiei-Vârful Omu și retur. Însă reprizele de ploaie rece, vânt puternic și ceață deasă nu au umbrit deloc frumusețea excursiei. Cascada Obârșiei este spectaculoasă în acest sezon, de asemenea.

Sudul Pietrei Craiului, mai exact ultimul brâu din șirul Brâul Ciorânga Mare-Brâul de mijloc-Brâul Roșu a prilejuit întâlnirea cu această zonă mult mai puțin frecventată, cu multe pasaje aeriene și pustietăți parcă neatinse de om.

Retragerea a fost prin poienile și pădurile Tămășelului și ale Curmăturii Foii.

Colaborarea cu Fundația Conservation Carpathia (FCC) a umplut câteva zile de observare a faunei și florei din zona sudică a Făgărașului. Suntem mândri că putem pune umărul la protejarea mediului sălbatic, iar animalele din ariile de care ocupă fundația (urși, zimbrii, vulpi etc) sunt extrem de relaxate și sănătoase.

Am revenit pentru o zi în Abruptul Ialomițean al Bucegilor urcând din nou Valea Obârșiei (Ialomiței), dar fără a mai atinge Vârful Omu. Coborârea am optat să o facem pe Valea Șugărilor, fir paralel, dar nemarcat și mult mai puțin cunoscut.

Unui scurt antrenament cu Scott pe Măgurile Branului i-am alocat o zi alături de FPOA. Căldurile excesive am chinuit atât căinii cât și oamenii transformând plimbarea într-o tură de forță.

Și, pentru că rododendronul este în această perioadă la apogeul înfloririi, am ales un traseu în care pot fi admirați cu ușurință. La limita dintre masivele Leaota și Bucegi, ruta Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Moieciu de sus este un adevărat el dorado al amatorilor de fotografii cu aceste plante deosebit de frumoase.

Și pentru că pe firele văilor zăpada mai persistă încă grație iernii generoase, am organizat o tură de alpinism în Bucegi cu urcare pe Valea Bucșoiului și coborâre pe Valea Morarului. Pentru că partenerul a fost foarte bine pregătit am reuțit să realizăm tura în 6 ore. A presupus peste 1400m diferență de nivel și pasaje tehnice de dificultate medie.

Am încheiat prima lună de vară în Făgăraș unde cam așa s-au desfășurat lucrurile:

Ziua 1: Cabanele din zona Piscul Negru-Valea Călțunului-Lacul Călțun-Strunga Doamnei-Vârful Negoiu (2535m) și retur.

Ziua 2: Cabana Capra-Valea Fundul Caprei-Fereastra Zmeilor-”La trei pași de moarte”-Vârful Arpașul Mic (2461m) și retur.

În zona dintre Portița Călțunului și Strunga Doamnei, dar și pe mici pasaje după Strungă am utilizat colțari pentru a trece limbile de zăpadă înghețată.

Bilanțul lunii ianuarie 2021

Posted on by

Anul 2021 a debutat cu multă zăpadă, aspect care ne-am dori să fie caracteristic tuturor lunilor de iarnă. Au fost nu doar ninsori abundente ci și ger puternic. Împreună cu episoadele în care soarele a fost prezent, toate elementele au condus la condiții excelente pentru activitățile noastre.

Ca de obicei le iau pe rând, detaliind succint fiecare tură în parte, după specificul ei.

Skiul de tură, care ne ocupă o bună parte din sezonul iarnă-primăvară, s-a desfășurat pe parcursul mai multor ieșiri în Bucegi și Munții Baiului.

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Vârful Lucăcilă – Stâna Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci

BUCEGI – Pârâul Rece – Cabana Steaua – Șaua Baiului și retur

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Vârful Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Stână Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci și Cabana Bolboci – Plaiul Mircea – Valea Mircii – Cheile Tătarului – Cabana Bolboci (două zile consecutive)

MUNȚII BAIULUI – Castelul Cantacuzino – Culmea Zamora – creasta principală – Vârful Urechea – Piciorul Sorica – Azuga

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Valea Limbășelul Mic – Valea Limbășel – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii – Stâna Clăbucetul Azugii – Complex Susai – Zona Cioplea (24km)

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Complex Susai – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii și retur (19 km)

A fost evitat riscul de avalanșă mergându-se numai pe muchii, creste și plaiuri alpine. Coborârile prin zăpadă pulver au fost un deliciu, inclusiv pădurea fiind ”skiabilă” în această perioadă.

Au fost ture în circuit, traversări sau pur și simplu tur-retur pe același traseu. Au fost atinse vârfuri și parcurse văi cu sau fără drumuri forestiere.

Alpinismul de iarnă a avut ca arenă Munții Bucegi și Piatra Craiului.

Urcarea pe Vâlcelul cu fereastră, cu coborâre pe același traseu în rapeluri succesive, este deja o tură de tradiție pentru noi. Se poate desfășura chiar și în condiții mai dure de vreme, nefiind o vale care iese în creasta principală a Pietrei Craiului. Se pretează la utilizarea a doi pioleți tehnici, iar condițiile sunt mixte (zăpadă-stâncă-gheață).

Un alt ”clasic” al Craiului a fost urcarea pe Vârful Turnu din creasta nordică. Primul vârf care iese din pădure are un parcurs accidentat, plin de provocări alpine (hornuri, brâne, traverseuri). Se pot utiliza lanțurile de pe traseu, dar și așa este redutabil mai ales pentru cei care acum încearcă senzația de a se cățăra pe stâncă cu colțarii și pioletul.

În Bucegi am urcat pe Vârful Omu pe o rută lungă și consacrată: Hornul Mare al Mălăieștilor. Pornind din Valea Glăjăriei, trecând de cabana Mălăiești și continuând prin căldările glaciare, apoi prin Horn și, în final, pe creasta Scara – Omu traseul se desfășoară pe 1600m diferență de nivel. În afară de aspectul acesta, care reclamă condiție fizică peste medie, pasajele mai tehnice (urcarea și coborârea pe Horn, traversarea către prima căldare glaciară) cer și o pregătire tehnică bună și echipament adecvat.

Drumețiile de iarnă, o bucurie pentru cei care iubesc acest sezon curat, ne-au ocupat restul timpului.

În Ciucaș a fost parcursă de mai multe ori Culmea Bratocea către Vârful Ciucaș cu diverse variante de coborâre. Fie spre cabana Ciucaș, fie pe traversarea de sub Tigăi s-au parcurs zone spectaculoase. A fost urcat și Vârful Bratocea, mai rar atins de cei care ajung în zonă.

Piatra Craiului a fost și ea obiectul unor frumoase drumeții. Mai tehnice decât în alte masive (doar este vorba de unul dintre cele mai dificile masive din Carpați!) traversarea Pietrei Mici (din Poiana Zănoaga către cabana Curmătura și invers) sau Valea Crăpăturii au pus amatorii de drumeții la încercări similare cu cele din turele de alpinism de nivel începători pe pasaje scurte, dar grăitoare.

Toate turele de drumeție enumerate mai sus au fost realizate cu echipament specific turelor de iarnă (colțari, piolet și obligatoriu bocanci de iarnă cu talpă rigidă)

Alte plimbări ușoare, adaptate la condițiile meteo din acel moment, am mai făcut la cabana Valea Sâmbetei (Munții Făgăraș), Schitul Colțul Chiliilor (Piatra Craiului), Cabana Diham-Șaua Baiului (Munții Bucegi). Nu s-a putut mai mult și am preferat să oferim clienților noștri șansa de a se bucura de natură în condiții sigure, în acord cu vremea de afară (ceață, ninsoare puternică, viscol pe creste).

Când ne-a fost permis și s-au întrunit toate condițiile am traversat pe o porțiune creasta principală a Munților Baiului pe ruta: Posada – Refugiul Florei – Vârful Răzoarele – Vârful Mierlei – Valea lui Bogdan – Posada.

Aceasta tură a fost făcută cu ajutorul rachetelor de zăpadă, echipament care se impune de la sine în condiții de zăpadă mare, în care piciorul intră altminteri până peste genunchi, făcând înaintarea un calvar și putând rata complet o tură.

Încercăm să le oferim celor care vin cu noi diverse tipuri de activități, în care să poată folosi ehipament divers (colțari, gheare, piolet, rachete, skiuri de tură) și astfel să progreseze vizibil la nivel individual.

Completată cu skiul alpin (la Bușteni și Poiana Brașov) luna ianuarie nu a fost deloc rea. O lună specifică de iarnă din toate punctele de vedere.

Bilanțul lunii noiembrie 2020

Posted on by

Paradoxal, luna cea mai săracă în ture (din punctul de vedere al statisticilor noastre pe ultimii 10-15 ani) a fost extrem de bogată și diversă.

Sigur că nu am depășit granițele planetei și nici ale țării, dar am fost prin locuri deosebite fără să ne uităm munții de suflet.

Pentru că nu prea a fost zăpadă, am reușit să ne menținem între două anotimpuri (toamnă și iarnă) așa cum se va vedea în cele de mai jos.

O atenție specială am acordat Văii Horoabei, zonă protejată din Parcul Natural Bucegi, o capodoperă a naturii. Ca membri AGMR avem dreptul, în baza unui protocol, să accedem în această vale de vis a Bucegilor.

Aici am organizat nu mai puțin de patru ture. Fie cu zăpadă și gheață, fie fără, canionul a fost parcurs integral,

iar continuarea pe la izvoarele Văii Bătrâna, pe Vârful Bătrâna și Muchia Doamnele a completat cu succes aceste ieșiri care nu au dezamăgit niciodată.

O altă tură recurentă am făcut pe Hornurile Țigăneștilor. De data aceasta au fost ture tipice de iarnă, în care s-au folosit colțari și piolet. Mai lungi și mai sălbatice decât cele din Mălăiești, hornurile din Valea Țigănești oferă pasionaților de iarnă ocazia să se antreneze mai bine pentru sezonul alb. Pe scurt, s-a urcat pe un horn și retragerea a fost pe altul, oportunitățile fiind destule.

Pe -16 grade a fost o provocare să parcurgem aceste trasee doar în aparență simple.

Vecinul de peste vale al Bucegilor, Baiului-Neamțului ne-a atras atenția ca în fiecare toamnă. Și, pentru că este anotimpul ideal pentru a-i parcurge culmile, am organizat o tură pe ruta Azuga – Culmea Cazacu – Șaua Orjogoaia – Lacul Orjogoaia – Vârful Unghia Mare – Valea Unghia – Valea Azugii – Azuga.

Deosebit de sălbatic și pitoresc, Neamțului este un bun exercițiu de orientare, noi având amintiri dure cu acest masiv care știe să fie neprietenos când vrea.

Unghia Mare este un vârf izolat, ascuțit și alpin. Nu ne-a dezamăgit, iar solitudinea locurilor ne-a impresionat. Mai interesant iarna decât vara Neamțului are limitele lui, dar pentru un adevărat amator de outdoor poate fi un munte cuceritor.

Nu putea să lipsească și o tură de alpinism clasic (carpatism) în Bucegi. Valea Adâncă a fost coborâtă în mai multe rapeluri, într-o geroasă și scurtă zi de toamnă târzie. Traseul a fost mixt, am întâlnit porțiuni de zăpadă înghețată care nu au putut fi trecute decât cu materiale tehnice specifice iernii (colțari și piolet).

Și Piatra Craiului a fost gazda noastră într-o frumoasă colaborare cu Himalaya Travel. Padina lui Călineț cu ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Brâul Ciorânga Mare – o tură de tradiție pentru noi cu care am cam încheiat sezonul uscat din abruptul vestic.

Au fost apoi câteva ture de drumeție absolut minunate pe care le voi descrie pe scurt.

Munții Cernei și Mehedinți ne-au prilejuit, pe durata a 4 zile, ocazia să ne reîntoarcem la toamna care a trecut, parcă, prea rapid.

Am avut ocazia să ne delectăm vizitând Cheile Țăsnei, Vârful Lui Stan, Poiana Beletina, vârfurile Domogledului, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, satul Ineleț, Cazanele Dunării. O lume scoasă din context, cu climat sud-mediranean, în care toamna a fost în pârg. Oamenii primitori, mixtura de Banat cu Oltenia, peisajele de Grecia… O zonă unică, plină de farmec.

Alte drumeții am mai făcut în Bucegi:

– poteca traseului Tache Ionescu și Valea Mălăiești cu cabanele Mălăiești și Diham pe drum;

– o tură în zona sudică a masivului pe ruta: Cabana Bolboci – Podul cu flori – Muntele Lucăcilă – Muntele Deleanu – Vârful Tătaru (1998m) – Cabana Padina.

Nu se putea să treacă toamna fără să ajungem și în zona atât de pitorească a Parcului Național Buila-Vânturarița. Pe parcursul a două zile intense am străbătut trasee interesante, cu priveliști inedite. Au fost atinse Curmătura Builei, Vârful Buila, Vârful Vânturarița Mare, Șaua Ștevioarei, vârful Ștevioara (1847m).

S-a ajuns în zona schiturilor Pătrunsa și Pahomie, am parcurs Brâna Caprelor și Cheile Cheii. Cazarea a fost la Cabana Cheia în condiții sigure, ca de pandemie.

Am revenit cu drag în satele vecine casei noastre pe ruta: Satul Șirnea – Curmătura Groapelor – Satul Peștera – Satul Măgura. Toamna la ea acasă, interacțiunea cu oamenii locului, dar și peisajele fantastice ale Pietrei Craiului și Bucegilor ne-au transformat plimbarea într-o reverie continuă.

O excursie la care nu ne așteptam și care a apărut din senin a fost tura de mountain biking: Tohănița – Zărnești – Poiana Mărului – Paltin – Holbav – Vulcan – Zărnești – Tohănița. Au fost aproximativ 56 km de pedalat prin satele și pe dealurile din Țara Bârsei. Frigul pătrunzător și ceața deasă din zonele joase au transformat traseul într-unul greu, dar deosebit de incitant. Am aflat de ce Vulcanul este Wolkendorf – Satul norilor…

Am încheiat toamna cu o tură de iarnă, cum altfel??

În Bucegi am urcat Hornul Mic din Mălăiești și am coborât pe Drumul de vară. Acesta din urmă nu este deloc recomandabil iarna, dar acum a fost absolut sigur așa cum a fost parcurs (cu colțari, piolet și asigurare în coardă).

Bilanțul lunii octombrie 2020

Posted on by

Nu a fost, categoric, un octombrie prea prietenos! Ca mai toate evenimentele din acest an atipic și cea mai frumoasă și stabilă (statistic) lună a anului nu a fost ca în alte vremuri. Ploioasă, mohorâtă în cea mai mare parte, dar lăsându-ne totuși să ne desfășurăm activitatea. S-a dat pe brazdă până la urmă și am putut să adunăm la sfârșitul ei câteva ture deosebit de frumoase.

Activitatea noastră în sezonul uscat cuprinde alpinism/carpatism, drumeție pe trasee marcate sau nemarcate și cățărare din care vom puncta mai jos cele mai interesante episoade din octombrie.

Alpinismul clasic sau carpatismul, cum se mai numește în ultimii ani, l-am împărțit între Bucegi, Făgăraș și Piatra Craiului.

Bucegi:

– urcare pe Hornul dintre fire cu continuare pe Valea Gălbenele firul principal și coborâre tot pe acesta din urmă

– explorare Valea Hornului și Valea Mălinului (inclusiv zona inferioară cuprinsă între Hornul mare pământos și Valea Cerbului)

– Brâul Portiței și coborâre pe Valea Spumoasă (firul integral inclusiv Săritoarea lui Magheru – 80m)

Piatra Craiului:

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră și continuare pe Brâul de sus cu traversarea Hornului Închis

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră și coborâre prin Padinile frumoase la cabana Curmatura, realizând o traversare a masivului de la vest la est

– în colaborare cu Himalaya Travel am parcurs traseul Padina Lăncii firul principal cu ieșire în Creasta Sudică și continuare până în Șaua Funduri

Făgăraș:

– pe o vreme potrivnică, umedă și cețoasă, am parcurs Muchia Vârtopel și o bucată importantă din Muchia Arpășelului. Retragerea a fost direct în poteca marcată a traseului de vară de pe creasta principală.

La capitolul trasee nemarcate, în afară de Bucegi și Piatra Craiului s-a alăturat și Ciucașul:

– Refugiul Speranțelor – Scara de fier – Brâul de mijloc – La Ulcior – Canionul Anghelide cu Himalaya Travel (Piatra Craiului)

– Valea Morarului – Creasta Balaurului –Vârful Bucșoiu mare 2492m – traseul Tache Ionescu (Bucegi)

– traseul Coama scurtă și Cetatea Gropșoarelor – Creasta Zăganului – Colțul Vânătorului (Ciucaș)

Într-un weekend rezervat pentru aceasta am fost la Cota 2000 din Făgăraș unde am participat la o rundă de pregătire împreună cu formația Salvamont Argeș. A fost efectuată o tură de testare a noilor stații de emisie-recepție în colaborare cu Salvamont Sibiu.

Piesa de rezistență a fost un weekend prelungit de drumeție în Parcul Național Retezat pe parcursul a patru zile de vis. Cu baza în Poiana Pelegii au fost urcate: Vârful Peleaga 2509m, Vârful Păpușa 2508, Vârful Bucura, Vârful Judele, Vârful Custura Bucurei.

Fotografii au putut imortaliza: Lacul Bucura, Lacul Lia, Lacul Ana, Lacul Viorica, Lacul Florica, Tăul Porții, Tăul Agățat, Poarta Bucurei, Lacul Peleaga, Tăurile din Valea Rea S-a ajuns și în Șaua Plaiul Mic la Tăurile Păpușii.

Așteptăm cu interes prima zăpadă consistentă care va veni cu siguranță în luna noiembrie.