Tag Archives: cabana Ciucaș

Bilanțul lunii mai 2023

Posted on by

Am început luna mai direct peste granițe. Mai exact în Turcia unde am făcut o tură de drumeție prin munții acestei surprinzătoare țări. Pentru că nu este încă sezonul propice pentru a urca pe marile vârfuri ale Turciei nu ne-am propus să urcăm Agri Dagi 5137m, cel mai înalt punct din Ararat și nici alte piscuri semețe.

Dar am fost la 4200m pe acest imens munte, apoi am urcat pe Suphan 4058m, Artos 3515m și am vizitat Nemrut Crater. A fost o tură în care s-a trecut de la temperaturi aproape toride la extreme sub zero grade. A fost, practic, o tură de recunoaștere pentru altele viitoare pe care le vom organiza în timpul sezonului prielnic.

A urmat o tură de alergare montană (trail running) în Piatra Mare și Munții Baiului. Traseul a fost următorul: Zona Cioplea (Predeal)-Valea Timișul Sec Mic-Coada Pietrei Mari-Ocolire Pereții de lângă Vârful Piatra Mare și Piatra Scrisă-Cabana Piatra Mare-Valea Gârcinul Mic-Valea Gârcinul Mare-Cabana militară Rențea-Muntele Clăbucet-Valea Azugii-La Captare-Șaua Pietricica-sub Muntele Susai-Zona Cioplea (Predeal) (38km).

Nu au fost probleme deosebite, cu excepția câinilor destul de agresivi de la unitatea militară. În rest, zăpada din zonele mai înalte a adus probleme minore, iar orientarea ne-a pus la încercare instinctele și, mai ales, experiența.

Ne-am întors la zăpadă în Piatra Craiului pentru tura clasică de pe Padina lui Călineț. Viscolul din creasta principală ne-a obligat să coborâm pe versantul estic. Astfel, ne-am retras spre Cabana Curmătura prin Padinile Frumoase. A fost o tură în condiții de iarnă sub toate aspectele.

Ca să nu ne odihnim deloc sau ca să nu ne ieșim din mână am organizat o altă tură de trail running. De data aceasta în Ciucaș pe traseul: Cheia-Stâna Zăganu-Culmea Zăganu-Gropșoarele-La Răscruce-Șaua Chirușca-Cabana Ciucaș-Valea Berii-Cabana Muntele Roșu-Cheia (22km).

Nu a fost atât de solicitant precum precedenta alergare, dar terenul este mult mai accidentat în Ciucaș și s-a simțit.

Am repetat apoi identic tura pe Padina lui Călineț, dar pe vreme foarte bună, de data aceasta.

Fiecare ieșire în Abruptul Vestic al Pietrei Craiului este o bucurie și o experiență inedită.

S-au succedat apoi câteva ture pe zăpadă.

În Bucegi Hornul Mare al Mălăieștilor a ”ocupat” două ture din cadrul programului de pregătire pentru munții înalți din Europa și America de sud spre care intenționăm să pornim în acest an.

Pentru a-ți face o idee despre Muntele Olimp poți face o ascensiune cumva similară în Carpați. Nimic nu se potrivește mai bine cu terenul de acolo decât Piatra Craiului. Așa că am ”antrenat” un mic grup, care are în plan o excursie în Grecia, în zona nordică a masivului nostru. Pe itinerariul: Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Cabana Curmătura am putut să exersăm tehnicile și manevrele pe care le poți aplica în Olimp.

După mai multe tururi anulate am reușit să revenim în marea familie Conservation Carpathia. Au fost trei zile de privit și fotografiat urși, cerbi, mistreți, păsări, dar și brândușe sau gențiane alături de patru turiști din Marea Britanie și Elveția. Observatoarele Bunea și Comisu ne-au fost din nou gazde confortabile, iar îngemănarea dintre primăvară și început de vară au fost ideale pentru temperaturi și peisaje.

Turele cu turiști străini sunt mereu o sursă de satisfacții. Așa s-a întâmplat și în cele cinci zile de drumeție cu un grup din Germania.

Mai jos rezumatul traseelor din Bucegi și Piatra Craiului:

Ziua 1: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-Vârful Tătaru-Cabana Padina;

Ziua 2: Cabana Padina-Hotel Peștera-Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Mecet-retur și Cascada Doamnele;

Ziua 3: Cabana Padina Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus;

Ziua 4: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Cabana Plaiul Foii;

Ziua 5: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În ciuda prognozei meteo de vreme rea nu am prins decât o oră de ploaie în tot intervalul.

Ne-am relaxat apoi cu o nouă tură în Bucegi pe Hornul Mare al Mălăieștilor tot din cadru turelor de antrenament pentru ”afară”.

Un tur cultural de Brașov cu World Sinergy Travel a umplut o zi de sâmbătă. Clasicele obiective turistice s-au perindat prin fața turiștilor: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească și multe altele.

Din nou alături de Conservation Carpathia am ghidat trei zile doi turiști români. Au fost observați urși și mistreți în mediul lor natural, nederanjați de claxoane și alte rezultate ale așa zisei civilizații.

De fapt, aceasta este și esența conceptului de tură de observare a vieții sălbatice: să poți urmări animale și admira plante în mediul lor natural, cât mai puțin antropizat.

Nu mai fuseserăm de câțiva ani pe Măgura Codlei! Dată de unele lucrări ca masiv independent, de altele ca parte a Munților Perșani, acest mic munte poate fi o destinație plăcută pentru o zi de durată medie.

Cele câteva repere: Cetatea Neagră sau, mai exact, ruinele ei, Biserica evanghelică fortificată din Codlea, Ștrandul Codlea se pot vedea de pe traseele circuit ale Măgurii.

Și am trecut linia de sosire a lunii mai în alergare!

A fost un trail running în Piatra Craiului și Făgăraș. Ruta: Plaiul Foii-Vârful Tămașul Mare-Piscul Mănăstirii-Vârful Făgetul Caprei-Vârful Lerescu-Rudărița-Plaiul Foii (36km).

Lung și torid, traseul a stors vlaga din noi pe care doar micii de la Plaiul Foii au putut-o restabili parțial.

Bilanțul lunii februarie 2023

Posted on by

Aproape ne temeam că iarna s-a dus și nu am apucat să schiem cumsecade! Dar luna februarie a făcut tot posibilul să ne contrazică, oferindu-ne o cantitate de zăpadă nesperată, cel puțin în prima parte.

Am început cu două ture de ski alpin la Predeal unde pârtiile s-au prezentat în condiții foarte bune, cu zăpadă naturală, dar și cu temperaturi scăzute. Nu este vorba despre un domeniu foarte vast, cel mult trei sau patru pârtii, dar poziționarea avantajează Predealul din punct de vedere al skiului.

Apoi, profitând de pulver-ul căzut din belșug în primele zile ale lunii am organizat două excursii identice de ski de tură.

Ruta a fost de fiecare dată aceeași: Zona Cioplea–Cabana Susai-Clăbucetul Azugii-Valea Limbășelul Mic–Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului (tur-retur)-pârtia Cocoșul-Poiana cu brazi–Cioplea (distanța parcursă: 21 km).

Intercalată a fost și o tură de picior în Ciucaș. Mai exact de la cabană la Vârful Ciucaș și retur. Vremea a fost închisă, aspră, cu ceață și vânt, dar am reușit să o ducem la bun sfârșit.

Oarecum în sincron cu escapadele de ski de tură precedente, am realizat și o ieșire pe rachete de zăpadă. Parcursul a fost: Zona Cioplea–Cabana Susai-Clăbucetul Azugii-Valea Limbășelul Mic–Cabana Gârbova-pârtia Clăbucet-Predeal. S-a putut vedea diferența mare dintre cele două tipuri de activități: mersul pe rachete versus skiul de tură. Mai greoaie la urcare, fără avantajul coborârii rapide, rachetele rămân totuși un excelent mod de deplasare iarna în zone puternic înzăpezite.

După alte câteva zile de ninsoare din belșug am revenit pe rachete de zăpadă. Ne-am propus și am realizat un traseu lung, după cum urmează: Predeal-drum forestier Joița-Valea Leuca-Valea Iadului-Cabana Dihamul Militar-Șaua Baiului-Cabana Steaua-Culmea Forban-Gâlma Mare-Predeal (19km). Incredibila calitate a zăpezii tip zahăr a fost sarea și piperul (sic!) acestei excursii de iarnă veritabilă.

Revenind la skiul de tură am schimbat puțin locul. Ne-am mutat spre est un pic și am ales simpaticul masiv Piatra Mare. Ruta: Timișul de sus-Cascada Tamina-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare și retur. Liniște totală, zăpadă foarte bună și multe urme de urs. Cam așa am putea descrie această ieșire.

Am dat un pic de atenție și zonei noastre traversând într-o zi geroasă și însorită Măgurile Branului. Traseul a fost abordat de la Castelul Bran și, peste Vârful Măgura Mare, am terminat creasta aceasta deosebit de frumoasă la Zărnești. Am putut admira Bucegii și Piatra Craiului, dar și Țara Bârsei și Culoarul Rucăr-Bran.

A urmat ceva de mai mare anvergură: atelier de inițiere în ski de tură în Bucegi cu baza la cabana Dichiu.

Ziua 1: Cota 1200-Drumul de vară-Șaua Dorului-Variantă-Valea Izvorul Dorului-sub Vârful Vânturiș-Cabana Dichiu;

Ziua 2: Cabana Padina-spre Șaua Strungulița-sub Vârful Tătaru și retur; Cabana Dichiu-Vârful Vânturiș și retur;

Ziua 3: Cabana Dichiu-drum Transbucegi-Valea Izvorul Dorului-sub Vârful cu dor-Variantă-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1200.

Participanții au învățat să urce pe skiuri cu piei de focă, să traverseze pante cu diverse înclinații. Au prins tehnica de coborâre prin diverse tipuri de zăpadă, au fost oferite informații despre nivologie și avalanșe. Am prezentat multe piese de echipament esențiale pentru skiul de tură.

Pe un vânt turbat, care a paralizat domeniul schiabil de la Sinaia, ne-am încumetat să parcurgem pe skiuri de tură traseul: Cota 1200-Drumul de vară-Șaua Dorului–Variantă-Valea Izvorul Dorului și retur.

A urmat o ieșire externă, la frații noștri de la sud de Dunăre bulgarii. O clasică tură de alpinism în Munții Rila pe Vârful Musala (2925 m). Sub amenințarea furtunii am pornit la 4 dimineața de la cabana Iastrebets și am atins vârful la prima oră a dimineții. Întoarcerea am făcut-o integral pe jos până la Borovets, pe o diferență de nivel de 1900m.

Am încheiat luna cea mai scurtă a anului printr-o zi combinată ski de tură și ski off-piste.

Skiul de tură din Bucegi a fost: Cabana Padina-Vârful Tătaru și retur.

Skiul off-piste: zona Sinaia prin zonele Lăptici, Valea lui Carp, Papagal și Târle.

Bilanțul lunii martie 2022

Posted on by

Am intrat așadar și în partea a doua a iernii, pentru că pe munte nu putem denumi altfel acest anotimp care debutează cu luna martie și care la câmpie se numește ”primăvară”!

Și, cum altfel să ne bucurăm de iarnă decât skiind? Skiul alpin este doar o mică parte din ceea ce facem noi și reușim să ne strecurăm printre picături și să ne mai îmbunătățim tehnica și în această ramură. Astfel, am reușit să coborâm pârtiile de la Predeal și Sinaia de mai multe ori în zile diferite.

A urmat o tură de drumeție de iarnă veritabilă în Munții Leaota chiar la granița cu Bucegii. Ruta a fost una frecvent străbătută de noi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur. Frumoasă și sălbatică în orice anotimp, Leaota nu ne-a menajat, ci ne-a primit cu zăpadă mare și afânată.

Piatra Craiului a fost, fără îndoială, vedete lunii acesteia. Am organizat mai multe ture de alpinism și drumeție în zona crestei principale. Prima a fost o urcare pe Vârful Turnu de la cabana Curmătura prin Șaua Crăpăturii. Un traseu interesant, nu foarte lung, dar presărat cu pasaje de mers cu colțarii pe stâncă, ascensiunea pe cel mai nordic vârf al crestei principale se poate face în majoritatea zilelor sezonului de iarnă fără pericol de avalanșă.

Cum stratul de zăpadă a crescut în zonă ne-am putut bucura de încă o tură pe rachete în zona Măgurilor Branului. Mai exact, am făcut o traversare între Castelul Bran și satul Tohănița pe surprinzătoarele Măguri, care oferă priveliști unice asupra Pietrei Craiului și Bucegilor.

Echipa noastră s-a împărțit în două și am organizat simultan o tură pentru persoane însoțite de câini în Postăvaru (ruta a fost Cetatea Râșnov-Peștera Râșnoavei-Bisericuța Păgânilor și retur)

și o tură tot cu cățeluși și prietenii lor prin poienile de la poalele estice ale Pietrei Craiului.

A urmat o tură mai elaborată pe rachete de zăpadă, de două zile cu noaptea petrecută la cabana Colț de Rai din Valea Ialomiței.

Ziua 1: Cabana Bolboci-Vârful Lucăcilă-Vârful Deleanu-Valea Tătaru-Cabana Colț de Rai

Ziua 2: Cabana Colț de Rai-Plaiul lui Păcală-Vârful Cocora-Babele din Cocora-Vârful Lăptici-Vârful Blana-Cabana Bolboci.

Am străbătut astfel cele mai ascunse zone ale versantului ialomițean și câteva culmi interioare ale masivului. Majoritatea traseului a fost realizat în condiții destul de dure cu ceață, viscol și ninsoare abundentă. Echipa bine pregătită a făcut față cu brio exigențelor vremii capricioase.

Când meteo ne-a permis am revenit la ski de tură în zonă și am parcurs traseul: Cabana Padina-Telecabina Peștera-Piciorul Babelor-Vârful Cocora-Plaiul lui Păcală-Cabana Padina. Zăpada a fost excelentă, condiții perfecte de temperatură și vizibilitate.

Am revenit scurt în Piatra Craiului pentru o altă excursie în zona Piatra Mică. Ruta aleasă a fost: urcare de la Fântâna lui Botorog, apoi traversare din Poiana Zănoaga peste Vârful Piatra Mică, coborâre în Șaua Crăpăturii și retragere pe Valea Crăpăturii în poienile de sub Bârc.

Au urmat două ture în aceeași zi. Prima a fost alături de FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures). S-a urcat pe două și patru picioare de la cabana Plaiul Foii în Curmătura Foii și apoi pe Vârful Tămașul mare.

A doua tură a fost mai dură pentru că, desi ținta era Vârful Ciucaș 1954m, nu am reușit să ajungem decât pe Vârful Bratocea 1844m din cauza vizibilității reduse și a riscului de avalanșă.

Am preferat acest vârf ”de compensație” decât să ne angajăm într-o luptă inegală cu o forță care ne depășea.

Dar nu am abandonat ideea cu Ciucașul și am revenit pe skiuri de tură pe aceeași rută, fiind un success de această dată. Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-Valea Tigăilor-Vârful Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

A ieșit o tură de ski-alpinism în zona de traversare pe sub Turnul Goliat și urcarea pe vârf, dar am plecat echipați corespunzător, cu piolet și colțari și totul a fost ca la carte.

Pe un alt puseu de iarnă grea am parcurs o bucată din traseul de drumeție Refugiul Florei-Vârful Piscul Câinelui. Am fost întorși din drum de condițiile meteo, dar a fost o experiență frumoasă.

Am plecat spre Munții Iezer-Păpușa de care ne era dor. Mai exact ne-au lipsit plaiurile sale nesfârșite, domoale și pustii. Și, pentru că mersul pe skiuri de tură este cea mai plăcută formă de deplasare pe zăpadă, am folosit din plin echipamentul pentru a parcurge traseul: Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-stâna din Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna și retur.

Au fost incredibil de bune condițiile de zăpadă, permițându-ne să plecăm chiar de la mașină pe piei de focă.

Piatra Mare a fost următoarea țintă pe harta noastră. Am urcat vârful principal pe la cabana omonimă, dar am admirat parcurgând zonele și alte detalii emblematice ale acestui mic, dar delicat masiv: Prăpastia Ursului și Canionul Șapte Scări cu țurțurii săi imenși.

Cățeii noștri border collie, Scott și Enya, ne-au scos din casă pe Valea Poarta, unde veselia a fost maximă alergând prin zăpada proaspătă pe malul râului semi înghețat.

A venit vremea unei ture lungi și tehnice în Piatra Craiului: Creasta nordică. Traseul a fost: Fântâna lui Botorog-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Creasta Nordică a Pietrei Craiului-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Fântâna lui Botorog. S-au urcat toate vârfurile de pe această bijuterie alpină: Vârful Ascuțit, Vârful Țimbalul Mare, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii, Clăile Căldării Ocolite culminând cu Vârful La Om sau Piscul Baciului 2233m, cel mai înalt din masiv.

Am coborât pe muchia Colții Găinii la refugiul Grind și apoi, prin Cheile Pisicii, la punctul de plecare. A fost o tură de 12 ore, plină de pasaje de alpinism pur.

Ne-am reîntors în Ciucaș și am parcurs ruta: urcare pe Culmea Bratocea și Vârful Ciucaș, traversare pe sub Vârful Tigăile Mari, apoi parcurgerea traseului de ocolire pe sub Tigăi cu revenire pe Culmea Bratocea în Pasul Bratocea.

Am încheiat luna martie, pur teoretic prima lună a primăverii, cu un traseu pe care l-am ”tocit” de multe ori: Traversare Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Valea Crăpăturii. Nu ne-am plictisit de aceste locuri, mai ales că vremea nu ne-a permis atunci mai multe.

Bilanțul lunii ianuarie 2022

Posted on by

Anul 2022 a debutat pentru noi, după dificilele sărbători tipic românești, cu o tură în Piatra Craiului. Partea vestică a fost locul de desfășurare, iar traseul ales: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Umerii Pietrei Craiului-Marele Grohotiș-Cerdacul Stanciului-Curmătura Foii-Plaiul Foii.

Lung, dar cu diferență de nivel moderată, acesta a necesitat folosirea colțarilor pentru că zăpada a fost înghețată bocnă în urma multelor zile fără ninsori, dar cu temperaturi foarte scăzute.

Priveliștea abruptului vestic (Westwand-ul sau Peretele vestic cum era denumit în Transilvania de către primii exploratori germani de la începutul secolului al XX lea) dinspre culmile domoale ale Tămașului este copleșitoare. Aflat complet în antiteză cu zona înconjurătoare, acest abrupt nu are corespondent în Carpații Meridionali din punct de vedere al spectaculozității.

Tura a fost un bun prilej de a admira, de la o distanță foarte potrivită pentru a fi fotografiate, punctele cheie ale acestui versant al Pietrei Craiului: Poiana Închisă, Marele Grohotiș, Umerii Pietrei Craiului, Cerdacul Stanciului, Padina Lăncii, Brâul de mijloc etc.

Tot în zona acestui minunat masiv, dar pe partea opusă, am format un mic grup de colaboratori (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures sau PFOA și Conservation Carpathia) pentru o tură de drumeție de iarnă extrem de pitorească. Traseul satul Șirnea-Curmătura Groapelor-satul Peștera-satul Măgura nu poate să plictisească pe nimeni, oricât de obișnuit ai fi cu peisajele respective.

O altă față a Pietrei Craiului, de data aceasta cea estică, ni s-a arătat într-o zi însorită și geroasă de iarnă în care ne-au fost alături și prietenii cei mai fideli: câinii.

Deși condițiile de zăpadă și vreme nu au fost ideale (multă gheață și vânt foarte puternic) am îndrăznit să propunem un ski de tură în Făgăraș. Ținta a fost Vârful Lespezi (2522m) care, datorită situației din teren, s-a transformat într-o tură de ski-alpinism veritabilă.

S-a urcat parțial pe piei de focă, parțial pe colțari, iar la trecerea peste obstacolul stâncos din treimea superioară a crestei au fost folosiți coarda și pioletul.

Coborârea de la traverseu până aproape de Transfăgărășan a fost pe skiuri, cu atenție și dificultate din cauza zăpezii foarte dure.

A doua zi a fost urcat pe colțari, fără skiuri de tură și piei de focă, Piscul Negru. La 2248m altitudine este un vârf cu altitudine medie din Făgăraș, dar traseul lung și foarte abrupt de la stâna omonimă face ca lucrurile să fie luate în serios de la primii pași. Coborârea pe viscol și vizibilitate aproape nulă ne-au pus la încercare abilitățile de orientare vitale oricărui ghid montan.

Neumblat, nemarcat și cu zone în care riscul de avalanșă poate fi prezent, Piscul Negru face parte din, poate, una dintre cele mai lungi muchii sudice din Făgăraș, care pleacă din vârful Arpașul Mic (din creasta principală) și coboară până dincolo de Lacul Vidraru.

Am pornit apoi să atingem cel mai înalt punct dintr-un masiv complet diferit: Ciucaș. Frumusețea acestei meserii pe care ne-am ales-o este tocmai aceasta că peisajul variază, chiar de la o zi la alta, în funcție de zona muntoasă în care se desfășoară tura organizată de noi.

Vârful Ciucaș (1954m altitudine) a fost urcat pe Valea Berii și pe la cabana Ciucaș, coborârea fiind pe același traseu. Gheață multă, viscol și ceață: cam acestea au caracterizat ziua în ansamblul ei. Cunoașterea foarte bună a locurilor și ambiția participanților au dus la succesul zilei.

A urmat o tură extrem de grea pe skiuri tot în Ciucaș. Intenția era de a parcurge o bucată din creasta principală cu plecare de la fosta cabana Muntele Roșu. Vântul de 120 km/h ne-a întors din drum aproape de Capul Muntelui Roșu (cca 1700m altitudine). Partea bună a fost că am testat colțarii pentru skiuri care s-au dovedit vitali la tipul de zăpadă pe care l-am întâlnit.

O nouă zi cu vreme închisă, o nouă tură. De data aceasta în Piatra Mare. Alături de FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures) am parcurs traseul Cascada Tamina-Coada Pietrei Mari-Piatra Scrisă-Vârful Piatra Mare (1844m) și retur. Această excursie s-a adresat persoanelor însoțite de prietenii cei mai devotați, cățeii proprii. Lup alsacian, labrador, câțiva metiși deosebit de drăguți și, evident, ai noștri border collie au trezit la viață muntele, iar caii (rezidenți permanenți ai stânei de la Piatra Scrisă) au avut cu cine socializa.

Am rămas fideli Ciucașului care ne-a ținut la respect de două ori în această lună. De data asta ne-a permis să îi admirăm detaliile pe traseul: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-traseul de ocolire pe sub Tigăi-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea. Deși vântul a fost turbat și gerul undeva la -12 grade, am reușit să ne bucurăm de momentele unice oferite de această bijuterie a Carpaților Orientali.

Am schimbat registrul și ne-am reunit cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures într-o tură de drumeție pentru persoane însoțite de câini în Postăvaru (Bisericuța Păgânilor, Peștera Râșnoavei). Oricât de simplă și scurtă ar fi o drumeție, alături de căței nu ai cum să nu te molipsești de entuziasmul lor, care transformă absolut totul într-o sărbătoare perpetuă. Avem multe de învățat de la ei, noi oamenii am cam uitat cum este să facem parte din natură.

Pentru a putea să ne încadrăm cumsecade într-o zi scurtă de ianuarie am pornit următoarea noastră tură de la Hotel Peștera unde aveam avantajul accesului cu mașina până la altitudinea de 1600m.

Traseul cu plecare de la stația de telecabină Peștera a urmat în urcare Piciorul Babele până la cabana Babele apoi, cu un ocol pe la Vârful Baba Mare și Vârful Cocora, am coborât pe Plaiul lui Păcală la Hotel Peștera. Am prins, cred, toate tipurile de zăpadă: de la extrem de înghețată (unde colțarii au fost esențiali) la foarte mare și afânată prin pădure.

Un apus multicolor ne-a făcut să încheiem tura într-o notă de bună dispoziție.

Tot în partea ialomițeană a Bucegilor am organizat și următoarea ieșire. Ski de tură pe traseul în circuit: cabana Bolboci-Podul cu florile-Șaua Lucăcilă-Vârful Lucăcilă (1895m)-Vârful Deleanu (1900m)-Plaiul Mircea-cabana Bolboci. Extrema sud-vestică a muntelui are aceste culmi domoale, punctate de pasaje stâncoase precum Cheile Tătarului și Cheile Coteanului aproape de punctul cel mai de jos al Văii Ialomiței.

Plaiurile destul de neinteresante vara, devin iarna un teren perfect pentru ski de tură. Cu vârfurile menținându-se la peste 1800m altitudine, dar fără să depășească 2000m, această extremitate a Bucegilor are încă multe cotloane de descoperit.

Pentru că numărul celor care sunt interesați de alpinism este din ce în ce mai mare am organizat două ateliere de inițiere în acest tip de activitate montană. Acestea presupun o suită de exerciții practice și simulări de trasee, dar și o parte teoretică foarte bine pusă la punct. Volumul de informații fiind foarte mare și timpul niciodată suficient, este mereu o provocare să ne adaptăm la publicul pe care îl avem și să acoperim cât mai mult din programa propusă.

Atelierul  de alpinism se adresează celor care au experiență în mersul pe munte vara, eventual deplasarea în abrupt pe trasee nemarcate.

Ne-am străduit să le oferim cursanților noțiuni cât mai diverse din care spicuim mai jos doar câteva:

– cunoașterea echipamentului folosit în alpinismul de iarnă

– însușirea termenilor specifici (noțiuni despre tehnicile de alpinism de iarnă, manevre și comenzi de coardă)

– cunoașterea și efectuarea practică a principalelor noduri în alpinism (definiții și utilizări)

– cunoașterea și recunoașterea gradelor de dificultate ale traseelor alpine

– urcarea și coborârea pe pantă cu ajutorul pioletului și colțarilor

– traversarea culoarelor de zăpadă expuse

– oprirea alunecării pe panta de zăpadă cu ajutorul pioletului

– tehnica de rapel cu diverse dispozitive

– tehnica de asigurare, filare a partenerului

– tehnica de autoasigurare

– regruparea/amarajele în alpinismul de iarnă

– noțiuni despre avalanșe (tipuri, localizarea și detectarea victimelor, dezgroparea victimelor).

Primul atelier a avut baza la cabana Mălăiești, al doilea la cabana Belvedere (zona Padina).

S-au desfășurat pe durata a patru, respectiv trei zile intense și pline de activități indoor, dar mai ales outdoor.

O ramură aparte a muncii noastre este cea legată de drumețiile cu turiști străini. Am avut pentru opt zile un grup foarte inimos și vesel de libanezi în zona Țării Branului, dar și în Piatra Craiului, Bucegi și Postăvaru. Colaborarea dintre Alpine Challenge și agenția Romania Active le-a oferit șansa unui mixt de turism cultural și montan. Au vizitat locuri emblematice pentru această parte a României: castelul Bran, satele: Bran, Moeciu, Fundata, Fundățica, Șirnea, Ciocanu, Măgura, Peștera, au făcut un tur cultural al Brașovului. Pe rachete de zăpadă sau folosind gheare (zăpada fiind înghețată deseori) au fost parcurse trasee de drumeție prin Măgurile Branului (Șaua Joaca, Mormântul Florichii, Curmătura Groapelor), Piatra Craiului (zona cabanei Curmătura), Bucegi (zona Valea Bângăleasa-Șaua Strunga-Guțanu), dar și în Masivul Postăvaru.

A fost o lună ianuarie intensă și plină de tot felul de experiențe pe care le vom repeta și în perioada următoare.

Bilanțul lunii ianuarie 2021

Posted on by

Anul 2021 a debutat cu multă zăpadă, aspect care ne-am dori să fie caracteristic tuturor lunilor de iarnă. Au fost nu doar ninsori abundente ci și ger puternic. Împreună cu episoadele în care soarele a fost prezent, toate elementele au condus la condiții excelente pentru activitățile noastre.

Ca de obicei le iau pe rând, detaliind succint fiecare tură în parte, după specificul ei.

Skiul de tură, care ne ocupă o bună parte din sezonul iarnă-primăvară, s-a desfășurat pe parcursul mai multor ieșiri în Bucegi și Munții Baiului.

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Vârful Lucăcilă – Stâna Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci

BUCEGI – Pârâul Rece – Cabana Steaua – Șaua Baiului și retur

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Vârful Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Stână Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci și Cabana Bolboci – Plaiul Mircea – Valea Mircii – Cheile Tătarului – Cabana Bolboci (două zile consecutive)

MUNȚII BAIULUI – Castelul Cantacuzino – Culmea Zamora – creasta principală – Vârful Urechea – Piciorul Sorica – Azuga

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Valea Limbășelul Mic – Valea Limbășel – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii – Stâna Clăbucetul Azugii – Complex Susai – Zona Cioplea (24km)

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Complex Susai – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii și retur (19 km)

A fost evitat riscul de avalanșă mergându-se numai pe muchii, creste și plaiuri alpine. Coborârile prin zăpadă pulver au fost un deliciu, inclusiv pădurea fiind ”skiabilă” în această perioadă.

Au fost ture în circuit, traversări sau pur și simplu tur-retur pe același traseu. Au fost atinse vârfuri și parcurse văi cu sau fără drumuri forestiere.

Alpinismul de iarnă a avut ca arenă Munții Bucegi și Piatra Craiului.

Urcarea pe Vâlcelul cu fereastră, cu coborâre pe același traseu în rapeluri succesive, este deja o tură de tradiție pentru noi. Se poate desfășura chiar și în condiții mai dure de vreme, nefiind o vale care iese în creasta principală a Pietrei Craiului. Se pretează la utilizarea a doi pioleți tehnici, iar condițiile sunt mixte (zăpadă-stâncă-gheață).

Un alt ”clasic” al Craiului a fost urcarea pe Vârful Turnu din creasta nordică. Primul vârf care iese din pădure are un parcurs accidentat, plin de provocări alpine (hornuri, brâne, traverseuri). Se pot utiliza lanțurile de pe traseu, dar și așa este redutabil mai ales pentru cei care acum încearcă senzația de a se cățăra pe stâncă cu colțarii și pioletul.

În Bucegi am urcat pe Vârful Omu pe o rută lungă și consacrată: Hornul Mare al Mălăieștilor. Pornind din Valea Glăjăriei, trecând de cabana Mălăiești și continuând prin căldările glaciare, apoi prin Horn și, în final, pe creasta Scara – Omu traseul se desfășoară pe 1600m diferență de nivel. În afară de aspectul acesta, care reclamă condiție fizică peste medie, pasajele mai tehnice (urcarea și coborârea pe Horn, traversarea către prima căldare glaciară) cer și o pregătire tehnică bună și echipament adecvat.

Drumețiile de iarnă, o bucurie pentru cei care iubesc acest sezon curat, ne-au ocupat restul timpului.

În Ciucaș a fost parcursă de mai multe ori Culmea Bratocea către Vârful Ciucaș cu diverse variante de coborâre. Fie spre cabana Ciucaș, fie pe traversarea de sub Tigăi s-au parcurs zone spectaculoase. A fost urcat și Vârful Bratocea, mai rar atins de cei care ajung în zonă.

Piatra Craiului a fost și ea obiectul unor frumoase drumeții. Mai tehnice decât în alte masive (doar este vorba de unul dintre cele mai dificile masive din Carpați!) traversarea Pietrei Mici (din Poiana Zănoaga către cabana Curmătura și invers) sau Valea Crăpăturii au pus amatorii de drumeții la încercări similare cu cele din turele de alpinism de nivel începători pe pasaje scurte, dar grăitoare.

Toate turele de drumeție enumerate mai sus au fost realizate cu echipament specific turelor de iarnă (colțari, piolet și obligatoriu bocanci de iarnă cu talpă rigidă)

Alte plimbări ușoare, adaptate la condițiile meteo din acel moment, am mai făcut la cabana Valea Sâmbetei (Munții Făgăraș), Schitul Colțul Chiliilor (Piatra Craiului), Cabana Diham-Șaua Baiului (Munții Bucegi). Nu s-a putut mai mult și am preferat să oferim clienților noștri șansa de a se bucura de natură în condiții sigure, în acord cu vremea de afară (ceață, ninsoare puternică, viscol pe creste).

Când ne-a fost permis și s-au întrunit toate condițiile am traversat pe o porțiune creasta principală a Munților Baiului pe ruta: Posada – Refugiul Florei – Vârful Răzoarele – Vârful Mierlei – Valea lui Bogdan – Posada.

Aceasta tură a fost făcută cu ajutorul rachetelor de zăpadă, echipament care se impune de la sine în condiții de zăpadă mare, în care piciorul intră altminteri până peste genunchi, făcând înaintarea un calvar și putând rata complet o tură.

Încercăm să le oferim celor care vin cu noi diverse tipuri de activități, în care să poată folosi ehipament divers (colțari, gheare, piolet, rachete, skiuri de tură) și astfel să progreseze vizibil la nivel individual.

Completată cu skiul alpin (la Bușteni și Poiana Brașov) luna ianuarie nu a fost deloc rea. O lună specifică de iarnă din toate punctele de vedere.