Bilanțul lunii august 2024

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii iulie 2024

Canicula care a dominat luna iulie a adus pe munte mulți amatori de drumeții, motiv pentru care am fost foarte solicitați și ocupați.

Sub egida Active Travel am ghidat un cuplu din Hong Kong în Piatra Craiului. Am urcat prin Prăpăstiile Zărneștilor la cabana Curmătura și ne-am întors prin Poiana Zănoaga la punctul de plecare de la Fântâna lui Botorog.  Peisajul carpatin a fost extrem de apreciat de cei doi turiști, fiind și foarte diferit de ceea ce aveau acasă.

O tură de mai multe zile în Muntele Olimp din Grecia ne-a readus alături de Back to nature.

Am urcat pe Vârful Mytikas 2917m, cel mai înalt din Grecia. Dar nu doar acest punct de altitudine maximă a fost vizat. Am profitat de vremea foarte bună pentru a atinge și Vârful Profitis Ilias, Vârful Toumba, Vârful Skala, Vârful Skolio, Vârful Skourta. Urcarea cea mai tehnică a fost pe Vârful Stefani, un adevărat pas către Tronul Zeilor Olimpului.

Am trecut pe la sau am rămas peste noapte la refugiile Refugiul Spilios Agapitos, Refugiul Giosos Apostolidis, Refugiul Christos Kakalos, Refugiul Petrostrouga, Alte puncte cheie ale turei au fost: poteca Zonaria, Peștera Agios Dionisios, Mănăstirea Agios Dionisios, Canionul Enipeas, Platoul Muzelor. Am admirat răsăritul Soarelui din Marea Egee, dar și apusul în spatele culmilor muntoase.

Asociația Montană Carpați filiala Făgăraș a organizat o zi de cățărare și rapel pentru copii în Cheile Râșnoavei. Le-am fost alături împreună cu alți colegi ghizi. Am petrecut o zi frumoasă alături de mai mulți adolescenți care au făcut astfel primii pași pe stâncă. Ne-am molipsit de entuziasmul lor și am învățat alături de ei cum să redevenim joviali și puri.

Împreună cu cei doi căței (un border collie și jumătate) am parcurs un circuit în zona Râșnovului pe traseul: Cetatea Râșnov-Bisericuța Păgânilor-Poiana Cristian-Cetatea Râșnov.

Cu Romania Active am ghidat un mic grup în zona Șaua Strunga – Șaua Strungulița. Am urcat împreună pe Vârful Bucșa și am trecut prin șeile mai sus amintite, dar și prin Poiana Guțanu și pe Valea Bângăleasa. Totodată o vizită la Castelul Bran se impunea, așa încât am făcut și un asemenea ”act de cultură”. O altă destinație a fost traversarea satelor Fundata și Fundățica, aflate la cea mai mare altitudine din țară.

După aceste câteva ture mai ușoare am parcurs alături de Back to nature un traseu relativ tehnic în Piatra Craiului. Am ales din multitudinea de creste ale zonei Padina lui Călineț (Creasta Coarnele Caprei, Creasta Prieteniei, Creasta Piticului) Creasta Frumoasă. Un parcurs aerian, dar fără dificultăți majore, cu coborâre în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră. Desfășurându-se pe partea vestică a masivului, ascensiunea ne-a ferit de caniculă și ne-a oferit priveliști superbe.

Un alt traseu de abrupt ne-a adus în Bucegi. Ruta aleasă a fost: urcare pe Valea Mălinului, parcurgerea Brâului Mare al Coștilei și coborâre pe Valea Urzicii. Aceasta din urmă, dificilă la urcare, a oferit o coborâre în rapeluri, cu pasaje de descățărare de mare finețe. Un bloc mare de zăpadă rămas în porțiunea mediană a văii ne-a pus serioase probleme, complicate și de o scurtă ploaie de vară.

Pentru că Munții Apuseni sunt o lume aparte, am organizat o excursie de câteva zile în zona Padiș pentru un grup de turiști cu condiție fizică medie. Obiectivele atinse au fost cele clasice: Peștera Urșilor și Lumea Pierdută cu avenurile sale spectaculoase. Dar nu doar pentru anumite locuri celebre am fost acolo ci, mai ales, pentru atmosfera aparte a acestor locuri unice în România.

Un alt traseu în circuit am realizat apoi în Bucegi. Cu plecare de la cabana Piatra Arsă am parcurs (trecând și pe la cabana Caraiman) o parte dintre brâurile Abruptului Prahovean al Bucegilor: Brâul Mare-Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei.

Din Valea Priponului am urcat în Platou și ne-am continuat drumul către Babele și cabana Piatra Arsă. A fost o bună oportunitate de a traversa două dintre grupele muntoase emblematice ale Bucegiului, Caraiman și Coștila, pe un traseu expus, dar fără mari probleme tehnice.

La recomandarea unui coleg de breaslă am fost solicitați de un grup din Marea Britanie pentru o tură montană. Am ales, pentru că era fix în zile de maximă caniculă, o drumeție ”pe la umbră”. Piatra Mare ni s-a părut potrivită și am parcurs traseul: Drumul familial-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare și retur. A fost un traseu complet, inclusiv cu o ploaie torențială la sfârșit, dar și cu alte elemente simpatice, printre care și măgărușii de la cabană sau vulpile de prin partea locului.

Pentru că ni s-a părut o idee bună să rămânem în zona de pădure și răcoare, am revenit în Piatra Mare. Pe traseul Canionul 7 Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul Familial, în colaborare cu Active Travel, am ghidat de această dată un turist american extrem de pasionat de natură.

Pentru o săptămână ne-am întors la anii copilăriei. Organizată de Himalaya Travel, tabăra din Retezat și Vâlcan, devenită deja o tradiție, ne-a adus împreună cu mulți adolescenți hotărâți să exploreze Uriașul cu ochi albaștri.

Campingul Valea Iarului ne-a fost baza, iar turele din zonă au acoperit cam toată aria interesantă și accesibilă cu piciorul. Am admirat alături de copii: Tăul fără fund și Valea Soarbele, Valea Scorota, Cascada Valea Mării, Cascada Lazăru. Am parcurs scocurile (canioanele) Urzicarului și Iarului, dar am urcat și pe vârfurile Piule, Stănuleții Mari și Piatra Iorgovanului. De asemenea, vecinul de peste Jiul de vest, Oslea, ne-a permis să îi parcurgem faimoasa creastă de la Coada Oslei peste vârful principal până în cealaltă extremitate.

Au urmat apoi trei zile de drumeție prin Munții Apuseni alături de un artist fotograf din Elveția.

Am fost prin locuri izolate, am intrat în peșteri și am străbătut sate cu doar câteva case, am vizitat ruine de cetate și câte și mai câte. Printre multe altele am vizitat: Satele Brădești și Cheia, Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului, Peștera lui Ionele, Peștera Huda lui Păpară, Ghețarul de la Scărișoara. Nu în ultimul rând am trecut și pe la ce a mai rămas din satul Roșia Montană. Baza noastră a fost în Rimetea, la campingul Floare-de-colț, un loc pe care îl recomandăm cu tot sufletul.

Cu Active Travel am avut ocazia să însoțim un grup de italieni pe traseul: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Nimic deosebit la prima vedere, dar meseria noastră ne oferă aceleași satisfacții pe care le trăiesc cei pe care îi însoțim.

Un contract cu Travel Carpathia ne-a pus din nou la muncă în Făgărașul estic. A fost un tur complet, cu două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Nu este chiar sezonul cel mai propice pentru a fotografia animalele sălbatice, dar am reușit să vedem câte ceva și să ne bucurăm de solitudinea locurilor. La toate acestea s-a adăugat liniștea și izolarea aproape perfecte ale acestui colț din Carpați.

Cu o echipă de începători în ale traseelor nemarcate și de carpatism am parcurs în Piatra Craiului ruta clasică: Traseul Anghelide-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile. Vremea ideală, canicula fiind pe ducă, și stânca uscată au creat climatul perfect care ne-a permis să admirăm detaliile acestor zone mirifice și să ne deplasăm în condiții de siguranță. Locurile spectaculoase precum canionul Anghelide, La Plăci, grota La Ulcior și multe altele ne-au încântat privirile și au rămas de neuitat pentru participanți.

Am încheiat luna lui cuptor (uneori nu s-a dezmințit această formulă!) cu o nouă excursie în Apuseni. Am revăzut locurile din precedentele ture, dar am adăugat și unele noi.

Am trecut din nou în revistă: Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului (pe care am prins-o secată de această dată), Peștera lui Ionele. În plus am fost și la: peșterile Ghețarul Vârtop, Coiba Mare, Coiba Mică și pe la Izbucul Tăuz.