Tag Archives: Caraiman

Bilanțul lunii noiembrie 2024

Posted on by

La granița dintre toamnă și iarnă am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu inedit din Bucegi, zona Caraiman. Urmând rutele primilor exploratori ai acestui masiv, dar și potecile vechi ale vânătorilor și ciobanilor, am urcat pe Vâlcelul Țițeica până la nivelul Brâului Portiței.

De aici, trecând prin Portița Caraimanului, am coborât în Șaua Vântului și am continuat pe Vâlcelul Izvorului către Poiana Înaltă. Astfel, am ajuns la capătul pârtiei Kalinderu prin pădurea abruptă și sălbatică.

În zona nordică a Bucegilor se poate parcurge unul dintre cele mai frumoase trasee marcate din zonă: Brâna Caprelor. Cu acces din prima căldare de deasupra cabanei Mălăiești, o adevărată panglică traversează abruptul Bucșoiului și iese în creasta acestui uriaș. De aici am urmat muchia în sus, către vârful și cabana Omul. Coborârea am făcut-o pe Drumul de vară în Valea Mălăiești și am încheiat la Râșnov.

Tot apelând la înaintașii într-ale drumeției, am urcat în Piatra Craiului un traseu vechi și puțin frecventat: Vâlcelul Cabanierului. Este o vale de abrupt tipică, dar neumblată și cu un fir întrerupt de săritori neechipate cu pitoane sau ancore. Acest vechi traseu al cabanierului de la Garofița Pietrei Craiului, ne-a scos în Brâul de mijloc. De aici am mers spre nord până la nivelul Traseului Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului.

Nu am ieșit, însă, pe ruta normală a acestuia, ci am optat pentru Brâul de sus, o prispă aflată sub o streașină spectaculoasă, care traversează în diagonală abruptul și iese în final comod în Creasta Sudică. Mai departe un scurt parcurs către sud ne-a oferit varianta de a coborî prin ”ieșirea de la ora 11” în Poiana Închisă. Printr-o suită de rapeluri am terminat partea alpină a zilei în poteca marcată spre refugiul Șpirlea, încheind bucla începută la Plaiul Foii.

Tot un brâu de sus, dar aflat în altă parte, a fost destinația noastră următoare. Cu acces din Platoul Bucegilor am coborât câteva sute de metri diferență de nivel pe Valea Mălinului până la nivelul Brâului de sus al Coștilei. Pe acesta am rămas aninați, parcurgându-l către Valea Priponului, pe sub balcoanele și pe lângă grotele sale. Am traversat văile Urzicii, Caprelor și multe alte culoare de avalanșă, ajungând în zona superioară a văii Priponului.

Nu am ieșit din această importantă arteră pe ruta clasică, ci am continuat pe o potecă de capre intrând pe sub arcada sau fereastra din zonă, un loc umed și mai delicat de parcurs, dar care oferă o variantă deosebită de încheiere a traseului de carpatism.

Am avut pentru 2 zile plăcerea de a participa, împreună cu colegii noștri din SGLM, la un curs de dezvoltare profesională (CPD) în Piatra Craiului. S-au exersat tehnici de asigurare în traseele pe stâncă (scrambling, carpatism sau drumeție alpină). Instructor ne-a fost un cunoscut ghid montan din UIAGM.

Ca o continuare firească a acestui curs/atelier am dus la bun sfârșit o tură tot în Piatra Craiului, în Abruptul Vestic. Alături de Back to nature am urcat Padina Lăncii, o foarte frumoasă vale din Westwand care își are obârșia în Poiana Închisă. Din aceasta am coborât pe poteca nemarcată spre Marele Grohotiș unde am reintrat în traseul turistic către refugiul Șpirlea.

Chiar cu o zi înainte de a se închide Transfăgărășanul, am urcat la cabana Bâlea Lac de unde am parcurs Muchia nordică Buteanu. Între Șaua Netedu și Vârful Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu se desfășoară un traseu tipic de creastă, cu obstacole diverse (turnuri, țancuri și brâuri suspendate), deseori aerian și expus. Retragerea de pe vârf a fost pe deasupra Lacului Capra, înghețat la acea dată, pe marcajul de pe Creasta principală a Făgărașului, prin Șaua Caprei aflată între Vârful Văiuga și Vârful Iezerul Caprei.

Pentru că au stat mai multe timp inactivi și nu se potrivește firii lor, cățeii Scott și Enya au avut parte de o zi pe care le-am dedicat-o. Am ales rezervația de stejari seculari din Poiana Cristian, loc binecunoscut lor și nouă, aproape de casă și plin de provocări pentru patrupezi.

Ne-am ocupat în continuare de cățeii noștri border collie, Scott și Enya. Împreună cu ei m-am întors pe meleagurile copilăriei mele, în zona Muscelului argeșean, în satul Slănic. În curtea de două hectare, lângă casa bătrânească de peste 150 ani vechime, câinii au putut să se joace și să alerge în voie, dar și să se bucure de prima ninsoare și zăpadă a acestui sezon.

Fundația Conservation Carpathia împreună cu Travel Carpathia ne-au solicitat pentru a însoți o echipa de la postul de televiziune ARTE. Scopul a fost să asigurăm logistica în mediul montan al proiectului pentru a facilita realizarea unui documentar despre natura sălbatică din Carpați. Ziua a fost o reușită pentru că participanții au putut urmări și înregistra elemente de faună (urs, zimbru, cerb), dar și floră de sezon.

Pentru că am reușit să absolvim cursul de lider montan internațional (IML) sub egida SGLM, am participat activ la festivitatea care a avut loc cu această ocazie. Ne-am implicat în organizare, am discutat cu personalități din diverse domenii montane (ghizi locali și UIAGM, salvamontiști, președinți de cluburi montane și asociații cu profil turistic). Se deschide o nouă poartă, după doi ani intenși de muncă, care ne permite să organizăm ture de drumeție, legal, în afara țării.

Pentru că tot a venit iarna, am descins în Bucegi unde am urcat un traseu care se poate face cu greu în epoca marilor zăpezi din cauza pericolului crescut de avalanșă. De la cabana Mălăiești am mers până la baza Hornurilor și am prins un vâlcel abrupt către dreapta pentru a ajunge în Muchia Padinei Crucii. Legați în coardă am depășit dificultățile acestei creste, cu colțari și doi pioleți, asigurându-ne în ancorele puse de noi cu ani în urmă. Coborârea am efectuat-o pe Hornul Mare, de unde am continuat noaptea către cabană și drumul forestier de pe Valea Glăjăriei.

Pentru întâlnirea sfârșitului de sezon colaboratorii noștri de la Active Travel au ales Munții Baraolt. După o scurtă drumeție pe culmile domoale din proximitate, am discutat tot felul de lucruri importante: concluziile anului 2024, strategii pentru 2025, costuri și prețuri etc. Dincolo de aceste aspecte practice a fost o excelentă ocazie de a ne aduna cu toții, de a revedea colegii și de a ne cunoaște mai bine între noi.

Pentru a mai ”trage” un pic de toamnă, dar și pentru că prognoza meteo anunța vremuri grele, am ales un traseu fără zăpadă, pe la poalele Pietrei Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca, am coborât în punctul La Table și am urmat drumurile ciobanilor prin poienile Grind și Lespezi. Din Poiana Funduri am urcat în Șaua Funduri la refugiu. După un scurt parcurs pe Creasta Sudică am coborât pe același traseu, dar cu o variație prin Curmătura Groapelor. Însoțiți de fulgi mari de nea și de vântul puternic, am încheiat ziua și totodată sezonul de toamnă.

Am deschis sezonul de ski de tură cu două ieșiri succesive în Bucegi pe prima zăpadă generoasă a iernii. Am urcat de la cabana Padina pe Vârful Strungile Mari (2089m) și am schiat pe câteva linii cu pulver, dar și cu o crustă întreruptă de pietre și iarbă, specifice toate începutului iernii. A fost un traseu dus-întors în cursul căruia am încercat să ne reacomodăm cu această activitate.

A urmat o zi mai lungă în cursul căreia am plecat pe schiuri de tură de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor către fosta cabană și către celebrul Sfinx. Am trecut pe lângă refugiul Salvamont Babele și am ajuns pe o ceață deasă în Șaua Șugări. Coborârea pe Valea Șugări a fost dificilă și tehnică, așa cum nu este caracteristic acestei văi, din cauza zăpezii mici și apoase, în completă antiteză cu cea din ziua precedentă.

Am încheiat luna cu o plimbare împreună cu borderii noștri în zona parcului Promenada din Râșnov și la poatele masivului Postăvaru. Pădurea în toamna târzie a fost arena pentru joaca lor, spre satisfacția noastră că le putem oferi o distracție pe măsură.

Bilanțul lunii septembrie 2024

Posted on by

Prima lună de toamnă a fost o lună… de vară, așa cum ne-am obișnuit în ultima vreme. Sunt părți bune și rele, ca în orice aspect al vieții, pentru că am putut să facem multe ture cu diverse tematici.

Chiar din 1 septembrie am fost alături de Active Travel care ne-a solicitat pentru un grup de spanioli. Detaliat, traseul a fost etapizat după cum urmează:

Ziua 1: acces cu mașina din Sinaia la cabana Piatra Arsă-urcare la Babele și Sfinx-Crucea Caraiman și retur pe Platoul Bucegilor

Ziua 2: zona Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul familial

Ziua 3: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Poiana Curmăturii-Valea Mărtoiu-Poiana Mărtoiu-La Table (Șaua Vlădușca)-Șaua Joaca-Satul Peștera-Satul Măgura

Ziua 4: Satul Măgura-creasta Măgurilor Branului-Castelul Bran

Ziua 5: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus

Au fost, cu ale cuvinte, o suită de masive diferite (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare și un pic de Leaota) cu o familie, diferite generații, foarte entuziaști și bine pregătiți.

După aceea am luat o pseudopauză în care am urcat cu Scott și Enya în Postăvaru, mai exact pe Vârful Tâmpa pe la Treptele lui Gabony și am coborât pe Drumul Serpentinelor.

Am revenit în plină forță în Bucegi pentru o tură pe traseul: Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Hornul lui Gelepeanu. Totul a decurs perfect până la ieșirea în Platoul Bucegilor unde o ploaie rece, ce prefața toamna, ne-a determinat să coborâm pe o variantă comodă și sigură, modificându-ne planurile inițiale mai temerare. Această tură de carpatism a fost alături de Back to nature.

O zi cu Active Travel ne-a readus la cabana Curmătura, în Prăpăstiile Zărneștilor și în Șaua Crăpăturii. Un cuplu de turiști germani ne-au fost clienți, prilej cu care am evadat un pic din problematica autohtonă, în special la nivel de discuții.

Ca să nu ne ieșim din mână aceeași agenție ne-a dat de lucru peste două zile și am reajuns la Poiana Zănoaga și Poiana Curmăturii.

Împreună cu Back to nature am parcurs traseul: Valea Seacă a Caraimanului. Am ieșit pe Brâul Portiței și am continuat urcarea pe Vâlcelul Mortului până la Crucea Caraiman. Coborârea a fost pe la cabana Caraiman și apoi pe Valea Jepilor. O tură lungă și complexă, dar pe o vreme superbă, cu stâncă uscată și parteneri bine pregătiți.

Canionul Orății este un adevărat spectacol al naturii și suntem recunoscători acesteia că ne-a permis și nouă, muritorilor, să îl putem străbate cu mijloacele noastre. O suită de rapeluri din stații foarte bine amenajate, ne-a umplut o zi în această zonă aparte.

Apoi am fost în Piatra Craiului cu intenția de a ne bucura de Abruptul Vestic, care toamna este la apogeul spectaculozității. Cu plecare de la Plaiul Foii, am urcat la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) și am continuat pe Brâul de mijloc (în care am intrat după coborârea pe Scara de fier din Padina lui Călineț). Cu un mic ocol pe Vâlcelul Caprelor pentru a admira Degetul lui Călineț, am continuat pe Brâu (trecând printre altele și de Termopile, de punctul La Plăci și așa mai departe) până la grota La Ulcior. De aici am coborât pe Vâlcelul Crăiței la refugiul Castelul Crăiței și apoi pe Valea Vlădușca la Plaiul Foii.

O drumeție prin Țara Bârsei (satele Șirnea, Măgura și Peștera) combinată cu o evadare culturală și istorică (la Castelul Bran și Sighișoara) au fost oferite unui grup venit prin World Sinergy Travel. În drum ne-au ieșit: Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, toate aflate în poate cea mai interesantă cetate medievală încă locuită din Europa de est.

Am fost apoi cu trei grupuri diferite adunate de Active Travel din Brașov în zona de la poatele Pietrei Craiului. Turele sunt standard, cu satele izolate Măgura și Peștera, dar și cu Prăpăstiile Zărneștilor sau cabana Curmătura și împrejurimile ei (Șaua Crăpăturii, Poiana Zănoaga, Poiana Curmăturii). În prima parte ne-am bucurat de solitudinea și liniștea locurilor, de potecile ascunse ale localnicilor, dar și de priveliștile munților semeți din jur (Bucegi și Piatra Craiului). În partea a doua am intrat în Parcul Național și am gustat un pic din farmecul acestui loc unic.

Cu o persoană din Ecuador am parcurs în Ciucaș traseul: Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca pe sub Tigăile Mari-Șaua Tigăilor-Pasul Bratocea. A fost o ocazie foarte bună de a-i arăta un colț pitoresc din Carpați, dar și de a putea împărtăși impresii despre Anzii din Cordillera Central unde am făcut în decembrie 2023 o expediție foarte reușită.

După o altă drumeție prin satele brănene împreună cu Active Travel, ocazie cu care am ghidat un turist din UK extrem de entuziast și dornic de a descoperi locuri noi,

am revenit la lucruri mai elaborate și am parcurs traseul: Brâul Ciorânga mare de la Refugiul Speranțelor la Vârful Ascuțit. Unul dintre traseele relativ nou marcate, după ce ani buni a fost o rută celebră de carpatism, acest brâu este o ocazie ideală de a descoperi detaliile Abruptului Vestic al Pietrei Craiului. Ieșirea în creasta principală, Creasta Nordică, pe vârful de 2135m, și coborârea pe versantul estic prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura are farmecul ei, versanții fiind diferiți și spectaculoși.

La cursul de dezvoltare profesională din Munții Apuseni, organizat de colegii de la AGMR (Asociația ghizilor montani din România), am parcurs traseul de via ferrata Grota lui Hili din Cheile Turzii. Totodată s-au discutat aspecte importante ale meseriei de ghid montan, atât legislative cât și practice.

Cu Active Travel am schimbat un pic registrul și am însoțit un cuplu în Piatra Mare. Traseul a fost circuitul: Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare-Drumul Familial-Prăpastia Ursului-Dâmbul Morii.

Au urmat apoi câteva zile de drumeție în Piatra Craiului și Bucegi cu un grup din Suedia.

Prima zi: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

A doua zi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Plaiul Boului-Valea Bângăleasa- Moieciu de sus.

Periplul suedezilor în România s-a încheiat cu o tură de bicicletă printre podgoriile Prahovei și cu inevitabila degustare de vinuri locale.

Cu un grup mai numeros (profesori de la un liceu privat) am parcurs poienile de la poalele Bucegilor pe ruta: Bușteni-Căminul Alpin-Poiana Coștilei-Poiana Pichetul Roșu-Șaua Baiului-Gura Dihamului-Bușteni.

Profitând de vremea care a devenit din ce în ce mai plăcută după canicula verii, am plimbat un pic cățeii prin Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari. Este un loc liniștit și ușor accesibil, fără stâne și alte pericole pentru micii noștri prieteni.

Am încheiat luna cu o drumeție de două zile în colaborare cu Active Romania. Prima zi a fost despre Măgurile Branului, urmată, în ziua a doua, de poienile Curmăturii și de cabană, incluzând și nelipsitele Prăpăstii.

Bilanțul lunii august 2024

Posted on by

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii iulie 2024

Posted on by

Canicula care a dominat luna iulie a adus pe munte mulți amatori de drumeții, motiv pentru care am fost foarte solicitați și ocupați.

Sub egida Active Travel am ghidat un cuplu din Hong Kong în Piatra Craiului. Am urcat prin Prăpăstiile Zărneștilor la cabana Curmătura și ne-am întors prin Poiana Zănoaga la punctul de plecare de la Fântâna lui Botorog.  Peisajul carpatin a fost extrem de apreciat de cei doi turiști, fiind și foarte diferit de ceea ce aveau acasă.

O tură de mai multe zile în Muntele Olimp din Grecia ne-a readus alături de Back to nature.

Am urcat pe Vârful Mytikas 2917m, cel mai înalt din Grecia. Dar nu doar acest punct de altitudine maximă a fost vizat. Am profitat de vremea foarte bună pentru a atinge și Vârful Profitis Ilias, Vârful Toumba, Vârful Skala, Vârful Skolio, Vârful Skourta. Urcarea cea mai tehnică a fost pe Vârful Stefani, un adevărat pas către Tronul Zeilor Olimpului.

Am trecut pe la sau am rămas peste noapte la refugiile Refugiul Spilios Agapitos, Refugiul Giosos Apostolidis, Refugiul Christos Kakalos, Refugiul Petrostrouga, Alte puncte cheie ale turei au fost: poteca Zonaria, Peștera Agios Dionisios, Mănăstirea Agios Dionisios, Canionul Enipeas, Platoul Muzelor. Am admirat răsăritul Soarelui din Marea Egee, dar și apusul în spatele culmilor muntoase.

Asociația Montană Carpați filiala Făgăraș a organizat o zi de cățărare și rapel pentru copii în Cheile Râșnoavei. Le-am fost alături împreună cu alți colegi ghizi. Am petrecut o zi frumoasă alături de mai mulți adolescenți care au făcut astfel primii pași pe stâncă. Ne-am molipsit de entuziasmul lor și am învățat alături de ei cum să redevenim joviali și puri.

Împreună cu cei doi căței (un border collie și jumătate) am parcurs un circuit în zona Râșnovului pe traseul: Cetatea Râșnov-Bisericuța Păgânilor-Poiana Cristian-Cetatea Râșnov.

Cu Romania Active am ghidat un mic grup în zona Șaua Strunga – Șaua Strungulița. Am urcat împreună pe Vârful Bucșa și am trecut prin șeile mai sus amintite, dar și prin Poiana Guțanu și pe Valea Bângăleasa. Totodată o vizită la Castelul Bran se impunea, așa încât am făcut și un asemenea ”act de cultură”. O altă destinație a fost traversarea satelor Fundata și Fundățica, aflate la cea mai mare altitudine din țară.

După aceste câteva ture mai ușoare am parcurs alături de Back to nature un traseu relativ tehnic în Piatra Craiului. Am ales din multitudinea de creste ale zonei Padina lui Călineț (Creasta Coarnele Caprei, Creasta Prieteniei, Creasta Piticului) Creasta Frumoasă. Un parcurs aerian, dar fără dificultăți majore, cu coborâre în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră. Desfășurându-se pe partea vestică a masivului, ascensiunea ne-a ferit de caniculă și ne-a oferit priveliști superbe.

Un alt traseu de abrupt ne-a adus în Bucegi. Ruta aleasă a fost: urcare pe Valea Mălinului, parcurgerea Brâului Mare al Coștilei și coborâre pe Valea Urzicii. Aceasta din urmă, dificilă la urcare, a oferit o coborâre în rapeluri, cu pasaje de descățărare de mare finețe. Un bloc mare de zăpadă rămas în porțiunea mediană a văii ne-a pus serioase probleme, complicate și de o scurtă ploaie de vară.

Pentru că Munții Apuseni sunt o lume aparte, am organizat o excursie de câteva zile în zona Padiș pentru un grup de turiști cu condiție fizică medie. Obiectivele atinse au fost cele clasice: Peștera Urșilor și Lumea Pierdută cu avenurile sale spectaculoase. Dar nu doar pentru anumite locuri celebre am fost acolo ci, mai ales, pentru atmosfera aparte a acestor locuri unice în România.

Un alt traseu în circuit am realizat apoi în Bucegi. Cu plecare de la cabana Piatra Arsă am parcurs (trecând și pe la cabana Caraiman) o parte dintre brâurile Abruptului Prahovean al Bucegilor: Brâul Mare-Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei.

Din Valea Priponului am urcat în Platou și ne-am continuat drumul către Babele și cabana Piatra Arsă. A fost o bună oportunitate de a traversa două dintre grupele muntoase emblematice ale Bucegiului, Caraiman și Coștila, pe un traseu expus, dar fără mari probleme tehnice.

La recomandarea unui coleg de breaslă am fost solicitați de un grup din Marea Britanie pentru o tură montană. Am ales, pentru că era fix în zile de maximă caniculă, o drumeție ”pe la umbră”. Piatra Mare ni s-a părut potrivită și am parcurs traseul: Drumul familial-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare și retur. A fost un traseu complet, inclusiv cu o ploaie torențială la sfârșit, dar și cu alte elemente simpatice, printre care și măgărușii de la cabană sau vulpile de prin partea locului.

Pentru că ni s-a părut o idee bună să rămânem în zona de pădure și răcoare, am revenit în Piatra Mare. Pe traseul Canionul 7 Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul Familial, în colaborare cu Active Travel, am ghidat de această dată un turist american extrem de pasionat de natură.

Pentru o săptămână ne-am întors la anii copilăriei. Organizată de Himalaya Travel, tabăra din Retezat și Vâlcan, devenită deja o tradiție, ne-a adus împreună cu mulți adolescenți hotărâți să exploreze Uriașul cu ochi albaștri.

Campingul Valea Iarului ne-a fost baza, iar turele din zonă au acoperit cam toată aria interesantă și accesibilă cu piciorul. Am admirat alături de copii: Tăul fără fund și Valea Soarbele, Valea Scorota, Cascada Valea Mării, Cascada Lazăru. Am parcurs scocurile (canioanele) Urzicarului și Iarului, dar am urcat și pe vârfurile Piule, Stănuleții Mari și Piatra Iorgovanului. De asemenea, vecinul de peste Jiul de vest, Oslea, ne-a permis să îi parcurgem faimoasa creastă de la Coada Oslei peste vârful principal până în cealaltă extremitate.

Au urmat apoi trei zile de drumeție prin Munții Apuseni alături de un artist fotograf din Elveția.

Am fost prin locuri izolate, am intrat în peșteri și am străbătut sate cu doar câteva case, am vizitat ruine de cetate și câte și mai câte. Printre multe altele am vizitat: Satele Brădești și Cheia, Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului, Peștera lui Ionele, Peștera Huda lui Păpară, Ghețarul de la Scărișoara. Nu în ultimul rând am trecut și pe la ce a mai rămas din satul Roșia Montană. Baza noastră a fost în Rimetea, la campingul Floare-de-colț, un loc pe care îl recomandăm cu tot sufletul.

Cu Active Travel am avut ocazia să însoțim un grup de italieni pe traseul: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Nimic deosebit la prima vedere, dar meseria noastră ne oferă aceleași satisfacții pe care le trăiesc cei pe care îi însoțim.

Un contract cu Travel Carpathia ne-a pus din nou la muncă în Făgărașul estic. A fost un tur complet, cu două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Nu este chiar sezonul cel mai propice pentru a fotografia animalele sălbatice, dar am reușit să vedem câte ceva și să ne bucurăm de solitudinea locurilor. La toate acestea s-a adăugat liniștea și izolarea aproape perfecte ale acestui colț din Carpați.

Cu o echipă de începători în ale traseelor nemarcate și de carpatism am parcurs în Piatra Craiului ruta clasică: Traseul Anghelide-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile. Vremea ideală, canicula fiind pe ducă, și stânca uscată au creat climatul perfect care ne-a permis să admirăm detaliile acestor zone mirifice și să ne deplasăm în condiții de siguranță. Locurile spectaculoase precum canionul Anghelide, La Plăci, grota La Ulcior și multe altele ne-au încântat privirile și au rămas de neuitat pentru participanți.

Am încheiat luna lui cuptor (uneori nu s-a dezmințit această formulă!) cu o nouă excursie în Apuseni. Am revăzut locurile din precedentele ture, dar am adăugat și unele noi.

Am trecut din nou în revistă: Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului (pe care am prins-o secată de această dată), Peștera lui Ionele. În plus am fost și la: peșterile Ghețarul Vârtop, Coiba Mare, Coiba Mică și pe la Izbucul Tăuz.

Bilanțul lunii iunie 2024

Posted on by

Pentru că vara era deja pornită, am început și noi cu un atelier de inițiere în carpatism (sau alpinism de vară sau drumeție alpină sau cum vreți să o denumiți). Pentru că munții noștri Carpați nu au ghețari nu prea putem vorbi vara (sau în sezoanele fără zăpadă) de practicarea alpinismului. Acesta din urmă presupune prezența gheții sau zăpezii în combinație cu stânca. Este, cu alte cuvinte, un mixt iarnă-vară tot timpul anului. Dar această activitate nu se poate practica în miezul verii la noi, fiind diferite condițiile climatice față de Alpi sau Caucaz, spre exemplu. Putem însă să ne mândrim cu alte tipuri de zone la care Piatra Craiului, Bucegii și Făgărașul, dar nu numai, sunt pe locurile de frunte.

Cu tehnici împrumutate din cățărare, dar și cu suficientă experiență pe traseele de drumeție (marcate) se pot aborda multe rute de carpatism de diverse niveluri.

Atelierul nostru a debutat cu noțiuni despre rapel, cățărare, noduri utilizate frecvent, filare, urcare pe coardă și manevre de coardă. Pentru această primă zi ne-am deplasat în Masivul Postăvaru, în zona Cheile Râșnoavei.

Zilele următoare am realizat două ture în Piatra Craiului, în zona de vest și nord-vest, pentru a exersa și aplica practic cele învățate.

Turele au fost:

– Plaiul Foii-Poiana Coțofenei-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Brâul de sus-Scocul bun-Refugiul Aninata-Refugiul Crăița-Valea Vlădușca-Plaiul Foii.

– Schitul Colțul Chiliilor-Padina Închisă-Strunga Izvorului-Padina Popii-Brâul Ciorânga Mare ramura de jos-Brâul Ciorânga Mare (principal)-Plaiul Foii

Au fost zile perfect echilibrate și alese special să fie cât mai diverse și ilustrative pentru scopul atelierului nostru. În această inițiativă ne-am sprijinit cu succes din nou pe Back to Nature.

Am luat apoi o doză de sălbăticie autentică într-o nouă aventură organizată de Conservation Carpathia (Travel Carpathia). Gazda a fost din nou Masivul Făgăraș unde, pentru 4 zile superbe, ne-am rupt de lumea ”civilizată”, trăind cu urșii, mistreții și căprioarele ”la ușă”.

Alături de Romania Active și un grup din Argentina, Japonia, Chile, USA și Marea Britanie am parcurs traseul în circuit: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Plaiul Boului-Șaua Strunga-Casa din Guțanu-Muchia Pleșei-Moieciu de sus. A fost urcat și Vârful Strungile Mici, iar masa de prânz am luat-o la doi pași de Refugiul Strunga, pe locul fostei clădiri a grănicerilor.

Cu un vechi client pasionat de drumeții am traversat Bucegii de la Bran la Râșnov. Ruta a fost: Bran Poarta-Culmea Clincea-Muchia Țigănești-Lacul Țigănești-Șaua Padinei Crucii-Cabana Mălăiești-Valea Mălăiești-Uzina electrică Râșnov. Din păcate ceața nu ne-a îngăduit tururi de orizont prea vaste, dar detaliile apropiate ale traseului și florile, aflate în cel mai frumos sezon pentru ele, au fost o recompensă nesperată.

Himalaya Travel ne-a solicitat pentru o zi de team building al unei companii multinaționale. Nu a fost chiar specificul nostru, dar s-a desfășurat în natură și asta este tot ceea ce contează la sfârșitul zilei.

Ne-am reîntors pe munte și, într-o zi toridă, am parcurs traseul din Piatra Craiului: Schitul Colțul Chiliilor-Padina Șindileriei-Vârful Turnu-Șaua Crăpăturii-Valea Crăpăturii-Zărnești. O zonă guvernată de jnepeni și grohotiș, dar deosebit de frumoasă și sălbatică, mai ales în prima parte (la urcare).

Pentru că în luna iunie este cea mai mare posibilitate de a întâlni animale sălbatice (urs, cerb, mistreț etc) am dat curs unei alte invitații din partea Fundației Conservation Carpathia. A fost o tură cu de toate: traversarea Lacului Pecineagu cu pluta electrică, o noapte la observatorul Bunea, a doua noapte la observatorul Comisu. Am urcat și vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele, dar cel mai important este că ne-am bucurat de prezența multor locuitori de drept ai pădurii, de liniște și de singurătate.

Am însoțit apoi un grup de germani (originari din Transilvania) în același Făgăraș, dar pe alte meleaguri. Am petrecut trei zile pe munte, înnoptând la cabanele Suru și Negoiu. Traseele au fost:

– Sebeșul de sus-Cabana Suru în prima zi (intrarea în masiv cu urcare pe Muchia Moașei)

– Cabana Suru-Șaua Surului-Vârful Budislavu-Portița Avrigului-Lacul Avrig-Valea Avrigel-Cabana Bârcaciu-Cabana Negoiu (ziua cea mai lungă și grea, toridă în prima parte și cu ploaie torențială la final)

– Cabana Negoiu-Cariera de marmură-Porumbacu de sus (cu o mică plimbare matinală la Cascada Sărății)

Opt zile am petrecut apoi cu un grup din Norvegia într-o tură organizată de World Sinergy Travel, un mixt de tură montană și culturală.

Cu Active Travel am avut plăcerea de a ghida un cuplu de turiști români stabiliți în afara țării.

Au fost două zile consecutive după cum urmează:

-Dâmbul Morii-Valea Șipoaia-Prăpastia Ursului-Cabana Piatra Mare-Drumul familial-Dâmbul Morii (în Piatra Mare)

– Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Refugiul Grind-Vârful La Om (Piscul Baciului) și retur pe Muchia Colții Găinii (în Piatra Craiului)

Ambele trasee au avut loc sub soarele arzător, pe temperaturi neverosimil de ridicate pentru o zonă montană.

Am ajuns și în Bucegi, în zona Abruptului prahovean pentru a urca pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Albe. Coborârea am făcut-o în rapeluri și descățărare pe Valea Gălbinele firul principal. O zi plină de spectacolul Coștilei și Caraimanului, dar și extrem de fierbinte.

Cu Visit Romania am petrecut o zi culturală într-un tur al orașului Brașov. Circuitul istoric a cuprins Centrul vechi cu ale sale obiective binecunoscute precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului cu turnurile sale, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, locul numit După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească. Să nu uităm că suntem și ghizi de turism, totuși!

În aceeași companie selectă și cu același grup de norvegieni am făcut o scurtă drumeție în Făgăraș. Scopul a fost Transfăgărășanul ca obiectiv principal, dar am reușit să ne mișcăm un pic și cu picioarele pe conturul Lacului Bâlea (Șaua Doamnele-Șaua Caprei).

Tot în această perioadă s-a încheiat și pregătirea pentru obținerea atestatului de leader montan internațional. Alături de SGLM am mers în Bulgaria, zona Munților Pirin, unde am susținut ultimele examene.

În Piatra Craiului am încheiat luna iunie cu două ture identice, în zile consecutive și practic în fix aceleași condiții. Și nu, nu a fost nicio rutină. Ne bucurăm de fiecare dată la fel, laolaltă cu clienții pe care îi însoțim.

Turele au fost: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Padina Lăncii firul principal-Poiana Închisă-Ieșirea de la ora 11-Creasta Sudică-Ieșirea de la ora 14-Poiana Închisă-Padina Lăncii. Fiind pe partea vestică a muntelui nu am fost atât de afectați de căldura extrema a acestei perioade. Totodată am constatat și necesitatea de a reveni în zonă pentru mici amenajări ale coborârilor în rapel.

Vara continuă, deci vom reveni!

Bilanțul lunii aprilie 2024

Posted on by

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii octombrie 2023

Posted on by

Probabil cea mai bună lună a anului rămâne octombrie: stabilă, rece și uscată. Statistic vorbind cam așa este în ultimii 33 ani de când merg pe munte.

Am mers la sigur și anul acesta și am programat ture în zone în care știm sigur că avem condiții ideale pentru ascensiune.

Nu mai lungim vorba și începem cu prima zi a lunii în Bucegi. Ruta aleasă a fost o traversare a Caraimanului și Coștilei pe brâuri, o caracteristică definitorie a acestui masiv.

Cu plecare de la hotelul Piatra Arsă am ajuns într-o primă etapă la cabana Caraiman, apoi la Crucea Eroilor. De aici am intrat în zona de abrupt traversând pe Brâna Mare a Caraimanului și apoi pe Brâna Văii Albe până în valea cu același nume (Valea Albă). Am continuat pe Brâna Mare a Coștilei și am ajuns în Valea Priponului. De aici am urcat porțiunea superioară a văii spre Releul Coștila. A urmat întoarcerea pe la cabana Babele înapoi la mașina parcată la Piatra Arsă.

Pentru că este o lună perfectă din punct de vedere al vremii am colaborat și cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la o tură clasică de observare a faunei din Făgărașul sud-estic. Nimic nu se compară cu sălbăticia acestei zone unde animalele se simt acasă în pădurile virgine. Ghidând grupuri de turiști din alte țări promovăm într-un mod ideal valorile zonei noastre montane, dar nu numai.

O tură de alpinism în Piatra Craiului pe care o mai făcusem de câteva ori anul acesta, dar pe vreme mult mai rea, a fost: urcarea printre și pe Umerii Pietrei Craiului spre Creasta Sudică. Coborârea am făcut-o în rapeluri prin Poiana Închisă și Padina Lăncii.

La scurt timp am revenit în, poate, cel mai frumos parc național din România, și am parcurs traseul: Plaiul Foii-Canionul Anghelide-Valea Vlădușca-Castelul Crăiței-Plaiul Foii.

Ambele rute străbat zone de abrupt, sălbatice și mai rar umblate, dar care reprezintă inima masivului, locurile unde poți simți cel mai bine vibrația acestui munte unic, Piatra Craiului.

Dar am auzit că și în Bucegi ar fi de făcut câte ceva, așa încât am organizat ceva și pe meleagurile prahovene. Urcare de la Refugiul Coștila pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Able, continuare prin Hornul lui Gelepeanu cu ieșire pe Platoul Bucegilor. Pentru că toamna ziua este foarte scurtă și ritmul a fost lent, am optat pentru soluția leneșului: coborârea cu telecabina de la Babele la Bușteni.

O altă colaborare cu Travel Carpathia ne-a readus în Făgăraș. Nimic nou până acum, dar bucuria turiștilor englezi pe care i-am ghidat prin sălbăticie a fost balsam pentru noi. Să admiri animalele sănătoase și fericite, în mediul lor natural, dar și culorile pădurii iarna este de neuitat.

În octombrie vremea poate fi, însă, și ploioasă. Așa că turul cu Active Travel din Piatra Craiului s-a concretizat într-o drumeție prin Prăpăstiile Zărneștilor de la un capăt la altul.

Apoi am vizitat un alt loc emoționant: Sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Urșii chinuiți de om (cu greu putem numi ”om” o ființă care provoacă atâta suferință alteia) sunt aici la ”pensie”, de cele mai multe ori pe caz de ”boală”. În orice caz, pot să fie măcar liniștiți pentru că fericirea sigur nu o mai pot regăsi.

Dar vremea s-a îndreptat și am putut să oferim o veritabilă tură montană de dificultate ușor-mediu:

Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. A fost un circuit clasic din Piatra Craiului, tot marca Active Travel.

Împreună cu UpMountain am fost apoi în Făgăraș unde am realizat o buclă clasică: Lacul Bâlea-Căldarea Văiuga-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra-Șaua Caprei-Lacul Bâlea. Unul dintre cei 14 ”optmiari de 2500m” din Carpații românești, Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu (2507m) este și cel mai accesibil dacă se alege varianta de urcare pe Transfăgărășan cu mașina sau cu telecabina până în zona cabanelor de la Bâlea Lac. Se trece și pe malul Lacului Capra, unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Făgăraș. Iarna devine o tură de alpinism, iar noi o parcurgem des atât pe colțari, cât și pe schiuri de tură.

O nouă tură cu Active Travel ne-a oferit șansa de a urca împreună cu o persoană cu dizabilități pe Vârful Tâmpa din Masivul Postăvaru. Satisfacția a fost dublată de lacrimile de bucurie ale partenerului care a trăit momente unice, momente care pentru noi (cei așa zis ”normali”) sunt la ordinea zilei.

Organizăm ocazional ture de drumeție pentru părinți și copii. Una dintre acestea a fost în Bucegi și a atins obiective precum Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cascada Șapte Izvoare. Joaca celor mici în natură este ceva ce lipsește lumii actuale, iar repercusiunile se văd apoi la vârste adulte. Încercăm din răsputeri, alături de părinți, să le oferim o alternativă la lumea online-ului.

Am încheiat sezonul cu Travel Carpathia cu un nou tur la observatoarele Bunea și Comisu 1. S-a urcat pe vârfurile Comisu și Luțele și am traversat cu pluta electrică Lacul Pecineagu.

Împreună cu borderii Scott și Enya, dar și cu amicii lor fox terrieri am alergat și ne-am jucat într-o plimbare în Bucegi pe traseul: Moieciu de sus-Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșea-Moieciu de sus. Parte din acest circuit este un traseu tematic prin și pe deasupra satelor brănene ultraturistice.

O altă ieșire de două zile, dar mai elaborată, tot cu Active Travel, a avut următorul program:

Ziua 1: Telecabina Babele-Vârful Omu-Vârful Doamnele-Vârful Bătrâna-Stâna din Horoaba-drumul pastoral-Hotel Peștera-Cabana Popasul Urșilor.

Ziua 2: Cabana Popasul Urșilor-Canionul Horoabei-Șaua Strunga- Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșei-Moieciu de sus.

Combinând trasee marcate și nemarcate, acest proiect a fost o traversare est-vest a Bucegilor dinspre Abruptul Prahovean către zona brăneană calcaroasă. Fiind o perioadă uscată a anului am putut parcurge Canionul Horoabei fără riscul de a ne uda la trecerea prin râu.

Două zile consecutive cu aceeași tură în Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog și retur. O nouă colaborare cu Active Travel însoțind drumeții străini, foarte începători, dar entuziaști.

Este o bucurie pentru noi să fim alături de cei care faci primii lor pași pe munte în Carpații României. Faptul că au ales să meargă pentru prima dată pe munte la noi în țară nu poate decât să ne bucure și să ne stimuleze să punem în valoare tot ce considerăm că avem mai de preț în acest domeniu.

O alergare marca border collie a ocupat o dimineață și a fost cam așa: Vârful Tâmpa pe Drumul Serpentinelor și Șaua Tâmpei. Coborârea a fost pe același traseu în grabă și bucurie mare.

Tot cu Active Travel am petrecut o zi cu vânt puternic și vreme de toamnă târzie. Pe ruta: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Piatra Craiului oferă această varietate de peisaj: abrupturi calcaroase și pereți verticali, dar și pajiști sau poieni de unde se pot admira stâncăriile și muchiile alpine.

O tură de două zile tot în Piatra Craiului cu plecare și revenire din/la Zărnești a urmat aproape firesc:

Ziua 1: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Ziua 2: Traversare Piatra Mică (Poiana Zănoaga-Șaua Crăpăturii).

Pe un ger care părea că aduce iarna am fost împreună cu Back to Nature în Bucegi la o tură de alpinism clasică: Refugiul Coștila-Hornul dintre fire-Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului. Traseu umed și plin de obstacole (săritori) relativ înalte, Hornul Coamei oferă o ascensiune susținută și uneori expusă, dar extrem de interesantă.

Am revenit la granița dintre Bucegi și Leaota, dar am și trecut-o. Circuitul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-șaua Vârful Bucșa-Vârful Dudele Mari-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus. Departe de zona umblată a primei părți a drumului, Dudele Mari este o cocoașă amplasată lateral față de zona marcată a Leoatei.

Cu World Sinergy Travel am însoțit un grup de turiști care au călătorit în toată Europa cu un tren particular de lux. Au fost tururi culturale în Brașov, Sibiu, Sighișoara.

Am vizitat clasicele (dar mereu surprinzătoarele) obiective precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească (Brașov), Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas,  Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic din Sighișoara, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, piețele și catedralele Sibiului etc.

Am terminat  în forță, împreună cu Back to Nature, într-un masiv mic, dar deosebit: Ciucaș.

Într-o zi frumoasă am realizat traseul de alpinism din abruptul Gropșoarelor, Coama scurtă sau Cetatea Gropșoarelor. Încâlcită intrarea, apoi abrupt și friabil, alteori expus și cu dificultăți de orientare, acest traseu a fost amenajat de noi în anii trecuți pentru a fi mai sigur și a oferi protecții, dar rămâne unul redutabil.

Bilanțul lunii iulie 2023

Posted on by

Putem spune, pe bună dreptate că luna iulie a fost luna colaborărilor și a evenimentelor mai elaborate.

Dar să nu anticipăm și să o luăm cu începutul.

Prima tură a fost de via ferrata și drumeție în Munții Perșani. După parcurgerea la pas a frumoaselor Chei ale Vârghișului am urcat traseul Șoim Călător. De dificultate medie, această rută este numai bună de pregătire pentru marile ”nume” ale acestui tip de activitate din Dolomiți, de exemplu.

Cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) am participat la două ture consecutive de observare a faunei munților noștri. Au fost aceleași genuri de excursii, tot în zona estică a Făgărașului. Putem spune că a intervenit o rutină, dar dacă privim prin ochii turiștilor din alte țări, care de obicei sunt amatori de asemenea drumeții, totul devine extrem de interesant. Uneori este nevoie să ne desprindem de automatismele de zi cu zi pentru a avea o imagine de ansamblu. Iar sălbăticia Munților Făgăraș are ceva ansamblu!

Dintre turele de drumeție pe traseele nemarcate din Piatra Craiului am ales-o pe cea care urcă din Plaiul Foii, trece pe la Izvorul Căpitanului Orlovski și urcă la Refugiul Speranțelor. De aici prin Șaua Scării de fier se coboară în Brâul de mijloc. Urmat înspre sud acesta trece prin Trecătoarea Termopile și de aici se poate coborî în Poiana Coțofenei înapoi la Plaiul Foii. Aceasta a fost tura noastră într-o zi ploioasă tipică verii.

Am revenit la via ferrata profitând de o perioadă fără ploi. De data aceasta locul de desfășurare a turelor a fost în Munții Hășmaș. Traseele au fost binecunoscutele Wild Ferenc și Astragalus din Cheile Bicazului și Cheile Șugăului.

La limita dintre traseu nemarcat și alpinism am parcurs una dintre porțiunile sălbatice ale Pietrei Craiului. Urcare pe Padina Popii și intrare pe Brâul Ciorânga mare ramura de jos, continuare către Vârful Ascuțit, unde am atins cel mai înalt punct al zilei (2135m). După scurtă distanță am părăsit marcajul și am ”prins ”Brâul de sus care, după ce traversează Canionul Ciorânga Mare și Vâlcelul cu smirdar, continuă spre sud pe un parcurs discontinuu și aerian. Noi am coborât în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră la Refugiul Speranțelor sau Cabana Ascunsă. De aici până la Plaiul Foii am urmat poteca marcată recent amenajată.

O altă colaborare care ne este foarte dragă a fost cu Asociația ”Un strop de fericire”. Am însoțit un grup de adolescenți pe traseul: Cabana Șapte Crai-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. Un amănunt picant a fost prezența celor doi căței, Scott și Enya, care au făcut traseul de mult mai multe ori în aceeași zi decât noi toți la un loc!

A venit vremea unui traseu serios și celebru. Am urcat împreună cu UpMountain Creasta Coștila-Gălbinele din Bucegi într-o frumoasă tură de alpinism clasic. Cu pasaje aeriene și expuse, dar bine asigurat și cu multe variante, acest faimos simbol al Bucegilor a fost o adevărată delectare pentru noi.

Ne-am orientat a doua zi către Piatra Craiului unde am parcurs: Umerii Pietrei Craiului-Brâul de mijloc-Traseul ”La Lanțuri”. Planul inițial era de a ieși în Creasta Sudică peste Brâul de sus, dar vremea potrivnică nu ne-a permis. O ploaie care nu era prognozată, cu fulgere și trăsnete, ne-a blocat ceva timp sub streșini de stâncă. Tot furtuna care a venit în reprize a transformat o parte din vâlcelele pe care le traversează Brâul de mijloc în cascade violente. Astfel, traseul a fost scurtat prin retragerea spre ”La Lanțuri” (Deubel).

Peste câteva zile am pornit către Acele Morarului din Bucegi alături de colegii de la Back to nature. Cu o echipă solidă și un raport ideal (doi clienți la un ghid) am parcurs acest traseu foarte popular într-un timp foarte bun, fapt care ne-a permis și unele pauze pentru fotografii și relaxare.

Coborârea am făcut-o pe Brâul Acelor, ramura dinspre Valea Cerbului, o potecă incomodă, abruptă și înierbată.

Deși ambiția era să parcurgem integral creasta Pietrei Craiului timpul nu ne-a permis să ne îndeplinim misiunea. Cu toate că am mers într-un ritm alert și am avut o bună strategie am lăsat zona Pietricica pentru o altă dată. Dar am traversat Piatra Mică și am parcurs Creasta nordică și Creasta sudică coborând apoi din Șaua Funduri. Lungul drum prin poienile Funduri, Lespezi și Grind, apoi prin Prăpăstii ne-au adus pe seară înapoi la Zărnești. Credem încă în posibilitatea de a realiza într-o zi tot traseul, dar rămâne un proiect de viitor.

Alături de un entuziast și foarte serios montaniard am fost tot în același masiv, Piatra Craiului, pe itinerariul: Valea Crăpăturii-Cabana Curmătura-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Practic este o traversare a muntelui prin partea nord-vestică.

Ne-am dus ceva mai departe de casă, mai exact în Munții Parâng. Tura de 2 zile a presupus urcarea pe Valea Roșiile la Lacul Zănoaga Stânei unde am campat, iar a doua zi am atins Vârful Parângul Mare 2519m. Ruta de urcare nu a fost cea clasică, ci am urmat Muchia Pontul Roșu, o creastă nemarcată, lungă și pe alocuri abruptă, dar mult mai interesantă decât zona turistică. A fost o ieșire inedită și ne-a scos un pic din zona noastră atât de frecventată.

Tradiționala tabără din Retezat cu Himalaya Travel și UpMountain a fost și anul acesta tot în zona Câmpușel-Valea Iarului. Cu baza la campingul cu același nume am făcut diverse circuite care au atins punctele: Vârful Piatra Iorgovanului, Tăul Fără fund, Scocul Iarului, Valea Soarbele, Șaua Scorota și multe altele.

Pe lângă turele din Retezatul Mic (de care vorbeam mai sus) am parcurs și o parte din creasta principală a Munților Vâlcan. Vecinii de peste Valea Jiului de vest, acești munți deosebit de interesanți au o surprinzătoare muchie: Oslea. Devenită populară în ultima vreme, această creastă devine redutabilă iarna și va fi o țintă pentru noi în sezonul alb care vine.

Poate că ne era dor de casă, poate doar așa s-a nimerit, dar cert este că am revenit în Piatra Craiului la scurt timp după tabără. Cu baza lângă cabana Curmătura, la cort, am străbătut în circuit Piatra Mică într-o zi și traseul Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase în cealaltă zi.

Două frumoase trasee nemarcate (cu pasaje mai tehnice) am organizat alături de Back to nature.

Primul a fost o traversare Caraiman-Coștila (Bucegi) pe ruta: Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Brâna Văii Albe-Brâna Mare a Coștilei-Brâul de sus-Releul Coștila-Cabana Babele. O adevărată magistrală aeriană care taie cei doi coloși de stâncă, această nervură permite contactul cu zone emblematice pentru alpinismul românesc (Peretele Văii Albe, Văile Albă, Coștila și Mălinul, Coama de piatră etc).

Al doilea traseu împreună cu Back to nature a fost tot în Bucegi: Creasta Balaurului (sau a Bucșoiului Mic) cu retragere pe Valea Morarului.

Am avut astfel, pe parcursul a două zile pline, toate formele de relief tipice acestui fabulos masiv: văi, creste, brâuri. Aceste detalii geografice și geologice fac din Bucegi un masiv unic în Carpați.

Am ieșit din scena lunii-lui-cuptor cu o parcurgere a Crestei Nordice a Pietrei Craiului pe traseul: Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful La Om. Am coborât pe Muchia Colții Găinii la Refugiul Grind, variantă mult mai comodă decât cea marcată.

Sperând în vremuri mai puțin ploioase intrăm cu optimism în luna august.

Bilanțul lunii iunie 2023

Posted on by

Prima lună de vară a fost ca mai toate primele luni de vară: adică extrem de capricioasă.

Ploile și furtunile au fost aproape cotidiene, dar ne-am adaptat și noi activitatea la acest specific al anotimpului.

Prima excursie a fost cu cortul în Munții Cernei și Munții Mehedinți. În ciuda reprizelor de ploi torențiale am reușit să atingem obiectivele propuse: parcurgerea Cheilor Țăsnei, urcarea pe Vârful lui Stan, urcare pe Vârful Arjana, Poiana Beletina, Domogled, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, vizitarea satului Ineleț etc.

Alături de un grup de pasionați ai muntelui ne-au însoțit și cățeii noștri Scott și Enya.

Tot cu ploaia în spinare am parcurs în Piatra Craiului traseul în circuit: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. În această perioadă a verii furtunile cu descărcări electrice sunt foarte frecvente, așa încât trebuie ca fiecare tură să aibă o strategie a ei. Din acest proces nu trebuie să lipsească plecatul cât mai devreme de dimineață (pentru că atunci vremea este cea mai stabilă) și evitarea zonelor expuse (crestele, vârfurile) după amiază, când apar turbulențele atmosferice.

A urmat și mult așteptata tură din Alpii italieni. Am revenit în Monte Rosa după 4 ani de absență, la debut de sezon. Datorită acestui fapt urcarea la cabana Citta di Mantova (aflată la peste 3400m altitudine) a fost făcută pe jos, fără ajutorul atât de confortabil al telecabinelor din Alagna Valsesia.

Cu baza la această cabană minunată am putut urca vârfurile: Balmenhorn (4167m),  Punta Gnifetti (4559m), Pyramide Vincent (4215m).

Cu precauțiile de rigoare am ajuns cu bine pe vârfuri și înapoi la cabană evitând avalanșele atât de frecvente. Ghețarii cu seracurile și crevasele lor au fost traversați fie dimineața foarte devreme, fie după ce zonele intrau în umbră și temperatura scădea considerabil.

Deasemenea, coborârea de la cabană am făcut-o pe jos până în vale într-o zi întreagă, 2200m diferență de nivel.

Reveniți pe plaiuri mioritice am organizat o tură de drumeție ușoară în Munții Perșani. Ținta a fost parcurgerea integrală a Cheilor Vârghișului.

Fiind o arie protejată zona este foarte curată și bine întreținută, iar traseul de via ferrata Șoim Călător, grotele și podurile sunt doar o parte dintre atracții pe lângă nenumăratele flori și arborii seculari. A fost o potrivită revenire după tura din Alpi.

Alergarea montană face parte din turele noastre de forță ca antrenament pentru maratoanele cu acest specific.

Astfel, a fost o tură de trail running în Piatra Mare și Munții Baiului. Ruta: Zona pârtiilor Predeal-Poliștoaca-Valea Timișul Sec-Poiana stânei Pietricica-Cabana Susai-Pârtia Cocoșul-Cabana Gârbova-Pârtia Clăbucet-Predeal, pe traseul concursului Predeal Forest Run (24km). Fără să ne forțam prea tare și blocați de o ploaie puternică vreo 45 minute am ”terminat” circuitul in 5 ore.

Un traseu de alpinism scurt, dar foarte frumos, este Valea lui Stinghie din sudul Pietrei Craiului. Este un canion îngust al cărui parcurs este întrerupt de câteva săritori, zona amintind de Canionul Orății din aria satului Podul Dâmboviței. Traseul nostru a presupus pornirea de la Cabana Brusturet, urcarea în Poiana Funduri și coborârea în rapeluri pe această vale în drumul forestier.

A urmat o nouă sesiune de pregătire pentru calificarea de leader montan internațional. Pe durata de șase zile a modului s-au deprins tehnici de asigurare a clientului, filare a corzii, orientare în teren montan și multe altele.

Cursul s-a desfășurat într-o arie mai largă de data aceasta: Bucegi (Valea Gaura, Valea Ciubotea, Vârful Scara) și Măgurile Branului. A fost și o zi de mers pe bicicletă (mountain biking) în satele din Țara Bârsei (Vulcan, Holbav etc).

Pentru ca luna iunie să aibă și părți bune s-a inventat rododendronul. Care fix în cea mai capricioasă lună s-a trezit să înflorească! Smirdar sau bujor de munte, această plantă are mai multe perioade de înflorire, mai precis inclusiv în octombrie mai scoate capul o dată înainte de primele vânturi aducătoare de iarnă. În zona Padina Crucii-Țigănești din Bucegi se află una dintre cele mai cunoscute zone cu rododendron din Carpați, iar noi organizăm anual ture în acest loc pentru pasionații de fotografie. Traseul din acest an a fost: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești și retur.

Apoi a venit vremea pentru o tură mai serioasă de alpinism. Am pornit din Platoul Bucegilor și am intrat pe Valea Jepilor și apoi pe Brâul Portiței. Trecând prin Portița Caraimanului am traversat Vâlcelul Mortului și am coborât dificila Vale Seacă a Caraimanului. Porțiuni mari cu zăpadă, săritori ude și o ploaie mocănească ne-au îngreunat mult coborârea, dar au făcut traseul mult mai greu decât în condiții normale.

Pe durata a trei zile am organizat un atelier de inițiere în alpinism de vară/carpatism în Piatra Craiului și Măgurile Branului.

Prima zi a fost dedicată deprinderii tehnicilor elementare de cățărare (în bocanci) și rapel, precum și manevrelor de coardă, nodurilor, comenzilor specifice etc. Localizarea a fost la Faleza Mică din Măgurile Branului, unde pereții de calcar sunt plini de trasee de escaladă și cățărare.

A doua zi am împărțit grupul în două echipe distincte și am făcut circuitul: Plaiul Foii-Valea Vlădușca-Vâlcelul Crăiței-refugiul Castelul Crăiței-Canionul Anghelide-Plaiul Foii. În Piatra Craiului sunt o multitudine de astfel de trasee pe care se pot exersa tehnicile de alpinism de vară/carpatism. Terenul nu este extrem de dificil, dar necesită o foarte bună pregătire fizică și tehnică pentru a-l parcurge.

Ultima zi, cu ploaie evident!, a permis totuși tura: Plaiul Foii-Padina lui Râie-coborâre în rapeluri la Malul Galben-Izvorul Căpitanului Orlovski. Aici a fost exersat rapelul pe ploaie, cu stânca udă și toate dezagramentele ei, dar și urcarea unei văi de abrupt sălbatice și foarte rar umblate.

În luna iunie au fost și două rânduri de tururi cu Fundația Conservation Carpathia. Tot printre ploi care de data această, nefiind ture tehnice, nu au deranjat deloc turiștii au putut observa urși, zimbri, mistreți. Deasemenea, Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, o mare atracție pentru participanți.

S-a urcat pe Vârful Comisu, dar și pe Luțele. Încă prezent rododendronul a fost o încântare, ca de obicei.

Am revenit în zona nordică a Bucegilor pe traseul de traversare Râșnov-Bran. Ruta a fost cea binecunoscută: Râșnov-Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești-Culmea Clincea-Bran. Fiind o zi din timpul săptămânii, culme fără ploaie!, ne-am putut bucura de liniștea locurilor.

Am încheiat în Cheile Vârghișului din Munții Perșani pe traseul de via ferrata Șoim Călător. Foarte bine amenajat este unul dintre cele mai frumoase din țară, iar accesul către el este deosebit de frumos și permite vizitarea unor grote foarte estetice.

Bilanțul lunii septembrie 2022

Posted on by

Luna septembrie a fost una a ieșirilor în munții din afara României.

Am debutat cu o tură în Munții Olimp, cei mai înalți din Grecia și bine cunoscuți din scrierile despre mitologia antică.

Fără zei și alte entități mistice Olimpul rămâne un munte deosebit de spectaculos și ofertant, mai ales dacă este abordat pe rute ocolitoare.

Noi am urcat pe parcursul a trei zile (două nopți) astfel:

Ziua 1: Litochoro-Canionul Enipeas-Cabana Prionia (1000m)-Refugiul Spilios Agapitos (Refugiul A) aflat la 2100m altitudine.

Ziua 2: Refugiul Spilios Agapitos (Refugiul A)-Refugiul Christos Kakalos (2650m)-Platoul Muzelor-Refugiul Giosos Apostolidis (2697m). În acea zi, după amiază, am mai urcat și vârfurile Toumba (2785m) și Profitis Ilias (2803m).

Ziua 3: Refugiul Giosos Apostolidis-Poteca Zonaria-Hornul Louki-Vârful Mytikas (2917m)-Poteca Zonaria- Refugiul Giosos Apostolidis. După o scurtă pauză de masă la refugiu am coborât la Litochoro (aflat la altitudinea de 300m) peste vârful și creasta Skourta (2476m) și pe la Refugiul Petrostrouga (1940m), apoi la Gortsia și Litochoro.

A urmat o întâlnire de 4 zile a membrilor SGLM în Piatra Craiului la care am fost prezenți.

Am revenit în activitate cu o tură pe trasee nemarcate, cu accente de alpinism pentru începători, în Bucegi. Traseul a fost: Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului.

Ambele brâuri permit cunoașterea foarte bună, deși incompletă, a celor două mari grupe muntoase din Bucegi (Coștila și Caraiman). Fără probleme tehnice deosebite ele presupun lipsa fricii de înălțime și un exersat simț al orientării. Pentru a mai diversifica puțin traseul de coborâre am optat pentru a rapela peste cele câteva săritori din zona inferioară a Văii Priponului.

Ne-am reîntors în Făgăraș pentru o tură care doar în aparență este de rutină: drumeție în zona sălbatică din estul acestui masiv. Scopul este, ca de fiecare dată, observarea faunei locale (urs, căprioare, mistreț, păsări de pradă etc), dar și urcarea pe vârfurile Lerescu (1690m), Comisu (1884m) și Luțele (2176m). Totul a fost alături de Conservation Carpathia.

O altă tură de alpinism clasic în Bucegi a urmat ruta: Căminul Alpin-Refugiul Coștila-Brâna aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul mare al Coștilei-Valea Scorușilor-Valea Gălbinele-Hornul dintre fire-Refugiul Coștila-Căminul Alpin. O tură tipică de Bucegi, parcursă de noi de zeci de ori, dar care are același farmec de fiecare dată.

A urmat o replică a turei în Maroc din perioada mai-iunie. Am parcurs cam aceleași zone, am urcat aceleași vârfuri și am vizitat aceleași locuri. Singura diferență a fost că zăpada a lipsit, dar a fost înlocuită de un vânt înghețat fix în ziua în care era programată urcarea pe vârf. Acest detaliu a complicat lucrurile, dar am reușit să ne îndeplinim obiectivul.

O să reproduc mai jos ce am scris atunci pentru că nu există suspiciunea plagiatului și oricum nu mă pot exprima mai bine decât atunci:

Prima noapte a fost la Refugiul Tamsoult, iar a doua la Refugiul Toubkal (Les Mouflons).  

Vârful a fost atins după 5 ore de urcare, în zori. Coborârea către satul berber Imlil (Imleel) a fost pe altă rută, ocazie cu care s-a putut interacționa cu localnicii atât de primitori și ospitalieri.

Au urmat alte două zile în Deșertul Merzouga, unde cămilele au fost de bază. Noaptea în cort, apusul și răsăritul printre și peste dune, liniștea întreruptă doar de chemările păstorilor sau de muzica tribală în surdină, au completat această experiență aproape inițiatică. Valea Dades cu cheile și cetățile sale, dar și cu siturile fosilifere ne-au făcut să nu uităm niciodată Marocul.

Am fost apoi solicitați de o firmă pentru a le prezenta unor jurnaliști străini peisajele tipic carpatine și am optat pentru o tură în jurul Sinaiei, o zonă încărcată de istorie, cultură și atmosferă deosebite.

Că tot vorbeam de ture ”istorice” o zi în Bucegi nu poate să nu includă două trasee emblematice: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor. Greșit numită ”Jepii Mici”, Valea Jepilor sau Valea Caraimanului desparte Muntele Caraiman de Muntele Jepii Mici având un parcurs accidentat și abrupt.

Poteca Schiel însoțește Creasta Urlătorilor după ce traversează văi de abrupt precum Valea Seacă dintre Clăi, Urlătoarea Mică și Valea Comorilor. A fost construită și amenajată de frații Schiel, industriași germani cărora li se datorează întemeierea Bușteniului. La rândul ei este denumită eronat ”Jepii Mari”. Aceste porecle creează confuzii și nu fac decât să complice orientarea în teren.

Deși suntem mai puțin activi în zona aceasta, se mai întâmplă totuși să avem colaborări pe partea de turism cultural. Am fost rugați de World Sinergy Travel să însoțim un grup de turiști americani și britanici într-un tur istoric al Brașovului.

Clasicele obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească au fost admirate și fotografiate de multiple ori în cadrul acestui tur cultural de succes.

Pentru a mai schimba zona am propus un Ciucaș mai puțin umblat și frecventat. Zona Valea Stânei-Traseul Cheile Pârâului Alb-Culmea Văii Stânei-Cheile Văii Stânei-cabanele din Valea Stânei.

De o sălbăticie legendară Cheile Pârâului Alb desparte Culmea Stâncoasă de Culmea Șuvițelor pe un parcurs aerisit și foarte lizibil. Întoarcerea prin Cheile Văii Stânei este extrem de pitorească la acest ceas de toamnă.

Nu prea am mai făcut în ultimul timp ture de trail running (alergare montană) așa încât am considerat că a venit momentul.

Am ales ruta: Gara Predeal-Valea Joița-Unitatea militară Predeal Vânători de munte-Clăbucetul Baiului-Muchia Lungă-Valea Grecului-Gara Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Valea Limbășel-traseu Clăbucetul Azugii-Cabana Susai-Cioplea-Gara Predeal  (32km).

Foarte solicitantă această activitate, dar care permite parcurgerea mai multor zone care altminteri nu pot fi străbătute ”la pas” decât în multe ore de drumeție.

Pentru că mereu sunt turiști străini care doresc să cunoască sălbăticia Carpaților am încheiat luna cu un nou tur alături de Conservation Carpathia în zona estică a Făgărașului.

Așteptăm cu interes luna octombrie care este, statistic vorbind, cea cu vremea (să sperăm!) foarte stabilă. Vom avea multe alte experiențe de împărtășit cu voi.