Tag Archives: castelul Bran

Bilanțul lunii septembrie 2024

Posted on by

Prima lună de toamnă a fost o lună… de vară, așa cum ne-am obișnuit în ultima vreme. Sunt părți bune și rele, ca în orice aspect al vieții, pentru că am putut să facem multe ture cu diverse tematici.

Chiar din 1 septembrie am fost alături de Active Travel care ne-a solicitat pentru un grup de spanioli. Detaliat, traseul a fost etapizat după cum urmează:

Ziua 1: acces cu mașina din Sinaia la cabana Piatra Arsă-urcare la Babele și Sfinx-Crucea Caraiman și retur pe Platoul Bucegilor

Ziua 2: zona Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul familial

Ziua 3: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Poiana Curmăturii-Valea Mărtoiu-Poiana Mărtoiu-La Table (Șaua Vlădușca)-Șaua Joaca-Satul Peștera-Satul Măgura

Ziua 4: Satul Măgura-creasta Măgurilor Branului-Castelul Bran

Ziua 5: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus

Au fost, cu ale cuvinte, o suită de masive diferite (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare și un pic de Leaota) cu o familie, diferite generații, foarte entuziaști și bine pregătiți.

După aceea am luat o pseudopauză în care am urcat cu Scott și Enya în Postăvaru, mai exact pe Vârful Tâmpa pe la Treptele lui Gabony și am coborât pe Drumul Serpentinelor.

Am revenit în plină forță în Bucegi pentru o tură pe traseul: Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Hornul lui Gelepeanu. Totul a decurs perfect până la ieșirea în Platoul Bucegilor unde o ploaie rece, ce prefața toamna, ne-a determinat să coborâm pe o variantă comodă și sigură, modificându-ne planurile inițiale mai temerare. Această tură de carpatism a fost alături de Back to nature.

O zi cu Active Travel ne-a readus la cabana Curmătura, în Prăpăstiile Zărneștilor și în Șaua Crăpăturii. Un cuplu de turiști germani ne-au fost clienți, prilej cu care am evadat un pic din problematica autohtonă, în special la nivel de discuții.

Ca să nu ne ieșim din mână aceeași agenție ne-a dat de lucru peste două zile și am reajuns la Poiana Zănoaga și Poiana Curmăturii.

Împreună cu Back to nature am parcurs traseul: Valea Seacă a Caraimanului. Am ieșit pe Brâul Portiței și am continuat urcarea pe Vâlcelul Mortului până la Crucea Caraiman. Coborârea a fost pe la cabana Caraiman și apoi pe Valea Jepilor. O tură lungă și complexă, dar pe o vreme superbă, cu stâncă uscată și parteneri bine pregătiți.

Canionul Orății este un adevărat spectacol al naturii și suntem recunoscători acesteia că ne-a permis și nouă, muritorilor, să îl putem străbate cu mijloacele noastre. O suită de rapeluri din stații foarte bine amenajate, ne-a umplut o zi în această zonă aparte.

Apoi am fost în Piatra Craiului cu intenția de a ne bucura de Abruptul Vestic, care toamna este la apogeul spectaculozității. Cu plecare de la Plaiul Foii, am urcat la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) și am continuat pe Brâul de mijloc (în care am intrat după coborârea pe Scara de fier din Padina lui Călineț). Cu un mic ocol pe Vâlcelul Caprelor pentru a admira Degetul lui Călineț, am continuat pe Brâu (trecând printre altele și de Termopile, de punctul La Plăci și așa mai departe) până la grota La Ulcior. De aici am coborât pe Vâlcelul Crăiței la refugiul Castelul Crăiței și apoi pe Valea Vlădușca la Plaiul Foii.

O drumeție prin Țara Bârsei (satele Șirnea, Măgura și Peștera) combinată cu o evadare culturală și istorică (la Castelul Bran și Sighișoara) au fost oferite unui grup venit prin World Sinergy Travel. În drum ne-au ieșit: Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, toate aflate în poate cea mai interesantă cetate medievală încă locuită din Europa de est.

Am fost apoi cu trei grupuri diferite adunate de Active Travel din Brașov în zona de la poatele Pietrei Craiului. Turele sunt standard, cu satele izolate Măgura și Peștera, dar și cu Prăpăstiile Zărneștilor sau cabana Curmătura și împrejurimile ei (Șaua Crăpăturii, Poiana Zănoaga, Poiana Curmăturii). În prima parte ne-am bucurat de solitudinea și liniștea locurilor, de potecile ascunse ale localnicilor, dar și de priveliștile munților semeți din jur (Bucegi și Piatra Craiului). În partea a doua am intrat în Parcul Național și am gustat un pic din farmecul acestui loc unic.

Cu o persoană din Ecuador am parcurs în Ciucaș traseul: Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca pe sub Tigăile Mari-Șaua Tigăilor-Pasul Bratocea. A fost o ocazie foarte bună de a-i arăta un colț pitoresc din Carpați, dar și de a putea împărtăși impresii despre Anzii din Cordillera Central unde am făcut în decembrie 2023 o expediție foarte reușită.

După o altă drumeție prin satele brănene împreună cu Active Travel, ocazie cu care am ghidat un turist din UK extrem de entuziast și dornic de a descoperi locuri noi,

am revenit la lucruri mai elaborate și am parcurs traseul: Brâul Ciorânga mare de la Refugiul Speranțelor la Vârful Ascuțit. Unul dintre traseele relativ nou marcate, după ce ani buni a fost o rută celebră de carpatism, acest brâu este o ocazie ideală de a descoperi detaliile Abruptului Vestic al Pietrei Craiului. Ieșirea în creasta principală, Creasta Nordică, pe vârful de 2135m, și coborârea pe versantul estic prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura are farmecul ei, versanții fiind diferiți și spectaculoși.

La cursul de dezvoltare profesională din Munții Apuseni, organizat de colegii de la AGMR (Asociația ghizilor montani din România), am parcurs traseul de via ferrata Grota lui Hili din Cheile Turzii. Totodată s-au discutat aspecte importante ale meseriei de ghid montan, atât legislative cât și practice.

Cu Active Travel am schimbat un pic registrul și am însoțit un cuplu în Piatra Mare. Traseul a fost circuitul: Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare-Drumul Familial-Prăpastia Ursului-Dâmbul Morii.

Au urmat apoi câteva zile de drumeție în Piatra Craiului și Bucegi cu un grup din Suedia.

Prima zi: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

A doua zi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Plaiul Boului-Valea Bângăleasa- Moieciu de sus.

Periplul suedezilor în România s-a încheiat cu o tură de bicicletă printre podgoriile Prahovei și cu inevitabila degustare de vinuri locale.

Cu un grup mai numeros (profesori de la un liceu privat) am parcurs poienile de la poalele Bucegilor pe ruta: Bușteni-Căminul Alpin-Poiana Coștilei-Poiana Pichetul Roșu-Șaua Baiului-Gura Dihamului-Bușteni.

Profitând de vremea care a devenit din ce în ce mai plăcută după canicula verii, am plimbat un pic cățeii prin Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari. Este un loc liniștit și ușor accesibil, fără stâne și alte pericole pentru micii noștri prieteni.

Am încheiat luna cu o drumeție de două zile în colaborare cu Active Romania. Prima zi a fost despre Măgurile Branului, urmată, în ziua a doua, de poienile Curmăturii și de cabană, incluzând și nelipsitele Prăpăstii

 

Bilanțul lunii august 2024

Posted on by

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii iulie 2024

Posted on by

Canicula care a dominat luna iulie a adus pe munte mulți amatori de drumeții, motiv pentru care am fost foarte solicitați și ocupați.

Sub egida Active Travel am ghidat un cuplu din Hong Kong în Piatra Craiului. Am urcat prin Prăpăstiile Zărneștilor la cabana Curmătura și ne-am întors prin Poiana Zănoaga la punctul de plecare de la Fântâna lui Botorog.  Peisajul carpatin a fost extrem de apreciat de cei doi turiști, fiind și foarte diferit de ceea ce aveau acasă.

O tură de mai multe zile în Muntele Olimp din Grecia ne-a readus alături de Back to nature.

Am urcat pe Vârful Mytikas 2917m, cel mai înalt din Grecia. Dar nu doar acest punct de altitudine maximă a fost vizat. Am profitat de vremea foarte bună pentru a atinge și Vârful Profitis Ilias, Vârful Toumba, Vârful Skala, Vârful Skolio, Vârful Skourta. Urcarea cea mai tehnică a fost pe Vârful Stefani, un adevărat pas către Tronul Zeilor Olimpului.

Am trecut pe la sau am rămas peste noapte la refugiile Refugiul Spilios Agapitos, Refugiul Giosos Apostolidis, Refugiul Christos Kakalos, Refugiul Petrostrouga, Alte puncte cheie ale turei au fost: poteca Zonaria, Peștera Agios Dionisios, Mănăstirea Agios Dionisios, Canionul Enipeas, Platoul Muzelor. Am admirat răsăritul Soarelui din Marea Egee, dar și apusul în spatele culmilor muntoase.

Asociația Montană Carpați filiala Făgăraș a organizat o zi de cățărare și rapel pentru copii în Cheile Râșnoavei. Le-am fost alături împreună cu alți colegi ghizi. Am petrecut o zi frumoasă alături de mai mulți adolescenți care au făcut astfel primii pași pe stâncă. Ne-am molipsit de entuziasmul lor și am învățat alături de ei cum să redevenim joviali și puri.

Împreună cu cei doi căței (un border collie și jumătate) am parcurs un circuit în zona Râșnovului pe traseul: Cetatea Râșnov-Bisericuța Păgânilor-Poiana Cristian-Cetatea Râșnov.

Cu Romania Active am ghidat un mic grup în zona Șaua Strunga – Șaua Strungulița. Am urcat împreună pe Vârful Bucșa și am trecut prin șeile mai sus amintite, dar și prin Poiana Guțanu și pe Valea Bângăleasa. Totodată o vizită la Castelul Bran se impunea, așa încât am făcut și un asemenea ”act de cultură”. O altă destinație a fost traversarea satelor Fundata și Fundățica, aflate la cea mai mare altitudine din țară.

După aceste câteva ture mai ușoare am parcurs alături de Back to nature un traseu relativ tehnic în Piatra Craiului. Am ales din multitudinea de creste ale zonei Padina lui Călineț (Creasta Coarnele Caprei, Creasta Prieteniei, Creasta Piticului) Creasta Frumoasă. Un parcurs aerian, dar fără dificultăți majore, cu coborâre în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră. Desfășurându-se pe partea vestică a masivului, ascensiunea ne-a ferit de caniculă și ne-a oferit priveliști superbe.

Un alt traseu de abrupt ne-a adus în Bucegi. Ruta aleasă a fost: urcare pe Valea Mălinului, parcurgerea Brâului Mare al Coștilei și coborâre pe Valea Urzicii. Aceasta din urmă, dificilă la urcare, a oferit o coborâre în rapeluri, cu pasaje de descățărare de mare finețe. Un bloc mare de zăpadă rămas în porțiunea mediană a văii ne-a pus serioase probleme, complicate și de o scurtă ploaie de vară.

Pentru că Munții Apuseni sunt o lume aparte, am organizat o excursie de câteva zile în zona Padiș pentru un grup de turiști cu condiție fizică medie. Obiectivele atinse au fost cele clasice: Peștera Urșilor și Lumea Pierdută cu avenurile sale spectaculoase. Dar nu doar pentru anumite locuri celebre am fost acolo ci, mai ales, pentru atmosfera aparte a acestor locuri unice în România.

Un alt traseu în circuit am realizat apoi în Bucegi. Cu plecare de la cabana Piatra Arsă am parcurs (trecând și pe la cabana Caraiman) o parte dintre brâurile Abruptului Prahovean al Bucegilor: Brâul Mare-Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei.

Din Valea Priponului am urcat în Platou și ne-am continuat drumul către Babele și cabana Piatra Arsă. A fost o bună oportunitate de a traversa două dintre grupele muntoase emblematice ale Bucegiului, Caraiman și Coștila, pe un traseu expus, dar fără mari probleme tehnice.

La recomandarea unui coleg de breaslă am fost solicitați de un grup din Marea Britanie pentru o tură montană. Am ales, pentru că era fix în zile de maximă caniculă, o drumeție ”pe la umbră”. Piatra Mare ni s-a părut potrivită și am parcurs traseul: Drumul familial-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare și retur. A fost un traseu complet, inclusiv cu o ploaie torențială la sfârșit, dar și cu alte elemente simpatice, printre care și măgărușii de la cabană sau vulpile de prin partea locului.

Pentru că ni s-a părut o idee bună să rămânem în zona de pădure și răcoare, am revenit în Piatra Mare. Pe traseul Canionul 7 Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul Familial, în colaborare cu Active Travel, am ghidat de această dată un turist american extrem de pasionat de natură.

Pentru o săptămână ne-am întors la anii copilăriei. Organizată de Himalaya Travel, tabăra din Retezat și Vâlcan, devenită deja o tradiție, ne-a adus împreună cu mulți adolescenți hotărâți să exploreze Uriașul cu ochi albaștri.

Campingul Valea Iarului ne-a fost baza, iar turele din zonă au acoperit cam toată aria interesantă și accesibilă cu piciorul. Am admirat alături de copii: Tăul fără fund și Valea Soarbele, Valea Scorota, Cascada Valea Mării, Cascada Lazăru. Am parcurs scocurile (canioanele) Urzicarului și Iarului, dar am urcat și pe vârfurile Piule, Stănuleții Mari și Piatra Iorgovanului. De asemenea, vecinul de peste Jiul de vest, Oslea, ne-a permis să îi parcurgem faimoasa creastă de la Coada Oslei peste vârful principal până în cealaltă extremitate.

Au urmat apoi trei zile de drumeție prin Munții Apuseni alături de un artist fotograf din Elveția.

Am fost prin locuri izolate, am intrat în peșteri și am străbătut sate cu doar câteva case, am vizitat ruine de cetate și câte și mai câte. Printre multe altele am vizitat: Satele Brădești și Cheia, Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului, Peștera lui Ionele, Peștera Huda lui Păpară, Ghețarul de la Scărișoara. Nu în ultimul rând am trecut și pe la ce a mai rămas din satul Roșia Montană. Baza noastră a fost în Rimetea, la campingul Floare-de-colț, un loc pe care îl recomandăm cu tot sufletul.

Cu Active Travel am avut ocazia să însoțim un grup de italieni pe traseul: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Nimic deosebit la prima vedere, dar meseria noastră ne oferă aceleași satisfacții pe care le trăiesc cei pe care îi însoțim.

Un contract cu Travel Carpathia ne-a pus din nou la muncă în Făgărașul estic. A fost un tur complet, cu două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Nu este chiar sezonul cel mai propice pentru a fotografia animalele sălbatice, dar am reușit să vedem câte ceva și să ne bucurăm de solitudinea locurilor. La toate acestea s-a adăugat liniștea și izolarea aproape perfecte ale acestui colț din Carpați.

Cu o echipă de începători în ale traseelor nemarcate și de carpatism am parcurs în Piatra Craiului ruta clasică: Traseul Anghelide-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile. Vremea ideală, canicula fiind pe ducă, și stânca uscată au creat climatul perfect care ne-a permis să admirăm detaliile acestor zone mirifice și să ne deplasăm în condiții de siguranță. Locurile spectaculoase precum canionul Anghelide, La Plăci, grota La Ulcior și multe altele ne-au încântat privirile și au rămas de neuitat pentru participanți.

Am încheiat luna lui cuptor (uneori nu s-a dezmințit această formulă!) cu o nouă excursie în Apuseni. Am revăzut locurile din precedentele ture, dar am adăugat și unele noi.

Am trecut din nou în revistă: Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului (pe care am prins-o secată de această dată), Peștera lui Ionele. În plus am fost și la: peșterile Ghețarul Vârtop, Coiba Mare, Coiba Mică și pe la Izbucul Tăuz.

Bilanțul lunii mai 2024

Posted on by

A venit vara cu o lună mai devreme și, dacă în anii anteriori mai aveam încă pretenții că mai putem schia, acum am renunțat la ele, văzând seceta și temperaturile ridicate. Astfel că ne-am concentrat pe activități de vară: drumeție, cățărare, carpatism/alpinism de vară etc.

Chiar în jurul datei de 1 mai, cu ocazia minivacanței anuale (care devine una veritabilă în ultima vreme), am organizat două zile cu tematici diferite. Prima zi a fost drumeție în Măgurile Branului, mai exact traversarea de la Castelul Bran la Fântâna lui Botorog. Este un traseu de legătură între Bucegi și Piatra Craiului, în mare, o parcurgere a crestei Colților Branului, o tură combinată de pădure și poieni, pe deasupra satului Măgura și a cătunului Tohănița (acesta din urmă aparținând de orașul Zărnești).

Pentru a două zi am apelat la ajutorul colegilor de la cu Back to nature. Împreună am ținut un miniatelier de cățărare în Postăvaru (Cheile Rășnoavei). Prima fază, după ceva teorie, a fost ocupată de rapel și alte tehnici de coardă, iar, în cea de-a doua parte a programului, ne-am concentrat pe escaladă în zona Metalexpert din aceeași arie.

Au urmat patru zile consecutive cu Active Travel și doi turiști din Irlanda.

Am încercat să le oferim puțină diversitate și am fost în locuri diferite pentru a le arăta puțin din patrimoniul nostru natural.

Prima zi a fost în Piatra Craiului pe ruta: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. A fost o excursie de încălzire pentru următoarea etapă.

Ziua a doua am mers în Bucegi: Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa. A fost sensibil mai lung traseul, dar și mult mai ofertant.

Pentru că vremea urma să se strice, în ziua a treia am traversat Măgurile Branului de la Castelul Bran pe creasta Măgurilor până în satul Măgura. Aici am ajuns după o scurtă ploaie torențială, cu fulgere și tunete, șuvoaie de apă și vânt foarte rece.

În ultima zi am avut parte tot de vreme foarte închisă și ploioasă, așa încât vizita la Castelul Bran a fost tot ce le-am putut oferi clienților noștri.

Pentru că a început sezonul de vară cu adevărat, Active Travel ne-a pus la muncă serios. Am repetat cu doi turiști americani un traseu binecunoscut din Piatra Craiului. Mai exact: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Poate părea banal și anost, plictisitor și stereotip, dar privit din perspectiva celor care vin din altă țară (sau de pe alt continent) devine o reală plăcere și pentru noi.

Un alt traseu ce părea compromis din cauza ploii (care nu a fost atât de deranjantă până la urmă) am făcut în parteneriat cu Romania Active. Este vorba de o drumeție clasică din Bucegi: Valea Bângăleasa (unde am ajuns din centrul satului Moieciu de sus cu căruța)-Poiana Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus. Parțial pe traseul eco-maratonului, această buclă oferă niște peisaje deosebit de frumoase, de la casele localnicilor de pe vale tocmai până la Vârful Omu.

Am reiterat ce făcusem și la sfârșit de aprilie: Vârful Lespezi din Făgăraș. Plecarea a fost tot din zona Piscul Negru, dar condițiile de zăpadă (mai exact lipsa ei aproape totală) au dus această excursie în zona de drumeție, nefiind nevoie de niciun fel de echipament sau strategie specifice iernii. Sigur, nu au fost provocări tehnice, dar diferența de nivel de 1300m rămâne și lungimea traseului pune în continuare probleme de anduranță.

S-a adunat o trupă doritoare de inițiere în cățărarea pe stâncă și, pentru trei zile, am organizat un atelier în Postăvaru (Cheile Râșnoavei, Pietrele lui Solomon) și Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor). Colaborarea cu Back to nature a fost, ca de obicei, exact ce trebuie.

Am umplut zilele cu vârf, indiferent de vremea care ne amenința, nelăsând nicio oră nefructificată. Anunțăm acest curs la început de sezon pentru a putea apoi propune clienților noștri ture aplicate pentru tot restul verii și pentru începutul toamnei.

Nu ne-am uitat prietenii cei mai buni și am organizat și pentru ei o tură în Ciucaș. Cu Scott și Enya, respectiv un border collie și jumătate, dar și cu bracul german Bono, am parcurs tur-retur traseul Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș. Nu am stat să calculăm cât am mers noi, dar cățeii sigur au făcut tura de două ori minimum. Chiar dacă nu a fost o tură lungă sau dificilă, a fost un prilej de a petrece timp cu cei mai loiali companioni ai noștri. Iar perioada aleasă este cea potrivită, fiind exact înaintea apariției stânelor și a câinilor ciobănești agresivi.

Solicitați de World Sinergy Travel ne-am făcut și treaba de ghizi de turism în cadrul unui program cultural în Brașov, Sibiu și Sighișoara.

Circuitele culturale au atins obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească în Brașov.

În Sighișoara am vizitat Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane. Sibiul ne-a oferit și el obiectivele sale în cadrul unui tur de oraș.

Ne-am concentrat apoi pe un circuit nemarcat / de carpatism în Piatra Craiului. Plaiul Foii-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Valea Vlădușca-Plaiul Foii. Pentru ca să fie și mai surprinzător acest sezon al contrastelor, am avut parte și de o oră de ninsoare veritabilă. Rapelurile de retragere le-am făcut pe ploaie, dar per total tura a fost foarte reușită și tocmai bună ca avanpremieră pentru altele similare care vor urma.

Un moment de respiro am putut lua într-o nouă ieșire marca Active Travel. Alături de doi turiști din Elveția, am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor dus-întors de la Fântâna lui Botorog. Pe parcursul plimbării am întâlnit un urs de talie mare, care a fost piesa de rezistență a turei. A mai rămas timp  și am realizat circuitul care străbate satele Măgura și Peștera (un clasic al zonei). Această buclă ne oferă prilejul de a admira casele tradiționale ale localnicilor, dar și siluetele Bucegilor și Pietrei Craiului care flanchează aceste localități de vis. Dacă în prima parte ursul a fost mai discret, motanul din cea de-a doua jumătate a zilei ne-a însoțit aproape pe toată durata traseului.

Poate cel mai frumos și expus brâu din Abruptul Vestic al Pietrei Craiului, Brâul de jos între Castelul Crăiței și Traseul La Lanțuri, denumit uneori și Brâul Înflorit, presupune o bună tehnică specific alpină, dar aplicată în zona Carpaților (carpatism). Back to nature ne-a fost alături și în această emblematică traversare, sus-jos pe brâuri expuse, printre strungi înguste, peste șei și curmături invizibile de jos. Un adevărat giuvaier al Craiului, unde numai cunoscătorii fini ai acestui magic munte au acces în deplină siguranță.

Grupul de profesori de la Avenor College au avut parte și ei de o tură cu noi în această lună mai.

Am traversat din Azuga în Bușteni pe ruta din Munții Baiului: Gara Azuga-Piciorul Sorica-Popasul Uriașilor-Culmea Zamora-Poiana Țapului. Vremea a fost amestecată, a început și s-a sfârșit pe ploaie, dar o mare parte din timp ne-am bucurat de soare și de peisaje frumoase. Un popas binevenit a fost la cabana Popasul Uriașilor, apoi am parcurs creasta principală și am coborât la Castelul Cantacuzino încercând să evităm noroiul pe cât posibil.

Trebuia să fie o tură clasică, cu un pic de zăpadă, dar una peste alta fără probleme deosebite.

Cu o seară înainte ne-am putut odihni foarte bine la cabana Negoiu, după o oră și jumătate de mers lejer de la mașină. Dimineață am urcat pe Valea Sărății, ținta fiind, evident, Vârful Negoiu. Zăpada a apărut după Piatra Prânzului și am abordat-o cu colțarii. Dar în Șaua Cleopatrei unul dintre colțari a cedat și am urcat vârful cu unul singur. La coborârea de pe Negoiu în aceeași șa a cedat și al doilea colțar. Am optat, în urma acestor evenimente, să parcurgem traseul Custura Sărății-Vârful Șerbota-Muchia Șerbotei, mai puțin acoperit de zăpadă, dar cu multe porțiuni încă delicate. A ieșit bine, până la urmă, dar cu emoții.

O ieșire de tip team-building am organizat pe urmă în Bucegi (cu plecare de la Schitul Bran-Culmea Balabanu-Satul Poarta-Bran-Șimon). A fost o tură în circuit, cu oameni plăcuți și deschiși la aventură, dar și cu Scott și Enya care au făcut parte din echipă. Am scăpat și de ploaia care ne-a ținut pe loc la începutul traseului și de care ne-am adăpostit jumătate de oră în pridvorul bisericii.

Nu am putut mult timp să stăm departe de Westwand (Abruptul Vestic al Pietrei Craiului). Ne-am delectat cu un nou circuit pe trasee de carpatism/alpinism de vară. Am urcat Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. De la Acul de la Amvon am intrat pe Brâul de sus pe care l-am urmat pe o porțiune sălbatică, cea care traversează Hornul Închis, până în poteca marcată de pe Brâul Ciorânga Mare. Am coborât pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) la Plaiul Foii.

Am fost apoi din nou în Făgărașul estic, pe teritoriul Fundației Conservation Carpathia. Aici am însoțit un nou grup de turiști pe aceleași rute devenite clasice (Observatorul Bunea, Observatorul Comisu, vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele). Este sezonul cel mai bun pentru a admira animale sălbatice (urs, cerb, mistreț și zimbru) pe care, chiar dacă ajungem des pe aceste meleaguri, ne bucurăm să le revedem de fiecare dată.

Bilanțul lunii septembrie 2023

Posted on by

A început toamna, dar mare diferență față de lunile de vară nu a fost. Temperaturi foarte ridicate, instabilitate atmosferică deseori, frunzele verzi în pomi… practic ca vara.

Am pornit cu o drumeție pe Vârful Postăvaru sau Cristianul Mare 1799m. A fost, de fapt, un team building pentru o firmă multinațională, eveniment organizat de Vlad Teofil. Au fost câteva probe surpriză, dar esența a fost atingerea vârfului.

Ne-am întors la lucruri mai apropiate de stilul nostru și am parcurs traseul de alpinism Muchia Padinei Crucii din Bucegi. Foarte puțin străbătut, fără asigurări grozave, dar cu pasaje expuse, această creastă se află între văile Mălăiești și Țigănești. După atingerea punctului final al traseului am coborât pe Hornul Mare al Mălăieștilor la capătul unei zilei frumoase și intense.

Au urmat șapte zile împreună cu un grup mixt (australieni, englezi și germani), tură marca Romania Active.

După un tur cultural în București și apoi vizitarea Castelului Peleș din Sinaia, am ajuns cu microbuzul la pensiunea din Satul Măgura, punctul de plecare în drumeția de picior.

A doua zi am început tura în care ne-am propus să legăm satele zonei peste dealuri și munți.

Etapele au fost:

– Satul Măgura-Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Poiana Zănoaga- Fântâna lui Botorog-Satul Măgura;

– Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-Stâna din Grind-Cabana Brusturet-Satul Ciocanu;

– Satul Ciocanu-Satul Fundățica-Satul Moieciu de sus;

– Satul Moieciu de sus-Poiana Guțanu (fosta casă de vânătoare Bângăleasa)-Culmea Pleșii-Satul Moieciu de sus (traseu în circuit).

Au mai fost și alte vizite istorico-culturale la Biserica evanghelică din Vulcan, la Castelul Bran și în centrul vechi al Brașovului.

Am dezvoltat apoi o nouă colaborare cu agenția Active Travel din Brașov. Împreună am dus la bun sfârșit câteva ture cu turiști de prin alte țări.

Un astfel de traseu a fost: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu 2507m-Vârful Bucura (Vârful Ocolit) 2500m-Drumul de vară-Cabana Mălăiești cu o pereche foarte experimentată din Africa de sud.

Două tururi ale orașului Brașov și un tur al Castelului Bran au urmat alături de G Adventures și World Sinergy Travel.

Am repetat apoi traseul Muchia Padinei Crucii din Bucegi. Ineditul a fost fenomenul Gloria pe care l-am putut admira de pe Drumul de vară din Valea Mălăiești. Profitând de ancorele montate în tura anterioară în zona, am parcurs pasajele cheie în deplină siguranță.

Un frumos traseu nemarcat în Piatra Craiului a mai acoperit din ”petele albe” ale acestui masiv.

Ne-am propus: Valea Vlădușca (de pe versantul estic)-Brâul Polițele Mărtoiului-Valea Mărtoiului-Creasta Nordică-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind. Deosebit de sălbatic și foarte rar umblat, acest traseu pune mai degrabă dificultăți de orientare decât rigori tehnice. Dar singurătatea locurilor și sentimentul de ”explorator” au fost perlele acestei zile. Baza de plecare a fost Satul Peștera.

Tot în Piatră ne-am propus parcurgerea crestei principale într-o zi. Strategia a presupus înnoptarea la cabana Curmătura vineri seară, iar a doua zi foarte devreme (5 dimineața) am pornit în sus spre Vârful Turnu, primul dintr-o lungă serie. Am legat Creasta Nordică și Creasta Sudică dintr-o suflare, iar coborârea lungă și obositoare am făcut-o pe versantul estic prin poienile Funduri, Lespezi, Grind și Vlădușca. La final am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor până la Fântâna lui Botorog.

O altă tură de forță a fost găzduită de Munții Făgărașului de data aceasta.

În ideea de a admira răsăritul soarelui de pe cel mai înalt punct din Carpații noștri am ales traseul: Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare-Portița Viștei-Vârful Viștea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m-Valea Viștei.

Noaptea am petrecut-o la cort sub Vârful Viștea Mare, la peste 2300m altitudine. A doua zi, înainte de a se lumina, am urcat pe acest vârf și apoi pe Moldoveanu pentru a fotografia răsăritul.

Coborârea a fost pe Valea Viștei, una dintre cele mai spectaculoase din masiv, cu toate că nu are un lac glaciar.

Ne-am întors ”acasă”, mai exact în Piatra Craiului. Aici am legat două ”clasice” de alpinism: Padina lui Călineț (urcare) și Vâlcelul cu fereastră (coborâre). Ambele au pasaje de cățărare elementară, dar orientarea și terenul nu tocmai prietenos pun alpinistul la o serioasă încercare.

Brâul de sus, Vâlcelul cu smirdar și Refugiul Speranțelor ne-au stat și ele ”în drum”.

O altă colaborare cu Active Travel ne-a adus prin locuri frumoase în compania unei echipe din Elveția.

Zilele au fost:

În Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi: Moieciu de sus-Culmea Pleșii-Poiana Guțanu-Valea Grohotișului-Valea Bângăleasa.

Tot în Bucegi am însoțit un grup din Israel, realizând bucla: Cabana Padina-Șaua Strunga-Vârful Bătrâna-Valea Doamnele-Hotel Peștera-Peștera Ialomiței-Cabana Padina. Acest traseu însoțește vechiul Drum al grănicerilor din vremea de dinainte de Marea Unire.

Și pentru că a fost luna parteneriatelor am organizat împreună cu Himalaya Travel un team-building mai deosebit în Făgăraș pentru o cunoscută companie din București. Ținta a fost din nou Vârful Moldoveanu, dar ruta a fost complet diferită față de data precedentă. Astfel, ne-am propus și am și realizat: Stâna lui Burnei-Lacul Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei. Un parcurs cu lacuri glaciare și cu cascade pe măsura Făgărașului.

Vom continua și în octombrie cu turele ”pe uscat”, dar ne vom axa mai mult pe alpinism.

Bilanțul lunii februarie 2023

Posted on by

Aproape ne temeam că iarna s-a dus și nu am apucat să schiem cumsecade! Dar luna februarie a făcut tot posibilul să ne contrazică, oferindu-ne o cantitate de zăpadă nesperată, cel puțin în prima parte.

Am început cu două ture de ski alpin la Predeal unde pârtiile s-au prezentat în condiții foarte bune, cu zăpadă naturală, dar și cu temperaturi scăzute. Nu este vorba despre un domeniu foarte vast, cel mult trei sau patru pârtii, dar poziționarea avantajează Predealul din punct de vedere al skiului.

Apoi, profitând de pulver-ul căzut din belșug în primele zile ale lunii am organizat două excursii identice de ski de tură.

Ruta a fost de fiecare dată aceeași: Zona Cioplea–Cabana Susai-Clăbucetul Azugii-Valea Limbășelul Mic–Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului (tur-retur)-pârtia Cocoșul-Poiana cu brazi–Cioplea (distanța parcursă: 21 km).

Intercalată a fost și o tură de picior în Ciucaș. Mai exact de la cabană la Vârful Ciucaș și retur. Vremea a fost închisă, aspră, cu ceață și vânt, dar am reușit să o ducem la bun sfârșit.

Oarecum în sincron cu escapadele de ski de tură precedente, am realizat și o ieșire pe rachete de zăpadă. Parcursul a fost: Zona Cioplea–Cabana Susai-Clăbucetul Azugii-Valea Limbășelul Mic–Cabana Gârbova-pârtia Clăbucet-Predeal. S-a putut vedea diferența mare dintre cele două tipuri de activități: mersul pe rachete versus skiul de tură. Mai greoaie la urcare, fără avantajul coborârii rapide, rachetele rămân totuși un excelent mod de deplasare iarna în zone puternic înzăpezite.

După alte câteva zile de ninsoare din belșug am revenit pe rachete de zăpadă. Ne-am propus și am realizat un traseu lung, după cum urmează: Predeal-drum forestier Joița-Valea Leuca-Valea Iadului-Cabana Dihamul Militar-Șaua Baiului-Cabana Steaua-Culmea Forban-Gâlma Mare-Predeal (19km). Incredibila calitate a zăpezii tip zahăr a fost sarea și piperul (sic!) acestei excursii de iarnă veritabilă.

Revenind la skiul de tură am schimbat puțin locul. Ne-am mutat spre est un pic și am ales simpaticul masiv Piatra Mare. Ruta: Timișul de sus-Cascada Tamina-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare și retur. Liniște totală, zăpadă foarte bună și multe urme de urs. Cam așa am putea descrie această ieșire.

Am dat un pic de atenție și zonei noastre traversând într-o zi geroasă și însorită Măgurile Branului. Traseul a fost abordat de la Castelul Bran și, peste Vârful Măgura Mare, am terminat creasta aceasta deosebit de frumoasă la Zărnești. Am putut admira Bucegii și Piatra Craiului, dar și Țara Bârsei și Culoarul Rucăr-Bran.

A urmat ceva de mai mare anvergură: atelier de inițiere în ski de tură în Bucegi cu baza la cabana Dichiu.

Ziua 1: Cota 1200-Drumul de vară-Șaua Dorului-Variantă-Valea Izvorul Dorului-sub Vârful Vânturiș-Cabana Dichiu;

Ziua 2: Cabana Padina-spre Șaua Strungulița-sub Vârful Tătaru și retur; Cabana Dichiu-Vârful Vânturiș și retur;

Ziua 3: Cabana Dichiu-drum Transbucegi-Valea Izvorul Dorului-sub Vârful cu dor-Variantă-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1200.

Participanții au învățat să urce pe skiuri cu piei de focă, să traverseze pante cu diverse înclinații. Au prins tehnica de coborâre prin diverse tipuri de zăpadă, au fost oferite informații despre nivologie și avalanșe. Am prezentat multe piese de echipament esențiale pentru skiul de tură.

Pe un vânt turbat, care a paralizat domeniul schiabil de la Sinaia, ne-am încumetat să parcurgem pe skiuri de tură traseul: Cota 1200-Drumul de vară-Șaua Dorului–Variantă-Valea Izvorul Dorului și retur.

A urmat o ieșire externă, la frații noștri de la sud de Dunăre bulgarii. O clasică tură de alpinism în Munții Rila pe Vârful Musala (2925 m). Sub amenințarea furtunii am pornit la 4 dimineața de la cabana Iastrebets și am atins vârful la prima oră a dimineții. Întoarcerea am făcut-o integral pe jos până la Borovets, pe o diferență de nivel de 1900m.

Am încheiat luna cea mai scurtă a anului printr-o zi combinată ski de tură și ski off-piste.

Skiul de tură din Bucegi a fost: Cabana Padina-Vârful Tătaru și retur.

Skiul off-piste: zona Sinaia prin zonele Lăptici, Valea lui Carp, Papagal și Târle.

Bilanțul lunii aprilie 2022

Posted on by

Am deschis luna cu ziua păcălelilor în Piatra Craiului unde am urcat pe Vârful Turnu dinspre cabana Curmătura cu revenire pe același traseu. Nu a fost propriu-zis o tură grea, dar ploaia cu tunete și fulgere, zăpada apoasă și grea nu ne-au permis să realizăm un circuit așa cum ne-am fi dorit. Am ales să facem vârful dus-întors, variantă mai dificilă tehnic vorbind, dar mai sigură din punct de vedere al pericolului avalanșelor

Ne-am mutat apoi către vecinul mai impozant dinspre vest, Făgărașul. Pe o zăpadă perfectă, condiții meteo cu cer senin și temperaturi scăzute, am ieșit în creasta principală. Traseul a fost: satul Sebeșu de sus-Culmea Moașei-cabana Suru-Vârful Moașa. Din cauza orei înaintate și a amenințării viscolului (prognozat, de altfel), am coborât la cabană și am continuat pe Valea Moașei în jos către sat. O mică deviație spre Cascadele Moașei a fost binevenită, mai ales în acest sezon în care debitul râului este impresionant. Orice ieșire de iarnă în creasta Făgărașului este o experiență de neuitat.

Prin februarie am fost contactați de un alpinist englez care își dorea să petreacă 4 zile în Carpați.

Cu el am realizat două ture distincte, cu o jumătate de zi pauză.

Prima a fost Creasta Nordică a Pietrei Craiului pe ruta: Zărnești-cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit (unde am înnoptat la refugiu în condiții de bivuac). A doua zi am continuat peste Țimbale, Vârful Sbirii și Clăile Căldării Ocolite spre Vârful La Om. După atingerea celui mai înalt punct din masiv, am coborât pe Muchia Colții Găinii spre refugiul Grind și apoi prin Cheile Pisicii spre Zărnești.

Condițiile au fost bune, zăpada tare și înghețată în prima parte a zilei, de care am profitat din plin.

A doua tură a început în seara zilei următoare cu urcare spre cabana Mălăiești din Bucegi. Am adoptat această strategie pentru a porni în ultima zi spre Vârful Omu prin Hornul Mare al Mălăieștilor. Vremea nu a fost prea plăcută pe creastă, cu ceață și vizibilitate zero, dar urcarea pe horn a fost făcută în condiții de maximă siguranță la ora la care am pornit.

Cabana Omu fiind acoperită în întregime am reușit să urcăm direct de pe ea pe stânca binecunoscută care reprezintă cel mai înalt punct al Bucegilor.

A urmat un episod de iarnă dur care însă nu ne-a ținut în casă. Am revenit în Piatra Craiului pentru două ture la câteva zile distanță între ele.

Prima a fost: urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit, apoi continuare spre nord pe creasta principală cu coborâre peste Vârful Turnu.

A doua: urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit, apoi continuare spre nord pe creasta principală cu coborâre pe traseul Lehmann, pe varianta de iarnă.

De fiecare dată am făcut urme la urcare, evitând cu grijă riscul de avalanșă. Dinamica iernii este impresionantă, iar avalanșele și cornișele fac parte din această caracteristică.

Intercalată între aceste ture a fost o altă ieșire în Ciucaș. A fost urcat Vârful Bratocea pe muchia omonimă într-o plăcută drumeție de iarnă-primăvară.

Au fost folosiți colțarii pe traversări, dar excursia a rămas la capitolul drumeție.

Ca să ne plimbăm și cu prietenii patrupezi am parcurs un traseu în Măgurile Branului, într-o frumoasă zi de autentică primăvară. Rasa border collie are nevoie de multă activitate și nu pierdem nicio ocazie să-i scoatem pe sus unde se nimerește, înainte de a urca ciobanii cu oile și câinii lor.

Cu o echipă entuziastă am petrecut apoi două zile plăcute în cadrul a două drumeții consecutive în Piatra Craiului și Măgurile Branului.

Am traversat Piatra Mică din Poiana Zănoaga spre Șaua Crăpăturii și cabana Curmătura. Un traseu clasic cu largi perspective asupra crestei principale, potrivit pentru drumeții începători-medii.

Vremea s-a înrăutățit peste noapte și a nins foarte mult pentru această perioadă, dar am văzut partea plină a paharului și am traversat Măgurile Branului în decor autentic de iarnă.

Urcare pe la Castelul Bran (Muzeul Vămii Bran) și continuare pe creastă, prin poieni și fânețe îngropate în zăpadă și apoi coborâre din Șaua Măgurii în satul Tohănița.

Continuând seria colaborărilor cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures (FPOA) am organizat pentru bipezi și patrupezi o tură de drumeție pentru persoane însoțite de câini în Munții Baiului. Au fost urcate dinspre Azuga vârfurile Cazacu și Dutca din creasta principală.

Împreună cu prietenii noștri devotați ne-am bucurat de zăpadă și de plaiurile vaste ale Baiului.

Ne-am luat după aceea un mic concediu și am plecat cu ambii căței în Munții Șureanu. Mai exact în grupa Munților Orăștiei, unde am vizitat la pas, fără access cu mașina, cetățile dacice Sarmizegetusa Regia, Piatra Roșie, Blidaru, Costești (Cetățuia). A fost o bucurie enormă să fim doar noi pe aceste meleaguri încărcate de istorie și cultură.

O altă zi din vacanță am petrecut-o la Fundătura Ponorului, un loc de basm, izolat și pitoresc, de care ne-am bucurat fix la timp înainte de a fi ocupate de turmele de oi.

Am revenit la treabă cu o drumeție pentru părinți și copii în zona Moeciu de sus, la poalele Bucegilor. Pornind de la Amfiteatrul Transilvaniei am urcat spre fosta casă de vânătoare din Poiana Guțanu. Copiii au putut astfel lua contact cu viața de zi cu zi a localnicilor, cu animalele lor, dar și cu obiceiurile locului, toate într-un decor de poveste oferit de abrupturile Munților Bucegi.

Pentru a ne pregăti suplimentar (în plus față de experiența noastră personală), pentru sezonul care va începe în curând, alături de Fundația Conservation Carpathia am participat la un training practic în zonele în care vom merge toată vara și toamna cu turiști.

Pe lângă urcare la observatoarele Richita, Bunea, Comisu 1 și 2, am luat contact cu echipa de la departamentul de biodiversitate, cu colegii ghizi, cu rangerii și cu aproape tot staff-ul Fundației.

Am montat camere de monitorizare a faunei, am fost în zonele colonizate cu zimbrii și castori, am învățat multe lucruri noi despre urși, căprioare, râși, lupi, mistreți etc.

O bună parte din această lună ne-am rezervat-o pentru pregătirea și calificarea personale.

Astfel, avem un membru înscris la cursul de leader montan atestat internațional în cadrul SGLM.

Admiterea a fost o tură în Munții Trascăului și un test practic și teoretic în localitatea Rîmetea.

Piatra Secuiului, Cetatea Trascăului, Grota Studenților și alte comori ale Trascăului au fost sarea și piperul acestui esențial curs de calificare.

Totodată avem un alt membru al echipei participant la cursul de ghid național. Ocazie cu care a fost efectuată și o deplasare în Bulgaria la Castelul de la Balcik al Reginei Maria.

Aceste două atestate ne vor oferi oportunitatea legală de a ne extinde activitatea în alte domenii legate de turismul montan și cultural.

Bilanțul lunii martie 2022

Posted on by

Am intrat așadar și în partea a doua a iernii, pentru că pe munte nu putem denumi altfel acest anotimp care debutează cu luna martie și care la câmpie se numește ”primăvară”!

Și, cum altfel să ne bucurăm de iarnă decât skiind? Skiul alpin este doar o mică parte din ceea ce facem noi și reușim să ne strecurăm printre picături și să ne mai îmbunătățim tehnica și în această ramură. Astfel, am reușit să coborâm pârtiile de la Predeal și Sinaia de mai multe ori în zile diferite.

A urmat o tură de drumeție de iarnă veritabilă în Munții Leaota chiar la granița cu Bucegii. Ruta a fost una frecvent străbătută de noi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur. Frumoasă și sălbatică în orice anotimp, Leaota nu ne-a menajat, ci ne-a primit cu zăpadă mare și afânată.

Piatra Craiului a fost, fără îndoială, vedete lunii acesteia. Am organizat mai multe ture de alpinism și drumeție în zona crestei principale. Prima a fost o urcare pe Vârful Turnu de la cabana Curmătura prin Șaua Crăpăturii. Un traseu interesant, nu foarte lung, dar presărat cu pasaje de mers cu colțarii pe stâncă, ascensiunea pe cel mai nordic vârf al crestei principale se poate face în majoritatea zilelor sezonului de iarnă fără pericol de avalanșă.

Cum stratul de zăpadă a crescut în zonă ne-am putut bucura de încă o tură pe rachete în zona Măgurilor Branului. Mai exact, am făcut o traversare între Castelul Bran și satul Tohănița pe surprinzătoarele Măguri, care oferă priveliști unice asupra Pietrei Craiului și Bucegilor.

Echipa noastră s-a împărțit în două și am organizat simultan o tură pentru persoane însoțite de câini în Postăvaru (ruta a fost Cetatea Râșnov-Peștera Râșnoavei-Bisericuța Păgânilor și retur)

și o tură tot cu cățeluși și prietenii lor prin poienile de la poalele estice ale Pietrei Craiului.

A urmat o tură mai elaborată pe rachete de zăpadă, de două zile cu noaptea petrecută la cabana Colț de Rai din Valea Ialomiței.

Ziua 1: Cabana Bolboci-Vârful Lucăcilă-Vârful Deleanu-Valea Tătaru-Cabana Colț de Rai

Ziua 2: Cabana Colț de Rai-Plaiul lui Păcală-Vârful Cocora-Babele din Cocora-Vârful Lăptici-Vârful Blana-Cabana Bolboci.

Am străbătut astfel cele mai ascunse zone ale versantului ialomițean și câteva culmi interioare ale masivului. Majoritatea traseului a fost realizat în condiții destul de dure cu ceață, viscol și ninsoare abundentă. Echipa bine pregătită a făcut față cu brio exigențelor vremii capricioase.

Când meteo ne-a permis am revenit la ski de tură în zonă și am parcurs traseul: Cabana Padina-Telecabina Peștera-Piciorul Babelor-Vârful Cocora-Plaiul lui Păcală-Cabana Padina. Zăpada a fost excelentă, condiții perfecte de temperatură și vizibilitate.

Am revenit scurt în Piatra Craiului pentru o altă excursie în zona Piatra Mică. Ruta aleasă a fost: urcare de la Fântâna lui Botorog, apoi traversare din Poiana Zănoaga peste Vârful Piatra Mică, coborâre în Șaua Crăpăturii și retragere pe Valea Crăpăturii în poienile de sub Bârc.

Au urmat două ture în aceeași zi. Prima a fost alături de FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures). S-a urcat pe două și patru picioare de la cabana Plaiul Foii în Curmătura Foii și apoi pe Vârful Tămașul mare.

A doua tură a fost mai dură pentru că, desi ținta era Vârful Ciucaș 1954m, nu am reușit să ajungem decât pe Vârful Bratocea 1844m din cauza vizibilității reduse și a riscului de avalanșă.

Am preferat acest vârf ”de compensație” decât să ne angajăm într-o luptă inegală cu o forță care ne depășea.

Dar nu am abandonat ideea cu Ciucașul și am revenit pe skiuri de tură pe aceeași rută, fiind un success de această dată. Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-Valea Tigăilor-Vârful Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

A ieșit o tură de ski-alpinism în zona de traversare pe sub Turnul Goliat și urcarea pe vârf, dar am plecat echipați corespunzător, cu piolet și colțari și totul a fost ca la carte.

Pe un alt puseu de iarnă grea am parcurs o bucată din traseul de drumeție Refugiul Florei-Vârful Piscul Câinelui. Am fost întorși din drum de condițiile meteo, dar a fost o experiență frumoasă.

Am plecat spre Munții Iezer-Păpușa de care ne era dor. Mai exact ne-au lipsit plaiurile sale nesfârșite, domoale și pustii. Și, pentru că mersul pe skiuri de tură este cea mai plăcută formă de deplasare pe zăpadă, am folosit din plin echipamentul pentru a parcurge traseul: Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-stâna din Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna și retur.

Au fost incredibil de bune condițiile de zăpadă, permițându-ne să plecăm chiar de la mașină pe piei de focă.

Piatra Mare a fost următoarea țintă pe harta noastră. Am urcat vârful principal pe la cabana omonimă, dar am admirat parcurgând zonele și alte detalii emblematice ale acestui mic, dar delicat masiv: Prăpastia Ursului și Canionul Șapte Scări cu țurțurii săi imenși.

Cățeii noștri border collie, Scott și Enya, ne-au scos din casă pe Valea Poarta, unde veselia a fost maximă alergând prin zăpada proaspătă pe malul râului semi înghețat.

A venit vremea unei ture lungi și tehnice în Piatra Craiului: Creasta nordică. Traseul a fost: Fântâna lui Botorog-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Creasta Nordică a Pietrei Craiului-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Fântâna lui Botorog. S-au urcat toate vârfurile de pe această bijuterie alpină: Vârful Ascuțit, Vârful Țimbalul Mare, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii, Clăile Căldării Ocolite culminând cu Vârful La Om sau Piscul Baciului 2233m, cel mai înalt din masiv.

Am coborât pe muchia Colții Găinii la refugiul Grind și apoi, prin Cheile Pisicii, la punctul de plecare. A fost o tură de 12 ore, plină de pasaje de alpinism pur.

Ne-am reîntors în Ciucaș și am parcurs ruta: urcare pe Culmea Bratocea și Vârful Ciucaș, traversare pe sub Vârful Tigăile Mari, apoi parcurgerea traseului de ocolire pe sub Tigăi cu revenire pe Culmea Bratocea în Pasul Bratocea.

Am încheiat luna martie, pur teoretic prima lună a primăverii, cu un traseu pe care l-am ”tocit” de multe ori: Traversare Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Valea Crăpăturii. Nu ne-am plictisit de aceste locuri, mai ales că vremea nu ne-a permis atunci mai multe.

Bilanțul lunii ianuarie 2022

Posted on by

Anul 2022 a debutat pentru noi, după dificilele sărbători tipic românești, cu o tură în Piatra Craiului. Partea vestică a fost locul de desfășurare, iar traseul ales: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Umerii Pietrei Craiului-Marele Grohotiș-Cerdacul Stanciului-Curmătura Foii-Plaiul Foii.

Lung, dar cu diferență de nivel moderată, acesta a necesitat folosirea colțarilor pentru că zăpada a fost înghețată bocnă în urma multelor zile fără ninsori, dar cu temperaturi foarte scăzute.

Priveliștea abruptului vestic (Westwand-ul sau Peretele vestic cum era denumit în Transilvania de către primii exploratori germani de la începutul secolului al XX lea) dinspre culmile domoale ale Tămașului este copleșitoare. Aflat complet în antiteză cu zona înconjurătoare, acest abrupt nu are corespondent în Carpații Meridionali din punct de vedere al spectaculozității.

Tura a fost un bun prilej de a admira, de la o distanță foarte potrivită pentru a fi fotografiate, punctele cheie ale acestui versant al Pietrei Craiului: Poiana Închisă, Marele Grohotiș, Umerii Pietrei Craiului, Cerdacul Stanciului, Padina Lăncii, Brâul de mijloc etc.

Tot în zona acestui minunat masiv, dar pe partea opusă, am format un mic grup de colaboratori (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures sau PFOA și Conservation Carpathia) pentru o tură de drumeție de iarnă extrem de pitorească. Traseul satul Șirnea-Curmătura Groapelor-satul Peștera-satul Măgura nu poate să plictisească pe nimeni, oricât de obișnuit ai fi cu peisajele respective.

O altă față a Pietrei Craiului, de data aceasta cea estică, ni s-a arătat într-o zi însorită și geroasă de iarnă în care ne-au fost alături și prietenii cei mai fideli: câinii.

Deși condițiile de zăpadă și vreme nu au fost ideale (multă gheață și vânt foarte puternic) am îndrăznit să propunem un ski de tură în Făgăraș. Ținta a fost Vârful Lespezi (2522m) care, datorită situației din teren, s-a transformat într-o tură de ski-alpinism veritabilă.

S-a urcat parțial pe piei de focă, parțial pe colțari, iar la trecerea peste obstacolul stâncos din treimea superioară a crestei au fost folosiți coarda și pioletul.

Coborârea de la traverseu până aproape de Transfăgărășan a fost pe skiuri, cu atenție și dificultate din cauza zăpezii foarte dure.

A doua zi a fost urcat pe colțari, fără skiuri de tură și piei de focă, Piscul Negru. La 2248m altitudine este un vârf cu altitudine medie din Făgăraș, dar traseul lung și foarte abrupt de la stâna omonimă face ca lucrurile să fie luate în serios de la primii pași. Coborârea pe viscol și vizibilitate aproape nulă ne-au pus la încercare abilitățile de orientare vitale oricărui ghid montan.

Neumblat, nemarcat și cu zone în care riscul de avalanșă poate fi prezent, Piscul Negru face parte din, poate, una dintre cele mai lungi muchii sudice din Făgăraș, care pleacă din vârful Arpașul Mic (din creasta principală) și coboară până dincolo de Lacul Vidraru.

Am pornit apoi să atingem cel mai înalt punct dintr-un masiv complet diferit: Ciucaș. Frumusețea acestei meserii pe care ne-am ales-o este tocmai aceasta că peisajul variază, chiar de la o zi la alta, în funcție de zona muntoasă în care se desfășoară tura organizată de noi.

Vârful Ciucaș (1954m altitudine) a fost urcat pe Valea Berii și pe la cabana Ciucaș, coborârea fiind pe același traseu. Gheață multă, viscol și ceață: cam acestea au caracterizat ziua în ansamblul ei. Cunoașterea foarte bună a locurilor și ambiția participanților au dus la succesul zilei.

A urmat o tură extrem de grea pe skiuri tot în Ciucaș. Intenția era de a parcurge o bucată din creasta principală cu plecare de la fosta cabana Muntele Roșu. Vântul de 120 km/h ne-a întors din drum aproape de Capul Muntelui Roșu (cca 1700m altitudine). Partea bună a fost că am testat colțarii pentru skiuri care s-au dovedit vitali la tipul de zăpadă pe care l-am întâlnit.

O nouă zi cu vreme închisă, o nouă tură. De data aceasta în Piatra Mare. Alături de FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures) am parcurs traseul Cascada Tamina-Coada Pietrei Mari-Piatra Scrisă-Vârful Piatra Mare (1844m) și retur. Această excursie s-a adresat persoanelor însoțite de prietenii cei mai devotați, cățeii proprii. Lup alsacian, labrador, câțiva metiși deosebit de drăguți și, evident, ai noștri border collie au trezit la viață muntele, iar caii (rezidenți permanenți ai stânei de la Piatra Scrisă) au avut cu cine socializa.

Am rămas fideli Ciucașului care ne-a ținut la respect de două ori în această lună. De data asta ne-a permis să îi admirăm detaliile pe traseul: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-traseul de ocolire pe sub Tigăi-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea. Deși vântul a fost turbat și gerul undeva la -12 grade, am reușit să ne bucurăm de momentele unice oferite de această bijuterie a Carpaților Orientali.

Am schimbat registrul și ne-am reunit cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures într-o tură de drumeție pentru persoane însoțite de câini în Postăvaru (Bisericuța Păgânilor, Peștera Râșnoavei). Oricât de simplă și scurtă ar fi o drumeție, alături de căței nu ai cum să nu te molipsești de entuziasmul lor, care transformă absolut totul într-o sărbătoare perpetuă. Avem multe de învățat de la ei, noi oamenii am cam uitat cum este să facem parte din natură.

Pentru a putea să ne încadrăm cumsecade într-o zi scurtă de ianuarie am pornit următoarea noastră tură de la Hotel Peștera unde aveam avantajul accesului cu mașina până la altitudinea de 1600m.

Traseul cu plecare de la stația de telecabină Peștera a urmat în urcare Piciorul Babele până la cabana Babele apoi, cu un ocol pe la Vârful Baba Mare și Vârful Cocora, am coborât pe Plaiul lui Păcală la Hotel Peștera. Am prins, cred, toate tipurile de zăpadă: de la extrem de înghețată (unde colțarii au fost esențiali) la foarte mare și afânată prin pădure.

Un apus multicolor ne-a făcut să încheiem tura într-o notă de bună dispoziție.

Tot în partea ialomițeană a Bucegilor am organizat și următoarea ieșire. Ski de tură pe traseul în circuit: cabana Bolboci-Podul cu florile-Șaua Lucăcilă-Vârful Lucăcilă (1895m)-Vârful Deleanu (1900m)-Plaiul Mircea-cabana Bolboci. Extrema sud-vestică a muntelui are aceste culmi domoale, punctate de pasaje stâncoase precum Cheile Tătarului și Cheile Coteanului aproape de punctul cel mai de jos al Văii Ialomiței.

Plaiurile destul de neinteresante vara, devin iarna un teren perfect pentru ski de tură. Cu vârfurile menținându-se la peste 1800m altitudine, dar fără să depășească 2000m, această extremitate a Bucegilor are încă multe cotloane de descoperit.

Pentru că numărul celor care sunt interesați de alpinism este din ce în ce mai mare am organizat două ateliere de inițiere în acest tip de activitate montană. Acestea presupun o suită de exerciții practice și simulări de trasee, dar și o parte teoretică foarte bine pusă la punct. Volumul de informații fiind foarte mare și timpul niciodată suficient, este mereu o provocare să ne adaptăm la publicul pe care îl avem și să acoperim cât mai mult din programa propusă.

Atelierul  de alpinism se adresează celor care au experiență în mersul pe munte vara, eventual deplasarea în abrupt pe trasee nemarcate.

Ne-am străduit să le oferim cursanților noțiuni cât mai diverse din care spicuim mai jos doar câteva:

– cunoașterea echipamentului folosit în alpinismul de iarnă

– însușirea termenilor specifici (noțiuni despre tehnicile de alpinism de iarnă, manevre și comenzi de coardă)

– cunoașterea și efectuarea practică a principalelor noduri în alpinism (definiții și utilizări)

– cunoașterea și recunoașterea gradelor de dificultate ale traseelor alpine

– urcarea și coborârea pe pantă cu ajutorul pioletului și colțarilor

– traversarea culoarelor de zăpadă expuse

– oprirea alunecării pe panta de zăpadă cu ajutorul pioletului

– tehnica de rapel cu diverse dispozitive

– tehnica de asigurare, filare a partenerului

– tehnica de autoasigurare

– regruparea/amarajele în alpinismul de iarnă

– noțiuni despre avalanșe (tipuri, localizarea și detectarea victimelor, dezgroparea victimelor).

Primul atelier a avut baza la cabana Mălăiești, al doilea la cabana Belvedere (zona Padina).

S-au desfășurat pe durata a patru, respectiv trei zile intense și pline de activități indoor, dar mai ales outdoor.

O ramură aparte a muncii noastre este cea legată de drumețiile cu turiști străini. Am avut pentru opt zile un grup foarte inimos și vesel de libanezi în zona Țării Branului, dar și în Piatra Craiului, Bucegi și Postăvaru. Colaborarea dintre Alpine Challenge și agenția Romania Active le-a oferit șansa unui mixt de turism cultural și montan. Au vizitat locuri emblematice pentru această parte a României: castelul Bran, satele: Bran, Moeciu, Fundata, Fundățica, Șirnea, Ciocanu, Măgura, Peștera, au făcut un tur cultural al Brașovului. Pe rachete de zăpadă sau folosind gheare (zăpada fiind înghețată deseori) au fost parcurse trasee de drumeție prin Măgurile Branului (Șaua Joaca, Mormântul Florichii, Curmătura Groapelor), Piatra Craiului (zona cabanei Curmătura), Bucegi (zona Valea Bângăleasa-Șaua Strunga-Guțanu), dar și în Masivul Postăvaru.

A fost o lună ianuarie intensă și plină de tot felul de experiențe pe care le vom repeta și în perioada următoare.

Bilanțul lunii iunie 2021

Posted on by

Cum altfel putea începe vara decât cu o tură de iarnă? Pentru că pe 2 și 3 iunie exact așa a fost!

2 iunie – o tură de alpinism în Piatra Craiului pe ruta: Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu smirdar-Canionul Ciorânga mare-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase. O traversare de la vest la est, cu plecare din Plaiul Foii și coborâre la cabana Curmătura.

A doua zi (3 iunie) am parcurs un alt traseu în același masiv, tot în condiții de iarnă: Cabana Curmătura-Padinile frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Vârful Turnu.

Ambele ture au fost efectuate cu echipament specific sezonului (colțari, piolet, ham și cască). Au fost parcurse în condiții de vreme dură, cu ceață și viscol în zonele de creastă.

A urmat o tură de drumeție în nordul Munților Ciucaș (Valea Dălghiului-Mâna Dracului-Vârful Ciucaș-Șaua Tigăilor-Turnul Goliat-Șaua Teslei-Valea Dudului-Valea Dălghiului). Formațiunile stâncoase ale acestui mic, dar pitoresc, masiv sunt atracția principală, iar sălbăticia zonelor parcurse este greu de descris în cuvinte.

Un weekend l-am dedicat apoi pregătirii cu Formația Salvamont Argeș. S-au repetat câteva tehnici și manevre de coardă, am făcut exerciții și antrenamente comune.

O tură de alpinism și drumeție pe trasee nemarcate în Piatra Craiului a urmat itinerariul: Plaiul Foii-Poiana Coțofenei-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Scara de fier-Izvorul lui Orlovski-Plaiul Foii. Coborârea de la Malul Galben a fost directă, prin două rapeluri.

Cu Picior de plai am însoțit un grup de pasionați ai drumeției pe ruta: Dragoslavele-Vârful Albescu-Vârful Cioara-Dragoslavele. Ploaia care a durat 3 ore nu ne-a descurajat și am fost răsplătiți în a doua jumătate a zilei de o vreme senină și caldă.

Cotloanele rar umblate ale Leaotei, dar și frumusețea caselor tradiționale din Dragoslavele au contribuit ambele la o experiență inedită.

A venit rândul unui alt mic masiv vecin cu Făgărașul. Munții Ghițu, un satelit sudic al marilor munți amintiți mai sus, oferă perspective minunate și unice asupra zonelor înconjurătoare de pe micile sale vârfuri sălbatice. Așa este și cazul vârfului Albina de numai 1373m, dar care, prin poziția sa, este un adevărat punct de belvedere.

Vremea extrem de ploioasă caracteristică lunii iunie ne-a chinuit un pic pe traseul Hotel Peștera-Valea Obârșiei-Vârful Omu și retur. Însă reprizele de ploaie rece, vânt puternic și ceață deasă nu au umbrit deloc frumusețea excursiei. Cascada Obârșiei este spectaculoasă în acest sezon, de asemenea.

Sudul Pietrei Craiului, mai exact ultimul brâu din șirul Brâul Ciorânga Mare-Brâul de mijloc-Brâul Roșu a prilejuit întâlnirea cu această zonă mult mai puțin frecventată, cu multe pasaje aeriene și pustietăți parcă neatinse de om.

Retragerea a fost prin poienile și pădurile Tămășelului și ale Curmăturii Foii.

Colaborarea cu Fundația Conservation Carpathia (FCC) a umplut câteva zile de observare a faunei și florei din zona sudică a Făgărașului. Suntem mândri că putem pune umărul la protejarea mediului sălbatic, iar animalele din ariile de care ocupă fundația (urși, zimbrii, vulpi etc) sunt extrem de relaxate și sănătoase.

Am revenit pentru o zi în Abruptul Ialomițean al Bucegilor urcând din nou Valea Obârșiei (Ialomiței), dar fără a mai atinge Vârful Omu. Coborârea am optat să o facem pe Valea Șugărilor, fir paralel, dar nemarcat și mult mai puțin cunoscut.

Unui scurt antrenament cu Scott pe Măgurile Branului i-am alocat o zi alături de FPOA. Căldurile excesive am chinuit atât căinii cât și oamenii transformând plimbarea într-o tură de forță.

Și, pentru că rododendronul este în această perioadă la apogeul înfloririi, am ales un traseu în care pot fi admirați cu ușurință. La limita dintre masivele Leaota și Bucegi, ruta Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Moieciu de sus este un adevărat el dorado al amatorilor de fotografii cu aceste plante deosebit de frumoase.

Și pentru că pe firele văilor zăpada mai persistă încă grație iernii generoase, am organizat o tură de alpinism în Bucegi cu urcare pe Valea Bucșoiului și coborâre pe Valea Morarului. Pentru că partenerul a fost foarte bine pregătit am reuțit să realizăm tura în 6 ore. A presupus peste 1400m diferență de nivel și pasaje tehnice de dificultate medie.

Am încheiat prima lună de vară în Făgăraș unde cam așa s-au desfășurat lucrurile:

Ziua 1: Cabanele din zona Piscul Negru-Valea Călțunului-Lacul Călțun-Strunga Doamnei-Vârful Negoiu (2535m) și retur.

Ziua 2: Cabana Capra-Valea Fundul Caprei-Fereastra Zmeilor-”La trei pași de moarte”-Vârful Arpașul Mic (2461m) și retur.

În zona dintre Portița Călțunului și Strunga Doamnei, dar și pe mici pasaje după Strungă am utilizat colțari pentru a trece limbile de zăpadă înghețată.