Cum ne vedem din ”afară”

Voi reproduce mai jos părerea unui tțnăr alpinist britanic despre serviciile noastre.

“Radu Hera – Romanian mountain guide

In mid-June 2019, I spent six days with a Romanian mountain guide called Radu Hera. I thought he was excellent, so I’ve written this post about the experience.
Some context:
I wanted to learn basic mountaineering skills and Radu agreed to teach me. Before the trip, I’d never worn crampons, held an ice axe or climbed outside. My experience amounted to several multiple-day treks and some indoor top-rope climbing. I’m sure Radu is also a great guide for people with more experience, but this review is written from the perspective of someone new to mountaineering.
 
How well does he know the area?
We spent six days in the Bucegi mountains, often on unmarked trails, and he didn’t look at a map once. He could name most of the peaks just by looking at them. He would tell me where each valley lead to and what was on the other side of each ridge. He knew the rough condition of each route before we did it (eg: “let’s go to this place, I was there a week ago and the snow is in good condition” or “we shouldn’t go there, it will be dangerous in this weather”). Radu is also friends with some of the people who run the mountain huts.
 
How experienced is he?
In our six days together, I failed to ask a question that he couldn’t answer. His climbing experience stretches far beyond Romania to the Alps and the Andes, where he has made ascents of high altitude peaks that are rarely climbed.
 
Is he a good teacher?
I felt a little embarrassed about my lack of experience before the trip, but he made me feel at ease. Since my time in Romania, I have hired two other mountain guides and can still say that Radu was the best teacher. He has worked on mountain rescue teams and therefore prioritises teaching safe techniques. Importantly, he has a way of teaching that makes you feel encouraged rather than anxious.
 
How expensive is he?
I contacted several Romanian mountain guides before my trip and found Radu to cost half as much as the next most affordable guide. Furthermore, his fee included transport, technical equipment and national park taxes, which the other guides I had contacted asked me to pay extra for. He expected me to pay for my own food and accommodation when we stayed in mountain huts, but he did not ask me to pay for his. He even let me sleep for one night at his own house so that I wouldn’t have to spend money on another night in a mountain hut. He was very kind to me and his guiding services were incredibly good value for money.
 
How good is his English?
I’m a stupid Brit, so can only speak English and yet I never struggled to understand him. His English is good.
 
Is he good company?
He isn’t the most talkative person, but when he does talk he has very interesting things to say. He told me about Romania’s history and his experience of communism.
All in all, it was a brilliant 6 days that I look back on with very fond memories even a year later. I intend to return to Romania several times in the future, because the landscapes are stunning and the people are welcoming. It is the country that I always tell people they should visit if they like the outdoors.

Bilanțul lunii mai 2020

Sfârșitul stării de urgență a coincis cu sfârșitul iernii. Luna aprilie am petrecut-o, ca majoritatea iubitorilor de munte, departe de locurile noastre preferate. E lesne de dedus nerăbdarea cu care am început luna mai, luna renașterii activității noastre.

Nu a fost nici pe departe ritmul susținut din celelalte epoci ante-pantemie, dar o să povestim cu plăcere despre ce am realizat, mai ales că perioada de izolare a sporit convingerea că trebuie să ne bucurăm de ocaziile care ni se oferă și ar fi înțelept să fim mai puțin răsfățați și pretențioși.

După câteva zile de ninsoare Ciucașul nu avea risc de avalanșă precum masivele mai mari (Bucegi, Făgăraș etc). Așa că ne-am orientat către o zonă pe care nu o explorasem până atunci: Muntele Tesla. Ne făcea cu ochiul de mai multă vreme, dar acum i-a venit rândul. Fiind plasată relativ aproape de drumul național și de cabana Babarunca, Tesla este un apendice al Ciucașului. Deși așa stau lucrurile din punct de vedere geografic, geologic este diferit ca rocă și compoziție. Astfel, aici avem calcar, spre deosebire de restul masivului care este alcătuit din conglomerat.

Am petrecut o zi lungă de mai în pustietate absolută, cățărându-ne pe pereții mai mari sau mai mici din zonă. Nu am avut altă companie decât un urs și câteva capre negre.

Părosu’ la el acasă

Vârful Tesla se înalță abia un pic peste 1600m altitudine, dar are multe posibilități de cățărare mai lungă sau mai scurtă. Profitând de vremea excelentă de primăvară am improvizat cîteva trasee de grad 5-6 în manșă.

Am făcut și câteva rapeluri, am urcat și în punctul cel mai înalt, dar mai ales am hotărât să revenim pentru celelalte zone neatinse acum. Am părăsit ca vrăjiți zona, dar ne-am trezit rapid în pădure când ne-a izbit barbaria defrișărilor.

Au urmat câteva zile de pauză apoi am organizat trei ture pe văile din Bucegi la colțari și piolet. Este activitatea tradițională de primăvară pentru noi. Lucurile s-au desfășurat după cum urmează:

1. Urcare pe Valea Bucșoiului, coborâre pe Valea Morarului (vreme închisă, valea Bucșoiului în proporție de 90% acoperită de zăpadă înghețată, vânt și viscol pe creastă).

2. Urcare pe Valea Mălinului, coborâre pe Valea Priponului (vreme perfectă, soare și senin, valea Mălinului acoperită în proporție de 70% de zăpadă, săritorile descoperite în partea de jos).

3. Urcare pe Valea Morarului, coborâre pe Valea Cerbului (vreme închisă, ploaie și ninsoare pe etaje de altitudine, valea Morarului în proporție de 60% acoperită de zăpadă). A fost atins și Vârful Omu (2507m).

Coborârile pe Valea Cerbului și pe Valea Priponului au fost parțial pe iarbă, fără zăpadă și fără probleme tehnice deosebite. Un amănunt interesant a fost prezența unei ursoaice cu trei pui pe Brâul de mijloc al Morarului. De fapt, a fost așa: capre negre pe Brâul de sus și urși pe Brîul de mijloc. Noi, oamenii, pe firul văii. Cam asta este ierarhia…

La capitolul drumeție am ales un alt loc în care nu mergem prea des: Munții Măcinului. Pe durata a trei zile pline am parcurs traseele de pe Culmea Pricopanului și am atins Vârful Țuțuiatu (cel mai înalt cu 467m altitudine), Vârful Cheia (260m), Vârful Vraju (337m) și am ”cercetat” traseele tematice. Profitând de temperaturile suportabile (vara nefiind încă instalată) am petrecut momente foarte plăcute în cei mai vechi munți din țară. O zonă particulară, cu mult granit, cu faună și floră specifice, un parc național foarte bine îngrijit și iubit, Măcinul este surprinzător și se plasează foarte bine în categoria: mari munți mici.

Am încheiat luna în cea mai iubită zonă a noastră: Bucegi-Piatra Craiului.

Pe un mixt perfect (stâncă-zăpadă) specific acestei perioade a anului (mai ales în ultima vreme) am urcat Valea Gălbenele firul principal și am coborât pe firul secundar. Ploaia ne-a ocolit, ea fiind prezentă doar la TV, din fericire. Stânca udă și bucățile mari de zăpadă dintre săritori au adus ascensiunii un plus de spectaculozitate binevenit.

Chiar pe 31 mai am reluat colaborarea cu Picior de plai, întreruptă de starea de urgență. Cu doi clienți la un ghid, respectând legea, am urmat traseul: Valea Crăpăturii-Vârful Turnu-Padina Închisă-Brâna Caprelor-Refugiul Diana.

Inițiere în alpinism de vară / cățărare pe stâncă

Nimeni nu se naște învățat. Totul se învață. Călătoria de 1000 mile începe cu un pas. Și alte “lozinci”.
Un text inteligent spune: “Better to know a knot and not need it, than need a knot and not know it.”
Cam asta am dorit și noi când am organizat un atelier de inițiere în cățărare în zona Cheilor Râșnoavei din Postăvaru.

Cei interesați au putut învăța:

– date despre echipamentul tehnic specific alpinismului / cățărării pe stâncă, termenii specifici;

– nodurile esențiale cu denumirea lor corectă și, mai ales, la ce folosesc ele practic;

– asigurarea și autoasigurarea;

– manevrele de coardă;

– coborârea pe coardă cu mai multe dispozitive diferite (rapelul);

– tehnici de cățărare pe stâncă, poziții corecte ale corpului etc.

S-au parcurs în manșă două trasee-școală de dificultăți ușoare spre medii în prima zi.

În cea de a doua zi, în Piatra Craiului, pentru a aplica practic ceea ce s-a învățat în ziua precedentă, a fost ales traseul de pe Padina Închisă, urcându-se toate săritorile exact ca la carte, participanții punând efectiv noțiunile asimilate în practică.

Domeniul fiind vast și cantitatea de informații variată putem numi acest atelier un ABC care, continuat și perfecționat cu răbdare, poate conduce pe cei amatori către realizări importante în domeniul cățărării.

Ca peste tot este, însă, vorba de voință și muncă multă.

Dincolo de acest atelier noi organizăm ture de alpinism variate, atât la noi în țară cât și în alți munți, pentru cei care au acest ABC sau sunt dornici să învețe.