Tag Archives: Ciucaș

Bilanțul lunii ianuarie 2025

Posted on by

Am pornit în primele zile ale noului an în Făgăraș unde, profitând de condițiile meteo și nivologice perfecte, am parcurs o bucată din creasta principală. Cu plecare de la Bâlea Lac am urcat Vârful Paltinu și am continuat matematic până pe Vârful Iezerul Caprei. Coborârea am făcut-o din Șaua Caprei și, pentru a evita coada imensă de la telecabină, am continuat pe vale și am ajuns la Bâlea Cascadă după câteva frumoase coborâri tip vidră (mai exact: pe fund).

După acest început de an făgărășan, ne-am dedicat Pietrei Craiului. Aici am organizat mai multe ture pe Creasta Nordică, dar nu numai, cu turiști români și străini.

Au fost diverse porțiuni din creastă, cu intrări și retrageri, pe cât posibil, variate. Am prins toate condițiile de zăpadă și vreme, de la pulver necălcat, în care am făcut urme până la genunchi, până la crustă înghețată. În majoritatea turelor temperaturile au fost negative, uneori chiar mult sub zero grade Celsius.

Urcare pe traseul Lehmann în Șaua Padinei Închise și coborâre pe Hornul Găinii

Urcare pe traseul Lehmann în Șaua Padinei Închise, continuare peste vârfurile Padinei Popii și Ascuțit, cu coborâre pe Padinile Frumoase

Urcare pe Padinile Frumoase, continuare peste vârfurile Ascuțit, Padinei Popii, Padinei Închise și Turnu, cu coborâre prin Șaua Crăpăturii

Cu Active Travel am început devreme anul acesta. Însoțind un turist nord american am parcurs traseul de drumeție: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștiului-Poiana Curmăturii-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. În zonele de pădure gheața ne-a obligat să folosim colțarii intensiv.

Am revenit apoi la alpinism și la creasta principală a Pietrei Craiului.

Urcare pe Padinile Frumoase, continuare peste vârfurile Ascuțit și Padinei Popii, cu coborâre pe Hornul Găinii

Urcare pe traseul Lehmann (direct deasupra Șeii Padinei Închise), continuare pe Creasta Nordică (peste Țimbalul Mare, Vârful dintre Țimbale, Țimbalul Mic, Sbirii, Clăile Căldării Ocolite) până pe Vârful La Om (Piscul Baciului). Coborârea a fost pe Muchia Colții Găinii și apoi pe la refugiul Grind I spre Prăpăstii și Zărnești. Această tură a fost organizată împreună cu Back to nature

Am repetat tura de mai sus identic, copie la indigo de încă două ori.

Prima a fost în condiții de vreme închisă, cu ceață și ninsoare ușoară. Pentru confort am dormit la cabana Curmătura cu o noapte înainte

A doua oară am avut vreme impecabilă și ne-am putut deplasa rapid și voinicește. Terminând în timp record (2 ore pe creastă) am putut să ajungem devreme jos.

Tot cu Active Travel și tot cu un turist din SUA, am parcurs traseul de la poalele masivului: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Prăpăstiile Zărneștiului. O bună ocazie pentru oaspete de a admira peisajele carpatine, laolaltă cu crâmpeie din viața muntenilor zonei.

Intercalat printre atâtea ture în Piatra Craiului am mai găsit timp și pentru alte masive. Astfel am ”aterizat” în Ciucaș, la fosta cabană Muntele Roșu. De aici am urcat în creastă, în punctul La Răscruce. Trecând peste Vârful Gropșoarele am intrat în abruptul cu același nume. Am urmat în sens descendent traseul de alpinism Coama Scurtă sau Cetatea Gropșoarelor, pe care l-am parcurs până în zona de pădure de la poale printr-o suită de rapeluri și coborâri expuse prin zone friabile. Ne-am bucurat de singurătatea locurilor și de prezența caprelor negre. Am profitat pentru un scurt segment de urmele de urs din noaptea precedentă.

Bucegii ne-au oferit o fereastră de vreme bună și am urcat pe Vârful Vânturiș de la cabana Dichiu, pe o zăpadă când adâncă și cu crustă, când moale și apoasă, în funcție de expunerea la soare a pantelor. Din Valea Izvorul Dorului ne-am întors pe versantul nordic al vârfului și am revenit la șoseaua înzăpezită.

Am reușit, printre picături, să ne folosim puțin și abilitățile de monitor de schi alpin. La Sinaia am fost inițiatori pentru o familie cu doi copii extrem de simpatici și receptivi. În cadrul a două escapade pe pârtiile din Valea Soarelui și Valea Dorului, am ”pornit la drum” echipa care la anul va avansa cu siguranță la următorul nivel.

Nu am uitat nici turele cu câinii, iar poalele Pietrei Craiului au fost una dintre zone. Cu plecare din parcarea de la bariera din Prăpăstiile Zărneștiului, am urmat drumul forestier spre cabana Curmătura. În Poiana Curmăturii am decis să coborâm pe traseul care urmează valea omonimă și am reajuns la punctul de pornire.

A doua tură cu cățeii Scott și Enya a fost alături de Back to nature la picioarele Ciucașului. S-a urcat pe Valea și prin Cheile Babarunca, zăpada fiind exact ce am căutat și am găsit aici din belșug.

Pe o vreme mai caldă și însorită am dat o raită în zona satului Șirnea. Aici cățeii s-au jucat câteva ore în Curmătura Groapelor, loc ideal pentru alergat și mișcare.

Puțina zăpadă căzută în această lună ne-a permis doar o singură excursie pe schiuri de tură. Zona superioară a Sinaiei (Vârful Cu dor-Vârful Furnica) ne-a pus la dispoziție pantele sale domoale, dar și intervalele dintre pârtiile amenajate. Ieșirea a fost, din nou, alături de Back to nature.

Am integrat în programul nostru și o tură la Ferma de biodiversitate de la Cobor. Proprietate a Fundației Conservation Carpathia, acest loc unic este o oază de viață domestică, dar și de respect și protecție a animalelor considerate îndeobște utilitare. Aici oaspeții au putut admira și mângâia caii, poneii, vacile din diverse specii (sura de stepa, de exemplu), dar și păsările de curte rare.

Nelipsiții câini și omniprezentele pisici s-au integrat perfect în peisajul colinar al Transilvaniei rurale. Gospodăriile amenajate în stil tradițional s-au adaptat perfect la îmbunătățirile și la dotările moderne neinvazive. Un exemplu de bune practici și cooperare între comunități.

Zăpada a revenit în forță și am putut organiza o ieșire pe rachete de zăpadă alături de Active Travel. Cu plecare de la Predeal (zona Cioplea) am urcat la cabana Susai și am culminat pe Clăbucetul Azugii, după o frumoasă escapadă prin nămeți. Retragerea a fost pe același traseu, după un tur de orizont de pe acest vârf izolat și plasat excentric.

Am revenit în Piatra Craiului unde am urcat pe vârful cel mai înalt. Piscul Baciului, denumit și La Om, a fost atins cu plecare din satul Peștera prin Șaua Joaca, punctul La Table (Șaua Vlădușca) și refugiul Grind I. De la acest adăpost important am urmat Muchia Colții Găinii până în punctul somital. Retragerea a fost pe fix același traseu.

O scurtă plimbare prin poienile Curmăturii, ne-a dat prilejul să ne testăm rezistența la gerul aspru de -15 grade Celsius. Nu degeaba ianuarie este luna supranumită gerar!

Vom încheia cu o tură externă, mai exact în Munții Rila din Bulgaria. Pe o vreme perfectă am urcat cu un mic grup Vârful Musala de 2925m. Nu doar cel mai înalt din țara vecină, dar și punctul culminant al Peninsulei Balcanice, acest pisc este o bună ocazie de a evada din Carpații românești, dar și o oportunitate de a experimenta o altitudine ceva mai mare decât la noi. Vârful a fost urcat la colțari și piolet, dar și pe schiuri de tură. Excursia a fost organizată împreună cu Back to nature

Bilanțul lunii decembrie 2024

Posted on by

La sfârșit de an am fost ocupați chiar mai mult decât ne-am obișnuit în perioadele anterioare similare, în ciuda sărbătorilor care fragmentează, de regulă, activitatea.

De Ziua Națională am urcat, braț la braț cu Back to nature, Vâlcelul cu fereastră din Piatra Craiului. Traseul a fost dus-întors pe aceeași rută, ieșirea în creastă fiind problematică la acea dată din cauza zăpezii mari. O tură de alpinism pur, în condiții de iarnă demnă de acest nume, cu viscol și pulver.

Pe vârful cel mai înalt al aceluiași masiv, denumit La Om sau Piscul Baciului, am ajuns (pentru a câta oară?) câteva zile mai târziu. Cu plecare din satul Peștera am abordat vârful pe la refugiul Grind și apoi pe varianta de iarnă (Muchia Colții Găinii). Pentru că am avut o echipa solidă și bine antrenată, am atins vârful în trei ore de la pornire, mai bine decât uneori vara, am putea spune.

Cu mare poftă de schi de tură am organizat două ieșiri în Bucegi pe unde era mai multă zăpadă.

Prima a fost:

– urcare de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor și Vârful Cocora, cu coborâre pe Plaiul lui Păcală și revenire la punctul de plecare

A doua a fost:

– urcare de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor, apoi pe Platoul Bucegilor în Șaua Șugărilor și pe Vârful Colții Obârșiei (2480m altitudine). Ultima parte a ascensiunii a fost alpinism, pe muchia îngustă și abruptă: schiurile pe rucsac, colțarii pe clăpari și pioletul în mână. Am continuat pe Culmea Obârșiei până pe Vârful Obârșia (2408m) de unde am coborât prelung la bază, încheind bucla.

Au fost două zile cu zăpadă multă, sub toate formele (pulver, cu crustă, plăci de vânt etc), adevărate condiții pentru schi de tură cu accente de schi-alpinism.

Un traseu deosebit de spectaculos, Cetatea Gropșoarelor din Ciucaș oferă vara (sau în sezonul fără zăpadă) posibilitatea de a ajunge pe Vârful Gropșoarele, direct din drumul național (DN1A), pe o rută nemarcată, tehnică pe alocuri. Cu unele părți de carpatism, cu altele de cățărare pură pe conglomerat, dar și cu provocări mari de orientare, de această cale de a urca în creasta principală a Ciucașului ne leagă frumoase amintiri, care ajung până ”jos”, în anii `90. Ca mai toate turele care vara au caracteristicile prezentate mai sus, iarna devin accesibile doar pentru practicanții alpinismului autentic. Noi am pornit, alături de Back to nature, într-o astfel de tură hibernală, însoțind un mic grup de persoane bine pregătite tehnic, fizic și mental. Am putut parcurge traseul, dus-întors pe aceeași linie, după ce ne-am luptat cu zăpada și provocările terenului, dar și cu vântul extrem de puternic care părea a nu avea alt scop decât să ne gonească acasă.

O tură mai ”blândă”, dar foarte puțin tehnică și de aceea des parcursă iarna, a fost traversarea Pietrei Mici (a Craiului) din direcția cabanei Curmătura către Poiana Zănoaga. A fost o bună ocazie de a folosi colțarii și pioletul, participanții fiind la început de drum într-ale alpinismului.

Ne-am concentrat apoi, datorită unor zile de ninsoare abundentă, pe schiul de tură. Au fost trei excursii succesive:

– Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Valea Bărbulețul-Moieciu de sus (viscol sus, datorită căruia toata zăpada proaspătă și afânată am găsit-o în zona de pădure și care a fost adevărata bucurie a schiorilor)

– Pasul Bratocea-Vârful Grohotișul și retur (o minunată oportunitate de a parcurge o parte din acest mic masiv, care vara nu este interesant decât pentru bicicliști sau drumeți obișnuiți)

– Pasul Bratocea-Vârful Bobu Mic-Vârful Bobu Mare (o ediție revizuită și adăugită a zilei precedente, fără vârful principal, dar cu multe linii de schiat, inedite și absolut neatinse în acest început de sezon)

Tot în această lună, care încheie un an fructuos, am mai avut câteva activități care nu lipsesc niciodată din programul nostru.

Plimbările cu câinii la Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari sau pe Tâmpa și prin pădurile din preajma Brașovului. De câteva ori am prins și mult apreciata zăpadă. Mingea a fost pe primul loc, dar și simpla alergare și joaca fără odihnă.

Schiul de pârtie sau schiul alpin ne-a purtat în Poiana Brașov unde pârtiile deschise la acea dată (Sulinar, Subteleferic sau Ruia) ne-au oferit satisfacțiile de sezon.

S-a încheiat festiv și activitatea pe teren cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia). La cabana Valea Vladului s-a petrecut, s-a discutat, dar s-a și ieșit în pădure alături de colegi ghizi.

Încheiem anul 2024 cu satisfacții personale și profesionale și ne străduim să avem speranța că 2025 va aduce o iarnă serioasă și posibilități de a ne practica meseria în cât mai multe și variate moduri posibile.

Bilanțul lunii septembrie 2024

Posted on by

Prima lună de toamnă a fost o lună… de vară, așa cum ne-am obișnuit în ultima vreme. Sunt părți bune și rele, ca în orice aspect al vieții, pentru că am putut să facem multe ture cu diverse tematici.

Chiar din 1 septembrie am fost alături de Active Travel care ne-a solicitat pentru un grup de spanioli. Detaliat, traseul a fost etapizat după cum urmează:

Ziua 1: acces cu mașina din Sinaia la cabana Piatra Arsă-urcare la Babele și Sfinx-Crucea Caraiman și retur pe Platoul Bucegilor

Ziua 2: zona Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul familial

Ziua 3: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Poiana Curmăturii-Valea Mărtoiu-Poiana Mărtoiu-La Table (Șaua Vlădușca)-Șaua Joaca-Satul Peștera-Satul Măgura

Ziua 4: Satul Măgura-creasta Măgurilor Branului-Castelul Bran

Ziua 5: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus

Au fost, cu ale cuvinte, o suită de masive diferite (Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare și un pic de Leaota) cu o familie, diferite generații, foarte entuziaști și bine pregătiți.

După aceea am luat o pseudopauză în care am urcat cu Scott și Enya în Postăvaru, mai exact pe Vârful Tâmpa pe la Treptele lui Gabony și am coborât pe Drumul Serpentinelor.

Am revenit în plină forță în Bucegi pentru o tură pe traseul: Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Hornul lui Gelepeanu. Totul a decurs perfect până la ieșirea în Platoul Bucegilor unde o ploaie rece, ce prefața toamna, ne-a determinat să coborâm pe o variantă comodă și sigură, modificându-ne planurile inițiale mai temerare. Această tură de carpatism a fost alături de Back to nature.

O zi cu Active Travel ne-a readus la cabana Curmătura, în Prăpăstiile Zărneștilor și în Șaua Crăpăturii. Un cuplu de turiști germani ne-au fost clienți, prilej cu care am evadat un pic din problematica autohtonă, în special la nivel de discuții.

Ca să nu ne ieșim din mână aceeași agenție ne-a dat de lucru peste două zile și am reajuns la Poiana Zănoaga și Poiana Curmăturii.

Împreună cu Back to nature am parcurs traseul: Valea Seacă a Caraimanului. Am ieșit pe Brâul Portiței și am continuat urcarea pe Vâlcelul Mortului până la Crucea Caraiman. Coborârea a fost pe la cabana Caraiman și apoi pe Valea Jepilor. O tură lungă și complexă, dar pe o vreme superbă, cu stâncă uscată și parteneri bine pregătiți.

Canionul Orății este un adevărat spectacol al naturii și suntem recunoscători acesteia că ne-a permis și nouă, muritorilor, să îl putem străbate cu mijloacele noastre. O suită de rapeluri din stații foarte bine amenajate, ne-a umplut o zi în această zonă aparte.

Apoi am fost în Piatra Craiului cu intenția de a ne bucura de Abruptul Vestic, care toamna este la apogeul spectaculozității. Cu plecare de la Plaiul Foii, am urcat la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) și am continuat pe Brâul de mijloc (în care am intrat după coborârea pe Scara de fier din Padina lui Călineț). Cu un mic ocol pe Vâlcelul Caprelor pentru a admira Degetul lui Călineț, am continuat pe Brâu (trecând printre altele și de Termopile, de punctul La Plăci și așa mai departe) până la grota La Ulcior. De aici am coborât pe Vâlcelul Crăiței la refugiul Castelul Crăiței și apoi pe Valea Vlădușca la Plaiul Foii.

O drumeție prin Țara Bârsei (satele Șirnea, Măgura și Peștera) combinată cu o evadare culturală și istorică (la Castelul Bran și Sighișoara) au fost oferite unui grup venit prin World Sinergy Travel. În drum ne-au ieșit: Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, toate aflate în poate cea mai interesantă cetate medievală încă locuită din Europa de est.

Am fost apoi cu trei grupuri diferite adunate de Active Travel din Brașov în zona de la poatele Pietrei Craiului. Turele sunt standard, cu satele izolate Măgura și Peștera, dar și cu Prăpăstiile Zărneștilor sau cabana Curmătura și împrejurimile ei (Șaua Crăpăturii, Poiana Zănoaga, Poiana Curmăturii). În prima parte ne-am bucurat de solitudinea și liniștea locurilor, de potecile ascunse ale localnicilor, dar și de priveliștile munților semeți din jur (Bucegi și Piatra Craiului). În partea a doua am intrat în Parcul Național și am gustat un pic din farmecul acestui loc unic.

Cu o persoană din Ecuador am parcurs în Ciucaș traseul: Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca pe sub Tigăile Mari-Șaua Tigăilor-Pasul Bratocea. A fost o ocazie foarte bună de a-i arăta un colț pitoresc din Carpați, dar și de a putea împărtăși impresii despre Anzii din Cordillera Central unde am făcut în decembrie 2023 o expediție foarte reușită.

După o altă drumeție prin satele brănene împreună cu Active Travel, ocazie cu care am ghidat un turist din UK extrem de entuziast și dornic de a descoperi locuri noi,

am revenit la lucruri mai elaborate și am parcurs traseul: Brâul Ciorânga mare de la Refugiul Speranțelor la Vârful Ascuțit. Unul dintre traseele relativ nou marcate, după ce ani buni a fost o rută celebră de carpatism, acest brâu este o ocazie ideală de a descoperi detaliile Abruptului Vestic al Pietrei Craiului. Ieșirea în creasta principală, Creasta Nordică, pe vârful de 2135m, și coborârea pe versantul estic prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura are farmecul ei, versanții fiind diferiți și spectaculoși.

La cursul de dezvoltare profesională din Munții Apuseni, organizat de colegii de la AGMR (Asociația ghizilor montani din România), am parcurs traseul de via ferrata Grota lui Hili din Cheile Turzii. Totodată s-au discutat aspecte importante ale meseriei de ghid montan, atât legislative cât și practice.

Cu Active Travel am schimbat un pic registrul și am însoțit un cuplu în Piatra Mare. Traseul a fost circuitul: Dâmbul Morii-Canionul Șapte Scări-Cabana Piatra Mare-Drumul Familial-Prăpastia Ursului-Dâmbul Morii.

Au urmat apoi câteva zile de drumeție în Piatra Craiului și Bucegi cu un grup din Suedia.

Prima zi: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

A doua zi: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Plaiul Boului-Valea Bângăleasa- Moieciu de sus.

Periplul suedezilor în România s-a încheiat cu o tură de bicicletă printre podgoriile Prahovei și cu inevitabila degustare de vinuri locale.

Cu un grup mai numeros (profesori de la un liceu privat) am parcurs poienile de la poalele Bucegilor pe ruta: Bușteni-Căminul Alpin-Poiana Coștilei-Poiana Pichetul Roșu-Șaua Baiului-Gura Dihamului-Bușteni.

Profitând de vremea care a devenit din ce în ce mai plăcută după canicula verii, am plimbat un pic cățeii prin Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari. Este un loc liniștit și ușor accesibil, fără stâne și alte pericole pentru micii noștri prieteni.

Am încheiat luna cu o drumeție de două zile în colaborare cu Active Romania. Prima zi a fost despre Măgurile Branului, urmată, în ziua a doua, de poienile Curmăturii și de cabană, incluzând și nelipsitele Prăpăstii.

Bilanțul lunii mai 2024

Posted on by

A venit vara cu o lună mai devreme și, dacă în anii anteriori mai aveam încă pretenții că mai putem schia, acum am renunțat la ele, văzând seceta și temperaturile ridicate. Astfel că ne-am concentrat pe activități de vară: drumeție, cățărare, carpatism/alpinism de vară etc.

Chiar în jurul datei de 1 mai, cu ocazia minivacanței anuale (care devine una veritabilă în ultima vreme), am organizat două zile cu tematici diferite. Prima zi a fost drumeție în Măgurile Branului, mai exact traversarea de la Castelul Bran la Fântâna lui Botorog. Este un traseu de legătură între Bucegi și Piatra Craiului, în mare, o parcurgere a crestei Colților Branului, o tură combinată de pădure și poieni, pe deasupra satului Măgura și a cătunului Tohănița (acesta din urmă aparținând de orașul Zărnești).

Pentru a două zi am apelat la ajutorul colegilor de la cu Back to nature. Împreună am ținut un miniatelier de cățărare în Postăvaru (Cheile Rășnoavei). Prima fază, după ceva teorie, a fost ocupată de rapel și alte tehnici de coardă, iar, în cea de-a doua parte a programului, ne-am concentrat pe escaladă în zona Metalexpert din aceeași arie.

Au urmat patru zile consecutive cu Active Travel și doi turiști din Irlanda.

Am încercat să le oferim puțină diversitate și am fost în locuri diferite pentru a le arăta puțin din patrimoniul nostru natural.

Prima zi a fost în Piatra Craiului pe ruta: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. A fost o excursie de încălzire pentru următoarea etapă.

Ziua a doua am mers în Bucegi: Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa. A fost sensibil mai lung traseul, dar și mult mai ofertant.

Pentru că vremea urma să se strice, în ziua a treia am traversat Măgurile Branului de la Castelul Bran pe creasta Măgurilor până în satul Măgura. Aici am ajuns după o scurtă ploaie torențială, cu fulgere și tunete, șuvoaie de apă și vânt foarte rece.

În ultima zi am avut parte tot de vreme foarte închisă și ploioasă, așa încât vizita la Castelul Bran a fost tot ce le-am putut oferi clienților noștri.

Pentru că a început sezonul de vară cu adevărat, Active Travel ne-a pus la muncă serios. Am repetat cu doi turiști americani un traseu binecunoscut din Piatra Craiului. Mai exact: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Poate părea banal și anost, plictisitor și stereotip, dar privit din perspectiva celor care vin din altă țară (sau de pe alt continent) devine o reală plăcere și pentru noi.

Un alt traseu ce părea compromis din cauza ploii (care nu a fost atât de deranjantă până la urmă) am făcut în parteneriat cu Romania Active. Este vorba de o drumeție clasică din Bucegi: Valea Bângăleasa (unde am ajuns din centrul satului Moieciu de sus cu căruța)-Poiana Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus. Parțial pe traseul eco-maratonului, această buclă oferă niște peisaje deosebit de frumoase, de la casele localnicilor de pe vale tocmai până la Vârful Omu.

Am reiterat ce făcusem și la sfârșit de aprilie: Vârful Lespezi din Făgăraș. Plecarea a fost tot din zona Piscul Negru, dar condițiile de zăpadă (mai exact lipsa ei aproape totală) au dus această excursie în zona de drumeție, nefiind nevoie de niciun fel de echipament sau strategie specifice iernii. Sigur, nu au fost provocări tehnice, dar diferența de nivel de 1300m rămâne și lungimea traseului pune în continuare probleme de anduranță.

S-a adunat o trupă doritoare de inițiere în cățărarea pe stâncă și, pentru trei zile, am organizat un atelier în Postăvaru (Cheile Râșnoavei, Pietrele lui Solomon) și Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor). Colaborarea cu Back to nature a fost, ca de obicei, exact ce trebuie.

Am umplut zilele cu vârf, indiferent de vremea care ne amenința, nelăsând nicio oră nefructificată. Anunțăm acest curs la început de sezon pentru a putea apoi propune clienților noștri ture aplicate pentru tot restul verii și pentru începutul toamnei.

Nu ne-am uitat prietenii cei mai buni și am organizat și pentru ei o tură în Ciucaș. Cu Scott și Enya, respectiv un border collie și jumătate, dar și cu bracul german Bono, am parcurs tur-retur traseul Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș. Nu am stat să calculăm cât am mers noi, dar cățeii sigur au făcut tura de două ori minimum. Chiar dacă nu a fost o tură lungă sau dificilă, a fost un prilej de a petrece timp cu cei mai loiali companioni ai noștri. Iar perioada aleasă este cea potrivită, fiind exact înaintea apariției stânelor și a câinilor ciobănești agresivi.

Solicitați de World Sinergy Travel ne-am făcut și treaba de ghizi de turism în cadrul unui program cultural în Brașov, Sibiu și Sighișoara.

Circuitele culturale au atins obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească în Brașov.

În Sighișoara am vizitat Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane. Sibiul ne-a oferit și el obiectivele sale în cadrul unui tur de oraș.

Ne-am concentrat apoi pe un circuit nemarcat / de carpatism în Piatra Craiului. Plaiul Foii-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Valea Vlădușca-Plaiul Foii. Pentru ca să fie și mai surprinzător acest sezon al contrastelor, am avut parte și de o oră de ninsoare veritabilă. Rapelurile de retragere le-am făcut pe ploaie, dar per total tura a fost foarte reușită și tocmai bună ca avanpremieră pentru altele similare care vor urma.

Un moment de respiro am putut lua într-o nouă ieșire marca Active Travel. Alături de doi turiști din Elveția, am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor dus-întors de la Fântâna lui Botorog. Pe parcursul plimbării am întâlnit un urs de talie mare, care a fost piesa de rezistență a turei. A mai rămas timp  și am realizat circuitul care străbate satele Măgura și Peștera (un clasic al zonei). Această buclă ne oferă prilejul de a admira casele tradiționale ale localnicilor, dar și siluetele Bucegilor și Pietrei Craiului care flanchează aceste localități de vis. Dacă în prima parte ursul a fost mai discret, motanul din cea de-a doua jumătate a zilei ne-a însoțit aproape pe toată durata traseului.

Poate cel mai frumos și expus brâu din Abruptul Vestic al Pietrei Craiului, Brâul de jos între Castelul Crăiței și Traseul La Lanțuri, denumit uneori și Brâul Înflorit, presupune o bună tehnică specific alpină, dar aplicată în zona Carpaților (carpatism). Back to nature ne-a fost alături și în această emblematică traversare, sus-jos pe brâuri expuse, printre strungi înguste, peste șei și curmături invizibile de jos. Un adevărat giuvaier al Craiului, unde numai cunoscătorii fini ai acestui magic munte au acces în deplină siguranță.

Grupul de profesori de la Avenor College au avut parte și ei de o tură cu noi în această lună mai.

Am traversat din Azuga în Bușteni pe ruta din Munții Baiului: Gara Azuga-Piciorul Sorica-Popasul Uriașilor-Culmea Zamora-Poiana Țapului. Vremea a fost amestecată, a început și s-a sfârșit pe ploaie, dar o mare parte din timp ne-am bucurat de soare și de peisaje frumoase. Un popas binevenit a fost la cabana Popasul Uriașilor, apoi am parcurs creasta principală și am coborât la Castelul Cantacuzino încercând să evităm noroiul pe cât posibil.

Trebuia să fie o tură clasică, cu un pic de zăpadă, dar una peste alta fără probleme deosebite.

Cu o seară înainte ne-am putut odihni foarte bine la cabana Negoiu, după o oră și jumătate de mers lejer de la mașină. Dimineață am urcat pe Valea Sărății, ținta fiind, evident, Vârful Negoiu. Zăpada a apărut după Piatra Prânzului și am abordat-o cu colțarii. Dar în Șaua Cleopatrei unul dintre colțari a cedat și am urcat vârful cu unul singur. La coborârea de pe Negoiu în aceeași șa a cedat și al doilea colțar. Am optat, în urma acestor evenimente, să parcurgem traseul Custura Sărății-Vârful Șerbota-Muchia Șerbotei, mai puțin acoperit de zăpadă, dar cu multe porțiuni încă delicate. A ieșit bine, până la urmă, dar cu emoții.

O ieșire de tip team-building am organizat pe urmă în Bucegi (cu plecare de la Schitul Bran-Culmea Balabanu-Satul Poarta-Bran-Șimon). A fost o tură în circuit, cu oameni plăcuți și deschiși la aventură, dar și cu Scott și Enya care au făcut parte din echipă. Am scăpat și de ploaia care ne-a ținut pe loc la începutul traseului și de care ne-am adăpostit jumătate de oră în pridvorul bisericii.

Nu am putut mult timp să stăm departe de Westwand (Abruptul Vestic al Pietrei Craiului). Ne-am delectat cu un nou circuit pe trasee de carpatism/alpinism de vară. Am urcat Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. De la Acul de la Amvon am intrat pe Brâul de sus pe care l-am urmat pe o porțiune sălbatică, cea care traversează Hornul Închis, până în poteca marcată de pe Brâul Ciorânga Mare. Am coborât pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) la Plaiul Foii.

Am fost apoi din nou în Făgărașul estic, pe teritoriul Fundației Conservation Carpathia. Aici am însoțit un nou grup de turiști pe aceleași rute devenite clasice (Observatorul Bunea, Observatorul Comisu, vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele). Este sezonul cel mai bun pentru a admira animale sălbatice (urs, cerb, mistreț și zimbru) pe care, chiar dacă ajungem des pe aceste meleaguri, ne bucurăm să le revedem de fiecare dată.

Bilanțul lunii februarie 2024

Posted on by

Februarie, cea mai scurtă lună a anului, nu s-a lăsat mai prejos decât celelalte și ne-a oferit o sumedenie de ocazii pentru a ne face meseria în cele mai diverse moduri posibile.

Patru zile au fost dedicate unui atelier de inițiere în alpinism, consacrat deja pentru noi. La Centrul Salvamont Padina, aflat acum în custodia Asociației Montane Carpați, am împărțit echilibrat timpul între teorie și practică. A fost, de fapt, al doilea atelier de acest gen din 2024.

Alături de Back to nature am arătat viitorilor alpiniști amatori: urcarea și coborârea pe pante de zăpadă (cu și fără colțari și piolet), frânarea (oprirea) căderii cu ajutorul pioletului, rapelul la stâncile de la Vărăria Mică. Au fost apoi abordate alte teme esențiale iarna: amarajele (asigurările) în zăpadă cu unul sau doi pioleți, dar și cu ajutorul ancorei. Nu am uitat nici de nivologie, avalanșe (căutarea cu DVA, sondarea și profilul zăpezii). Teoria a atins teme legate de echipament, riscuri și gestionarea lor, nodurile esențiale în alpinism etc.

Pe o zăpadă foarte meschină, dar măcar înghețată bocnă, am urcat în Bucegi un traseu improvizat ad-hoc. Din Valea Obârșiei sau Valea Ialomiței am urcat direct în Culmea Obârșiei pe un culoar abrupt la colțari și piolet. De pe Vârful Obârșia am coborât în Șaua cu același nume și apoi am atins Vârful Colții Obârșiei. De aici am coborât pe vale înapoi la Hotel Peștera. Această culme, tipică pentru zona interioară a Bucegilor, are și o nelipsită babă, o formațiune stâncoasă modelată de vânt, caracteristică Platoului și zonelor adiacente.

Am avut apoi câteva ture în Munții Baiului, în care am întâlnit diverse stadii ale iernii, de la viscol și ninsoare la vreme însorită și zăpadă puțină.

Prima a fost o traversare de la Bușteni la Azuga. Ruta: urcare pe Culmea Zamora și pe Vârful Băiuțul (1817m), continuare pe creasta principală până la cabana Popasul Uriașilor și coborâre pe Piciorul Sorica. Vremea a fost geroasă, dar plină de lumină și senin.

În a doua traversare am pornit din Azuga către Sinaia. Pe viscol cu vânt puternic și vizibilitate redusă am urcat vârfurile Dutca și Cazacu (1754m), apoi am coborât în Șaua Orjogoaia. De aici, vremea ne-a permis să vedem câte ceva și am pornit cu alt elan către Șaua Baiului și Vârful Baiul Mare, cel mai înalt din zonă, cu cei 1895m ai săi.

Am urmat creasta cu fidelitate și am mai trecut și peste vârful Drăgan și peste Piscul Câinelui (1650m). Din acest ultim punct al crestei am schimbat direcția către Valea Prahovei și am coborât pe lungul picior al Câinelui. Am intrat în pădurea de fagi seculari, precedați de plantații de zadă, și am trecut pe sub cabana Piscul Câinelui pentru a ajunge la Sinaia în zona gării.

Vechea pasiune, Piatra Craiului, nu ne-a lăsat să urcăm pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit din cauza zăpezii instabile și predispusă avalanșelor. Ne-am întors de sub lanțul de pe traseul de vară și am optat pentru o variantă mai sigură. Astfel, am urcat de la cabana Curmătura în Șaua Crăpăturii și am coborât pe valea omonimă. Zăpada a fost complet diferită față de versantul estic pe unde încercasem dimineața, aici, pe nord-vest, fiind mult mai înghețată și mai sigură.

A urmat și plăcerea supremă, schiul de tură! Am ales pentru această activitate Făgărașul, mai exact un ”optmiar” de peste 2500m, Vârful Lespezi (2522m).

Am avut o urcare de 1300m diferență de nivel din zona cabanelor de la Piscul Negru, aflate pe Transfăgărășan, urmată de o coborâre prin zăpadă acceptabilă de pe vârf înapoi în drum. Ruta a fost pe Piciorul Lespezi, sigur din punct de vedere al avalanșelor, tur-retur.

Am colaborat cu Romania Active pentru o tură de drumeție de iarnă în Piatra Craiului (Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog). A fost un circuit prin satele atât de pitorești de la poalele muntelui, care, în decor hivernal, par încremenite în timp.

Un masiv mic, dar aspru este Piatra Mare. Aici am abordat un traseu lung și foarte estetic. Urcare de la Dâmbul Morii pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor, unde am avut ceva emoții cu țurțurii imenși care spânzurau deasupra capetelor noastre. Am întâlnit Drumul Familial care ne-a condus către cabana Piatra Mare. Coborârea am făcut-o pe la Prăpastia Ursului în zona Canionului Șapte Scări, urmând poteca și drumul forestier către punctul de plecare.

Toate aceste ture ne-au pregătit echipele pentru un traseu de alpinism clasic: Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit am intrat în creasta principală. Am urmat-o, săpând urme și alegând ruta potrivită, către Vârful La Om (Piscul Baciului).

Pe acest parcurs se trece peste și prin Vârful Țimbalul Mare, Șaua Călinețului, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii sau Zbirii, Clăile Căldării Ocolite. Retragerea prin Colții Găinii la Refugiul Grind, apoi prin Prăpăstii către Zărnești, a fost lungă și chinuitoare, deși zăpada s-a prezentat bine la plecarea din creastă. Aceasta frumoasă tură de alpinism a fost realizată împreuna cu Back to nature.

A sosit vremea unui alt prieten fidel, Ciucașul. Plecarea a fost din Pasul Bratocea de unde am ajuns pe Vârful Ciucaș fără prea multă zăpadă, cu excepția unei urme de avalanșă masivă din zona Turnului Goliat. Coborârea pe același traseu ne-a adus, exact la apusul soarelui, înapoi la start. Culmea Bratocea, calea noastră de urcare, a fost liniștită și prietenoasă, ca în oricare altă zi din timpul săptămânii.

Am încheiat luna cu o altă tură în Munții Baiului, tot o traversare. De data aceasta am plecat din  Sinaia către Azuga. Urcarea pe la cabana Piscul Câinelui, pe piciorul Câinelui, trecerea peste vârfurile Baiul Mare, Dutca și Urechea și coborâre pe Culmea Sorica.

Nu știm ce ne va aduce luna martie în această iarnă atipică, dar ne punem mare nădejde în ceva căderi de zăpadă mai serioase și poate temperaturi mai scăzute.

Bilanțul lunii octombrie 2023

Posted on by

Probabil cea mai bună lună a anului rămâne octombrie: stabilă, rece și uscată. Statistic vorbind cam așa este în ultimii 33 ani de când merg pe munte.

Am mers la sigur și anul acesta și am programat ture în zone în care știm sigur că avem condiții ideale pentru ascensiune.

Nu mai lungim vorba și începem cu prima zi a lunii în Bucegi. Ruta aleasă a fost o traversare a Caraimanului și Coștilei pe brâuri, o caracteristică definitorie a acestui masiv.

Cu plecare de la hotelul Piatra Arsă am ajuns într-o primă etapă la cabana Caraiman, apoi la Crucea Eroilor. De aici am intrat în zona de abrupt traversând pe Brâna Mare a Caraimanului și apoi pe Brâna Văii Albe până în valea cu același nume (Valea Albă). Am continuat pe Brâna Mare a Coștilei și am ajuns în Valea Priponului. De aici am urcat porțiunea superioară a văii spre Releul Coștila. A urmat întoarcerea pe la cabana Babele înapoi la mașina parcată la Piatra Arsă.

Pentru că este o lună perfectă din punct de vedere al vremii am colaborat și cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la o tură clasică de observare a faunei din Făgărașul sud-estic. Nimic nu se compară cu sălbăticia acestei zone unde animalele se simt acasă în pădurile virgine. Ghidând grupuri de turiști din alte țări promovăm într-un mod ideal valorile zonei noastre montane, dar nu numai.

O tură de alpinism în Piatra Craiului pe care o mai făcusem de câteva ori anul acesta, dar pe vreme mult mai rea, a fost: urcarea printre și pe Umerii Pietrei Craiului spre Creasta Sudică. Coborârea am făcut-o în rapeluri prin Poiana Închisă și Padina Lăncii.

La scurt timp am revenit în, poate, cel mai frumos parc național din România, și am parcurs traseul: Plaiul Foii-Canionul Anghelide-Valea Vlădușca-Castelul Crăiței-Plaiul Foii.

Ambele rute străbat zone de abrupt, sălbatice și mai rar umblate, dar care reprezintă inima masivului, locurile unde poți simți cel mai bine vibrația acestui munte unic, Piatra Craiului.

Dar am auzit că și în Bucegi ar fi de făcut câte ceva, așa încât am organizat ceva și pe meleagurile prahovene. Urcare de la Refugiul Coștila pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Able, continuare prin Hornul lui Gelepeanu cu ieșire pe Platoul Bucegilor. Pentru că toamna ziua este foarte scurtă și ritmul a fost lent, am optat pentru soluția leneșului: coborârea cu telecabina de la Babele la Bușteni.

O altă colaborare cu Travel Carpathia ne-a readus în Făgăraș. Nimic nou până acum, dar bucuria turiștilor englezi pe care i-am ghidat prin sălbăticie a fost balsam pentru noi. Să admiri animalele sănătoase și fericite, în mediul lor natural, dar și culorile pădurii iarna este de neuitat.

În octombrie vremea poate fi, însă, și ploioasă. Așa că turul cu Active Travel din Piatra Craiului s-a concretizat într-o drumeție prin Prăpăstiile Zărneștilor de la un capăt la altul.

Apoi am vizitat un alt loc emoționant: Sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Urșii chinuiți de om (cu greu putem numi ”om” o ființă care provoacă atâta suferință alteia) sunt aici la ”pensie”, de cele mai multe ori pe caz de ”boală”. În orice caz, pot să fie măcar liniștiți pentru că fericirea sigur nu o mai pot regăsi.

Dar vremea s-a îndreptat și am putut să oferim o veritabilă tură montană de dificultate ușor-mediu:

Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. A fost un circuit clasic din Piatra Craiului, tot marca Active Travel.

Împreună cu UpMountain am fost apoi în Făgăraș unde am realizat o buclă clasică: Lacul Bâlea-Căldarea Văiuga-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra-Șaua Caprei-Lacul Bâlea. Unul dintre cei 14 ”optmiari de 2500m” din Carpații românești, Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu (2507m) este și cel mai accesibil dacă se alege varianta de urcare pe Transfăgărășan cu mașina sau cu telecabina până în zona cabanelor de la Bâlea Lac. Se trece și pe malul Lacului Capra, unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Făgăraș. Iarna devine o tură de alpinism, iar noi o parcurgem des atât pe colțari, cât și pe schiuri de tură.

O nouă tură cu Active Travel ne-a oferit șansa de a urca împreună cu o persoană cu dizabilități pe Vârful Tâmpa din Masivul Postăvaru. Satisfacția a fost dublată de lacrimile de bucurie ale partenerului care a trăit momente unice, momente care pentru noi (cei așa zis ”normali”) sunt la ordinea zilei.

Organizăm ocazional ture de drumeție pentru părinți și copii. Una dintre acestea a fost în Bucegi și a atins obiective precum Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cascada Șapte Izvoare. Joaca celor mici în natură este ceva ce lipsește lumii actuale, iar repercusiunile se văd apoi la vârste adulte. Încercăm din răsputeri, alături de părinți, să le oferim o alternativă la lumea online-ului.

Am încheiat sezonul cu Travel Carpathia cu un nou tur la observatoarele Bunea și Comisu 1. S-a urcat pe vârfurile Comisu și Luțele și am traversat cu pluta electrică Lacul Pecineagu.

Împreună cu borderii Scott și Enya, dar și cu amicii lor fox terrieri am alergat și ne-am jucat într-o plimbare în Bucegi pe traseul: Moieciu de sus-Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșea-Moieciu de sus. Parte din acest circuit este un traseu tematic prin și pe deasupra satelor brănene ultraturistice.

O altă ieșire de două zile, dar mai elaborată, tot cu Active Travel, a avut următorul program:

Ziua 1: Telecabina Babele-Vârful Omu-Vârful Doamnele-Vârful Bătrâna-Stâna din Horoaba-drumul pastoral-Hotel Peștera-Cabana Popasul Urșilor.

Ziua 2: Cabana Popasul Urșilor-Canionul Horoabei-Șaua Strunga- Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșei-Moieciu de sus.

Combinând trasee marcate și nemarcate, acest proiect a fost o traversare est-vest a Bucegilor dinspre Abruptul Prahovean către zona brăneană calcaroasă. Fiind o perioadă uscată a anului am putut parcurge Canionul Horoabei fără riscul de a ne uda la trecerea prin râu.

Două zile consecutive cu aceeași tură în Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog și retur. O nouă colaborare cu Active Travel însoțind drumeții străini, foarte începători, dar entuziaști.

Este o bucurie pentru noi să fim alături de cei care faci primii lor pași pe munte în Carpații României. Faptul că au ales să meargă pentru prima dată pe munte la noi în țară nu poate decât să ne bucure și să ne stimuleze să punem în valoare tot ce considerăm că avem mai de preț în acest domeniu.

O alergare marca border collie a ocupat o dimineață și a fost cam așa: Vârful Tâmpa pe Drumul Serpentinelor și Șaua Tâmpei. Coborârea a fost pe același traseu în grabă și bucurie mare.

Tot cu Active Travel am petrecut o zi cu vânt puternic și vreme de toamnă târzie. Pe ruta: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Piatra Craiului oferă această varietate de peisaj: abrupturi calcaroase și pereți verticali, dar și pajiști sau poieni de unde se pot admira stâncăriile și muchiile alpine.

O tură de două zile tot în Piatra Craiului cu plecare și revenire din/la Zărnești a urmat aproape firesc:

Ziua 1: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Ziua 2: Traversare Piatra Mică (Poiana Zănoaga-Șaua Crăpăturii).

Pe un ger care părea că aduce iarna am fost împreună cu Back to Nature în Bucegi la o tură de alpinism clasică: Refugiul Coștila-Hornul dintre fire-Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului. Traseu umed și plin de obstacole (săritori) relativ înalte, Hornul Coamei oferă o ascensiune susținută și uneori expusă, dar extrem de interesantă.

Am revenit la granița dintre Bucegi și Leaota, dar am și trecut-o. Circuitul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-șaua Vârful Bucșa-Vârful Dudele Mari-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus. Departe de zona umblată a primei părți a drumului, Dudele Mari este o cocoașă amplasată lateral față de zona marcată a Leoatei.

Cu World Sinergy Travel am însoțit un grup de turiști care au călătorit în toată Europa cu un tren particular de lux. Au fost tururi culturale în Brașov, Sibiu, Sighișoara.

Am vizitat clasicele (dar mereu surprinzătoarele) obiective precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească (Brașov), Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas,  Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic din Sighișoara, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, piețele și catedralele Sibiului etc.

Am terminat  în forță, împreună cu Back to Nature, într-un masiv mic, dar deosebit: Ciucaș.

Într-o zi frumoasă am realizat traseul de alpinism din abruptul Gropșoarelor, Coama scurtă sau Cetatea Gropșoarelor. Încâlcită intrarea, apoi abrupt și friabil, alteori expus și cu dificultăți de orientare, acest traseu a fost amenajat de noi în anii trecuți pentru a fi mai sigur și a oferi protecții, dar rămâne unul redutabil.

Bilanțul lunii mai 2023

Posted on by

Am început luna mai direct peste granițe. Mai exact în Turcia unde am făcut o tură de drumeție prin munții acestei surprinzătoare țări. Pentru că nu este încă sezonul propice pentru a urca pe marile vârfuri ale Turciei nu ne-am propus să urcăm Agri Dagi 5137m, cel mai înalt punct din Ararat și nici alte piscuri semețe.

Dar am fost la 4200m pe acest imens munte, apoi am urcat pe Suphan 4058m, Artos 3515m și am vizitat Nemrut Crater. A fost o tură în care s-a trecut de la temperaturi aproape toride la extreme sub zero grade. A fost, practic, o tură de recunoaștere pentru altele viitoare pe care le vom organiza în timpul sezonului prielnic.

A urmat o tură de alergare montană (trail running) în Piatra Mare și Munții Baiului. Traseul a fost următorul: Zona Cioplea (Predeal)-Valea Timișul Sec Mic-Coada Pietrei Mari-Ocolire Pereții de lângă Vârful Piatra Mare și Piatra Scrisă-Cabana Piatra Mare-Valea Gârcinul Mic-Valea Gârcinul Mare-Cabana militară Rențea-Muntele Clăbucet-Valea Azugii-La Captare-Șaua Pietricica-sub Muntele Susai-Zona Cioplea (Predeal) (38km).

Nu au fost probleme deosebite, cu excepția câinilor destul de agresivi de la unitatea militară. În rest, zăpada din zonele mai înalte a adus probleme minore, iar orientarea ne-a pus la încercare instinctele și, mai ales, experiența.

Ne-am întors la zăpadă în Piatra Craiului pentru tura clasică de pe Padina lui Călineț. Viscolul din creasta principală ne-a obligat să coborâm pe versantul estic. Astfel, ne-am retras spre Cabana Curmătura prin Padinile Frumoase. A fost o tură în condiții de iarnă sub toate aspectele.

Ca să nu ne odihnim deloc sau ca să nu ne ieșim din mână am organizat o altă tură de trail running. De data aceasta în Ciucaș pe traseul: Cheia-Stâna Zăganu-Culmea Zăganu-Gropșoarele-La Răscruce-Șaua Chirușca-Cabana Ciucaș-Valea Berii-Cabana Muntele Roșu-Cheia (22km).

Nu a fost atât de solicitant precum precedenta alergare, dar terenul este mult mai accidentat în Ciucaș și s-a simțit.

Am repetat apoi identic tura pe Padina lui Călineț, dar pe vreme foarte bună, de data aceasta.

Fiecare ieșire în Abruptul Vestic al Pietrei Craiului este o bucurie și o experiență inedită.

S-au succedat apoi câteva ture pe zăpadă.

În Bucegi Hornul Mare al Mălăieștilor a ”ocupat” două ture din cadrul programului de pregătire pentru munții înalți din Europa și America de sud spre care intenționăm să pornim în acest an.

Pentru a-ți face o idee despre Muntele Olimp poți face o ascensiune cumva similară în Carpați. Nimic nu se potrivește mai bine cu terenul de acolo decât Piatra Craiului. Așa că am ”antrenat” un mic grup, care are în plan o excursie în Grecia, în zona nordică a masivului nostru. Pe itinerariul: Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Cabana Curmătura am putut să exersăm tehnicile și manevrele pe care le poți aplica în Olimp.

După mai multe tururi anulate am reușit să revenim în marea familie Conservation Carpathia. Au fost trei zile de privit și fotografiat urși, cerbi, mistreți, păsări, dar și brândușe sau gențiane alături de patru turiști din Marea Britanie și Elveția. Observatoarele Bunea și Comisu ne-au fost din nou gazde confortabile, iar îngemănarea dintre primăvară și început de vară au fost ideale pentru temperaturi și peisaje.

Turele cu turiști străini sunt mereu o sursă de satisfacții. Așa s-a întâmplat și în cele cinci zile de drumeție cu un grup din Germania.

Mai jos rezumatul traseelor din Bucegi și Piatra Craiului:

Ziua 1: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-Vârful Tătaru-Cabana Padina;

Ziua 2: Cabana Padina-Hotel Peștera-Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Mecet-retur și Cascada Doamnele;

Ziua 3: Cabana Padina Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus;

Ziua 4: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Cabana Plaiul Foii;

Ziua 5: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În ciuda prognozei meteo de vreme rea nu am prins decât o oră de ploaie în tot intervalul.

Ne-am relaxat apoi cu o nouă tură în Bucegi pe Hornul Mare al Mălăieștilor tot din cadru turelor de antrenament pentru ”afară”.

Un tur cultural de Brașov cu World Sinergy Travel a umplut o zi de sâmbătă. Clasicele obiective turistice s-au perindat prin fața turiștilor: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească și multe altele.

Din nou alături de Conservation Carpathia am ghidat trei zile doi turiști români. Au fost observați urși și mistreți în mediul lor natural, nederanjați de claxoane și alte rezultate ale așa zisei civilizații.

De fapt, aceasta este și esența conceptului de tură de observare a vieții sălbatice: să poți urmări animale și admira plante în mediul lor natural, cât mai puțin antropizat.

Nu mai fuseserăm de câțiva ani pe Măgura Codlei! Dată de unele lucrări ca masiv independent, de altele ca parte a Munților Perșani, acest mic munte poate fi o destinație plăcută pentru o zi de durată medie.

Cele câteva repere: Cetatea Neagră sau, mai exact, ruinele ei, Biserica evanghelică fortificată din Codlea, Ștrandul Codlea se pot vedea de pe traseele circuit ale Măgurii.

Și am trecut linia de sosire a lunii mai în alergare!

A fost un trail running în Piatra Craiului și Făgăraș. Ruta: Plaiul Foii-Vârful Tămașul Mare-Piscul Mănăstirii-Vârful Făgetul Caprei-Vârful Lerescu-Rudărița-Plaiul Foii (36km).

Lung și torid, traseul a stors vlaga din noi pe care doar micii de la Plaiul Foii au putut-o restabili parțial.

Bilanțul lunii februarie 2023

Posted on by

Aproape ne temeam că iarna s-a dus și nu am apucat să schiem cumsecade! Dar luna februarie a făcut tot posibilul să ne contrazică, oferindu-ne o cantitate de zăpadă nesperată, cel puțin în prima parte.

Am început cu două ture de ski alpin la Predeal unde pârtiile s-au prezentat în condiții foarte bune, cu zăpadă naturală, dar și cu temperaturi scăzute. Nu este vorba despre un domeniu foarte vast, cel mult trei sau patru pârtii, dar poziționarea avantajează Predealul din punct de vedere al skiului.

Apoi, profitând de pulver-ul căzut din belșug în primele zile ale lunii am organizat două excursii identice de ski de tură.

Ruta a fost de fiecare dată aceeași: Zona Cioplea–Cabana Susai-Clăbucetul Azugii-Valea Limbășelul Mic–Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului (tur-retur)-pârtia Cocoșul-Poiana cu brazi–Cioplea (distanța parcursă: 21 km).

Intercalată a fost și o tură de picior în Ciucaș. Mai exact de la cabană la Vârful Ciucaș și retur. Vremea a fost închisă, aspră, cu ceață și vânt, dar am reușit să o ducem la bun sfârșit.

Oarecum în sincron cu escapadele de ski de tură precedente, am realizat și o ieșire pe rachete de zăpadă. Parcursul a fost: Zona Cioplea–Cabana Susai-Clăbucetul Azugii-Valea Limbășelul Mic–Cabana Gârbova-pârtia Clăbucet-Predeal. S-a putut vedea diferența mare dintre cele două tipuri de activități: mersul pe rachete versus skiul de tură. Mai greoaie la urcare, fără avantajul coborârii rapide, rachetele rămân totuși un excelent mod de deplasare iarna în zone puternic înzăpezite.

După alte câteva zile de ninsoare din belșug am revenit pe rachete de zăpadă. Ne-am propus și am realizat un traseu lung, după cum urmează: Predeal-drum forestier Joița-Valea Leuca-Valea Iadului-Cabana Dihamul Militar-Șaua Baiului-Cabana Steaua-Culmea Forban-Gâlma Mare-Predeal (19km). Incredibila calitate a zăpezii tip zahăr a fost sarea și piperul (sic!) acestei excursii de iarnă veritabilă.

Revenind la skiul de tură am schimbat puțin locul. Ne-am mutat spre est un pic și am ales simpaticul masiv Piatra Mare. Ruta: Timișul de sus-Cascada Tamina-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare și retur. Liniște totală, zăpadă foarte bună și multe urme de urs. Cam așa am putea descrie această ieșire.

Am dat un pic de atenție și zonei noastre traversând într-o zi geroasă și însorită Măgurile Branului. Traseul a fost abordat de la Castelul Bran și, peste Vârful Măgura Mare, am terminat creasta aceasta deosebit de frumoasă la Zărnești. Am putut admira Bucegii și Piatra Craiului, dar și Țara Bârsei și Culoarul Rucăr-Bran.

A urmat ceva de mai mare anvergură: atelier de inițiere în ski de tură în Bucegi cu baza la cabana Dichiu.

Ziua 1: Cota 1200-Drumul de vară-Șaua Dorului-Variantă-Valea Izvorul Dorului-sub Vârful Vânturiș-Cabana Dichiu;

Ziua 2: Cabana Padina-spre Șaua Strungulița-sub Vârful Tătaru și retur; Cabana Dichiu-Vârful Vânturiș și retur;

Ziua 3: Cabana Dichiu-drum Transbucegi-Valea Izvorul Dorului-sub Vârful cu dor-Variantă-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1200.

Participanții au învățat să urce pe skiuri cu piei de focă, să traverseze pante cu diverse înclinații. Au prins tehnica de coborâre prin diverse tipuri de zăpadă, au fost oferite informații despre nivologie și avalanșe. Am prezentat multe piese de echipament esențiale pentru skiul de tură.

Pe un vânt turbat, care a paralizat domeniul schiabil de la Sinaia, ne-am încumetat să parcurgem pe skiuri de tură traseul: Cota 1200-Drumul de vară-Șaua Dorului–Variantă-Valea Izvorul Dorului și retur.

A urmat o ieșire externă, la frații noștri de la sud de Dunăre bulgarii. O clasică tură de alpinism în Munții Rila pe Vârful Musala (2925 m). Sub amenințarea furtunii am pornit la 4 dimineața de la cabana Iastrebets și am atins vârful la prima oră a dimineții. Întoarcerea am făcut-o integral pe jos până la Borovets, pe o diferență de nivel de 1900m.

Am încheiat luna cea mai scurtă a anului printr-o zi combinată ski de tură și ski off-piste.

Skiul de tură din Bucegi a fost: Cabana Padina-Vârful Tătaru și retur.

Skiul off-piste: zona Sinaia prin zonele Lăptici, Valea lui Carp, Papagal și Târle.

Bilanțul lunii ianuarie 2023

Posted on by

Anul a început bine, optimist am putea spune, cu o tură pentru familii cu copii în Piatra Craiului.

Traseul a plecat din satul Șirnea și ne-a purtat spre Curmătura Groapelor, Mormântul Florichii, poiana Grind și stâna din Grind. De menționat ar fi și că în această excursie a fost plantat un brăduț de Crăciun care, astfel, s-a întors acolo unde îi este locul.

Apoi am pornit într-o altă tură care a avut ca destinație Vârful Neamțu din munții cu același nume. Parte din marele lanț al Munților Baiului sau Gârbovei, acest vârf de 1923m este izolat și sălbatic ca mai toată zona înconjurătoare. Traseul nostru a fost: Valea Azugii-Cantonul Ritivoi-Lacul Găvan-Vârful Turcu-Șaua Paltinului-Vârful Neamțu 1923m-Piciorul Neamțu-Valea Azugii.

Un alt colț pustiu și rar umblat este și Muchia Cheii din Masivul Postăvaru. Pe o vreme aspră cu viscol și ploaie transformată în ninsoare, vânt puternic și vizibilitate redusă am reușit să parcurgem o porțiune din această creastă surprinzătoare. A fost o recunoaștere pentru primăvară când intenționăm să terminăm traseul care duce din Valea Râșnoavei pe Vârful Postăvaru, trecând peste pereții din Cheile Râșnoavei, inclusiv peste Peretele Animalelor.

Apoi ne-am reîntors în Neamțului-Baiului pentru a repeta traseul de pe 3 ianuarie. O surpriză plăcută ne-a așteptat: un praf de zăpadă care a făcut totul mai alpin și mai interesant. Totodată am văzut mult mai bine și urmele urșilor din zonă. Mari sau mici, pui sau adulți ne dorim să fie sănătoși și mereu activi, ei fiind indispensabili pentru ecosistemul din Carpați.

Pentru că suntem implicați activ în educația montană am organizat un atelier cu tematica drumeție de iarnă în Munții Bucegi (Valea Mălăiești, zona Colțul Ziliștea). Au fost exersate tehnici de mers cu și fără rachete de zăpadă, gheare și colțari, au fost bătute urme și folosite bețele de tură în mod corect. Nu numai atât ci și multe altele cum ar fi: orientare cu harta și busola, noțiuni de nivologie (studiul zăpezii), trasee și marcaje turistice au fost temele acestui atelier. A fost o bună și solidă bază de plecare pentru următoarele ateliere de alpinism de iarnă.

Alpinismul și-a găsit locul său în programul nostru și, astfel, am dedicat o zi lungă unui traseu (sau mai multora combinate) în Piatra Craiului. Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu Smirdar-Muchia Țimbalului Mare-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura. Vântul puternic adusese multă zăpadă în zona săritorilor văii, crease plăci în locurile deschise, iar pe creastă deja formase cornișe. A fost o tură tehnică de traversare de la vest la est.

În cadrul modulului de iarnă al SGLM (Societatea Ghizilor și Liderilor Montani) a fost urcat vârful Pietrosul Rodnei 2303m în condiții de iarnă veritabilă. Tot în cadrul acestui stagiu de pregătire au fost și alte puncte: bivuacul iarna, căutarea și sondarea în avalanșă, orientarea.

La cabana Padina din Bucegi am realizat primul atelier de inițiere în alpinism de iarnă din acest sezon. Temele au fost aceleași ca în fiecare an: mersul cu colțari și piolet, frânarea și oprirea alunecării pe pantele de zăpadă cu ajutorul pioletului, rapelul, manevrele de coardă, lansarea și filarea partenerului de coardă, studiul zăpezii și al avalanșelor (căutare, sondare, dezgropare a victimelor). Am dat foarte mare importanță și istoriei alpine, s-au trecut în revistă gradele de dificultate, s-au învățat și aplicat nodurile specifice alpinismului și participanții s-au familiarizat cu echipamentul și termenii dedicați acestei activități atât de complexe.

O clasică drumeție de iarnă (cu accente de alpinism la nivel debutant) a fost în Ciucaș. Ruta consacrată: Cabana Muntele Roșu-Vârful Gropșoarele-Vârful Zăganu-Stâna Zăganu-Cheia- Cabana Muntele Roșu a dat ocazia utilizării pioletului și colțarilor, fapt care a ridicat gradul de spectaculozitate al zilei. Urcarea pe cele două vârfuri importante din zonă, Zăganu 1817m și Gropșoarele 1883m, a prilejuit tururi de orizont și nenumărate fotografii.

Pe o vreme în care nu se putea face altceva (cu vânt foarte puternic și ninsoare viscolită) am urcat de la Complexul turistic Sâmbăta la cabana Valea Sâmbetei și apoi până sub Fereastra Mare. Aici condițiile meteo au impus retragerea, dar experiența unui traseu în Făgăraș iarna este oricum una deosebită. Totodată am putut să ”admirăm” și avalanșele scurse în căldarea Sâmbetei.

Ne-am îndreptat apoi către un alt ”gigant” al Meridionalilor: Retezatul. Aici, pe parcursul a două zile cu zăpadă imensă și vreme nu tocmai prietenoasă, am urcat pe rachete de zăpadă Vârful Piatra Iorgovanului (2014m). O altă zi a fost dedicată Văii Scorota unde s-a urcat până la cota care a fost considerată sigură pentru grup din punct de vedere al avalanșelor. Aceste repere importante și cunoscute sunt localizate în Retezatul Mic, o zonă complet specială și particulară a Masivului Retezat.

Perla a fost un urs care și-a părăsit bârlogul pentru a ne încânta cu eleganța sa de Rege al Carpaților.

Pentru că ne era dor de această zonă unică care este Piatra Craiului am parcurs traseul de traversare din Poiana Zănoaga peste Vârful Piatra Mică până în Șaua Crăpăturii. De menționat că am urmat creasta matematică, neocolind pe poteca marcată obstacolele întâlnite, fapt ce a reclamat utilizarea corzii pentru asigurarea clienților pe unele pasaje.

Am revenit la rachetele de zăpadă și am ales pentru această activitate specifică iernii traseul Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa. Grupul nostru s-a împărțit în două de pe Bucșa, o parte a coborât, iar cealaltă a continuat prin Șaua Strungulița către Șaua Strunga. Din echipă nu puteau să lipsească și cățeii noștri border collie Scott și Enya.

A doua zi, pe o vreme perfectă (cu soare plus ger), dar și pe o zăpadă minunată am revenit aici unde am parcurs ruta Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Valea Bângăleasa-Moeciu de sus pe skiuri de tură. Zăpada de tip pulver a fost o bucurie la coborâre. Tura fost deosebit de frumoasă și ne-a redat speranța că iarna nu a cedat.

Am încheiat luna cu o excursie pe rachete de zăpadă în aceeași zonă, cu ținta Vârful Bucșa 1846m, de data aceasta pe viscol și ceață. Dar muntele poate fi frumos în orice condiții dacă respecți regulile și rigorile sale.

Sperăm ca luna februarie să aducă și mai multă zăpadă pentru că planurile pe care le avem sunt variate și legate indisolubil de aceasta.

Bilanțul lunii octombrie 2022

Posted on by

Așteptam ca în fiecare an luna cea mai frumoasă și stabilă a toamnei. A venit, în sfârșit, și s-a întrecut pe sine! Zile întregi fără nici un pic de nor, temperaturi ideale pentru mișcarea de orice fel și, mai ales, stânca uscată ne-au permis să facem o mulțime de ture.

Piatra Craiului ne-a chemat și i-am răspuns cu același entuziasm dintotdeauna. Au fost mai multe trasee de o zi, dar le vom lua pe rând.

O tură de drumeție pe itinerariul: Plaiul Foii-Poiana Coțofenei-Termopile-Brâul de mijloc-Scara de fier-Refugiul Speranțelor-Izvorul Căpitanului Orlovski-Plaiul Foii a prilejuit participanților să ia contact cu ”continentul” acest masiv, unic și greu repetabil.

Un adevărat El Dorado al traseelor nemarcate, Piatra Craiului nu se dezvăluie decât celor care au apetență pentru explorare.

Un alt masiv mic la stat, dar mare la sfat (cam ca Ștefan cel Mare) este Ciucașul. Mergem periodic acolo pentru că oportunitățile pe care ni le oferă sunt variate și nemaipomenit de interesante.

De data aceasta am ales Cheile Văii Stânei cu urcare în Șaua Stânii și apoi continuare către Pasul Boncuța și Tabla Buții. Locuri importante pentru istoria noastră, aici având loc lupte în Primul Război Mondial, acum sunt colțuri de munte liniștite și, în vremurile noastre, pașnice.

Am lăsat deoparte improvizațiile și am participat la un alt tur organizat de Conservation Carpathia în Făgăraș. Nu se pot descrie în cuvinte culorile pădurii, de aceea am pus câteva imagini reprezentative mai jos.

De ce nu și o Piatra Mare? Chiar așa, așa că am fost acolo și am umblat o zi întreagă pe traseul: Dâmbul Morii-Cabana Bunloc-Culmea Arsă-Peștera de gheață-Cabana Piatra Mare-Șirul Stâncilor-Poteca Țiganilor-Dâmbul Morii. Am intrat și în peșteră atât cât ne-au permis lumina frontalei și echipamentul minim pe care l-am avut.

Din nou un grup ne-a solicitat apoi pentru trei zile de liniște și pace tipic făgărășene marca Fundației Conservation Carpathia. Deși în această perioadă a anului se pot observa mai greu animale sălbatice, totuși am reușit să vedem trei căprioare. Dar cele mai frumoase lucruri de admirat toamna sunt culorile frunzelor și profunzimea peisajului. Se pot vedea detalii îndepărtate ale munților înconjurători datorită transparenței aerului la temperaturi scăzute.

Ne-am întors în Piatra Craiului unde am urcat pe vârful cu cea mai mare altitudine.

Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului 2233m)-Refugiul Grind-Satul Peștera. O rută lungă, solicitantă, dar generoasă în satisfacții din toate punctele de vedere.

Apoi am organizat un tur cultural al centrului istoric al Brașovului (cu World Sinergy Travel) și trei ture consecutive de drumeție în Bucegi:

– Bran-Pârtia Zănoaga-Culmea Clincea-Vârful Scara 2422m-Valea Gaura-Bran;

– Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul de vară-Cota 1400-Stâncile Sfânta Ana-Sinaia;

– o tură de drumeție pentru persoane însoțite de câini în Munții Bucegi (Râșnov-Cabana Mălăiești și retur).

Au urmat trei zile în Retezatul Mic pentru părinți și copii. Cu baza la cabana Cheile Buții am parcurs traseele Valea Scorota-Vârful Piule, Valea Soarbele-Vârful Stănuleții Mari, dar și poteca spre Cascada Valea Mării.

Complet diferit față de cel Mare ăsta Micu` are personalitatea lui. Carstul, tăurile de nivație, lapiezurile, scocurile, cheile și formele tipic calcaroase de tot felul împânzezc zona.

Fără mari piscuri de ”cucerit”, Retezatul Mic are însă multe altele de descoperit și oferit.

Bucegii ne-au chemat acasă și am venit cu drag în Valea Mălăiești la Hornurile sale și în Padina Crucii.

Pentru că iubim natura sub toate aspectele ei și în toate formele de relief ne-am gândit să explorăm un pic dealurile Holbavului. Un sat brașovean izolat, întins pe culmile domoale ale Țării Bârsei, Holbav ne-a ținut ocupați o zi întreagă de toamnă veritabilă.

Dar să trecem și la lucruri serioase! Așa că am descins în Piatra Craiului pentru câteva ture de alpinism.

– Valea lui Ivan din extrema sudică a masivului, neumblată și accidentată. Ieșirea a fost în Creasta Sudică pe care am parcurs-o până în Șaua Funduri pentru a coborî pe Valea Urzicii. Plecarea am făcut-o din Valea Dâmboviței, de la Cabana Valea lui Ivan;

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră, Vâlcelul cu Smirdar, Brâul de sus și coborâre pe Padina lui Călineț. Două văi alpine clasice și câteva crâmpeie din alte trasee nemarcate;

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Padinile Frumoase la Cabana Curmătura (o traversare vest-est a Pietrei Craiului).

În Bucegi am profitat de temperaturile ridicate (încă) și ne-am cățărat în Turnul Seciului din zona Canionului Horoabei. După câteva manșe și scurte pasaje de escaladă, am parcurs traseul Comănescu, primul traseu amenajat cu pitoane din istoria alpinismului românesc.

Un nou tur cu Carpathia ne-a adus din nou în solitudinea și sălbăticia Văii superioare a Dâmboviței.

Ne-am reîncărcat bateriile și am revenit la alpinism.

Refugiul Coștila-Brâna Aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului-Valea Cerbului-Gura Dihamului a fost traseul ales. Minunat ca întotdeauna și foarte potrivit pentru cei ce vor să cunoască Muntele Coștila, cel mai spectaculos din Bucegi.

Munții Cozia ne-au primit vreme de două zile, timp în care am urcat pe Muchia Turneanu și pe Vârful Ciuha Mare, am admirat Poarta de piatră și am tăcut smeriți la Mănăstirea Stânișoara.

Locuri de poveste ale Olteniei de sub munte, Cozia și Buila Vânturarița sunt cele mai frumoase masive mici din zona Vâlcea și Gorj.

Plecând de la altitudinea de 300m, de pe malul Oltului, urci până la cabana Cozia, aflată la 1600m aproximativ, pe diverse rute care mai de care mai pitorești.

O mică plimbare cu cățelușii noștri border collie a fost un nou prilej de joacă în zona satului Poarta-Balabanu.

Ne-am reîntors la măreția Făgărașului unde am ales să ”drumețim” de la Cabana Bâlea Lac pe traseul Vârful Paltinu-Vârful Iezerul Caprei-Lacul Capra-Fereastra Zmeilor-La 3 pași de moarte-Valea Arpașului-Valea Fundul Caprei-Transfăgărășan.

Am profitat de faptul că celebrul drum era încă deschis și am luat o gură de aer din Alpii Transilvaniei.

Iarna continuă să întârzie, să ne bucurăm de ce a mai rămas din toamnă. Ne ”auzim” în noiembrie!