Tag Archives: creasta nordică a Pietrei Craiului

Bilanțul lunii iunie 2024

Posted on by

Pentru că vara era deja pornită, am început și noi cu un atelier de inițiere în carpatism (sau alpinism de vară sau drumeție alpină sau cum vreți să o denumiți). Pentru că munții noștri Carpați nu au ghețari nu prea putem vorbi vara (sau în sezoanele fără zăpadă) de practicarea alpinismului. Acesta din urmă presupune prezența gheții sau zăpezii în combinație cu stânca. Este, cu alte cuvinte, un mixt iarnă-vară tot timpul anului. Dar această activitate nu se poate practica în miezul verii la noi, fiind diferite condițiile climatice față de Alpi sau Caucaz, spre exemplu. Putem însă să ne mândrim cu alte tipuri de zone la care Piatra Craiului, Bucegii și Făgărașul, dar nu numai, sunt pe locurile de frunte.

Cu tehnici împrumutate din cățărare, dar și cu suficientă experiență pe traseele de drumeție (marcate) se pot aborda multe rute de carpatism de diverse niveluri.

Atelierul nostru a debutat cu noțiuni despre rapel, cățărare, noduri utilizate frecvent, filare, urcare pe coardă și manevre de coardă. Pentru această primă zi ne-am deplasat în Masivul Postăvaru, în zona Cheile Râșnoavei.

Zilele următoare am realizat două ture în Piatra Craiului, în zona de vest și nord-vest, pentru a exersa și aplica practic cele învățate.

Turele au fost:

– Plaiul Foii-Poiana Coțofenei-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Brâul de sus-Scocul bun-Refugiul Aninata-Refugiul Crăița-Valea Vlădușca-Plaiul Foii.

– Schitul Colțul Chiliilor-Padina Închisă-Strunga Izvorului-Padina Popii-Brâul Ciorânga Mare ramura de jos-Brâul Ciorânga Mare (principal)-Plaiul Foii

Au fost zile perfect echilibrate și alese special să fie cât mai diverse și ilustrative pentru scopul atelierului nostru. În această inițiativă ne-am sprijinit cu succes din nou pe Back to Nature.

Am luat apoi o doză de sălbăticie autentică într-o nouă aventură organizată de Conservation Carpathia (Travel Carpathia). Gazda a fost din nou Masivul Făgăraș unde, pentru 4 zile superbe, ne-am rupt de lumea ”civilizată”, trăind cu urșii, mistreții și căprioarele ”la ușă”.

Alături de Romania Active și un grup din Argentina, Japonia, Chile, USA și Marea Britanie am parcurs traseul în circuit: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Plaiul Boului-Șaua Strunga-Casa din Guțanu-Muchia Pleșei-Moieciu de sus. A fost urcat și Vârful Strungile Mici, iar masa de prânz am luat-o la doi pași de Refugiul Strunga, pe locul fostei clădiri a grănicerilor.

Cu un vechi client pasionat de drumeții am traversat Bucegii de la Bran la Râșnov. Ruta a fost: Bran Poarta-Culmea Clincea-Muchia Țigănești-Lacul Țigănești-Șaua Padinei Crucii-Cabana Mălăiești-Valea Mălăiești-Uzina electrică Râșnov. Din păcate ceața nu ne-a îngăduit tururi de orizont prea vaste, dar detaliile apropiate ale traseului și florile, aflate în cel mai frumos sezon pentru ele, au fost o recompensă nesperată.

Himalaya Travel ne-a solicitat pentru o zi de team building al unei companii multinaționale. Nu a fost chiar specificul nostru, dar s-a desfășurat în natură și asta este tot ceea ce contează la sfârșitul zilei.

Ne-am reîntors pe munte și, într-o zi toridă, am parcurs traseul din Piatra Craiului: Schitul Colțul Chiliilor-Padina Șindileriei-Vârful Turnu-Șaua Crăpăturii-Valea Crăpăturii-Zărnești. O zonă guvernată de jnepeni și grohotiș, dar deosebit de frumoasă și sălbatică, mai ales în prima parte (la urcare).

Pentru că în luna iunie este cea mai mare posibilitate de a întâlni animale sălbatice (urs, cerb, mistreț etc) am dat curs unei alte invitații din partea Fundației Conservation Carpathia. A fost o tură cu de toate: traversarea Lacului Pecineagu cu pluta electrică, o noapte la observatorul Bunea, a doua noapte la observatorul Comisu. Am urcat și vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele, dar cel mai important este că ne-am bucurat de prezența multor locuitori de drept ai pădurii, de liniște și de singurătate.

Am însoțit apoi un grup de germani (originari din Transilvania) în același Făgăraș, dar pe alte meleaguri. Am petrecut trei zile pe munte, înnoptând la cabanele Suru și Negoiu. Traseele au fost:

– Sebeșul de sus-Cabana Suru în prima zi (intrarea în masiv cu urcare pe Muchia Moașei)

– Cabana Suru-Șaua Surului-Vârful Budislavu-Portița Avrigului-Lacul Avrig-Valea Avrigel-Cabana Bârcaciu-Cabana Negoiu (ziua cea mai lungă și grea, toridă în prima parte și cu ploaie torențială la final)

– Cabana Negoiu-Cariera de marmură-Porumbacu de sus (cu o mică plimbare matinală la Cascada Sărății)

Opt zile am petrecut apoi cu un grup din Norvegia într-o tură organizată de World Sinergy Travel, un mixt de tură montană și culturală.

Cu Active Travel am avut plăcerea de a ghida un cuplu de turiști români stabiliți în afara țării.

Au fost două zile consecutive după cum urmează:

-Dâmbul Morii-Valea Șipoaia-Prăpastia Ursului-Cabana Piatra Mare-Drumul familial-Dâmbul Morii (în Piatra Mare)

– Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Refugiul Grind-Vârful La Om (Piscul Baciului) și retur pe Muchia Colții Găinii (în Piatra Craiului)

Ambele trasee au avut loc sub soarele arzător, pe temperaturi neverosimil de ridicate pentru o zonă montană.

Am ajuns și în Bucegi, în zona Abruptului prahovean pentru a urca pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Albe. Coborârea am făcut-o în rapeluri și descățărare pe Valea Gălbinele firul principal. O zi plină de spectacolul Coștilei și Caraimanului, dar și extrem de fierbinte.

Cu Visit Romania am petrecut o zi culturală într-un tur al orașului Brașov. Circuitul istoric a cuprins Centrul vechi cu ale sale obiective binecunoscute precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului cu turnurile sale, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, locul numit După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească. Să nu uităm că suntem și ghizi de turism, totuși!

În aceeași companie selectă și cu același grup de norvegieni am făcut o scurtă drumeție în Făgăraș. Scopul a fost Transfăgărășanul ca obiectiv principal, dar am reușit să ne mișcăm un pic și cu picioarele pe conturul Lacului Bâlea (Șaua Doamnele-Șaua Caprei).

Tot în această perioadă s-a încheiat și pregătirea pentru obținerea atestatului de leader montan internațional. Alături de SGLM am mers în Bulgaria, zona Munților Pirin, unde am susținut ultimele examene.

În Piatra Craiului am încheiat luna iunie cu două ture identice, în zile consecutive și practic în fix aceleași condiții. Și nu, nu a fost nicio rutină. Ne bucurăm de fiecare dată la fel, laolaltă cu clienții pe care îi însoțim.

Turele au fost: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Padina Lăncii firul principal-Poiana Închisă-Ieșirea de la ora 11-Creasta Sudică-Ieșirea de la ora 14-Poiana Închisă-Padina Lăncii. Fiind pe partea vestică a muntelui nu am fost atât de afectați de căldura extrema a acestei perioade. Totodată am constatat și necesitatea de a reveni în zonă pentru mici amenajări ale coborârilor în rapel.

Vara continuă, deci vom reveni!

Bilanțul lunii noiembrie 2021

Posted on by

S-a mai terminat o toamnă cu încă un șir de ture foarte diverse și spectaculoase.

Am deschis balul cu o tură de alpinism în Bucegi în cursul căreia am amenajat cu ancore câteva săritori care aveau nevoie din zona Gălbinele. Am parcurs Hornul dintre fire-Valea Gălbinele firul principal-Valea Gălbinele firul secundar. Au fost echipate obstacolele pentru rapel, montând stații sau schimbându-le pe cele vechi și nesigure.

Tura de drumeție a lunii a fost în Munții Mehedinți și Munții Cernei. Pe parcursul a 4 zile au fost parcurse în decor de toamnă târzie zone precum: Peștera lui Șerban, Cheile Țăsnei, Cheile Prisăcinei, Cheile Fueroaga Mare, Poiana Beletina, Am admirat Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, Ogașul Ineleț și satul Ineleț. Am urcat și pe Vârful lui Stan, cel mai înalt din Munții Mehedinți, dar și vârfurile Domogledului.

Nimic nu se compară cu Valea Cernei văzută de sus, de pe culmile munților. Ultimul bastion al Carpaților Meridionali, Munții Cernei-Mehedinți sunt ca o recapitulare a tuturor grupelor componente ale acestui lanț.

Pe o vreme foarte închisă și rece am parcurs în Piatra Craiului Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu smirdar-Canionul Ciorânga mare-Brâul de sus-Vârful Ascuțit-Brâul Ciorânga Mare-Cabana Ascunsă. Clasic al abruptului vestic, este o tură complexă cu săritori, traversări expuse și final în celebrul traseu recent marcat, cale de intrare a primilor exploratori de la începutul secolului XX ai masivului. Ceața și întunericul ne-au pus la încercare simțul de orientare pe porțiunea de pădure, dar am ieșit cu bine la capăt.

Profitând de prima ninsoare din Piatra Craiului am ieșit cu cățeii la un mic antrenament în Prăpăstiile Zărneștilor și spre cabana Curmătura. A fost o nebunie totală pentru ei, mai ales pentru Enya care a văzut zăpadă pentru prima dată în viața ei. Rețeta ideală pentru a dormi bine (și ei, dar și noi).

Iarna părea că se instalează și ne-am gândit să o întâmpinăm cum se cuvine. În zona văii Gălbinele am urcat Hornul dintre fire, am traversat în firul principal al văii pe care am coborât în rapeluri succesive. A fost o tură lungă și delicată, zăpada neacoperind complet obstacolele, pe care le-a făcut astfel mai dificile decât în condiții de vară.

În ziua următoare ne-am mutat în Caraiman unde am urcat Vâlcelul Înspumat pentru a coborî pe Valea Spumoasă. Dacă primul este ușor, fără dificultăți tehnice, doar pantă mare și obositoare, cea de a doua este o succesiune de săritori verticale, surplombante și umede.

Amenajând cu ancore traseul am coborât în timp dublu față de normal, dar am lăsat măcar ceva posterității. Săritoarea lui Magheru, un perete de 90m, a fost coborât în trei rapeluri. A necesitat și o regrupare în perete.

Cu Transfăgărășanul închis, zona Bâlea am găsit-o liniștită și cuminte. Am urcat în Șaua Netedu și am parcurs Muchia Nordică a vârfului Vânătoarea lui Buteanu pe o stâncă curată, pudrată de zăpada fină a sfârșitului de toamnă. O tură scurtă (plecarea de la 2000m și urcarea doar până la 2500m), dar intensă.

A urmat o sâmbătă în care am urcat cu un grup foarte omogen și bine pregătit pe Vârful Leaota (2133m). Traseul a fost: cabana Brătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota-cabana Brătei și l-am realizat în colaborare cu Picior de Plai. Noutatea a fost că am fost însoțiți de cei doi câini border collie (Scott și Enya) de prestația cărora suntem foarte mândri.

Tot pe un praf de zăpadă, dar ceva mai consistent de data aceasta, a fost realizat și traseul: Plaiul Foii-Brâul Ciorânga mare-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura-Zărnești.

Un apus de soare unic pe Creasta Nordică a răsplătit din plin strădania participanților. Traversarea Pietrei Craiului de la vest la est nu poate fi un traseu ușor din punct de vedere fizic, așa încât necesită o foarte bună pregătire individuală și o bună strategie colectivă.

Canionul Orății, detaliu bijuterie al Pietrei Craiului din zona sudică (Valea Dâmboviței), a fost obiectul a două ture apropiate ca dată. Cele zece-douăsprezece rapeluri au fost un bun exercițiu pentru cei începători în ale alpinismului.

Revenirea la punctul de plecare este foarte plăcută, poteca însoțind ulițele satului Podul Dâmboviței și apoi trecând pe lângă ruinele Cetății Oratia.

N-am întors în Bucegi pentru a parcurge Canionul Horoabei. Ieșirea în creasta vestică a fost un prilej de a admira încă o dată Șaua Strunga, o destinație pentru viitorul ski de tură.

Nu putea să lipsească și o drumeție pentru persoane și căței în Munții Leaota. Ruta aleasă a fost:  Dragoslavele-Vârful Albescu-Vârful Cioara. Colaborarea cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures a adus împreună border collie, kangal și câțiva câini de vânătoare deosebit de prietenoși.

O plimbare pe o vreme rece, dar foarte senină ne-a purtat spre Măgurile Branului. Însoțiți de Scott și Enya am urcat spre vârful Prislop prin poienile părăsite de stânele atât de active vara.

Probabil ultima tură fără zăpadă sau dinaintea iernii a fost parcurgerea Brâului Gârbovei sau Polițelor Mărtoiului. Această panglică naturală se desfășoară pe versantul estic al Pietrei Craiului între Padinile frumoase și Muchia Colții Găinii. În zona de pădure l-am pierdut de mai multe ori, dar acest fapt a făcut traseul mult mai palpitant pentru că am parcurs în urcare și coborâre diverse vâlcele și hornuri foarte interesante.

Am coborât la limita întunericului pe Șiștoaca Baciului, un imens culoar de avalanșă care pornește din Creasta Nordică (zona Clăilor) până în poiana Vladușca (zona La Table).

O tură pe care o facem anual în această perioadă este cea care leagă văile Mălăiești și Țigănești într-un mod inedit. Urcarea pe Hornul Mic din Mălăiești și coborârea pe Hornul Mare din Țigănești este o tură de început de iarnă sigură, dar foarte solicitantă.

Am încheiat luna cu repetarea turei pe Vâlcelul Înspumat și Valea Spumoasă. Condițiile au fost mult mai dure, cu ger, ploaie înghețată și vânt puternic. A fost special aleasă pentru că la peste 2000m altitudine era un veritabil uragan. Profitând de ancorele nou instalate de noi cu puțin timp în urmă am reușit parcurgerea traseului fără dificultăți.

Suntem în așteptarea iernii care va veni cu noi aventuri pe care le vom descrie pe scurt aici la fiecare sfârșit de lună.

Bilanțul lunii august 2020

Posted on by

Putem spune despre luna august, teoretic ultima lună de vară calendaristică, că a fost una cu activitate intensă. Alpinism / carpatism, trasee nemarcate, drumeție și colaborări diverse.

Să începem cu începutul: carpatism sau alpinism de vară în Carpații noștri. Preferăm denumirea aceasta pentru a ordona în mintea celor interesați aceste noțiuni aparent diferite. În absența, vara, a zăpezii și gheții nu putem vorbi de alpinism în țara noastră. Dar avem, totuși, un fel de activitate caracteristică României, mersul pe văi de abrupt, brâne mai mult sau mai puțin aeriene, creste parțial acoperite de vegetație, pe care o putem denumi carpatism.

Revenind, carpatismul a fost a avut ca scenă Bucegii, în mare măsură. Astfel, am parcurs următoarele trasee:

– urcare pe Valea Colților, coborâre pe Valea Gălbenele și Hornul dintre fire

– urcare pe Valea Coștilei, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului

– urcare pe Valea Colților, coborâre pe Valea Gălbenele, firul secundar

– urcare pe Brâna Aeriană, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Albă

-urcare pe Valea Albă, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului de două ori consecutiv, în două zile diferite

– urcare pe Valea Coștilei, coborâre pe Creasta Văii Albe și Brâna Aeriană

– urcare pe Brâna Aeriană, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului

– urcare pe Hornul Coamei, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Gâlbenele, firul principal

Piatra Craiului, mai slab reprezentată la capitolul carpatism / alpinism în luna august, a fost totuși băgată în seamă cu traseul: Padina lui Călineț (urcare) – Valea Podurilor (coborâre)

Trasee nemarcate, la limita dintre drumeție și carpatism, am parcurs tot în Bucegi preponderent:

– urcare pe Valea Morarului, coborâre pe Valea Cerbului

– traseul Piatra Arsă – poteca Schiel – Brâul lui Răducu – Hornul cu Florile – Vârful Jepii Mici – Piatra Arsă (am trecut această rută la capitolul drumeție pe trasee nemarcate pentru că vara Hornul cu florile nu reprezintă niciun risc, iarna, însă, devine redutabil).

O drumeție foarte interesantă am făcut tot în Bucegi, în abruptul brănean. Am urcat pe Valea Gaura, vizitând și Cascada Moara Dracilor, Cheile Gaurei și Vârful Lancia (2288m). Bivuacul a fost la cort în Valea Obârșiei (Ialomiței), sub Mecet. A doua zi am urcat Vârful Bucura Dumbravă sau Vârful Ocolit (2500m) și am coborât pe Valea Ciubotea înapoi în Bran.

Colaborarea principală a fost cu Himalaya Travel. Cu această ocazie am pracurs Creasta Nordică a Pietrei Craiului cu pornire de la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase și întoarcere prin poienile de sub munte înapoi la cabană.

A doua zi a fost o tură de relaxare pe Valea Curmăturii și Prăpăstiile Zărneștilor.

Tot la capitolul drumeție de anduranță a fost realizată parcurgerea integrală a crestei principale a Munților Făgăraș de la cantonul Rudărița până în Valea Oltului. Bivuac la cort, cărat de rucsaci mari, vreme amestecată și multă aventură.

În Făgăraș am atins, împreună cu cățelul nostru Scott, un border collie, vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2501m) prin zona Urlea, urcând cu această ocazie și vârfurile Urlea, Iezer și Fundul Bândei, precum și o bucată din creasta principală a Făgărașului.

Au urmat ale trasee în Făgăraș:

– Stâna lui Burnei-Lacurile Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei.

– Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare-Portița Viștei-Vârful Viștea Mare-Vârful Moldoveanu-Valea Viștei. Scopul acestei din urmă ieșiri a fost ”prinderea” răsăritului pe cel mai înalt vârf din Carpații românești. Misiunea a fost îndeplinită cu succes.

Bilanțul lunii ianuarie 2020

Posted on by

Am început noul an cu o drumeție în compania celor de la Picior de plai. A fost ceva ușor, ca de revenire după dificilele sărbători tipic românești. Ne-am bucurat, împreună cu un grup vesel și dornic de dezmorțeală, de o plimbare peste Clăbucetul Taurului. A fost, de fapt, o traversare pe ruta Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Predeal. Acest mic vârf (1520m altitudine) oferă în zilele senine de iarnă priveliști excepționale asupra Bucegilor și Carpaților de curbură (Ciucaș, Piatra Mare, Postăvaru). Este, totodată, un loc cu încărcătură istorică, el fiind scena unor lupte din primul război mondial. De altfel, zona este presărată cu tranșee și rămășițe de fortificații, iar la poale sunt cimitire ale eroilor militari din acest atât de crud război. Ruta pe care am urcat se cheamă sugestiv ’’Drumul Tunului’’ pentru că pe aici a fost urcată artileria ostașilor români în toamna anului 1916.

Complet diferită și mai apropiată de specificul Alpine Challenge, a fost următoarea tură. Este vorba de creasta nordică a Pietrei Craiului în condiții de iarnă autentică. Putem spune că este o tură de tradiție pentru noi și nu ratăm nicio ocazie să repetăm acest fantastic traseu de alpinism clasic de iarnă. Vremea superbă și plecatul cu noaptea în cap (3 a.m.) de la Zărnești ne-au permis să parcurgem creasta în condiții ideale.

Tot în Piatra Craiului am parcurs și traseele Padina Închisă și Padina Popii. Aceste ’’marcate’’ sunt vara accesibile turiștilor din marea masă, dar devin, în condiții de zăpadă și gheață, rute redutabile. Ambele pot fi parcurse într-un circuit, fie într-un sens fie în celălalt. În perioada marilor zăpezi devin periculoase și trebuie evitate cu respect.

Pentru că gerul și zăpada s-au menținut am dedicat o zi și skiului de tură prin Baiului. Cunoscând bine zona am repetat traseul de la început de an (Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Predeal), dar am urcat și coborât de mai multe ori diverse pante și culoare din zona, complicând cât mai mult posibil tura cu scopul de a o face și mai interesantă.

Pe zăpadă și ger am mai urcat și pe Măgura Codlei, un obelisc simpatic din Munții Perșani. Este un punct de observație foarte bun pentru Țara Bârsei, iar efortul este răsplătit pe măsură odată ajunși sus.

Am trecut apoi la treburi mai serioase și am pornit spre Făgăraș. Aici au fost urcate vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2507m), Iezerul Caprei (2417m) și Văiuga (2443m).

Nu este nevoie de nicio introducere pentru zona Bâlea, partea central-nordică a Făgărașului. Aici practic poți face de toate: alpinism pe muchii aeriene (Buteanu, Bâlea, Laița etc), vârfuri înalte cu creste ascuțite și cățărare pe cascade de gheață.

În cadrul Asociației Ghizilor Montani din România (AGMR) se fac periodic întâlniri de împrospătare a cunoștințelor și aducere a lor la zi. Un astfel de atelier a avut loc la Sinaia și a fost dedicat skiului de tură și exercițiilor de găsire a victimelor în avalanșă. Am participat și noi și, ca de obicei, a fost un succes.

Și tot la capitolul training / pregătire / cursuri putem trece și weekend-ul la ski de tură alături de echipa Salvamont Argeș unde suntem voluntari aspiranți. Zona sudică a Făgărașului (Capra-Fundul Caprei) a fost scena acestor zile.

A venit rândul și primei ieșiri din țară. Astfel, ne-am orientat spre Munții Rila din Bulgaria. Au fost urcate Vârful Musala (2925 m), Vârful Ireczek (2852m), Vârful Deno (2790m) și Sfinxul (au și ei unul, dar mult mai lăsat în pace, din fericire).

Am avut parte de mult mai multă zăpadă decât la noi și temperaturi foarte scăzute, ceea ce a făcut ca această tură să fie foarte solicitantă, mai ales că nu s-au folosit telegondolele, ci s-a urcat și coborât integral pe picioare.

Am revenit în Carpați și am parcurs două trasee clasice de iarnă în două zile consecutive.
Condițiile au fost ideale: zăpadă tare, risc de avalanșă foarte mic, vreme senină.

– în Piatra Craiului (creasta nordică între Vârful Ascuțit, cu urcare prin Padinile Frumoase, Vârful Padina Popii și Vârful Turnu cu coborâre în Șaua Crăpăturii);

– în Bucegi (Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vf. Omu 2507 și retur).

Speologia a încheiat luna ianuarie. A fost parcursă peștera Uluce din Munții Leaota. La granița cu Piatra Craiului, zona aceasta este tipic carstică și deci foarte interesantă pentru această minunată activitate. Împreună cu Clubul de Speologie Avenul din Brașov a fost desfundat un sifon în cadrul unei ture de explorare.