Bilanțul lunii octombrie 2020

Nu a fost, categoric, un octombrie prea prietenos! Ca mai toate evenimentele din acest an atipic și cea mai frumoasă și stabilă (statistic) lună a anului nu a fost ca în alte vremuri. Ploioasă, mohorâtă în cea mai mare parte, dar lăsându-ne totuși să ne desfășurăm activitatea. S-a dat pe brazdă până la urmă și am putut să adunăm la sfârșitul ei câteva ture deosebit de frumoase.

Activitatea noastră în sezonul uscat cuprinde alpinism/carpatism, drumeție pe trasee marcate sau nemarcate și cățărare din care vom puncta mai jos cele mai interesante episoade din octombrie.

Alpinismul clasic sau carpatismul, cum se mai numește în ultimii ani, l-am împărțit între Bucegi, Făgăraș și Piatra Craiului.

Bucegi:

– urcare pe Hornul dintre fire cu continuare pe Valea Gălbenele firul principal și coborâre tot pe acesta din urmă

– explorare Valea Hornului și Valea Mălinului (inclusiv zona inferioară cuprinsă între Hornul mare pământos și Valea Cerbului)

– Brâul Portiței și coborâre pe Valea Spumoasă (firul integral inclusiv Săritoarea lui Magheru – 80m)

Piatra Craiului:

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră și continuare pe Brâul de sus cu traversarea Hornului Închis

– urcare pe Vâlcelul cu fereastră și coborâre prin Padinile frumoase la cabana Curmatura, realizând o traversare a masivului de la vest la est

– în colaborare cu Himalaya Travel am parcurs traseul Padina Lăncii firul principal cu ieșire în Creasta Sudică și continuare până în Șaua Funduri

Făgăraș:

– pe o vreme potrivnică, umedă și cețoasă, am parcurs Muchia Vârtopel și o bucată importantă din Muchia Arpășelului. Retragerea a fost direct în poteca marcată a traseului de vară de pe creasta principală.

La capitolul trasee nemarcate, în afară de Bucegi și Piatra Craiului s-a alăturat și Ciucașul:

– Refugiul Speranțelor – Scara de fier – Brâul de mijloc – La Ulcior – Canionul Anghelide cu Himalaya Travel (Piatra Craiului)

– Valea Morarului – Creasta Balaurului –Vârful Bucșoiu mare 2492m – traseul Tache Ionescu (Bucegi)

– traseul Coama scurtă și Cetatea Gropșoarelor – Creasta Zăganului – Colțul Vânătorului (Ciucaș)

Într-un weekend rezervat pentru aceasta am fost la Cota 2000 din Făgăraș unde am participat la o rundă de pregătire împreună cu formația Salvamont Argeș. A fost efectuată o tură de testare a noilor stații de emisie-recepție în colaborare cu Salvamont Sibiu.

Piesa de rezistență a fost un weekend prelungit de drumeție în Parcul Național Retezat pe parcursul a patru zile de vis. Cu baza în Poiana Pelegii au fost urcate: Vârful Peleaga 2509m, Vârful Păpușa 2508, Vârful Bucura, Vârful Judele, Vârful Custura Bucurei.

Fotografii au putut imortaliza: Lacul Bucura, Lacul Lia, Lacul Ana, Lacul Viorica, Lacul Florica, Tăul Porții, Tăul Agățat, Poarta Bucurei, Lacul Peleaga, Tăurile din Valea Rea S-a ajuns și în Șaua Plaiul Mic la Tăurile Păpușii.

Așteptăm cu interes prima zăpadă consistentă care va veni cu siguranță în luna noiembrie.

Bilanțul lunii septembrie 2020

Se pare că luna septembrie a fost luna Făgărașului, dacă privim în urmă.

Drumeție pe cele mai înalte vârfuri din masiv sau alpinism / carpatism, într-o formă sau alta am dedicat câteva ture distincte în masiv.

Am avut parte de vreme excelentă, stabilă, tipică toamnei în cea mai mare parte a ei.

Am putut parcurge traseele de alpinism clasic:

– Muchia Nordică a Buteanului (de la Lacul Bâlea)

– Muchia Tărâței (de la Cabana Podragu)

– Muchia Podragului (de la Cabana Podragu)

– Custura Podrăgelului (de la Cabana Podragu)

– Creasta Vârtopel-Arpășel (prin Valea Fundul Caprei și Fereastra Zmeilor)

Au fost, așadar, trei muchii nordice și două tronsoane alpine din creasta principală. În ambele cazuri dificultățile au fost variate (porțiuni aeriene, posibilități precare de asigurare, diverse pasaje de cățărare, rocă friabilă), dar obiectivele au fost îndeplinite cu succes.

Tot aici am urcat vârfuri mai mari și mai mici (Negoiu, Călțun, Lespezi, Iezerul Caprei, Paltinu)

și am parcurs din nou traseul Stâna lui Burnei-Lacul Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei.

Am revenit apoi mai aproape de casă, în Bucegi și Piatra Craiului pentru alpinism, dar și pentru trekking.

Traseele au fost adaptate condițiilor și s-au desfășurat după cum urmează:

– urcare pe Valea Colților – explorare Valea Hornului și Colțul Gălbenele, coborâre pe Valea Gălbenele, firul secundar

– traversarea Acelor Morarului prin Valea Cerbului cu coborâre pe Valea Adâncă

– urcare pe Brâul lui Răducu, coborâre pe Valea Seacă dintre Clăi

Piatra Craiului a fost admirată de pe traseele:

– cabana Curmătura-Vf. Turnu-Șaua Padinei Închise-Vf. Ascuțit-Țimbalele-Vf. La Om-Refugiul Grind-satul Peștera

– cabana Curmătura-Vf. Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-cabana Curmătura

Spre sfârșitul lunii am avut o colaborare cu Himalaya Travel. Am însoțit un grup de turiști în Bucegi pe traseul: cabana Padina-Peștera Ialomiței-Valea Obârșiei-Vârful Bucura Dumbravă (2501m)-Vârful Omu (2507m)-Babele-Piciorul Babelor-Cabana Padina.

Alpinism, drumeție și tabere mai-august

În sezonul cald am reușit să ne strecurăm printre ploile cu care vara aceasta ne-a pedepsit și ne-am ’’ocupat’’ puțin de zonele alpine din Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș și nu numai.

La început pe zăpadă, deci încă folosind colțarii și pioletul, apoi trecând treptat la echipamentul de vară, am parcurs cu diverse grupuri mici și medii traseele cărora toată iarna le-am dus dorul. Au fost parcurse Valea Coștilei cu coborâre pe Creasta Văii Albe și Brâna aeriană, creasta Padinei Crucii și Acele Morarului în Bucegi. În Piatra Craiului am fost pe Brâul Ciorânga mare (ambele ramuri), Valea Podurilor, Vâlcelul Caprelor.

Făgărașul ne-a suportat pe Custura Ciobanului, Muchia Vârtopel-Arpășel, Piscul Bâlei și Piscul Laiței.

Am fost și în Parâng unde am urcat câteva culoare cu zăpadă în zona căldărilor Roșiile și Gâlcescu în prima parte a intervalului.

Colaborările cu ’’Picior de plai’’ au continuat și în acest sezon, reușind să ducem la bun sfârșit drumeții frumoase în Munții Baiului (Poiana  Narciselor și Vf. Baiul Mare), Bucegi (traversare Râșnov-Mălăiești-Țigănești-Clincea-Bran), Piatra Craiului (Vf. La Om 2238m), Făgăraș (Vf. Negoiu 2535m, Vf. Lespezi 2522m, Cornul Călțunului 2510m, Vf. Mușeteica 2448m) și interesanții Munți Grohotiș unde am făcut o frumoasă traversare.

Cu Himalaya Travel ne-am ocupat și de cei mici, ca de obicei. Mai exact în cadrul a două tabere de mountain biking cu copiii la Viștișoara (Făgăraș) și la Râșnov. Am pedalat cu mic, cu mare zeci de kilometri pe drumuri forestiere bucurându-ne de solitudinea și liniștea locurilor. O activitate pe cât de ecologică pe atât de sănătoasă pentru toate vârstele.

Mai amintesc și de cele câteva drumeții pe care le-am organizat noi pe creasta Pietrei Craiului, în Retezat (zona Văilor Stânișoara și Ștevia), Făgăraș (Vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507m, Valea Paltinului, Valea lui Stan) și în Bucegiul nordic (Valea Gaura, Culmea Clincea, Vf. Lancia).

Alpinism de vară în Făgăraș

Pentru că Făgărașul este unul dintre terenurile noastre de joacă nu-l ratăm niciodată în perioada verii când ziua este mai lungă și se pot parcurge trasee alpine interesante de nivel mediu.

În Carpații noștri sunt relativ puține trasee de alpinism care să se desfășoare constant la altitudine mare, peste 2200 m. Mă refer aici la Bucegi și Piatra Craiului în special, aici aflându-se cea mai mare parte a traseelor de creastă de interes alpin.

Făgărașul este pus astfel pe hartă încât sa completeze acest gol din pesisajul munților României.

Astfel, la jumatatea lui iulie 2016, cu o echipă formată din trei alpiniști, am parcurs două trasee clasice în zona de deasupra Transfăgărașanului, cel atât de aglomerat în timpul sezonului de vară.

În prima zi s-a parcurs celebrul traseul Muchia Vârtopel-Arpașel care, fără să aibă dificultăți majore, este o rută susținută care reclamă o bună condiție fizică, dar și psihică. Desfățurându-se la altitudine mare, având pasaje aeriene, treceri delicate și rapeluri în surplombă, acest traseu faimos din Făgăraș nu se poate parcurge decât cu o echipă sudată și bine pregătită din toate punctele de vedere, evident însoțită de un cunoscător al locurilor sau un ghid montan autorizat.

Acesta a fost și cazul turei noastre care s-a desfășurat fără incidente și a oferit clienților multe satisfacții și senzații unice. Asa cum numai Făgărașul poate oferi când vrea el!

A doua zi a fost parcurs traseul Arpașul Mic-Buda, altă creastă înaltă a cărei rută se cocoață la peste 2400 m altitudine deseori. Peretele Budei, simplu, dar friabil, a venit în completarea custurii Arpașului Mic care îl precede, redutabilă și fără prea multe puncte de asigurare.

Și aici echipa a fost la înălțime, atât la propriu cât și la figurat.

Ritmul a fost bun, vremea perfectă și, pentru că fiecare participant a știut ce trebuie să facă în anumite situații, totul a decurs perfect.