Tag Archives: Cristianul Mare

Bilanțul lunii iunie 2025

Posted on by

La foarte scurt timp după ce vara a debutat oficial am participat la un atelier de pregătire alături de echipa Salvamont Prahova. În calitate de aspirant am petrecut o zi la de cățărare la Stâncile Sfânta Ana din Bucegi. Am escaladat mai multe trasee în manșă, urmate de exerciții specifice în teren montan (asigurare, rapel, coborâre asigurată). Am repetat amarajele de forță, plus câteva tehnici specifice acestei activități, doar aproximativ similare celor de ghid montan.

Pentru că vremea a fost frumoasă și prielnică plimbărilor lungi, am urcat din Poiana Brașov pe Vârful Postăvaru împreună cu Back to nature, dar mai ales însoțiți de câinii noștri, Scott și Enya. O tură lungă, dar extrem de plăcută pentru toți participanții, fie ei cu două sau patru picioare.

Carpatismul ne-a adus în Piatra Craiului, locul predilect al acestei activități. Am ghidat un grup mic pe Padina Închisă, pornind de jos, din poteca spre refugiul Diana. După urcarea celor 2-3 obstacole ale văii, a urmat inevitabilul grohotiș care ne-a purtat către traseul marcat. De la izvorul La Găvan, am ales coborârea pe același traseu către refugiul Diana. Un argument solid pentru această opțiune a fost ploaia de vară, cu tunete și fulgere, care ne-a împiedicat ieșirea în creastă. Această ieșire a fost, din nou, în colaborare cu Back to nature.

Ploaia a continuat și a două zi, dar ne-a permis totuși să urcăm pe clasicul traseu Padinile Frumoase până pe Vârful Ascuțit. După o oră petrecută la adăpost de descărcările electrice, am coborât pe aceeași rută la cabana Curmătura și Fântâna lui Botorog.

Fideli acestui munte deosebit, Piatra Craiului, am revenit împreună cu Back to nature în Abruptul Vestic. De la refugiul Șpirlea am urcat pe traseul Deubel sau La Lanțuri până la intersecția cu Brâul de mijloc. Urmat către nord, acesta ne-a purtat peste pragurile aeriene și abrupte, am traversat Căldarea Ocolită și Scocul Bun și ne-am oprit o clipă la izvorul din grota La Ulcior. Din acest punct am coborât pe Vâlcelul Crăiței, în câteva rapeluri. După un scurt popas la castelul Crăiței am continuat coborârea către Plaiul Foii.

O lungă săptămână am fost ocupați cu un grup de suedezi aduși de World Sinergy Travel pentru drumeție și turism cultural. Am vizitat împreună Brașovul, Sibiul și nelipsita Sighișoara, apoi Castelul Bran. Am putut să ne bucurăm de gastronomia locală la ferma Cățean, alături de iezi, câini ciobănești și cai.

Drumețiile au inclus Tâmpa, Măgurile Branului, dar și Munții Cindrel. Echilibrat distribuite, au fost zile perfecte pentru cei de peste hotare să cunoască un crâmpei din țara noastră.

Cu Active Travel am ghidat un turist olandez într-o traversare a crestei Piatra Mică, în sensul cabana Curmătura-Poiana Zănoaga. Am întâlnit chiar și un urs în Șaua Crăpăturii, apariție salutată de clientul nostru cu entuziasm.

Cu o persoană din Statele Unite am petrecut două zile în Bucegi și Piatra Craiului pe trasee lungi și spectaculoase.

Ziua 1: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei (sau a Ialomiței, cu cascada Obârșia în ”mare formă”) -Vârful Omu-Cerdacul Obârșiei-Babele din Coștila-Vârful și Crucea Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Cabana Babele (cu Sfinxul inclus)-Piciorul Babelor-Telecabina Peștera

Ziua 2: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul Deubel (La Lanțuri)-Creasta nordică a Pietrei Craiului (peste vârfurile: Clăile Căldării Ocolite, Sbirii, Țimbalul Mic, Țimbalul Mare și Ascuțit). Am coborât la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase după o zi plină

Nu se putea să nu ajungem și în Munții Făgăraș! Cu pornire de la cariera de piatră din Valea Fundul Caprei am urcat imensa pantă către Vârful Mușeteica. De pe acest colos calcaros, vizibil de departe, am urmat creasta peste Vârful Râiosu și Vârful Buda. Îngustă uneori și friabilă deopotrivă, această muchia sudică desparte văile Buda și Capra, menținându-se constant la peste 2300m altitudine. Am coborât o față la fel de abruptă precum cea de la urcare, direct din creastă, către carieră.

Apoi am evadat pentru 5 zile din zona noastră de activitate, tocmai în nord, în Munții Rodnei. Aici am parcurs creasta principală, trecând peste vârfuri celebre ale acestui masiv, precum: Pietrosul, Rebra, Buhăiescu, Galațului, Gărgălău, Ineu. Am poposit și am campat la lacurile Lala Mare și Pietrosul, dar am folosit și refugiile Șaua Gărgălăului și Ineu. Alpii Maramureșului, în plin sezon de rododendron și alte sute de flori, ne-au oferit enorme satisfacții.

Tot în spiritul munților cu activitate glaciară pronunțată, Bucegii ne-au găzduit pentru un circuit brănean: urcare pe Valea Ciubotea până pe Vârful Scara și coborâre pe Creasta Țigănești și Culmea Clincea. Cu diferență de nivel mare, dar și cu diversitate de peisaj și formațiuni geologice, recomandăm această buclă tuturor celor care vor să parcurgă trasee marcate mai puțin frecventate din Bucegi.

Suntem din nou în Piatra Craiului, la câteva zile după cele de mai sus. De data aceasta pentru a urca Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Intrați prin Bârsa Umerilor, am trecut succesiv peste Brâul de jos, Brâul de mijloc și Brâul de sus. După ieșirea în Creasta Sudică, pe care am mers o bucată, am coborât în Poiana Închisă pe la Ora 11. Din Poiană am ales varianta mai rapidă, nu neapărat și mai comodă, de a ne retrage către Marele Grohotiș, pe sub impresionantul Perete Central.

Cu o parte din echipa tehnică de la Decathlon Romania, am organizat o plimbare ușoară prin zona Predealului. Urcarea a fost pe traseul de pe pârtia Cocoșul, apoi către cabana Gârbova. De aici am urcat Vârful Clăbucetul Taurului. Acest mic punct este important și din punct de vedere turistic, el oferind o belvedere perfectă către masivele din zonă (Bucegi, Neamțului-Baiului etc), dar și din considerente istorice, în proximitatea sa ducându-se lupte importante în Primul Război Mondial.

Ne-am ocupat din nou de cățeii border collie, Scott și Enya, de data aceasta petrecând cu ei o noapte la Lacul Capra din Făgăraș. A doua zi, răsăritul de pe Vârful Iezerul Caprei a fost un prilej de a face multe fotografii superbe.

Am petrecut ultima zi a lunii iunie în compania unui grup de spanioli. Tura organizată de WST (World Sinergy Travel) a presupus câteva ore de petrecut pe Tâmpa, obeliscul Brașovului, turiștii bucurându-se de o vreme excepțională. O căprioară discretă și delicată ne-a încântat cu apariția ei fugitivă.

Bilanțul lunii aprilie 2025

Posted on by

La mijlocul primăverii am pornit către Munții Iezer-Păpușa cu scopul de a urca pe unul dintre vârfurile cele mai cunoscute ale Câmpulungului: Vârful Păpușa.

Cu altitudinea de 2393m, acest semeț pisc, deși rotunjit și blajin, domină Valea Râului Târgului, vizibil fiind de departe, de pe Culoarul Rucăr-Bran.

Am pornit de la cabana Voina și, după ce am trecut de cabana Cuca, am început urcarea anevoioasă pe Muntele Grădișteanu. Din Șaua Grădișteanu am schimbat unghiul și am continuat să urcăm ultimele sute de metri diferență de nivel către vârf. Acoperit de zăpadă, cu cornișe și abrupturi prelungi, Păpușa ne-a întâmpinat cu viscol și vânt puternic. La coborâre am revenit în Șaua Grădișteanu de unde am continuat către Vârful Găinațu Mare. După un scurt popas la refugiul Găinațu, am parcurs și ultima porțiune, împădurită complet, către drumul forestier care ne-a readus la cabana Voina. Priveliștea a fost dominată de siluetele vârfurilor Iezerul Mare, Roșu și Bătrâna, acoperite încă de zăpadă din belșug.

Am dedicat apoi 3 zile unui curs despre arii protejate și habitate forestiere, care a avut loc la Cârța la pensiunea Moara de piatră. Alături de experți în domeniu am identificat păsări, urme de animale sălbatice, am urmărit activitatea castorilor pe râul Olt și am învățat o mulțime de lucruri despre arbori.

La umbra Munților Făgăraș, am umblat în lung și-n lat prin pădurile Podișului Transilvaniei, avizi de a afla cât mai multe lucruri despre natură.

Pentru scurt timp iarna s-a întors cu ce i-a mai rămas din forță, iar noi ne-am bucurat de ea în Ciucaș. Am ales traseul Babarunca-Culmea Bratocea, unde am spart potecă prin nămeți și viscol, într-o zi autentică de iarnă. Slab marcat și destul de greu lizibil, acest colț al muntelui ne-a supus unui dublu efort, fizic și mental. Sus am renunțat, după o oră, de a mai merge prin ceața deasă către Șaua Tigăilor și am coborât pe aceeași rută.

Optimiști că vom găsi aceeași zăpadă și în Bucegi, am pornit a doua zi pe schiuri de tură de la cabana Bolboci către culmea vestică a masivului. Am urcat impecabil pe Vârful Lucăcilă, pe la fosta cabană Podul cu florile, dar către Vârful Deleanu nu am reușit să schiem atât de bine, zăpada topindu-se sub ochii noștri din cauza temperaturilor ridicate. Ne-am abătut totuși din drum coborând foarte bine pe Valea Tătaru și urcând înapoi pe pieile de focă.  Am continuat pe Plaiul Mircea în același stil, semi schi, semi coborâre în clăpari pe iarbă și abia jos am reușit să parcurgem pe schiuri ultimele sute de metri către drumul asfaltat.

Puțin cunoscuta și foarte rar parcursa Pietricică, coada argeșeană a Pietrei Craiului, ne-a ocupat o zi întreagă. Cu plecare din punctul ei cel mai de jos, satul Podu Dâmboviței, am urcat toate pantele, am străbătut toate poienile (Plaiu, Zăpodie, Pietricica), am urcat Vârful Pietricica până în Șaua Funduri. De la refugiul Funduri am coborât către poiana cu același nume și apoi la cabana Brusturet, unde am încheiat traseul de picior.

După acest episod de încălzire, am revenit în Ciucaș pe ruta clasică de atingere a vârfului: Pasul Bratocea-culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca de sub Tigăile Mari-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea. Ce mai rămăsese din nămeții de acum câteva zile se refugiase în zonele umbrite și prin culoarele adânci. Nu am avut niciun fel de problemă, nici măcar cu ursul de la releul Bratocei, care a stat cuminte la poze sau, mai exact, a trecut imperturbabil la câteva sute de metri de noi. Pe traseu am putut fotografia și admira: Turnul Goliat, Porumbelul, Căpățâna de zahăr și Babele la sfat, formațiuni stâncoase emblematice ale acestui munte.

Profitând de lipsa stânelor am refăcut identic traseul de traversare al Muntelui Pietricica. Ne-am ospătat cu leurdă și am fost plăcut surprinși de urmele de râs pe care le-am găsit în porțiunea de cea mai mare altitudine a zonei (cca. 1700m).

Piatra Mică a fost următoarea tură, unde am însoțit o familie din Italia. Am traversat clasic de la Fântâna lui Botorog prin Prăpăstii, Poiana Curmăturii și pe la cabana Curmătura, coborând apoi panta abruptă către Poiana Zănoaga. Un traseu în care ne-a cam alergat ploaia, care s-a dovedit, până la urmă, alarmă falsă.

Ceva mai serios a fost Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Am pornit de la Plaiul Foii, am trecut de refugiul Șpirlea și am urcat pe Bârsa Umerilor. Depozite mari de zăpadă ne-au obligat să folosim colțarii și pioletul, dar urcarea în zona superioară Brâului de jos (peste Brâul de mijloc) a fost ca vara. Doar mai departe, după depășirea Brâului de sus, la ieșirea în Creasta Sudică, am repus colțarii și ne-am ajutat de piolet. Retragerea a fost prin Poiana Închisă (cu rapel pe la ora 2) de unde am optat pentru revenirea la traseul marcat pe varianta ușoară care coboară din Poiană către Marele Grohotiș pe sub Peretele Central.

Intercalate prin toate acestea am reușit să mai facem câteva ieșiri.

O traversare a Pietrei Mici a Craiului. Din Prăpăstiile Zărneștilor am urcat la cabana Curmătura și apoi pe Vârful Piatra Mică. Coborârea a fost prin Poiana Zănoaga la Fântâna lui Botorog.

O tură cu cățeii în Postăvaru a mai dinamizat această lună între iarnă și primăvară. Cu alergare multă și veselie, aruncat de mingi și lătrat, am petrecut o jumătate de zi alături de cei mai loiali prieteni.

În Făgăraș am admirat brândușele de pe Valea Călțunului. Lacul cu același nume, înghețat parțial, dar și abrupturile Lăițelului și Negoiului sau Peretele Călțunului ne-au copleșit cu măreția lor. Am avut și compania celor doi câini de la Piscul Negru, buni prieteni între ei. Tura aceasta am făcut-o în compania celor de la Back to nature.

Am avut timp și pentru puțină speologie. Am explorat Avenul Groapa de aur din Masivul Postăvaru. După un scurt antrenament și o recapitulare la intrarea în aven, am coborât câteva sute de metri în adâncuri. Tura a fost organizată de Clubul Avenul din Brașov.

Am încheiat luna aprilie cu două ture identice, în zile diferite, în Munții Leaota.

Plecând din Podu Dâmboviței am parcurs Cheile Crovului și am urcat pe Vârful Sântilia Mare (Sfântul Ilie). Un urcuș lung și domol, dar cu frumoase priveliști către masivele din jur, cu detalii stâncoase spectaculoase în chei. Am încheia bucla prin uimitorul sat Fundățica și pe la Peștera Uluce.

Bilanțul lunii septembrie 2023

Posted on by

A început toamna, dar mare diferență față de lunile de vară nu a fost. Temperaturi foarte ridicate, instabilitate atmosferică deseori, frunzele verzi în pomi… practic ca vara.

Am pornit cu o drumeție pe Vârful Postăvaru sau Cristianul Mare 1799m. A fost, de fapt, un team building pentru o firmă multinațională, eveniment organizat de Vlad Teofil. Au fost câteva probe surpriză, dar esența a fost atingerea vârfului.

Ne-am întors la lucruri mai apropiate de stilul nostru și am parcurs traseul de alpinism Muchia Padinei Crucii din Bucegi. Foarte puțin străbătut, fără asigurări grozave, dar cu pasaje expuse, această creastă se află între văile Mălăiești și Țigănești. După atingerea punctului final al traseului am coborât pe Hornul Mare al Mălăieștilor la capătul unei zilei frumoase și intense.

Au urmat șapte zile împreună cu un grup mixt (australieni, englezi și germani), tură marca Romania Active.

După un tur cultural în București și apoi vizitarea Castelului Peleș din Sinaia, am ajuns cu microbuzul la pensiunea din Satul Măgura, punctul de plecare în drumeția de picior.

A doua zi am început tura în care ne-am propus să legăm satele zonei peste dealuri și munți.

Etapele au fost:

– Satul Măgura-Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Poiana Zănoaga- Fântâna lui Botorog-Satul Măgura;

– Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-Stâna din Grind-Cabana Brusturet-Satul Ciocanu;

– Satul Ciocanu-Satul Fundățica-Satul Moieciu de sus;

– Satul Moieciu de sus-Poiana Guțanu (fosta casă de vânătoare Bângăleasa)-Culmea Pleșii-Satul Moieciu de sus (traseu în circuit).

Au mai fost și alte vizite istorico-culturale la Biserica evanghelică din Vulcan, la Castelul Bran și în centrul vechi al Brașovului.

Am dezvoltat apoi o nouă colaborare cu agenția Active Travel din Brașov. Împreună am dus la bun sfârșit câteva ture cu turiști de prin alte țări.

Un astfel de traseu a fost: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu 2507m-Vârful Bucura (Vârful Ocolit) 2500m-Drumul de vară-Cabana Mălăiești cu o pereche foarte experimentată din Africa de sud.

Două tururi ale orașului Brașov și un tur al Castelului Bran au urmat alături de G Adventures și World Sinergy Travel.

Am repetat apoi traseul Muchia Padinei Crucii din Bucegi. Ineditul a fost fenomenul Gloria pe care l-am putut admira de pe Drumul de vară din Valea Mălăiești. Profitând de ancorele montate în tura anterioară în zona, am parcurs pasajele cheie în deplină siguranță.

Un frumos traseu nemarcat în Piatra Craiului a mai acoperit din ”petele albe” ale acestui masiv.

Ne-am propus: Valea Vlădușca (de pe versantul estic)-Brâul Polițele Mărtoiului-Valea Mărtoiului-Creasta Nordică-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind. Deosebit de sălbatic și foarte rar umblat, acest traseu pune mai degrabă dificultăți de orientare decât rigori tehnice. Dar singurătatea locurilor și sentimentul de ”explorator” au fost perlele acestei zile. Baza de plecare a fost Satul Peștera.

Tot în Piatră ne-am propus parcurgerea crestei principale într-o zi. Strategia a presupus înnoptarea la cabana Curmătura vineri seară, iar a doua zi foarte devreme (5 dimineața) am pornit în sus spre Vârful Turnu, primul dintr-o lungă serie. Am legat Creasta Nordică și Creasta Sudică dintr-o suflare, iar coborârea lungă și obositoare am făcut-o pe versantul estic prin poienile Funduri, Lespezi, Grind și Vlădușca. La final am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor până la Fântâna lui Botorog.

O altă tură de forță a fost găzduită de Munții Făgărașului de data aceasta.

În ideea de a admira răsăritul soarelui de pe cel mai înalt punct din Carpații noștri am ales traseul: Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare-Portița Viștei-Vârful Viștea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m-Valea Viștei.

Noaptea am petrecut-o la cort sub Vârful Viștea Mare, la peste 2300m altitudine. A doua zi, înainte de a se lumina, am urcat pe acest vârf și apoi pe Moldoveanu pentru a fotografia răsăritul.

Coborârea a fost pe Valea Viștei, una dintre cele mai spectaculoase din masiv, cu toate că nu are un lac glaciar.

Ne-am întors ”acasă”, mai exact în Piatra Craiului. Aici am legat două ”clasice” de alpinism: Padina lui Călineț (urcare) și Vâlcelul cu fereastră (coborâre). Ambele au pasaje de cățărare elementară, dar orientarea și terenul nu tocmai prietenos pun alpinistul la o serioasă încercare.

Brâul de sus, Vâlcelul cu smirdar și Refugiul Speranțelor ne-au stat și ele ”în drum”.

O altă colaborare cu Active Travel ne-a adus prin locuri frumoase în compania unei echipe din Elveția.

Zilele au fost:

În Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi: Moieciu de sus-Culmea Pleșii-Poiana Guțanu-Valea Grohotișului-Valea Bângăleasa.

Tot în Bucegi am însoțit un grup din Israel, realizând bucla: Cabana Padina-Șaua Strunga-Vârful Bătrâna-Valea Doamnele-Hotel Peștera-Peștera Ialomiței-Cabana Padina. Acest traseu însoțește vechiul Drum al grănicerilor din vremea de dinainte de Marea Unire.

Și pentru că a fost luna parteneriatelor am organizat împreună cu Himalaya Travel un team-building mai deosebit în Făgăraș pentru o cunoscută companie din București. Ținta a fost din nou Vârful Moldoveanu, dar ruta a fost complet diferită față de data precedentă. Astfel, ne-am propus și am și realizat: Stâna lui Burnei-Lacul Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei. Un parcurs cu lacuri glaciare și cu cascade pe măsura Făgărașului.

Vom continua și în octombrie cu turele ”pe uscat”, dar ne vom axa mai mult pe alpinism.

Bilanțul lunii august 2023

Posted on by

Sunt unele luni parcă dedicate unui munte anume. Așa a fost și luna august în care am ”ales” Piatra Craiului. În realitate doar s-a nimerit așa, dar nu ne plângem niciodată că mergem în, poate, cel mai frumos masiv din Carpați.

Prima tură a fost de drumeție: Zărnești-Schitul Colțul Chiliilor-Refugiul Diana-Padina Urșilor-Plaiul Foii. Am optat pentru acest itinerariu datorită caniculei din perioada de început a lunii. Golul alpin, pajiștile și poienile erau un calvar din punct de vedere al radiației solare și temperaturii extrem de ridicate pentru zona montană.

Schitul este în sine o oază de liniște și deseori îl recomandăm celor care doresc să asculte doar freamătul pădurii combinat cu foșnetul sutanei călugărilor.

Am continuat să mergem tot în Piatra Craiului și am ales varianta: cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Umerii Pietrei Craiului-Marele Grohotiș-Cerdacul Stanciului-Șaua Tămășel-cabana Plaiul Foii. Acest traseu merge, de la refugiul Șpirlea până la Cerdacul Stanciului, aproape pe curbă de nivel. După ce trece pe sub Umerii Pietrei Craiului, traversează cele două fire ale Padinii Lăncii (secundar și principal), apoi Marele Grohotiș (aflat la baza Peretelui Central), pentru a ajunge la arcada Cerdacului Stanciului trecând pe la intrarea în Peștera Stanciului.

Întoarcerea la Plaiul Foii am făcut-o pe o tură în care predomină pădurea, dar care lasă câteva poieni și luminișuri accesibile privirii pentru a permite admirarea (fotografierea) Abruptului Vestic. Zona Tămășel-Tămaș, pentru că de aceasta este vorba, se află într-un contrast total cu restul Pietrei Craiului din punct de vedere al peisajului. Este o altă componentă estetică a muntelui.

Am ieșit pentru câteva zile din Carpați pentru a participa la o tură în colaborare cu Back to nature.

Destinația au fost Alpii Iulieni, mai exact Vârful Triglav 2864m din Slovenia. Excursia noastră nu a atins doar cel mai înalt vârf din această zonă a Alpilor calcaroși, ci a avut ca obiectiv și alte văi, cabane, piscuri și peșteri din masiv.

La întoarcerea în România o vizită la Peștera Postojna nu se putea rata.

Dar am rămas consecvenți și ne-am orientat din nou către Piatra Craiului. Aici  am ghidat un mic grup de turiști spanioli pe un traseu clasic de traversare a Pietrei Mici (Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Vârful Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog).

Între altele am intercalat și un Bucegi. Am parcurs ruta: Bran Poarta-Valea Ciubotea-Vârful Scara 2422m-Culmea Țigănești-Clincea-Bran Poarta. Cu o diferență de nivel apreciabilă (peste 1500m) toate traseele cu plecare din Bran sunt redutabile atât vara cât și, mai ales, iarna. Zona este complet diferită față de Abruptul Prahovean, de exemplu, dar și în comparație cu Valea Ialomiței, partea centrală a Bucegilor. De fapt, în asta constă și diversitatea acestui masiv unic: peisajul se schimbă de la zonă la zonă aproape total.

Am reiterat apoi drumeția cu copii (adolescenți) din luna precedentă. În colaborare cu  Asociația ”Un strop de fericire” am urmat același traseu ca data trecută: Cabana Șapte Crai-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. A fost o ocazie foarte bună  pentru ambele ”tabere” de a interacționa, învăța unii de la alții și de a ne bucura de natură. Mereu avem ceva de învățat de la generațiile ”înlocuitoare”.

Cum Piatra Craiului este cunoscută și pentru traseele sale nemarcate, am abordat împreună cu colegii de la UpMountain un astfel de circuit: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Speranțelor-Scara de fier-Brâul de mijloc-La Ulcior-Traseul (Canionul) Anghelide-Cabana Plaiul Foii. Grupul a fost împărțit în trei subdiviziuni, fiecare având propriul ghid, făcând astfel tura abordabilă și, mai ales, legală. După cum se știe sau ar trebui să fie cunoscut până la această oră, accesul pe traseele nemarcate din Parcul Național Piatra Craiului (PPC) este permis doar în grup limitat de persoane însoțite de ghizi montani autorizați și anunțat totul în prealabil la Administrația PPC.

Am schimbat apoi versantul, dar nu și masivul. Pe partea estică a aceluiași munte există câteva zone interesante, sălbatice și puțin străbătute. Printre ele ne-am învârtit o zi întreagă legând un circuit: Satul Peștera-La Table-Refugiul Grind I-Brâul de sub Grind-Vâlcelul Cheii-Creasta Sudică-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind I-Satul Peștera. Extrem de izolat și fără niciun fel de potecă sau reper clar, brâul trece pe sub Hornurile Grindului și în imediata proximitate a Avenului din Grind. Acest loc magic pentru speologi este un obiectiv de explorare extrem de cunoscut.

Câteva imagini și de pe tronsonul Creasta Sudică-Șaua Grindului-Vârful La Om:

Nu puteam rata o altă ieșire în Bucegi! Am ales un traseu lung și solicitant, dar care oferă mari satisfacții: Cabana Gura Dihamului-Poiana Coștilei-Valea Cerbului-Vârful Omu-Cabana Babele-Cabana Piatra Arsă. Ploaia care ne-a prins la cabana Babele nu ne-a mai lăsat să coborâm pe Valea Jepilor cum era planul inițial, așa că am optat pentru o rută mai ușoară de retragere.

Nu am uitat nici alergarea montană (trail running), așa încât am unit într-o singură ”goană” Postăvaru și Piatra Mare. Ruta: Zona Dâmbul Morii-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Cascada Tamina-Halta Timișul de sus-Spinarea Calului-Poiana Trei fetițe-Vârful Postăvaru-Drumul Șerpilor- Halta Timișul de jos (33km).

Un traseu lung și destul de dur, complicat de căldura extremă din cea de-a doua parte a zilei, urmată de ploaia inevitabilă de vară.

Am participat apoi la un alt tur de observare a faunei din viitorul (sperăm) Parc Național Făgăraș. A fost o excursie similară cu toate celelalte organizate de Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia). Au fost observate animale (urs, mistreț, cerb) și s-au urcat vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele.

Au urmat două ture de alpinism pe care le vom detalia mai jos.

Prima a fost în Piatra Craiului (de ce nu tot acolo?!) și a fost o datorie mai veche. Dacă în iulie furtuna nu ne-a lăsat să ne ducem la bun sfârșit planurile, acum am reușit. Traseul Umerii Pietrei Craiului-Brâul de jos-Brâul de mijloc-Brâul de sus-Creasta Sudică-Traseul ”La Lanțuri”. Cu o primă parcurgere istorică a lui Ion Ionescu Dunăreanu, urmată de multe alte variante și modificări, această rută de acces în creasta principală, traversează trei dintre cele mai importante brâuri ale Abruptului Vestic. Totodată, se poate face cunoștință și cu Bârsa Umerilor, o vale interesantă și deloc de neglijat, tipică pentru acest versant.

Apoi ieșirea în Creasta Sudică, parcurgerea ei până în Șaua Grindului și coborârea pe Traseul Deubel (”La Lanțuri”) încheie cu succes o zi reușită.

A doua tură de alpinism a fost parcurgerea Crestei Vârtopel din Făgăraș. De obicei luată la pachet cu Muchia Arpășel, este parte din cea mai accidentată și alpină porțiune a crestei principale. Dar poate fi parcursă independent, fiind destul de interesantă și de sine stătătoare. Mai ales dacă se coboară direct pe vâlcelele abrupte și parțial înierbate de dinainte de Urechile de iepure (detaliu din Arpășel). Se ajunge în poteca marcată a crestei (bandă roșie) după un parcurs deloc îmbietor, dacă este privit de sus.

Ultima drumeție din sezon a revenit totuși Bucegilor. Am făcut un circuit în zona ialomițeană (centrală) legând traseele: Telecabina Peștera-Culmea Doamnele-Vârful Doamnele 2401m-Vârful Bătrâna 2181m-Valea Doamnele-Telecabina Peștera.

Exact înainte de a se strica vremea pentru câteva zile, am avut parte de un vânt extrem de puternic, dar care a prilejuit un dans minunat al norilor.

Fix în ultima zi a lunii am colaborat cu Visit Romania (o agenție din Norvegia) pentru un tur cultural al orașului Sighișoara. Plină de monumente, un adevărat muzeu în aer liber, această cetate medievală ne-a oferit obiectivele sale într-o superbă zi cu aromă de toamnă.

Pe lângă turnurile breslelor (Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Tâmplarilor etc), am admirat Turnul cu ceas, am urcat Scările acoperite spre Biserica din deal, am intrat pioși în Cimitirul Evanghelic, am fotografiat Casa lui Vlad Dracul și am intrat în Biserica Mănăstirii Dominicane. O întoarcere în timp în istoria acestor locuri multietnice și pluriculturale.

Bilanțul lunii aprilie 2023

Posted on by

Am scris într-una dintre postările mele: ”să nu uităm că aprilie este o lună de iarnă”. Și așa a fost și anul acesta, un an dificil și atipic, dar care și-a ”revenit” când pierdusem orice speranță.

Au fost multe și diverse ture, ca de obicei.

Începem cu păcăleala de 1 aprilie din Piatra Craiului. Se pare că la munte nu se probează acest mit pentru că a fost o ieșire foarte reușită în Abruptul Vestic. Pe scurt: urcare pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă), Scara de fier apoi pe Padina lui Călineț. Ținta inițială era Hornul N și Muchia dintre Țimbale, cu continuare spre Vârful dintre Țimbale aflat pe Creasta Nordică. Dar calitatea (proastă) a zăpezii ne-a întors din drum după ce am terminat Hornul N. Retragerea, pe același traseu, a fost mai dificilă decât continuarea, din punct de vedere tehnic, dar mai sigură. Și asta este tot ce contează: siguranța echipei.

A doua zi era programată o tură de ski în Valea Mălăiești. Ski de tură, evident! Dar cum vremea și zăpada au fost împotriva noastră (ninsoare abundentă le temperaturi ridicate, pericol de avalanșă foarte mare etc) am urcat până la baza Hornurilor Mălăiești și ne-am retras în glorie… și ceață!

Din nou aprilie ne-a surprins cu ninsorile sale! Dar am luat-o ca atare și ne-am bucurat de acest dar al naturii. 50-80cm de pulver (depinde de zonă) ne-au permis un traseu minunat: traversarea pe skiuri de tură a Masivului Piatra Mare pe ruta: Dâmbul Morii–Drumul Familial–Cabana Piatra Mare–Șura de piatră–Cascada Tamina–Timișul de sus. Ceața și viscolul de pe platoul somital ne-au făcut să ne învârtim în cerc câteva minute, dar buna cunoaștere a locurilor ne-a adus jos fără probleme.

Și pe pârtiile din Predeal (Clăbucet, Subteleferic, Cocoșul) nu a fost deloc rău a doua zi! Nici pentru urs care ne-a întâmpinat curios la una dintre multele coborâri.

O excursie pe rachete de zăpadă în zona de tranziție dintre Bucegi și Leaota, pe vreme bună și zăpadă suficientă, este mereu o ocazie de a ieși în natură într-un mod inedit.

O tură dus-întors Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița, încheiată taman la timp înainte de a se strica vremea, este scurtul istoric al zilei de 9 aprilie.

Păi bineînțeles că skiul de tură nu avea cum să nu-și regăsească locul!

În Bucegi a fost itinerariul: Cabana Dichiu–Vârful Vânturiș-Valea Izvorul Dorului–Vârful cu Dor-Coborâre pe versant estic–Pârtia Drumul de vară–Stație superioară gondola–Pârtia Lăptici 2–Valea Soarelui–Valea Izvorul Dorului–Vârful Vânturiș–Canionul Izvorul Dorului–Cabana Dichiu.

Denumim afectuos și colocvial Șaptemiarii Sinaiei această zonă. Sunt vârfuri cu altitudini între 1900 și 2100m, cu pante permisibile pentru ski de tură și off piste, fără risc de avalanșă, dar cu peisaje de vis.

Dar pentru că alpinismul ne voia și el înapoi, am pornit a doua zi în zori spre Piatra Craiului.

Am făcut o treime din creasta principală pe ruta: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Cornișe, traversări expuse, tură de anduranță. Cam astea ar fi epitetele turei. Evident că am coborât pe urme de avalanșe recente, având în vedere temperaturile ridicate. Dar să nu uităm că avalanșa este un fenomen natural, deci trebuie să ținem cont de el. Nu este defel un accident sau ceva care să ne surprindă.

Ne-am terminat activitatea de monitor de ski la Sinaia unde am petrecut o zi întreagă coborând toate pârtiile din domeniul schiabil de pe Valea Dorului și Valea Soarelui.

Ne-am aventurat și pe lângă pârtie (variantele de off-piste din zona Lăptici).

Am subestimat un pic iarna în Masivul Postăvaru. Astfel, am făcut o tură de drumeție: Cabana Poiana Secuilor-Spinarea Calului-Vârful Postăvaru-Drumul Șerpilor-Timișul de jos.

Inițial, la pornire, deszăpezit, apoi acoperit de nămeți apoși și foarte nesiguri, traseul s-a dovedit foarte solicitant și dificil. Peste 1000m diferență de nivel prin locuri abrupte și neumblate, această traversare a Postăvarului este o încercare pentru orice pasionat de drumeție.

Nu putea să lipsească din program și o tură de alpinism pe creasta Pietrei Craiului! A fost un clasic traseu: Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Creasta Nordică a Pietrei Craiului-Vârful La Om-Colții Găinii-Refugiul Grind-Zărnești. Sau: 12 ore de spart zăpezi, traversare pe lângă cornișe și parcurgere de pasaje expuse. Dar suntem la-noi-acasă, iar cu respect și atenție se poate face aproape orice.

Am terminat luna în cel de-al doilea masiv muntos al României: Munții Măcinului.

Scopul a fost un atelier de inițiere în cățărarea pe stâncă. Pe parcursul a 4 zile cursanții au deprins tehnici de escaladă-cățărare pe stâncă, rapel, urcare pe coardă, noduri. Locurile de desfășurare au fost cunoscutele cariere de granit Cavalu și 3M din zona Vârfului Țuțuiatu.

Granitul, în România, nu este predominant. Îl găsim în puține locuri: Retezat, Parâng și… Măcin. Parte a unora dintre cei mai vechi munți ai lumii, acest mic masiv naște nostalgiile lui după vremurile cu adevărat apuse.

Bilanțul lunii ianuarie 2023

Posted on by

Anul a început bine, optimist am putea spune, cu o tură pentru familii cu copii în Piatra Craiului.

Traseul a plecat din satul Șirnea și ne-a purtat spre Curmătura Groapelor, Mormântul Florichii, poiana Grind și stâna din Grind. De menționat ar fi și că în această excursie a fost plantat un brăduț de Crăciun care, astfel, s-a întors acolo unde îi este locul.

Apoi am pornit într-o altă tură care a avut ca destinație Vârful Neamțu din munții cu același nume. Parte din marele lanț al Munților Baiului sau Gârbovei, acest vârf de 1923m este izolat și sălbatic ca mai toată zona înconjurătoare. Traseul nostru a fost: Valea Azugii-Cantonul Ritivoi-Lacul Găvan-Vârful Turcu-Șaua Paltinului-Vârful Neamțu 1923m-Piciorul Neamțu-Valea Azugii.

Un alt colț pustiu și rar umblat este și Muchia Cheii din Masivul Postăvaru. Pe o vreme aspră cu viscol și ploaie transformată în ninsoare, vânt puternic și vizibilitate redusă am reușit să parcurgem o porțiune din această creastă surprinzătoare. A fost o recunoaștere pentru primăvară când intenționăm să terminăm traseul care duce din Valea Râșnoavei pe Vârful Postăvaru, trecând peste pereții din Cheile Râșnoavei, inclusiv peste Peretele Animalelor.

Apoi ne-am reîntors în Neamțului-Baiului pentru a repeta traseul de pe 3 ianuarie. O surpriză plăcută ne-a așteptat: un praf de zăpadă care a făcut totul mai alpin și mai interesant. Totodată am văzut mult mai bine și urmele urșilor din zonă. Mari sau mici, pui sau adulți ne dorim să fie sănătoși și mereu activi, ei fiind indispensabili pentru ecosistemul din Carpați.

Pentru că suntem implicați activ în educația montană am organizat un atelier cu tematica drumeție de iarnă în Munții Bucegi (Valea Mălăiești, zona Colțul Ziliștea). Au fost exersate tehnici de mers cu și fără rachete de zăpadă, gheare și colțari, au fost bătute urme și folosite bețele de tură în mod corect. Nu numai atât ci și multe altele cum ar fi: orientare cu harta și busola, noțiuni de nivologie (studiul zăpezii), trasee și marcaje turistice au fost temele acestui atelier. A fost o bună și solidă bază de plecare pentru următoarele ateliere de alpinism de iarnă.

Alpinismul și-a găsit locul său în programul nostru și, astfel, am dedicat o zi lungă unui traseu (sau mai multora combinate) în Piatra Craiului. Vâlcelul cu fereastră-Vâlcelul cu Smirdar-Muchia Țimbalului Mare-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura. Vântul puternic adusese multă zăpadă în zona săritorilor văii, crease plăci în locurile deschise, iar pe creastă deja formase cornișe. A fost o tură tehnică de traversare de la vest la est.

În cadrul modulului de iarnă al SGLM (Societatea Ghizilor și Liderilor Montani) a fost urcat vârful Pietrosul Rodnei 2303m în condiții de iarnă veritabilă. Tot în cadrul acestui stagiu de pregătire au fost și alte puncte: bivuacul iarna, căutarea și sondarea în avalanșă, orientarea.

La cabana Padina din Bucegi am realizat primul atelier de inițiere în alpinism de iarnă din acest sezon. Temele au fost aceleași ca în fiecare an: mersul cu colțari și piolet, frânarea și oprirea alunecării pe pantele de zăpadă cu ajutorul pioletului, rapelul, manevrele de coardă, lansarea și filarea partenerului de coardă, studiul zăpezii și al avalanșelor (căutare, sondare, dezgropare a victimelor). Am dat foarte mare importanță și istoriei alpine, s-au trecut în revistă gradele de dificultate, s-au învățat și aplicat nodurile specifice alpinismului și participanții s-au familiarizat cu echipamentul și termenii dedicați acestei activități atât de complexe.

O clasică drumeție de iarnă (cu accente de alpinism la nivel debutant) a fost în Ciucaș. Ruta consacrată: Cabana Muntele Roșu-Vârful Gropșoarele-Vârful Zăganu-Stâna Zăganu-Cheia- Cabana Muntele Roșu a dat ocazia utilizării pioletului și colțarilor, fapt care a ridicat gradul de spectaculozitate al zilei. Urcarea pe cele două vârfuri importante din zonă, Zăganu 1817m și Gropșoarele 1883m, a prilejuit tururi de orizont și nenumărate fotografii.

Pe o vreme în care nu se putea face altceva (cu vânt foarte puternic și ninsoare viscolită) am urcat de la Complexul turistic Sâmbăta la cabana Valea Sâmbetei și apoi până sub Fereastra Mare. Aici condițiile meteo au impus retragerea, dar experiența unui traseu în Făgăraș iarna este oricum una deosebită. Totodată am putut să ”admirăm” și avalanșele scurse în căldarea Sâmbetei.

Ne-am îndreptat apoi către un alt ”gigant” al Meridionalilor: Retezatul. Aici, pe parcursul a două zile cu zăpadă imensă și vreme nu tocmai prietenoasă, am urcat pe rachete de zăpadă Vârful Piatra Iorgovanului (2014m). O altă zi a fost dedicată Văii Scorota unde s-a urcat până la cota care a fost considerată sigură pentru grup din punct de vedere al avalanșelor. Aceste repere importante și cunoscute sunt localizate în Retezatul Mic, o zonă complet specială și particulară a Masivului Retezat.

Perla a fost un urs care și-a părăsit bârlogul pentru a ne încânta cu eleganța sa de Rege al Carpaților.

Pentru că ne era dor de această zonă unică care este Piatra Craiului am parcurs traseul de traversare din Poiana Zănoaga peste Vârful Piatra Mică până în Șaua Crăpăturii. De menționat că am urmat creasta matematică, neocolind pe poteca marcată obstacolele întâlnite, fapt ce a reclamat utilizarea corzii pentru asigurarea clienților pe unele pasaje.

Am revenit la rachetele de zăpadă și am ales pentru această activitate specifică iernii traseul Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa. Grupul nostru s-a împărțit în două de pe Bucșa, o parte a coborât, iar cealaltă a continuat prin Șaua Strungulița către Șaua Strunga. Din echipă nu puteau să lipsească și cățeii noștri border collie Scott și Enya.

A doua zi, pe o vreme perfectă (cu soare plus ger), dar și pe o zăpadă minunată am revenit aici unde am parcurs ruta Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Valea Bângăleasa-Moeciu de sus pe skiuri de tură. Zăpada de tip pulver a fost o bucurie la coborâre. Tura fost deosebit de frumoasă și ne-a redat speranța că iarna nu a cedat.

Am încheiat luna cu o excursie pe rachete de zăpadă în aceeași zonă, cu ținta Vârful Bucșa 1846m, de data aceasta pe viscol și ceață. Dar muntele poate fi frumos în orice condiții dacă respecți regulile și rigorile sale.

Sperăm ca luna februarie să aducă și mai multă zăpadă pentru că planurile pe care le avem sunt variate și legate indisolubil de aceasta.