Bilanțul lunii ianuarie 2021

Anul 2021 a debutat cu multă zăpadă, aspect care ne-am dori să fie caracteristic tuturor lunilor de iarnă. Au fost nu doar ninsori abundente ci și ger puternic. Împreună cu episoadele în care soarele a fost prezent, toate elementele au condus la condiții excelente pentru activitățile noastre.

Ca de obicei le iau pe rând, detaliind succint fiecare tură în parte, după specificul ei.

Skiul de tură, care ne ocupă o bună parte din sezonul iarnă-primăvară, s-a desfășurat pe parcursul mai multor ieșiri în Bucegi și Munții Baiului.

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Vârful Lucăcilă – Stâna Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci

BUCEGI – Pârâul Rece – Cabana Steaua – Șaua Baiului și retur

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Vârful Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Stână Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci și Cabana Bolboci – Plaiul Mircea – Valea Mircii – Cheile Tătarului – Cabana Bolboci (două zile consecutive)

MUNȚII BAIULUI – Castelul Cantacuzino – Culmea Zamora – creasta principală – Vârful Urechea – Piciorul Sorica – Azuga

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Valea Limbășelul Mic – Valea Limbășel – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii – Stâna Clăbucetul Azugii – Complex Susai – Zona Cioplea (24km)

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Complex Susai – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii și retur (19 km)

A fost evitat riscul de avalanșă mergându-se numai pe muchii, creste și plaiuri alpine. Coborârile prin zăpadă pulver au fost un deliciu, inclusiv pădurea fiind ”skiabilă” în această perioadă.

Au fost ture în circuit, traversări sau pur și simplu tur-retur pe același traseu. Au fost atinse vârfuri și parcurse văi cu sau fără drumuri forestiere.

Alpinismul de iarnă a avut ca arenă Munții Bucegi și Piatra Craiului.

Urcarea pe Vâlcelul cu fereastră, cu coborâre pe același traseu în rapeluri succesive, este deja o tură de tradiție pentru noi. Se poate desfășura chiar și în condiții mai dure de vreme, nefiind o vale care iese în creasta principală a Pietrei Craiului. Se pretează la utilizarea a doi pioleți tehnici, iar condițiile sunt mixte (zăpadă-stâncă-gheață).

Un alt ”clasic” al Craiului a fost urcarea pe Vârful Turnu din creasta nordică. Primul vârf care iese din pădure are un parcurs accidentat, plin de provocări alpine (hornuri, brâne, traverseuri). Se pot utiliza lanțurile de pe traseu, dar și așa este redutabil mai ales pentru cei care acum încearcă senzația de a se cățăra pe stâncă cu colțarii și pioletul.

În Bucegi am urcat pe Vârful Omu pe o rută lungă și consacrată: Hornul Mare al Mălăieștilor. Pornind din Valea Glăjăriei, trecând de cabana Mălăiești și continuând prin căldările glaciare, apoi prin Horn și, în final, pe creasta Scara – Omu traseul se desfășoară pe 1600m diferență de nivel. În afară de aspectul acesta, care reclamă condiție fizică peste medie, pasajele mai tehnice (urcarea și coborârea pe Horn, traversarea către prima căldare glaciară) cer și o pregătire tehnică bună și echipament adecvat.

Drumețiile de iarnă, o bucurie pentru cei care iubesc acest sezon curat, ne-au ocupat restul timpului.

În Ciucaș a fost parcursă de mai multe ori Culmea Bratocea către Vârful Ciucaș cu diverse variante de coborâre. Fie spre cabana Ciucaș, fie pe traversarea de sub Tigăi s-au parcurs zone spectaculoase. A fost urcat și Vârful Bratocea, mai rar atins de cei care ajung în zonă.

Piatra Craiului a fost și ea obiectul unor frumoase drumeții. Mai tehnice decât în alte masive (doar este vorba de unul dintre cele mai dificile masive din Carpați!) traversarea Pietrei Mici (din Poiana Zănoaga către cabana Curmătura și invers) sau Valea Crăpăturii au pus amatorii de drumeții la încercări similare cu cele din turele de alpinism de nivel începători pe pasaje scurte, dar grăitoare.

Toate turele de drumeție enumerate mai sus au fost realizate cu echipament specific turelor de iarnă (colțari, piolet și obligatoriu bocanci de iarnă cu talpă rigidă)

Alte plimbări ușoare, adaptate la condițiile meteo din acel moment, am mai făcut la cabana Valea Sâmbetei (Munții Făgăraș), Schitul Colțul Chiliilor (Piatra Craiului), Cabana Diham-Șaua Baiului (Munții Bucegi). Nu s-a putut mai mult și am preferat să oferim clienților noștri șansa de a se bucura de natură în condiții sigure, în acord cu vremea de afară (ceață, ninsoare puternică, viscol pe creste).

Când ne-a fost permis și s-au întrunit toate condițiile am traversat pe o porțiune creasta principală a Munților Baiului pe ruta: Posada – Refugiul Florei – Vârful Răzoarele – Vârful Mierlei – Valea lui Bogdan – Posada.

Aceasta tură a fost făcută cu ajutorul rachetelor de zăpadă, echipament care se impune de la sine în condiții de zăpadă mare, în care piciorul intră altminteri până peste genunchi, făcând înaintarea un calvar și putând rata complet o tură.

Încercăm să le oferim celor care vin cu noi diverse tipuri de activități, în care să poată folosi ehipament divers (colțari, gheare, piolet, rachete, skiuri de tură) și astfel să progreseze vizibil la nivel individual.

Completată cu skiul alpin (la Bușteni și Poiana Brașov) luna ianuarie nu a fost deloc rea. O lună specifică de iarnă din toate punctele de vedere.

Bilanțul lunii februarie 2020

Am depășit calendaristic iarna (dacă ne-am uita cumva în calendar!), dar sus pe munte, unde avem locul de muncă, totul trece într-o altă fază a aceluiași anotimp.

Deși nu a fost chiar ceea ce este îndeobște considerat o ’’iarnă grea’’, am reușit totuși să facem câte ceva specific de sezon.

Locul central l-a ocupat Făgărașul unde am organizat două ture de alpinism. Prima a fost pe vârful Suru (2281 m), iar a doua pe vârful Scara (2306m). Bazele au fost cabana Suru, respectiv cabana Bârcaciu, iar rutele spre vârfuri s-au desfășurat pe muchii pentru a elimina orice risc de avalanșă.

S-au folosit rachete de zăpadă pentru apropiere, apoi colțari și piolet pentru ascensiunile pe vârfuri. Orice ieșire de iarnă în creasta principală a Făgărașului este o provocare prin lungimea, dificultatea și expunerea traseelor.

Două ture de drumeție am făcut în Buila- Vânturarița și Bucegi. În primul masiv, un parc național deosebit de frumos, am urcat pe vârfurile Piatra (1643m), Buila (1849m), Vânturarița Mare (1885m), Ștevioara (1847m).

A fost, de fapt, o traversare pe ruta: Bărbătești-Muntele Cacova-V. Piatra-Hududăuri-Curmătura Builei (1540m)-Muntele Albu-Vf. Buila-Vf. Ștevioara-Vf. Vânturarița Mare-Schitul Pahomie-Mănăstirea Pătrunsa-Valea Otăsăului-Bărbătești.

Parte a Munților Căpățânii, această ramură a lor s-a impus prin varietatea peisajului, fiind complet diferită ca aspect de împrejurimi. Este cumva, datorita calcarului din componență, sora mai mică a Pietrei Craiului.

În Bucegi am parcurs dus-întors traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei. Zona este foarte sălbatică (mai ales Cheile Orzei), iar în timpul săptămânii chiar pustie. Varietatea peisajului din Bucegi nu putea să nu cuprindă și zona carstică, iar lacurile (fie și artificiale) Bolboci și Scropoasa sunt minunate în orice anotimp.

Pentru ski de tură am ’’folosit’’ Ciucașul unde, datorită ninsorii recente, zăpada s-a păstrat mulțumitor.

Traseul a fost în mare: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea cu coborâre și urcare pe diverse culoare și văioage din zonă. O zonă de explorat și de cercetat care nu își va pierde niciodată din farmec. Skiul de tură este o activitate care, înainte de toate, permite accesul în cotloane ale muntelui foarte greu accesibile pe picioare.

O altă drumeție de iarnă a fost, alături de Picior de plai, traversarea ’’micului gigant’’ Măgura Codlei. Departe de a fi un munte anost (așa cum s-ar crede din cauza altitudinii de doar 1292m și a prejudecăților legate de acest aspect) este destul de solicitant, stâncos și cu diferență de nivel deloc de neglijat. Pe creasta principală se află și ruinele unei cetăți medievale, Cetatea Neagră. Construită de cavalerii teutoni acum 800 ani (la 980m altitudine) cetatea a fost distrusă în anul 1345 în timpul unei incursiuni a tătarilor în Țara Bârsei.

Tot cu Picior de plai am încheiat luna cu o drumeție lungă. Ruta a fost: Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna (2341m) și retur. Aflat chiar în centrul masivului în formă de potcoavă, acest vârf aflat pe creasta principală este un punct ideal de belvedere asupra Munților Făgăraș aflați la nord.