Tag Archives: Dâmbovicioara

Bilanțul lunilor septembrie-octombrie-noiembrie 2025

Posted on by

După o lungă perioadă de absență, timpul fiindu-ne limitat, am optat pentru un alt tip de articol. Mai exact, am decis să cumulăm capitolele toamnei alcătuind unul singur cu toate turele din perioada septembrie-noiembrie.

Le vom derula mai jos în ordinea în care s-au desfășurat.

LUNA SEPTEMBRIE

COLINELE TRANSILVANIEI (Via Transilvanica pe rutele: Bazna-Târnava și Axente Sever-Șeica Mică)

BUCEGI (Valea Mălinului-Brâul mare al Coștilei-Valea Priponului)

PIATRA CRAIULUI (Padinile frumoase-Vârful Ascuțit-traseul Lehmann)

BUCEGI (Hotel Piatra Arsă-Babele-Vârful Omu-Vârful Caraiman-Hotel Piatra Arsă)

BUCEGI (Patrulare Salvamont pe Valea Jepilor)

BUCEGI (Curățare acces Creasta Balaurului cu formația Salvamont Prahova)

FĂGĂRAȘ (Conturul lacului Bâlea-Șaua Paltinului, colaborare cu Active Travel)

MĂGURILE BRANULUI (Via Transilvanica (Zărnești-Bran); colaborare cu World Sinergy Travel)

MĂGURILE BRANULUI (Plimbare prin satul Măgura; colaborare cu Active Travel)

BUCEGI (Cățărare pentru copii la Vărăria Mică din zona Padina)

MUNȚII BAIULUI+MUNȚII NEAMȚULUI (Traversare Azuga-Predeal peste Munții Neamțului)

LUNA OCTOMBRIE

MUNȚII BAIULUI (Traversare Posada-Bușteni peste Munții Baiului)

FĂGĂRAȘ (Cabana Capra-Refugiul Fereastra Zmeilor și vizitare Abația Cisterciană de la Cârța)

MĂGURILE BRANULUI (Creasta Măgurilor de la Bran la Zărnești (cu coborâre pe Valea Cojocarului) și Via Transilvanica pe ruta Zărnești-Bran)

MUNȚII BAIULUI (Azuga-Vârful Cazacu-Lacul Orjogoaia și retur)

MUNȚII ATLAS-MAROC

Imlil-Ait Aissa

Ait Aissa-Tamsoult-Cascada Igouliden-Refugiul Lepiney

Refugiul Lepiney-Refugiul Toubkal

Refugiul Toubkal-Vârful Toubkal-Refugiul Toubkal-Imlil

PIATRA MARE+CIUCAȘ

Drumul Familial-Cabana Piatra Mare-Pereții de sub Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Arcadă-Prăpastia Urșilor-Dâmbul Morii

Vârful Ciucaș prin Bratocea, ocolire pe sub Tigăile Mari, Vârful Bratocea și Culmea Bratocea integral

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Valea Obârșiei-Șiștoaca Obârșiei-Valea Obârșia)

HĂȘMAȘ (Vârful Hășmaș pe la cabana Piatra Singuratică tur-retur)

LUNA NOIEMBRIE

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Valea Obârșiei-Șiștoaca Obârșiei-Valea Obârșia)

CIUCAȘ (Cabana Muntele Roșu-Valea Berii-Cabana Ciucaș-Vârful Ciucaș-Șaua Tigăilor-Cabana Ciucaș-Șaua Chirușca-Șaua Gropșoarele-Vârful Muntele Roșu-Cabana Muntele Roșu)

BUCEGI (Cota 1400-Masa Ciobanului-Vârful cu Dor-Valea Izvorul Dorului-Polițele Barbeșului-Cota 1400)

PIATRA CRAIULUI (Prăpăstiile Zărneștiului-Valea Mărtoiu-Polițele Mărtoiului-Colții Găinii-Refugiul Grind)

BUCEGI (Hornul din Padina Crucii și Muchia Padinei Crucii cu acces din Valea Mălăiești)

PIATRA CRAIULUI (Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura)

LEAOTA (Cantonul Brătei-Culmea Rătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota și retur)

PIATRA CRAIULUI (Casa Folea-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Poiana Curmăturii-Muntele Toancheș-Casa Folea)

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Șiștoaca Obârșiei-Vârful Colții Obârșiei-Drumul de iarnă de la Cerdac-Valea Șugărilor)

BUCEGI (Patrulare Salvamont între cabana Babele și hotel Piatra Arsă)

Bilanțul lunii mai 2025

Posted on by

Am început luna cu o tură de alergare montană. Pe 2 mai ne-am îndeplinit un vis mai vechi, acela de a străbate toată creasta principală a Pietrei Craiului de la un capăt la celălalt. Am pornit de la Fântâna lui Botorog, am urcat Piatra Mică și am coborât în Șaua Crăpăturii (2 ore, din care 16 minute au fost necesare pentru a atinge Vârful Piatra Mică din Poiana Zănoaga). În alte 5 ore am parcurs Creasta Nordică și Creasta Sudică, între șaua mai sus amintiră și Șaua Funduri. Pentru că Piatra Craiului mai ”conține” și Pietricica, am mai avut nevoie de 3 ore pentru a ajunge din Funduri la Podu Dâmboviței. Foarte utilă a fost recunoașterea pe care am făcut-o în această ultimă zonă în aprilie. O tură frumoasă, intensă și care nu ne-a menajat deloc, dar astfel am realizat integrala Pietrei Craiului într-un ritm rapid, dar fără să ajungem la limită vreodată pe traseu.

Chiar a doua zi am revenit pe creastă pe ruta cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Traseul Lehmann-cabana Curmătura. Cu un pas mai domol, în concordanță cu cel al participanților, am putut să ne bucuram de peisaj și să realizăm această buclă clasică de drumeție.

Cu un grup din Suedia am fost în Bucegi în următoarea zi. Organizat de Romania Active, turul a presupus o urcare din Valea Bângăleasa la fosta casă de vânătoare Guțanu, unde am putut să ne odihnim după urcuș și să luăm masa. Coborârea a fost pe Culmea Pleșii înapoi în satul Moieciu de sus. Pe parcurs am putut admira plaiurile și fânețele zonei, dar și Valea Gaura și vârfurile Lancia și Omu.

Sub amenințarea ploii am optat, împreună cu Back to nature, pentru o zonă izolată și rar străbătută din Piatra Craiului. Cu urcare pe Valea Ciorânga am ajuns la locul numit La Ceaun, unde am intrat în grota de acolo. Din acest punct valea devine mai greu accesibilă. Reîntorși pe brâu am pornit către Tunelurile lui Tontsch, arcade de piatră aflate în pădure, denumite astfel după primul cabanier de la Curmătura. Am trecut prin aceste veritabile porți naturale, ce amintesc puțin de Valea Horoabei din Bucegi, și am coborât pe Padina lui Râie în poteca marcată de la Plaiul Foii la refugiul Diana. Totul a fost gândit pentru a nu fi expuși la descărcări electrice și pentru a fi mai feriți de ploaia care a venit într-un final.

Vremea instabilă, umedă și rece a continuat. Dar nu a fost un impediment pentru grupul din Republica Moldova cu care am ajuns de cu seară la cabana Curmătura prin Prăpăstii. A doua zi, pe o ploaie mocănească, am urcat în Șaua Crăpăturii, am coborât pe Valea Crăpăturii (unde am avut o fereastră de vreme relativ bună pentru a admira Acul Crăpăturii). Din zona plaiurilor de jos, după ce ne-am întâlnit cu un urs impasibil, am trecut și pe la Schitul Colțul Chiliilor unde am vizitat peștera cu bisericuța străveche. Traseul nostru a continuat în urcare lungă către refugiul Diana. După o pauză la adăpost de ploaie am coborât pe Padina Urșilor la Plaiul Foii, unde grupul avea cazarea din noaptea respectivă. O vreme complet ostilă, dar alături de parteneri tenace și hotărâți totul devine posibil.

Dar cum era de așteptat am avut și un mic episod de iarnă. Plecând de la Gura Dihamului spre cabana Poiana Izvoarelor (închisă), am intrat din Pichetul Roșu pe Traseul Tache Ionescu. De la Prepeleac am urcat lunga creastă a Bucșoiului Mare până pe Vârful Bucșoiu (2492m). Deja zăpada începuse de pe la Brâul lui Stănilă, așa că ne-am pus colțarii și am folosit pioletul. Pe restul crestei, între Bucșoiu și Omu, a fost iarnă în toată puterea cuvântului, cu viscol și cornișe. Coborârea pe Valea Cerbului am făcut-o pe un fir direct din creastă spre căldarea superioară (cea cu stâna), pe zăpadă bună și sigură. De la jumătatea văii în jos am ieșit din zona albă, ninsoarea fiind înlocuită de ploaie. Un curcubeu ne-a luminat calea și a dat o aură mistică locurilor.

Tot prin Romania Active am însoțit un grup din Marea Britanie pentru câteva zile în Bucegi și Piatra Craiului. Defalcată pe zile tura a fost cam așa:

Ziua 1: Bușteni-Valea Jepilor-Cabana Caraiman

Ziua 2: Cabana Caraiman-Babele și Sfinxul-drumul către Piatra Arsă-Drumul lui Butmăloiu-zona Peștera (cu vizită la Grota Urșilor)-Cabana Padina

Ziua 3: Padina-Șaua Strunga-fosta casă de vânătoare din Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus

Ziua 4: Fântâna lui Botorog-traversare Piatra Mică-Cabana Curmătura

Ziua 5: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Fântâna lui Botorog-Satul Măgura

Au fost zile exclusiv cu ceață, ploaie și ceva lapoviță (în zonele înalte), cu râuri revărsate și torente. Dar spiritul britanic binecunoscut, aplecat către aventură și inedit, au ieșit biruitoare.

O tură blândă, în zona noastră de suflet, am organizat cu Avenor College. Traversarea Măgurilor Branului, de la Castelul Bran la Zărnești a trecut prin păduri tinere de mesteacăn, a străbătut poieni pitorești, a ajuns în locuri unde am putut admira stânci și colți spectaculoși, fagi seculari și stâne tradiționale.

Câteva zile în zona estică a Făgărașului, mai exact în Poiana Tămaș, dar și la ferma de biodiversitate din satul Cobor au rupt ritmul obișnuit. Cu un praf de zăpadă nouă, prin care scoteau capetele florile de primăvară, pajiștile și pășunile acestei zone ne-au împărtășit din farmecul lor. În liniștea de la fermă am putut urmări în voie animalele deosebite (vaca din rasa sura de stepă, caii din Mongolia, câinii ciobănești de diverse tipuri etc).

Ne-am întors în Piatra Craiului, unde am străbătut un traseu în circuit. Am urcat prin Canionul Anghelide și am coborât (parțial în rapel) pe Vâlcelul Crăiței. Deși mergem des în această zonă a Abruptului Vestic, nu ne putem sătura de măreția și pitorescul locurilor. Tura a fost alături de Back to nature.

Cu un pas în lunile de vară am participat ca instructori la modulul pentru atestarea liderilor montani. Locul ales a fost, de data aceasta, Munții Hășmaș. Aici am putut exersa: orientarea cu harta și busola, traversarea de torent, micronavigația, orientarea de noapte și multe altele. Am prezentat caracteristici ale florei și faunei alpine și am realizat asigurări tip balustradă cu minimum de echipament permis acestui gen de calificare.

Bilanțul lunii aprilie 2025

Posted on by

La mijlocul primăverii am pornit către Munții Iezer-Păpușa cu scopul de a urca pe unul dintre vârfurile cele mai cunoscute ale Câmpulungului: Vârful Păpușa.

Cu altitudinea de 2393m, acest semeț pisc, deși rotunjit și blajin, domină Valea Râului Târgului, vizibil fiind de departe, de pe Culoarul Rucăr-Bran.

Am pornit de la cabana Voina și, după ce am trecut de cabana Cuca, am început urcarea anevoioasă pe Muntele Grădișteanu. Din Șaua Grădișteanu am schimbat unghiul și am continuat să urcăm ultimele sute de metri diferență de nivel către vârf. Acoperit de zăpadă, cu cornișe și abrupturi prelungi, Păpușa ne-a întâmpinat cu viscol și vânt puternic. La coborâre am revenit în Șaua Grădișteanu de unde am continuat către Vârful Găinațu Mare. După un scurt popas la refugiul Găinațu, am parcurs și ultima porțiune, împădurită complet, către drumul forestier care ne-a readus la cabana Voina. Priveliștea a fost dominată de siluetele vârfurilor Iezerul Mare, Roșu și Bătrâna, acoperite încă de zăpadă din belșug.

Am dedicat apoi 3 zile unui curs despre arii protejate și habitate forestiere, care a avut loc la Cârța la pensiunea Moara de piatră. Alături de experți în domeniu am identificat păsări, urme de animale sălbatice, am urmărit activitatea castorilor pe râul Olt și am învățat o mulțime de lucruri despre arbori.

La umbra Munților Făgăraș, am umblat în lung și-n lat prin pădurile Podișului Transilvaniei, avizi de a afla cât mai multe lucruri despre natură.

Pentru scurt timp iarna s-a întors cu ce i-a mai rămas din forță, iar noi ne-am bucurat de ea în Ciucaș. Am ales traseul Babarunca-Culmea Bratocea, unde am spart potecă prin nămeți și viscol, într-o zi autentică de iarnă. Slab marcat și destul de greu lizibil, acest colț al muntelui ne-a supus unui dublu efort, fizic și mental. Sus am renunțat, după o oră, de a mai merge prin ceața deasă către Șaua Tigăilor și am coborât pe aceeași rută.

Optimiști că vom găsi aceeași zăpadă și în Bucegi, am pornit a doua zi pe schiuri de tură de la cabana Bolboci către culmea vestică a masivului. Am urcat impecabil pe Vârful Lucăcilă, pe la fosta cabană Podul cu florile, dar către Vârful Deleanu nu am reușit să schiem atât de bine, zăpada topindu-se sub ochii noștri din cauza temperaturilor ridicate. Ne-am abătut totuși din drum coborând foarte bine pe Valea Tătaru și urcând înapoi pe pieile de focă.  Am continuat pe Plaiul Mircea în același stil, semi schi, semi coborâre în clăpari pe iarbă și abia jos am reușit să parcurgem pe schiuri ultimele sute de metri către drumul asfaltat.

Puțin cunoscuta și foarte rar parcursa Pietricică, coada argeșeană a Pietrei Craiului, ne-a ocupat o zi întreagă. Cu plecare din punctul ei cel mai de jos, satul Podu Dâmboviței, am urcat toate pantele, am străbătut toate poienile (Plaiu, Zăpodie, Pietricica), am urcat Vârful Pietricica până în Șaua Funduri. De la refugiul Funduri am coborât către poiana cu același nume și apoi la cabana Brusturet, unde am încheiat traseul de picior.

După acest episod de încălzire, am revenit în Ciucaș pe ruta clasică de atingere a vârfului: Pasul Bratocea-culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca de sub Tigăile Mari-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea. Ce mai rămăsese din nămeții de acum câteva zile se refugiase în zonele umbrite și prin culoarele adânci. Nu am avut niciun fel de problemă, nici măcar cu ursul de la releul Bratocei, care a stat cuminte la poze sau, mai exact, a trecut imperturbabil la câteva sute de metri de noi. Pe traseu am putut fotografia și admira: Turnul Goliat, Porumbelul, Căpățâna de zahăr și Babele la sfat, formațiuni stâncoase emblematice ale acestui munte.

Profitând de lipsa stânelor am refăcut identic traseul de traversare al Muntelui Pietricica. Ne-am ospătat cu leurdă și am fost plăcut surprinși de urmele de râs pe care le-am găsit în porțiunea de cea mai mare altitudine a zonei (cca. 1700m).

Piatra Mică a fost următoarea tură, unde am însoțit o familie din Italia. Am traversat clasic de la Fântâna lui Botorog prin Prăpăstii, Poiana Curmăturii și pe la cabana Curmătura, coborând apoi panta abruptă către Poiana Zănoaga. Un traseu în care ne-a cam alergat ploaia, care s-a dovedit, până la urmă, alarmă falsă.

Ceva mai serios a fost Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Am pornit de la Plaiul Foii, am trecut de refugiul Șpirlea și am urcat pe Bârsa Umerilor. Depozite mari de zăpadă ne-au obligat să folosim colțarii și pioletul, dar urcarea în zona superioară Brâului de jos (peste Brâul de mijloc) a fost ca vara. Doar mai departe, după depășirea Brâului de sus, la ieșirea în Creasta Sudică, am repus colțarii și ne-am ajutat de piolet. Retragerea a fost prin Poiana Închisă (cu rapel pe la ora 2) de unde am optat pentru revenirea la traseul marcat pe varianta ușoară care coboară din Poiană către Marele Grohotiș pe sub Peretele Central.

Intercalate prin toate acestea am reușit să mai facem câteva ieșiri.

O traversare a Pietrei Mici a Craiului. Din Prăpăstiile Zărneștilor am urcat la cabana Curmătura și apoi pe Vârful Piatra Mică. Coborârea a fost prin Poiana Zănoaga la Fântâna lui Botorog.

O tură cu cățeii în Postăvaru a mai dinamizat această lună între iarnă și primăvară. Cu alergare multă și veselie, aruncat de mingi și lătrat, am petrecut o jumătate de zi alături de cei mai loiali prieteni.

În Făgăraș am admirat brândușele de pe Valea Călțunului. Lacul cu același nume, înghețat parțial, dar și abrupturile Lăițelului și Negoiului sau Peretele Călțunului ne-au copleșit cu măreția lor. Am avut și compania celor doi câini de la Piscul Negru, buni prieteni între ei. Tura aceasta am făcut-o în compania celor de la Back to nature.

Am avut timp și pentru puțină speologie. Am explorat Avenul Groapa de aur din Masivul Postăvaru. După un scurt antrenament și o recapitulare la intrarea în aven, am coborât câteva sute de metri în adâncuri. Tura a fost organizată de Clubul Avenul din Brașov.

Am încheiat luna aprilie cu două ture identice, în zile diferite, în Munții Leaota.

Plecând din Podu Dâmboviței am parcurs Cheile Crovului și am urcat pe Vârful Sântilia Mare (Sfântul Ilie). Un urcuș lung și domol, dar cu frumoase priveliști către masivele din jur, cu detalii stâncoase spectaculoase în chei. Am încheia bucla prin uimitorul sat Fundățica și pe la Peștera Uluce.

Bilanțul lunii iunie 2023

Posted on by

Prima lună de vară a fost ca mai toate primele luni de vară: adică extrem de capricioasă.

Ploile și furtunile au fost aproape cotidiene, dar ne-am adaptat și noi activitatea la acest specific al anotimpului.

Prima excursie a fost cu cortul în Munții Cernei și Munții Mehedinți. În ciuda reprizelor de ploi torențiale am reușit să atingem obiectivele propuse: parcurgerea Cheilor Țăsnei, urcarea pe Vârful lui Stan, urcare pe Vârful Arjana, Poiana Beletina, Domogled, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, vizitarea satului Ineleț etc.

Alături de un grup de pasionați ai muntelui ne-au însoțit și cățeii noștri Scott și Enya.

Tot cu ploaia în spinare am parcurs în Piatra Craiului traseul în circuit: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. În această perioadă a verii furtunile cu descărcări electrice sunt foarte frecvente, așa încât trebuie ca fiecare tură să aibă o strategie a ei. Din acest proces nu trebuie să lipsească plecatul cât mai devreme de dimineață (pentru că atunci vremea este cea mai stabilă) și evitarea zonelor expuse (crestele, vârfurile) după amiază, când apar turbulențele atmosferice.

A urmat și mult așteptata tură din Alpii italieni. Am revenit în Monte Rosa după 4 ani de absență, la debut de sezon. Datorită acestui fapt urcarea la cabana Citta di Mantova (aflată la peste 3400m altitudine) a fost făcută pe jos, fără ajutorul atât de confortabil al telecabinelor din Alagna Valsesia.

Cu baza la această cabană minunată am putut urca vârfurile: Balmenhorn (4167m),  Punta Gnifetti (4559m), Pyramide Vincent (4215m).

Cu precauțiile de rigoare am ajuns cu bine pe vârfuri și înapoi la cabană evitând avalanșele atât de frecvente. Ghețarii cu seracurile și crevasele lor au fost traversați fie dimineața foarte devreme, fie după ce zonele intrau în umbră și temperatura scădea considerabil.

Deasemenea, coborârea de la cabană am făcut-o pe jos până în vale într-o zi întreagă, 2200m diferență de nivel.

Reveniți pe plaiuri mioritice am organizat o tură de drumeție ușoară în Munții Perșani. Ținta a fost parcurgerea integrală a Cheilor Vârghișului.

Fiind o arie protejată zona este foarte curată și bine întreținută, iar traseul de via ferrata Șoim Călător, grotele și podurile sunt doar o parte dintre atracții pe lângă nenumăratele flori și arborii seculari. A fost o potrivită revenire după tura din Alpi.

Alergarea montană face parte din turele noastre de forță ca antrenament pentru maratoanele cu acest specific.

Astfel, a fost o tură de trail running în Piatra Mare și Munții Baiului. Ruta: Zona pârtiilor Predeal-Poliștoaca-Valea Timișul Sec-Poiana stânei Pietricica-Cabana Susai-Pârtia Cocoșul-Cabana Gârbova-Pârtia Clăbucet-Predeal, pe traseul concursului Predeal Forest Run (24km). Fără să ne forțam prea tare și blocați de o ploaie puternică vreo 45 minute am ”terminat” circuitul in 5 ore.

Un traseu de alpinism scurt, dar foarte frumos, este Valea lui Stinghie din sudul Pietrei Craiului. Este un canion îngust al cărui parcurs este întrerupt de câteva săritori, zona amintind de Canionul Orății din aria satului Podul Dâmboviței. Traseul nostru a presupus pornirea de la Cabana Brusturet, urcarea în Poiana Funduri și coborârea în rapeluri pe această vale în drumul forestier.

A urmat o nouă sesiune de pregătire pentru calificarea de leader montan internațional. Pe durata de șase zile a modului s-au deprins tehnici de asigurare a clientului, filare a corzii, orientare în teren montan și multe altele.

Cursul s-a desfășurat într-o arie mai largă de data aceasta: Bucegi (Valea Gaura, Valea Ciubotea, Vârful Scara) și Măgurile Branului. A fost și o zi de mers pe bicicletă (mountain biking) în satele din Țara Bârsei (Vulcan, Holbav etc).

Pentru ca luna iunie să aibă și părți bune s-a inventat rododendronul. Care fix în cea mai capricioasă lună s-a trezit să înflorească! Smirdar sau bujor de munte, această plantă are mai multe perioade de înflorire, mai precis inclusiv în octombrie mai scoate capul o dată înainte de primele vânturi aducătoare de iarnă. În zona Padina Crucii-Țigănești din Bucegi se află una dintre cele mai cunoscute zone cu rododendron din Carpați, iar noi organizăm anual ture în acest loc pentru pasionații de fotografie. Traseul din acest an a fost: Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești și retur.

Apoi a venit vremea pentru o tură mai serioasă de alpinism. Am pornit din Platoul Bucegilor și am intrat pe Valea Jepilor și apoi pe Brâul Portiței. Trecând prin Portița Caraimanului am traversat Vâlcelul Mortului și am coborât dificila Vale Seacă a Caraimanului. Porțiuni mari cu zăpadă, săritori ude și o ploaie mocănească ne-au îngreunat mult coborârea, dar au făcut traseul mult mai greu decât în condiții normale.

Pe durata a trei zile am organizat un atelier de inițiere în alpinism de vară/carpatism în Piatra Craiului și Măgurile Branului.

Prima zi a fost dedicată deprinderii tehnicilor elementare de cățărare (în bocanci) și rapel, precum și manevrelor de coardă, nodurilor, comenzilor specifice etc. Localizarea a fost la Faleza Mică din Măgurile Branului, unde pereții de calcar sunt plini de trasee de escaladă și cățărare.

A doua zi am împărțit grupul în două echipe distincte și am făcut circuitul: Plaiul Foii-Valea Vlădușca-Vâlcelul Crăiței-refugiul Castelul Crăiței-Canionul Anghelide-Plaiul Foii. În Piatra Craiului sunt o multitudine de astfel de trasee pe care se pot exersa tehnicile de alpinism de vară/carpatism. Terenul nu este extrem de dificil, dar necesită o foarte bună pregătire fizică și tehnică pentru a-l parcurge.

Ultima zi, cu ploaie evident!, a permis totuși tura: Plaiul Foii-Padina lui Râie-coborâre în rapeluri la Malul Galben-Izvorul Căpitanului Orlovski. Aici a fost exersat rapelul pe ploaie, cu stânca udă și toate dezagramentele ei, dar și urcarea unei văi de abrupt sălbatice și foarte rar umblate.

În luna iunie au fost și două rânduri de tururi cu Fundația Conservation Carpathia. Tot printre ploi care de data această, nefiind ture tehnice, nu au deranjat deloc turiștii au putut observa urși, zimbri, mistreți. Deasemenea, Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, o mare atracție pentru participanți.

S-a urcat pe Vârful Comisu, dar și pe Luțele. Încă prezent rododendronul a fost o încântare, ca de obicei.

Am revenit în zona nordică a Bucegilor pe traseul de traversare Râșnov-Bran. Ruta a fost cea binecunoscută: Râșnov-Cabana Mălăiești-Șaua Padinei Crucii-Lacul Țigănești-Culmea Clincea-Bran. Fiind o zi din timpul săptămânii, culme fără ploaie!, ne-am putut bucura de liniștea locurilor.

Am încheiat în Cheile Vârghișului din Munții Perșani pe traseul de via ferrata Șoim Călător. Foarte bine amenajat este unul dintre cele mai frumoase din țară, iar accesul către el este deosebit de frumos și permite vizitarea unor grote foarte estetice.

Bilanțul lunii decembrie 2022

Posted on by

Ultima lună a anului nu a fost o una autentică de iarnă așa cum speram. Deși au fost zile cu ceva zăpadă și temperaturi scăzute, decembrie ne-a pus răbdarea la încercare. Am avut destule episoade mai degrabă de toamnă târzie sau chiar primăvară sub toate aspectele.

Prima zi a lunii, Ziua Națională, ne-a purtat pașii în Bucegi. Acolo am parcurs bucla Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul Urlătorilor-Cascada Urlătoarea-Poiana Țapului-Sinaia. Am pornit pe soare, am trecut printr-o perioadă de ploaie rece, am intrat în viscol și ninsoare pentru a termina pe ploaie aproape torențială. Dar dacă iubești muntele nu există vreme potrivnică pentru ascensiuni ci doar echipament nepotrivit.

Pe 2 decembrie vremea s-a schimbat radical și am putut urca cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Traseul nostru a fost: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Fără multă zăpadă, dar cu suficientă pentru a folosi colțarii, am parcurs cu un grup entuziast această rută clasică, dar mereu provocatoare.

Au urmat două ture în aceeași zi în munții noștri preferați.

În Bucegi am realizat un circuit astfel: Valea Glăjăriei-Cabana Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Valea Glăjăriei. Traseu istoric, denumit după finanțatorul său, omul politic bine cunoscut, aceasta rută este greu accesibilă în epoca marilor zăpezi, dar relativ ușoară și mai ales pitorească pe vreme bună.

În Piatra Craiului am parcurs două trasee nemarcate (cu accente de alpinism). Urcare de la Plaiul Foii prin Canionul Anghelide și retragere pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței către Plaiul Foii. Ilustrative pentru Abruptul Vestic acestea două permit cunoașterea masivului în zona sa aflată sub Brâul de mijloc.

O vreme umedă, nejustificat de caldă ne-a încurcat simțitor pe traseul din Bucegi: Hornul dintre fire din bazinul Văii Gălbinele. Zăpada udă și zona friabilă ne-au întârziat mult, astfel că am ales coborârea pe aceeași rută ca la urcare. La capătul a 11 ore de mers am putut să ducem bun sfârșit o tură care trebuia să fie de iarnă, dar a ieșit ceva una hibridă desfășurată pe 3 anotimpuri.

Pentru a nu uita de frumosul peisaj brănean al Bucegilor am ales o zi geroasă și am urcat pe Vârful Bătrâna 2135m. Traseul a fost următorul: Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur. Pe -12 grade, dar cu vreme superbă am avut și un coechipier patruped foarte bine pregătit fizic și tehnic.

Nu ne-a încurcat viscolul de a doua zi și am revenit pe culmile Bucegilor, în zona ialomițeană de data aceasta. Aici am parcurs Culmea Obârșiei pe ruta: Hotel Peștera-Vârful Obârșia-Vârful Colții Obârșiei-Șaua Văii Cerbului-Valea Ialomiței-Hotel Peștera.

Vremea s-a îndreptat pe măsură ce coboram și am putut admira Cascada Obârșiei (Ialomiței) înghețată sloi. Cu un pic de pasaj tehnic și de orientare la coborârea în Șaua Văii Cerbului, traseul este unul de altitudine. Plecarea se face de la 1650m și se urcă cele două vârfuri amintite mai sus, ambele având peste 2400m.

Cu un grup de începători ne-am plimbat pe la poalele Pietrei Craiului într-o zi înnegurată și rece. Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura și retur a fost o alegere inspirată având în vedere componența echipei și condițiile meteo.

Este vremea, de obicei era mai prin noiembrie, să dăm un pic o raită și prin abrupturile nordice ale Bucegilor. Astfel am fost de câteva ori la rând în această zonă care cuprinde văile Mălăiești, Țigănești, Ciubotea și culmile lor omonime.

Dar, pentru că vrem să oferim clienților noștri experiențe deosebite, alegem mereu rute diferite de cele clasice.

Un traseu a fost: urcare pe Valea Ciubotea, mai exact pe Hornul din Culmea Ciubotea și coborâre pe Hornul Mare Țigănești. Rar parcurse și aproape exclusiv iarna, vara fiind pline de grohotiș și neinteresante, aceste cotloane sunt prilejuri de a folosi echipamentul tehnic (colțari, piolet, coardă, asigurări). Sunt totodată și un bun antrenament fizic dată fiind diferența de nivel de peste 1300m.

O urcare până sub Hornul Mare din Mălăiești a ocupat o zi pe care o considerăm neterminată, nu ratată. Dar a avut rolul ei pentru că ne-am făcut o idee despre condițiile zăpezii de acolo și am putut reveni în zilele următoare.

Așadar am fost două zile consecutiv pe varianta din dreapta (cum urci) a Hornului Mare. Urcarea abruptă și cu gheață mai degrabă, a fost calea de acces către Vârful Scara 2422m.

S-a putut exersa cățărarea cu piolet și colțari, mersul în coardă scurtă, dar și broderiile cu care ceața și chiciura au decorat fiecare colțișor de piatră.

O colaborare cu o pensiune din zona Zărnești ne-a adus doi clienți din Germania. Am putut să le oferim un traseu cu peisaje deosebite, dar și destul de solicitant. Zona a fost Muntele Toancheș, poteca Satul Peștera-Șaua Joaca și s-a încheiat cu vizitarea Peșterii Liliecilor.

Penultima zi a anului a adus și cel mai frumos traseu din zonă: Muchia Padinei Crucii, abordată din căldarea superioară a Văii Mălăiești. Am urcat pe un culoar înghețat și foarte înclinat și am continuat peste accidentele crestei (traversări expuse, trepte stâncoase, pasaje aeriene de custură autentică). Pentru urcare s-au folosit doi pioleți tehnici și asigurări mobile (nuci, frienduri).

Retragerea am făcut-o pe prietenosul Horn Mare al Mălăieștilor pe care aveam urmele noastre din turele trecute.

Pe 31 decembrie am închis anul în sudul Pietrei Craiului cu traseul în circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Valea Urzicii-Șaua Funduri-dus-întors și coborârea la Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Fără zăpadă, dar cu același farmec dintotdeauna această minunată buclă ne-a oferit prilejul de a spune adio unui an greu din toate punctele de vedere, dar extrem de prolific pentru noi.

În speranța unei masive căderi de zăpadă pășim cu curaj în 2023 și vă invităm alături de noi.

Bilanțul lunii mai 2022

Posted on by

S-a terminat primăvara cu, poate, cea mai activă lună a acestui an. Nu cred că a lipsit nicio ramură a activităților noastre.

Prima tură, chiar de 1 mai, a fost o parcurgere a extremității sudice a Pietrei Craiului, creasta Pietricica. Pe ruta: Dâmbovicioara-Vârful Pietricica-Șaua Funduri-Brusturet, am urmat potecile acestui apendice extrem de pitoresc al crestei principale. A fost o tură lungă, cu diferență de nivel mare și distanță și mai mare.

Am profitat de sfârșitul sezonului avalanșelor (cel puțin în anumite zone) și am urcat Valea Colților (la colțari și piolet) pe o zăpadă impecabilă și am coborât pe firul secundar al Văii Gălbinele. Ambele văi din Coștila s-au prezentat diferit sub aspectul calității zăpezii, dar, din fericire, am putut coborî în rapel și am scutit mult efort.

În Piatra Mare, un masiv doar în aparență mic, am traversat muntele pe ruta: Dâmbul Morii-Poteca Țiganilor-Șirul Stâncilor-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Piatra Scrisă-Poiana Stânei Pietricica-Zona Cioplea. Am reîntâlnit caii de la stâna din Coada Pietrei Mari și ne-am bucurat că au rezistat cu bine iernii.

A urmat o tură scurtă, asta a fost tema. Am urcat la cabana Mălăiești și apoi la crucea din Padina Crucii. Menționăm că am lăsat un album ”România Sălbatică” la cabană pentru iubitorii de lectură.

Apoi am parcurs în trei zile apropiate același traseu, parcă pentru a-l aprofunda, dacă mai era nevoie! Urcare pe Padina lui Călineț, ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Canionul Ciorânga Mare-Brâul de sus-Vâlcelul cu smirdar-Vâlcelul cu fereastră.

Un clasic al Abruptului Vestic, deosebit de frumos și comod dacă prinzi zăpadă bună. La coborâre pe ultimele tronsoane am făcut rapeluri din ancorele puse tot de noi cu ceva timp înainte.

Au fost trei zile de eforturi, dar satisfacția a fost pe măsură.

Pentru a trece mai departe măcar o parte din cunoștințele și experiența noastră, organizăm episodic ture pentru familii cu copii. O așa ieșire a fost în zona Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Șaua Guțanu.

Cei mici au putut astfel să ia contact direct cu natura sub toate formele ei. Sperăm, de fiecare dată, ca făclia drumețiilor montane să ajungă de la noi către ei.

Ca și tura pe Pietricica și cea de mai jos se înscrie în seria traseelor de pregătire pentru Munții Atlas pe are o preconizasem la sfârșitul lunii. De data asta, am ales un alt traseu de anduranță: Bran-Culmea Clincea-Vârful Țigănești. Acest punct de peste 2200 m altitudine, este un loc de belvedere excelent către Bucșoiu, Scara și alte vârfuri înalte din Bucegi. Oferă, de asemenea, un parcurs sălbatic, tipic zonei brănene.

Pentru a rămâne, totuși, ancorați în anotimpul acesta al florilor, am organizat o nouă tură scurtă. De data aceasta în Făgăraș, zona Valea Sâmbetei-Fereastra Mare a Sâmbetei. Brândușe – pentru amatorii de flori, chilia Parintelui Arsenie Boca – pentru cei mai spiritualizați și piscurile făgărășene (Colțul Bălăceni, Slănina, Gălășescu, Cheia Bândei) pentru admiratorii de înălțimi.

A venit apoi și evenimentul mult așteptat de prietenii noștri cei mai buni.

Întâlnirea de anul acesta de Mini Border Collie Rally, în colaborare cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures), a fost marcată de deschiderea poligonului de antrenament pentru câini de la The Camp, Sohodol.

O tură de drumeție marca Piatra Craiului a ocupat o altă zi însorită: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. Ne-am bucurat să parcurgem fără multă zăpadă acest traseu pe care, altminteri, l-am tot făcut în această iarnă.

Ne-am reîntors la zăpadă și am parcurs Hornul Mare Mălăiești dus-întors de la cabană. Ne-am luat adio de la cornișele încă prezente, dar care dădeau vădite semne de oboseală.

Cu un grup mare de profesori de la British Council, împreună cu familiile lor și chiar cu trei câini veseli, ne-am plimbat pe traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei și retur.

Tot în cadrul antrenamentului pentru Maroc am fost într-o lungă tură pe Vârful Suru din Făgăraș. Urcarea a fost pe Culmea Moașei, pe la cabana Suru și apoi, traversând Căldarea Găvanu, am urmat o muchie directă către vârf. Deși nu are ”decât” 2281m, Vârful Suru este izolat în vestul Făgărașului, iar traseele spre el sunt lungi și istovitoare.

Am lăsat un nou album ”România Sălbatică” la cabană pentru cei dornici de carte.

Ne-am reîntors în Bucegi, la alpinism. Am urcat uriașa vale a Mălinului și am coborât pe Valea Priponului, inclusiv pe firul inferior aflat sub Brâul Priponit.

Un traseu pe care îl parcurgem frecvent iarna sau pe zăpadă, a fost ținta noastră pentru o zi superbă de sfârșit de primăvară: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa. Nu atât oferta Leaotei este tentantă la acest traseu, cât, mai ales, priveliștea Bucegiului vestic este copleșitoare.

Din nou pentru părinți și copii am revenit în Bucegi pe ruta de traversare: Căminul Alpin-Poteca Munticelului-Poiana Coștilei-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Gura Dihamului-Căminul Alpin. Poieni, luminișuri, peisaje spectaculoase, dar și o cabană primitoare au făcut din acest traseu lung o bucurie pentru toată lumea, cu mic, cu mare.

A venit vremea primei drumeții din luna mai pentru persoane însoțite de câini. În colaborare cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am ales Bucegii și tura: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Vârful Omu 2507m-Vârful Bucura 2500m-Culmea Doamnele-Stâna din Doamnele-Telecabina Peștera. Am avut cu noi border collie și alabay, dar s-au împăcat foarte bine și au făcut senzație la Omu, toată lumea vrând să facă poze cu ei.

Pentru a nu sta pe loc am urmat un curs de trei zile de prim ajutor în caz de accidente montane (și nu numai) la SMURD Târgu Mureș.

Sezonul cald a prilejuit și prima tură alături de Conservation Carpathia. Cu doi turiști britanici, pasionați de natură, am petrecut două nopți la observatorul Bunea din Făgăraș. Tura de drumeție a fost pe Valea și Piciorul Comisu, către observatoarele Comisu I și II și Vârful Lerescu.

Am avut bucuria de a vedea seara urs și mistreț, iar pe tot parcursul zilei zeci de păsări, insecte, amfibieni, dar și flori sau peisaje grandioase.

A venit și vremea turei anului: Munții Atlas, Vârful Toubkal. Cel mai înalt munte din Africa de nord, Djebel Toubkal 4167m, a fost urcat în două zile. Prima noapte a fost la Refugiul Tamsult, iar a doua la Refugiul Toubkal (Les Mouflons). Mai sus de această tabără am întâlnit zăpadă, penitentes (ace de gheață verticale), dar și zăpadă proaspătă.

Vârful a fost atins după 5 ore de urcare, în zori. Coborârea către satul berber Imlil (Imleel) a fost pe altă rută, ocazie cu care s-a putut interacționa cu localnicii atât de primitori și ospitalieri.

Au urmat alte două zile în Deșertul Merzouga, unde cămilele au fost de bază. Noaptea în cort, apusul și răsăritul printre și peste dune, liniștea întreruptă doar de chemările păstorilor sau de muzica tribală în surdină, au completat această experiență aproape inițiatică.

Valea Dadesh cu cheile și cetățile sale, dar și cu siturile fosilifere ne-au făcut să nu uităm niciodată Marocul.

Pe plaiurile noastre am urcat pe Vârful Scara 2422m prin Valea Ciubotea și am coborât pe Culmea Țigănești-Clincea. Zăpada din zona Turnurilor ne-a pus ceva probleme, dar cu colțari am trecut în siguranță.

Am încheiat o lună foarte plină cu o plimbare cu cățeii prin Leaota, plimbare în care am admirat și primii rododendroni înfloriți. Nici chiar ploaia de la final, care ne-a udat ciuciulete, nu a șters impresia unei ieșiri reușite. Traseul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur.