Ture de toamnă 2018

Pentru că vremea bună și stabilă de toamnă a permis ne-am ’’jucat’’ mai mult în zonele de abrupt ale Bucegilor și Pietrei Craiului parcurgând mai multe trasee clasice de alpinism sau nemarcate.

Mai exact, în Bucegi am însoțit clienți pe Valea Gălbenele (firul principal, firul secundar și Hornul dintre fire), Valea Mălinului, Valea Seacă dintre Clăi, Valea Comorilor din Jepii mici, Vâlcelul Mortului din Caraiman, Hornul cu Florile, Valea Morarului, Brâna aeriană, Acele Morarului, Colțul Gălbenele.

În Piatra Craiului am parcurs Padina lui Călineț, Valea Podurilor, Valea Vlădușca, Brâul de mijloc, Vâlcelul cu fereastră.

Am avut parte de ambele tipuri de stâncă, conglomerat și calcar, care sunt predominante în aceste două masive.

De asemenea, nu am uitat nici drumeția și am dedicat două ture pentru Vârful Moldoveanu 2544m urcat prin Valea Viștei și creasta Pietrei Craiului în sensul nord-sud (Vf. Turnu-Șaua Funduri).

O tabără de mountain biking cu copiii în Munții Mehedinți a încheiat anul acesta seria colaborărilor cu Himalaya Travel cum nu se putea mai bine.

Alături de ’’Picior de plai’’ am ghidat pasionați de drumeție în Bucegi (Vf. Omu 2507m, Vf. Bucura Dumbravă 2500m, Vf. Bucșoiu 2492m, Valea Cerbului), Piatra Craiului (Vârful Ascuțit 2150m) și Făgăraș (Vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507m, Vf. Lespezi 2522m, Cornul Călțunului 2510m).

Alpinism, drumeție și tabere mai-august 2018

În sezonul cald am reușit să ne strecurăm printre ploile cu care vara aceasta ne-a pedepsit și ne-am ’’ocupat’’ puțin de zonele alpine din Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș și nu numai.

La început pe zăpadă, deci încă folosind colțarii și pioletul, apoi trecând treptat la echipamentul de vară, am parcurs cu diverse grupuri mici și medii traseele cărora toată iarna le-am dus dorul. Au fost parcurse Valea Coștilei cu coborâre pe Creasta Văii Albe și Brâna aeriană, creasta Padinei Crucii și Acele Morarului în Bucegi. În Piatra Craiului am fost pe Brâul Ciorânga mare (ambele ramuri), Valea Podurilor, Vâlcelul Caprelor.

Făgărașul ne-a suportat pe Custura Ciobanului, Muchia Vârtopel-Arpășel, Piscul Bâlei și Piscul Laiței.

Am fost și în Parâng unde am urcat câteva culoare cu zăpadă în zona căldărilor Roșiile și Gâlcescu în prima parte a intervalului.

Colaborările cu ’’Picior de plai’’ au continuat și în acest sezon, reușind să ducem la bun sfârșit drumeții frumoase în Munții Baiului (Poiana  Narciselor și Vf. Baiul Mare), Bucegi (traversare Râșnov-Mălăiești-Țigănești-Clincea-Bran), Piatra Craiului (Vf. La Om 2238m), Făgăraș (Vf. Negoiu 2535m, Vf. Lespezi 2522m, Cornul Călțunului 2510m, Vf. Mușeteica 2448m) și interesanții Munți Grohotiș unde am făcut o frumoasă traversare.

Cu Himalaya Travel ne-am ocupat și de cei mici, ca de obicei. Mai exact în cadrul a două tabere de mountain biking cu copiii la Viștișoara (Făgăraș) și la Râșnov. Am pedalat cu mic, cu mare zeci de kilometri pe drumuri forestiere bucurându-ne de solitudinea și liniștea locurilor. O activitate pe cât de ecologică pe atât de sănătoasă pentru toate vârstele.

Mai amintesc și de cele câteva drumeții pe care le-am organizat noi pe creasta Pietrei Craiului, în Retezat (zona Văilor Stânișoara și Ștevia), Făgăraș (Vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507m, Valea Paltinului, Valea lui Stan) și în Bucegiul nordic (Valea Gaura, Culmea Clincea, Vf. Lancia).

Colaborări

În sezonul de vară, în afara turelor din Alpi și a câtorva ieșiri de alpinism-carpatism, ne-am dedicat drumeției, atât cu adulți, cât și cu copii.

Astfel, am colaborat cu câteva agenții și am realizat câteva ture foarte interesante în zone pitorești. Normal, doar n-o să mergem unde e urât și anost!

Cu “Romania Active” am ghidat un grup de turiști francezi, seniori (între 54 și 77 ani), în Obcinele Bucovinei și Munții Maramureșului. Au fost parcurse trasee către obiective importante (mânăstiri, biserici de lemn, sate izolate, vârfuri vulcanice etc) pe jos, fără mijloace auto. Ospitalitatea localnicilor, calitatea clienților și perfecta organizare (meritul Ralucăi Teodor – Romania Active) au dus la o reușită totală. Fără sincope și evenimente neplăcute am străbătut într-o manieră inedită două zone aparte din nordul țării. Despre turele cu turiști străni am mai scris și n-o să epuizez subiectul acum. O să spun doar atât: este “altceva”. Cine are urechi de auzit să audă.

Cu “Picior de plai“ am colaborat la câteva ieșiri de o zi în Ciucaș (2 ture distincte), Iezer-Păpușa, Făgăraș, Munții Baiului, Bucegi. Împreună cu colega mea, Andreea Nuță, am ghidat grupuri de turiști de nivel mediu (spre avansat) către zone ultracunoscute din Carpați: Creasta Gropșoarele-Zăganu, Cheile Văii Stânei, Lacul Iezer, Vârful Iezerul Mare, Vârful Lespezi (2522 m), Traversarea Munților Baiului din Azuga în Trăisteni, Polițele Barbeșului etc.

Pasiunea și entuziasmul puse în joc de Daniel Iancu (“Picior de plai”), coroborate cu profesionalismul nostru, au dus la reușita turelor. Satisfacția supremă este, mereu, recurența cu care clienții revin în turele noastre.

Am lăsat la sfârșit, dar nu pe ultimul loc, taberele cu copii organizate de “Himalaya Travel”. Un loc aparte în activitatea noastră, dar niciodată de neglijat (doar trebuie să avem grijă de succesorii noștri!) taberele din Retezat (7 august – 20 august) au strâns anul acesta 58 copii care au participat. Au fost atinse vărfurile Peleaga (2509 m) și Păpușa (2508 m), dar și Custura Bucurei, Judele sau Păpușa mică, mai scunde, dar deloc de ignorat.

Ca activități pentru cei mici aș aminti drumeții către Cabana Buta, laguna din Valea Pelegii sau Curmătura Bucurei, dar și jocuri cu mingea sau altele (deh… lipsa semnalului GSM duce la reîntoarcerea către copilăria activă și, de ce nu?, reală. Sau, oricum, nu virtuală.)

Nu s-a terminat, “va urma” (ca în serialul Dallas). Începe toamna. Mult mai multă liniște și mai puțină căldură. Vom reveni cu detalii despre tabere și ture de drumeție.

 

 

Tabără de vară cu copiii în Retezat

S-a sfârșit încă o tabără de vară în Retezat cu Himalaya Travel!

Semnul exclamării de la sfârșit nu vrea să sugereze că mă bucur cumva de faptul că am scăpat cu viață. Nicidecum!

Ca de obicei am un amestec de sentimente: satisfacție că totul a decurs aproape perfect, regret că totul s-a termînat parcă prea repede abia când începusem să ne “sălbăticim”.

În ciuda prognozei meteo care nu era optimistă deloc, am reușit să facem tot ce ne-am propus.

Astfel, copii și înstructori, cu mic cu mare, am urcat vârfuri înalte: Retezat, Bucura și Peleaga (cel mai înalt dîn masiv) și am străbătut căldări glaciare cu lacuri care nu mai au nevoie de nicio prezentare (Bucura, Lia, Ana, Ghimpele, Ștevia). După credința localnicilor lacurile comunică cu marea, de aceea aceștia le numesc deseori “ochi-de-mare”.

În fiecare tură, copii și adulți am format o echipă sudată, care a colaborat armonios și astfel am atins fiecare obiectiv pe rând.

Nu de puține ori am întâlnit marmote și capre negre, mai ales în zonele pietroase de la peste 2000 m altitudine. În felul acesta ne-am dat seama că nu suntem singuri pe munte și că adevărații stăpâni ai Retezatului nu suntem noi, oamenii.

Serile se terminau cu jocuri diverse. La fotbal s-au remarcat Ayan că portar, zis și Manuel Neuer și Bogdan, mare marcator atunci când Ayan îl lasa să înscrie! Sau cel puțin asta a constatat publicul format invariabil dîn Marius și subsemnatul.

Dar nu numai! Pentru că mai erau și indieni cu arcuri și săgeți, dar și căutători de comori. Cam bezmetici căutătorii ăștia având în vedere că au căutat un buștean aflat pe hartă ca punct de reper, dar pe care stăteau cu totii nedumeriți!

Cât despre îndieni, ce să mai discutam! Mai multe săgeți prin brazi decât la țintă!

Un succes de masă a fost capture-the-flag, un joc care a antrenat absolut toti copiii, și din care eu, recunosc, n-am înțeles nimic vreme de 2 ore. Un alt motiv pentru care îmi pare rau că am “sarit” de 40 ani. Cu siguranță jocul era prea inteligent pentru mine sau eu sunt prea bătrân pentru el. În ambele cazuri sunt în pierdere.

Personal găsesc un avantaj în taberele organizate în locuri fără semnal la telefon. Acolo mi se pare că se manifestă cel mai bine creativitatea copiilor. Să vezi în 2016 copii care se joacă leapșa, rațele și vânătorii, de-a v-ați ascunselea etc, este aproape un miracol. Mă bucur că am luat parte la așa ceva! Tocmai renunțasem la gândul că jocurile sunt altfel decât cu butoane sau taste.

Faptul că a fost foarte frig într-o noapte, aproape de zero grade, a făcut că totul să fie mai aproape de spiritul muntelui, iar copiii au spus că următoarea tabără poate fi la Polul Nord că n-ar fi mare diferenta! Ne gândim serios la asta, clientul nostru – stăpânul nostru!

N-au fost incidente în afara câtorva zgârieturi și bătături, pe care doctor Marius le-a “operat” la “camera de gardă” și nu am avut nici măcar celebrele musculițe atât de enervante în alți ani.

Să nu uit de mâncarea excelentă pe care a gătit-o doamna Gabi, o veterană a taberelor.

Copii și înstructori au mâncat absolut tot, chiar și tortul dîn ultima seară! Conform principiului: “Pentru tine, draga mea, fac orice. Manânc și o înghețată!”

Vreau să închei prin a spune că a fost una dîntre cele mai reușite tabere de vară la care am particpat, cu copii extraordinar de bine crescuți și educați, care au comunicat excelent cu noi și între ei.

A fost o placere să “lucrăm” împreună și am constatat încă o dată că nu numai ei au ce învăța de la noi, ci și noi de la ei. Cum spunea o persoană pe care o respect enorm: să-i ferească Dumnezeu pe parinții care nu ascultă de copii.

Și, pentru că “povestea mea” a ajuns la fînal am să închei în spiritul compunerilor dîn copilarie: “ce frumos a fost în vacanta!”

Nu, serios, chiar a fost frumos. Atât de frumos încăt abia astept să vină următoarea tabără, oriunde ar fi ea. Chiar și la Polul Nord unde am auzit că este aproape la fel de frig că în Poiana Pelegii.

Nu ne-a pasat de ger sau de ploaie, a fost atât de caldă atmosfera dintre noi, adulți și copii, încât a compensat tot frigul din poienile lumii…