Bilanțul lunilor septembrie-octombrie-noiembrie 2025

După o lungă perioadă de absență, timpul fiindu-ne limitat, am optat pentru un alt tip de articol. Mai exact, am decis să cumulăm capitolele toamnei alcătuind unul singur cu toate turele din perioada septembrie-noiembrie.

Le vom derula mai jos în ordinea în care s-au desfășurat.

LUNA SEPTEMBRIE

COLINELE TRANSILVANIEI (Via Transilvanica pe rutele: Bazna-Târnava și Axente Sever-Șeica Mică)

BUCEGI (Valea Mălinului-Brâul mare al Coștilei-Valea Priponului)

PIATRA CRAIULUI (Padinile frumoase-Vârful Ascuțit-traseul Lehmann)

BUCEGI (Hotel Piatra Arsă-Babele-Vârful Omu-Vârful Caraiman-Hotel Piatra Arsă)

BUCEGI (Patrulare Salvamont pe Valea Jepilor)

BUCEGI (Curățare acces Creasta Balaurului cu formația Salvamont Prahova)

FĂGĂRAȘ (Conturul lacului Bâlea-Șaua Paltinului, colaborare cu Active Travel)

MĂGURILE BRANULUI (Via Transilvanica (Zărnești-Bran); colaborare cu World Sinergy Travel)

MĂGURILE BRANULUI (Plimbare prin satul Măgura; colaborare cu Active Travel)

BUCEGI (Cățărare pentru copii la Vărăria Mică din zona Padina)

MUNȚII BAIULUI+MUNȚII NEAMȚULUI (Traversare Azuga-Predeal peste Munții Neamțului)

LUNA OCTOMBRIE

MUNȚII BAIULUI (Traversare Posada-Bușteni peste Munții Baiului)

FĂGĂRAȘ (Cabana Capra-Refugiul Fereastra Zmeilor și vizitare Abația Cisterciană de la Cârța)

MĂGURILE BRANULUI (Creasta Măgurilor de la Bran la Zărnești (cu coborâre pe Valea Cojocarului) și Via Transilvanica pe ruta Zărnești-Bran)

MUNȚII BAIULUI (Azuga-Vârful Cazacu-Lacul Orjogoaia și retur)

MUNȚII ATLAS-MAROC

Imlil-Ait Aissa

Ait Aissa-Tamsoult-Cascada Igouliden-Refugiul Lepiney

Refugiul Lepiney-Refugiul Toubkal

Refugiul Toubkal-Vârful Toubkal-Refugiul Toubkal-Imlil

PIATRA MARE+CIUCAȘ

Drumul Familial-Cabana Piatra Mare-Pereții de sub Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Arcadă-Prăpastia Urșilor-Dâmbul Morii

Vârful Ciucaș prin Bratocea, ocolire pe sub Tigăile Mari, Vârful Bratocea și Culmea Bratocea integral

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Valea Obârșiei-Șiștoaca Obârșiei-Valea Obârșia)

HĂȘMAȘ (Vârful Hășmaș pe la cabana Piatra Singuratică tur-retur)

LUNA NOIEMBRIE

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Valea Obârșiei-Șiștoaca Obârșiei-Valea Obârșia)

CIUCAȘ (Cabana Muntele Roșu-Valea Berii-Cabana Ciucaș-Vârful Ciucaș-Șaua Tigăilor-Cabana Ciucaș-Șaua Chirușca-Șaua Gropșoarele-Vârful Muntele Roșu-Cabana Muntele Roșu)

BUCEGI (Cota 1400-Masa Ciobanului-Vârful cu Dor-Valea Izvorul Dorului-Polițele Barbeșului-Cota 1400)

PIATRA CRAIULUI (Prăpăstiile Zărneștiului-Valea Mărtoiu-Polițele Mărtoiului-Colții Găinii-Refugiul Grind)

BUCEGI (Hornul din Padina Crucii și Muchia Padinei Crucii cu acces din Valea Mălăiești)

PIATRA CRAIULUI (Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura)

LEAOTA (Cantonul Brătei-Culmea Rătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota și retur)

PIATRA CRAIULUI (Casa Folea-Șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Poiana Curmăturii-Muntele Toancheș-Casa Folea)

BUCEGI (Urcare pe Vârful Obârșia direct din Șiștoaca Obârșiei-Vârful Colții Obârșiei-Drumul de iarnă de la Cerdac-Valea Șugărilor)

BUCEGI (Patrulare Salvamont între cabana Babele și hotel Piatra Arsă)

Bilanțul lunii august 2025

Prima tură din august a fost pe versantul vestic al Pietrei Craiului. Cu plecare de la cabana Plaiul Foii, am parcurs traseul către punctul La Zaplaz, trecând pe la refugiul Șpirlea. Am intrat pe celebrul Deubel (La Lanțuri) pe care am urcat până la nivelul Brâului de mijloc. De aici am părăsit marcajul turistic și am urmat panglica brâului spre nord, trecând peste obstacolele sale (Căldarea Ocolită etc). După o scurtă vizită, pentru fotografiile binecunoscute, la grota La Ulcior, am coborât nesuferitul grohotiș pentru a intra la Vâlcelul Crăiței. După o suită de rapeluri am ajuns la refugiul Castelul Crăiței. De aici am urmat poteca spre Valea Vlădușca unde am reintrat pe teren prietenos spre Plaiul Foii. Tură clasică de carpatism în Abruptul Vestic (Westwand), cu rigorile și satisfacțiile sale.

Cu Himalaya Travel am participat la o tabără pentru copii. A fost un proiect inedit, finanțat de Baterel, care a avut ca tematică ecologia și, mai ales ramura ei cea mai practică, reciclarea. Copiii au prins esența acestui gest nu doar civic, dar de interes mult mai larg, în cadrul unor jocuri și activități practice. Pe lângă acestea, s-au oferit celor mici și noțiuni despre supraviețuire în natură, cunoașterea diverselor specii de flori și ciuperci etc.

Mereu este o bucurie să putem însoți etnici germani, plecați din Transilvania pe vremea comunismului și care se întorc cu drag la locurile natale. A fost cazul unei familii din Brașov, care au părăsit țara în adolescență, dar s-au întors regulat acasă, la origini. Împreună cu cei doi fii născuți în Germania, părinții au evocat amintirile copilăriei, din țara care nu le-a mai putut oferi un trai decent, din cauza orânduirii de atunci. Traseul a fost în Ciucaș, mai exact Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca de sub Tigăile mari-Culmea Bratocea. Un minunat prilej de a face o punte peste ani între două lumi care, altminteri, sunt inseparabile.

Cu echipa Salvamont Prahova am participat la o intervenție sau acțiune, cum i se mai spune, pentru găsirea unei persoane dispărute de 2 zile. Ineditul a fost locul în care s-a desfășurat acest eveniment și anume Subcarpații din preajma localității Breaza, satul Adunați. Femeia a fost găsită în viață și, cu ajutorul polițiștilor, a paramedicilor și a unor localnici, am transportat-o în siguranță la ambulanță. Asta este satisfacția membrilor salvamont, când o viață este salvată indiferent de eforturi.

Cu prietenii și colegii de la UpMountain am parcurs în Piatra Craiului, pe același versant vestic, traseul care urcă pe Padina Lăncii, firul principal. Odată ajunși în Poiana Închisă am decis să coborâm pe ruta mai ușoară, de sub Peretele Central, direct către Marele Grohotiș. O tură cu oameni de pregătire medie, care s-a întins foarte mult. Padina respectivă nu este o vale dificilă, dar măsurile noastre de siguranță, filarea și asigurarea fiecărui participant în parte, ne-au luat destul timp.

O nouă ieșire marca Conservation Carpathia ne-a purtat pașii către stâna-refugiu din Comisu și ne-a prilejuit întâlnirea cu o turmă mare de zimbri. În rest, binecunoscuta liniște, extrema sălbăticie și unica solitudine a locurilor au fost ingredientele excursiei.

Cu Back to nature, Mountventure și UpMountain am organizat un atelier de cățărare și rapel în Măgurile Branului pentru copiii din Asociația Montană Carpați, filiala Făgăraș. Locul de desfășurare a activităților a fost Faleza Mică, aflată deasupra satului Măgura, într-o zonă pitorească.

Într-o ieșire clasică la poalele Pietrei Craiului am parcurs Prăpăstiile Zărneștilor și am urcat în satul Măgura, realizând un circuit, care a îmbinat natura cu peisajele sale fabuloase cu crâmpeie din viața oamenilor locului. Excursia a fost organizată de World Sinergy Travel (WST) și grupul a fost din Spania.

Cu echipa de colegi de la Salvamont Prahova am participat la montarea unul lanț de siguranță într-o zonă expusă de pe Valea Cerbului (Munții Bucegi). Aceste acțiuni fac parte din activitatea obligatorie de a menține în condiții optime traseele turistice marcate.

Un circuit de asemenea frecvent organizat de noi, a fost Moieciu de sus-Cabana de vânătoare Bângăleasa-Șaua Strunga-Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus. Aflat în vestul Bucegilor, acest traseu atinge oarecum și o extremitate a Munților Leaota. Are un parcurs plăcut, neplictisitor, cu peisaje frumoase și deschidere largă către împrejurimi.

Am petrecut apoi două zile lejere în Bucegi, în zona înaltă. Traseul a fost Peștera-Valea Obârșiei-Cabana Omu-Cabana Caraiman. După o noapte la cea mai frumoasă cabană din Bucegi, am revenit la mașină, urcând la Babele și coborând la Peștera. Dansul caprelor negre, matinale și active, de pe abruptul Caraimanului, cascadele și ochiurile de apă din porțiunea superioară a Văii Jepilor și alte minunății ale naturii ne-au creat amintiri unice.

O nouă excursie în zona proiectului Carpathia, de data aceasta la observatorul Bunea, ne-a pus în plăcuta ipostază de a admira o seară întreagă un urs de talie medie, care își făcea de lucru prin luminișul din fața cabanei. Priveliștea Lacului Pecineagu la apus de soare, păsările care concertau seară de seară, dar și în zori, au fost din nou darurile naturii generoase.

Complet la polul opus a fost tura următoare. În Piatra Craiului am urcat Vâlcelul cu fereastră și am continuat pe Vâlcelul cu smirdar și pe Brâul de sus până în Creasta Nordică. Pentru că ora era înaintată și vremea urma să se strice, am coborât pe Padinile Frumoase la cabana Curmătura și apoi la Fântâna lui Botorog. Am realizat astfel o traversare de la vest la est a masivului, urcând la cota 2135m, în punctul cel mai înalt al zilei, pe Vârful Ascuțit.

Am repetat tura de la poalele Craiului, dar de data aceasta alături de echipa de la Romania Active. Aceleași Prăpăstii, apoi urcarea în satul Măgura. Ca într-un deja-vu tot un grup din Spania am ghidat.

În Făgăraș ne întoarcem mereu cu drag, dar când este vorba despre Muchia Vârtopel-Arpășel nu avem decât superlative. Pe un vânt destul de puternic, cu amenințarea ploii (care a și venit fix la coborâre) am parcurs creasta cu o echipă de două persoane în condiții acceptabile.

La Salvamont am oferit o zi de permanență pentru un eveniment aviatic care a avut loc pe Valea Prahovei. Punctul nostru de observație a fost Crucea Caraiman, unde lume multă fotografia aparatele de zbor și noi ne asiguram că nu se accidentează prin acele locuri expuse.

Cu prietenii noștri, Scott și Enya am petrecut o jumătate de zi pe Dealul Lempeș, din proximitatea localității Sânpetru. Prin poieni și păduri a fost multă alergătură, joacă și bună dispoziție, ca de obicei în compania lor.

Un traseu de anduranță, într-o zonă dragă mie, am făcut spre finalul lunii. Cu plecare din Valea Glăjăriei am urcat la cabana Mălăiești. De aici am continuat spre Vârful Omu pe Drumul de vară. După un popas și o pauză de prânz sus, pe cununa Bucegilor, am coborât pe același traseu la bază. Diferența de nivel respectabilă, de la aproximativ 1000m altitudine la 2507m, a fost un bun antrenament pentru echipa care se pregătea pentru munți mai înalți.

Spaniolii ”atacă” din nou pe final de august, din nou fiind aduși de Romania Active. Cinci zile de traversare prin satele Măgura, Peștera, Șirnea, Fundata, Fundățica și Moieciu am petrecut cu acest grup vesel. Fotografiile grăiesc de la sine și vă lăsăm în compania lor. Ne pregătim de toamnă, cel mai stabil anotimp și cel mai propice activităților montane.

Bilanțul lunii iulie 2025

Vara a devenit toridă, așa cum ne era teamă că se va întâmpla și cum arătau cam toate prognozele.

Dar, pentru că am primit o cerere din partea celor de la Active Travel din Brașov pentru un grup de spanioli, obișnuiți cu căldura, am pornit într-o excursie mamut de 7 zile.

Partea de drumeție montană a fost următoarea:

Ziua 1: Zărnești-Gura Râului-Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Vârful Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog (Piatra Craiului)

Ziua 2: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Casa de vânătoare din Guțanu-coborâre pe Plaiul Boului-Moieciu de sus (Bucegi)

Ziua 3: Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-Cabana Ciucaș-Podul Berii (Ciucaș)

Ziua 4: Dâmbul Morii-Canionul 7 Scări-Poteca ocolitoare a canionului-Dâmbul Morii (Piatra Mare)

Ziua 5: Valea Oltului-Cascada Lotrișor tur-retur (Parcul Național Cozia)

Nu am ocolit nici obiectivele culturale de pe parcurs. Astfel, am vizitat celebrele castele Peleș și Bran

apoi Castelul Huniazilor de la Hunedoara

dar și Mănăstirea Cozia, simbol spiritual al Valahiei

Organizată de Fundația Conservation Carpathia și de Travel Carpathia, tabăra pentru adolescenți din următoarea săptămână și-a avut baza în Poiana Tămaș. Campingul de lângă fosta stână, amplasat pe culmea domoală de deasupra Văii Dâmboviței, oferă priveliști de neuitat asupra Pietrei Craiului (Abruptul Vestic) la orice oră a zilei, dar mai ales la apusul soarelui când totul se aprinde și capătă tot felul de nuanțe. Plecând din acest primitor punct, am făcut excursii la Cerdacul Stanciului și Marele Grohotiș, pe Vârful Tămașul Mare etc. Am organizat totodată și câteva ateliere pentru tinerii dornici de a cunoaște legile naturii. Au putut deprinde orientarea în teren montan cu harta și busola, au căpătat noțiuni solide despre floră, ciuperci și faună, au învățat să facă focul prin mijloace naturale, dar și bivuacul sau adăpostul improvizat din materiale, de asemenea, aflate la îndemână în pădure. Turma de zimbri din zonă, dar și caprele negre de pe abrupturile stâncoase ne-au oferit companie și inedit.

Pentru că noi nu condiționăm turele de un număr minim de participanți, am petrecut cu doar o singură persoană alte cinci zile în munți. Lucrurile s-au desfășurat cam așa:

Ziua 1: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Casa de vânătoare din Guțanu-Șaua Strunga-Vârful Colții Țapului-Vârful Bătrâna-Poiana Guțanu-Moieciu de sus (Bucegi)

Ziua 2: Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-Refugiul Grind-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Muchia Colții Găinii-Refugiul Grind-La Table (Șaua Vlădușca)-Poiana Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura (Piatra Craiului)

Ziua 3: Satul Măgura-Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura-Poiana Curmăturii-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura (Piatra Craiului)

Ziua 4: Bran-Traversarea Măgurilor Branului-Satul Măgura

Ultima zi am rezervat-o pentru vizitarea Castelului Bran pe îndelete, inclusiv parcul și zonele limitrofe. Și această escapadă a fost în colaborare cu Active Travel

Ca un intermezzo ne-am ocupat un pic și de patrupezii noștri prieteni, cu care am făcut câteva ture pe Dealul Lempeș de lângă Sânpetru, prin zona Balabanu-Valea și satul Poarta, pe drumul vechi al Poienii Brașov, dar și la Curmătura sau în Prăpăstii

Ca voluntar în cadrul Formației Salvamont Prahova am participat la o patrulare de la cabana Caraiman pe Valea Jepilor la ultimele ore ale zilei. Această patrulare se mai numește și ”închiderea văii”, practic pentru a ne asigura că turiștii au coborât în siguranță la Bușteni.

Cu un mic grup de danezi, am petrecut apoi cinci zile în Bucegi, Făgăraș și Piatra Craiului. Programul a fost cel de mai jos:

Ziua 1: Cabana Piatra Arsă (la care am ajuns cu mașina direct de la aeroportul Otopeni)-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Caraiman-Vârful Caraiman-Vârful Cocora-Babele din Cocora-Cabana Piatra Arsă (Bucegi)

Ziua 2: Cabana Bâlea Lac-Șaua Caprei-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra- Vârful Iezerul Caprei-Vârful Paltinu-Șaua Paltinului-Cabana Bâlea Lac (Făgăraș)

Ziua 3: Cabana Bâlea Lac-Șaua Bâlii-Vârful Laița-Vârful Lăițel-Lacul și Refugiul Călțun-Strunga Doamnei-Vârful Negoiu și retur pe Drumul lui Grigore la Tunelul Capra-Bâlea (Făgăraș)

Ziua 4: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog (Piatra Craiului)

Ziua 5: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul Deubel (La Lanțuri)-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Clăile Căldării Ocolite-Vârful Sbirii-vârfurile Țimbalul Mic, Dintre Țimbale, Țimbalul Mare-Vârful Ascuțit- Padinile Frumoase-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog (Piatra Craiului)

Tot în Făgăraș am urcat pe Valea Moașa Surului la cabana Suru. De aici, pe o vreme mai închisă, am ajuns la Monumentul Salvamontiștilor și am traversat Căldarea Găvanu până în Șaua Suru. Urcarea pe vârful Suru am făcut-o rapid, în bune condiții, iar coborârea pe Directa Surului.

De la cabană am continuat spre stână și apoi pe vale spre drumul forestier. Toate sună idilic și pașnic până acum. Dar în câteva minute cerul (care nu prevestea nimic, cam ca prognozele meteo) s-a întunecat dintr-odată și a început să toarne cu găleata și apă și grindină. Coborârea a devenit cea mai grea parte a traseului, nu din cauză că am devenit uzi leoarcă în câteva minute, ci pentru că fiecare pârâiaș devenise un șuvoi de apă maronie și vijelioasă. Malurile se rupeau și a trebuit să trecem prin apă în locurile unde, cu câteva ore mai devreme, era potecă. Când a trebuit să traversăm râul principal (de cele două ori) am făcut-o rapid, luându-ne toate măsurile necesare de siguranță. A fost o adevărată aventură per total, prognoza fiind bună la plecare, dar vara se întâmplă uneori și așa ceva pe munte. Sunt momentele în care în dai seama cât de mic și fragil ești…

Pentru că meseria asta ne-o dorim și niciodată nu este de vină muntele, ne-am reîntors în Făgăraș să reiterăm tura de o zi pe ruta: Cabana Bâlea Lac-Șaua Caprei-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra-Vârful Iezerul Caprei-Vârful Paltinu-Șaua Paltinului-Cabana Bâlea Lac. Am parcurs, cu această ocazie, și poteca de contur a Lacului Bâlea, o bună idee dacă ai mașina sub stația de telecabină și nu vrei să mai traversezi una dintre cele mai urâte zone din Munții Carpați, talciocul de la Bâlea.

Munți aflați mai departe de noi, Hășmașii nu sunt deloc de neglijat și mergem anual de câteva ori. Avem aici de parcurs via ferrata Astragalus și Wild Ferenc, dar și poteci prin Cheile Bicăjelului și Șugăului. Ceea ce am și făcut, într-o ieșire de două zile, cu echipament adecvat (kit special), dar și cu entuziasmul celor care se desprind de planul orizontal. Ca de atâtea ori înainte, am fost împreună cu colegii de la Back to nature.

Cu un grup de tineri din UK am revenit în Bucegi, la granița cu Munții Leaota, pentru un alt circuit clasic: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Casa de vânătoare din Guțanu-Șaua Strunga-Refugiul Strunga-Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus. A fost ziua afinelor și a merișoarelor, fapt ce a lungit mult traseul în modul cel mai plăcut posibil

Bilanțul lunii iunie 2025

La foarte scurt timp după ce vara a debutat oficial am participat la un atelier de pregătire alături de echipa Salvamont Prahova. În calitate de aspirant am petrecut o zi la de cățărare la Stâncile Sfânta Ana din Bucegi. Am escaladat mai multe trasee în manșă, urmate de exerciții specifice în teren montan (asigurare, rapel, coborâre asigurată). Am repetat amarajele de forță, plus câteva tehnici specifice acestei activități, doar aproximativ similare celor de ghid montan.

Pentru că vremea a fost frumoasă și prielnică plimbărilor lungi, am urcat din Poiana Brașov pe Vârful Postăvaru împreună cu Back to nature, dar mai ales însoțiți de câinii noștri, Scott și Enya. O tură lungă, dar extrem de plăcută pentru toți participanții, fie ei cu două sau patru picioare.

Carpatismul ne-a adus în Piatra Craiului, locul predilect al acestei activități. Am ghidat un grup mic pe Padina Închisă, pornind de jos, din poteca spre refugiul Diana. După urcarea celor 2-3 obstacole ale văii, a urmat inevitabilul grohotiș care ne-a purtat către traseul marcat. De la izvorul La Găvan, am ales coborârea pe același traseu către refugiul Diana. Un argument solid pentru această opțiune a fost ploaia de vară, cu tunete și fulgere, care ne-a împiedicat ieșirea în creastă. Această ieșire a fost, din nou, în colaborare cu Back to nature.

Ploaia a continuat și a două zi, dar ne-a permis totuși să urcăm pe clasicul traseu Padinile Frumoase până pe Vârful Ascuțit. După o oră petrecută la adăpost de descărcările electrice, am coborât pe aceeași rută la cabana Curmătura și Fântâna lui Botorog.

Fideli acestui munte deosebit, Piatra Craiului, am revenit împreună cu Back to nature în Abruptul Vestic. De la refugiul Șpirlea am urcat pe traseul Deubel sau La Lanțuri până la intersecția cu Brâul de mijloc. Urmat către nord, acesta ne-a purtat peste pragurile aeriene și abrupte, am traversat Căldarea Ocolită și Scocul Bun și ne-am oprit o clipă la izvorul din grota La Ulcior. Din acest punct am coborât pe Vâlcelul Crăiței, în câteva rapeluri. După un scurt popas la castelul Crăiței am continuat coborârea către Plaiul Foii.

O lungă săptămână am fost ocupați cu un grup de suedezi aduși de World Sinergy Travel pentru drumeție și turism cultural. Am vizitat împreună Brașovul, Sibiul și nelipsita Sighișoara, apoi Castelul Bran. Am putut să ne bucurăm de gastronomia locală la ferma Cățean, alături de iezi, câini ciobănești și cai.

Drumețiile au inclus Tâmpa, Măgurile Branului, dar și Munții Cindrel. Echilibrat distribuite, au fost zile perfecte pentru cei de peste hotare să cunoască un crâmpei din țara noastră.

Cu Active Travel am ghidat un turist olandez într-o traversare a crestei Piatra Mică, în sensul cabana Curmătura-Poiana Zănoaga. Am întâlnit chiar și un urs în Șaua Crăpăturii, apariție salutată de clientul nostru cu entuziasm.

Cu o persoană din Statele Unite am petrecut două zile în Bucegi și Piatra Craiului pe trasee lungi și spectaculoase.

Ziua 1: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei (sau a Ialomiței, cu cascada Obârșia în ”mare formă”) -Vârful Omu-Cerdacul Obârșiei-Babele din Coștila-Vârful și Crucea Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Cabana Babele (cu Sfinxul inclus)-Piciorul Babelor-Telecabina Peștera

Ziua 2: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul Deubel (La Lanțuri)-Creasta nordică a Pietrei Craiului (peste vârfurile: Clăile Căldării Ocolite, Sbirii, Țimbalul Mic, Țimbalul Mare și Ascuțit). Am coborât la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase după o zi plină

Nu se putea să nu ajungem și în Munții Făgăraș! Cu pornire de la cariera de piatră din Valea Fundul Caprei am urcat imensa pantă către Vârful Mușeteica. De pe acest colos calcaros, vizibil de departe, am urmat creasta peste Vârful Râiosu și Vârful Buda. Îngustă uneori și friabilă deopotrivă, această muchia sudică desparte văile Buda și Capra, menținându-se constant la peste 2300m altitudine. Am coborât o față la fel de abruptă precum cea de la urcare, direct din creastă, către carieră.

Apoi am evadat pentru 5 zile din zona noastră de activitate, tocmai în nord, în Munții Rodnei. Aici am parcurs creasta principală, trecând peste vârfuri celebre ale acestui masiv, precum: Pietrosul, Rebra, Buhăiescu, Galațului, Gărgălău, Ineu. Am poposit și am campat la lacurile Lala Mare și Pietrosul, dar am folosit și refugiile Șaua Gărgălăului și Ineu. Alpii Maramureșului, în plin sezon de rododendron și alte sute de flori, ne-au oferit enorme satisfacții.

Tot în spiritul munților cu activitate glaciară pronunțată, Bucegii ne-au găzduit pentru un circuit brănean: urcare pe Valea Ciubotea până pe Vârful Scara și coborâre pe Creasta Țigănești și Culmea Clincea. Cu diferență de nivel mare, dar și cu diversitate de peisaj și formațiuni geologice, recomandăm această buclă tuturor celor care vor să parcurgă trasee marcate mai puțin frecventate din Bucegi.

Suntem din nou în Piatra Craiului, la câteva zile după cele de mai sus. De data aceasta pentru a urca Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Intrați prin Bârsa Umerilor, am trecut succesiv peste Brâul de jos, Brâul de mijloc și Brâul de sus. După ieșirea în Creasta Sudică, pe care am mers o bucată, am coborât în Poiana Închisă pe la Ora 11. Din Poiană am ales varianta mai rapidă, nu neapărat și mai comodă, de a ne retrage către Marele Grohotiș, pe sub impresionantul Perete Central.

Cu o parte din echipa tehnică de la Decathlon Romania, am organizat o plimbare ușoară prin zona Predealului. Urcarea a fost pe traseul de pe pârtia Cocoșul, apoi către cabana Gârbova. De aici am urcat Vârful Clăbucetul Taurului. Acest mic punct este important și din punct de vedere turistic, el oferind o belvedere perfectă către masivele din zonă (Bucegi, Neamțului-Baiului etc), dar și din considerente istorice, în proximitatea sa ducându-se lupte importante în Primul Război Mondial.

Ne-am ocupat din nou de cățeii border collie, Scott și Enya, de data aceasta petrecând cu ei o noapte la Lacul Capra din Făgăraș. A doua zi, răsăritul de pe Vârful Iezerul Caprei a fost un prilej de a face multe fotografii superbe.

Am petrecut ultima zi a lunii iunie în compania unui grup de spanioli. Tura organizată de WST (World Sinergy Travel) a presupus câteva ore de petrecut pe Tâmpa, obeliscul Brașovului, turiștii bucurându-se de o vreme excepțională. O căprioară discretă și delicată ne-a încântat cu apariția ei fugitivă.

Bilanțul lunii mai 2025

Am început luna cu o tură de alergare montană. Pe 2 mai ne-am îndeplinit un vis mai vechi, acela de a străbate toată creasta principală a Pietrei Craiului de la un capăt la celălalt. Am pornit de la Fântâna lui Botorog, am urcat Piatra Mică și am coborât în Șaua Crăpăturii (2 ore, din care 16 minute au fost necesare pentru a atinge Vârful Piatra Mică din Poiana Zănoaga). În alte 5 ore am parcurs Creasta Nordică și Creasta Sudică, între șaua mai sus amintiră și Șaua Funduri. Pentru că Piatra Craiului mai ”conține” și Pietricica, am mai avut nevoie de 3 ore pentru a ajunge din Funduri la Podu Dâmboviței. Foarte utilă a fost recunoașterea pe care am făcut-o în această ultimă zonă în aprilie. O tură frumoasă, intensă și care nu ne-a menajat deloc, dar astfel am realizat integrala Pietrei Craiului într-un ritm rapid, dar fără să ajungem la limită vreodată pe traseu.

Chiar a doua zi am revenit pe creastă pe ruta cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Traseul Lehmann-cabana Curmătura. Cu un pas mai domol, în concordanță cu cel al participanților, am putut să ne bucuram de peisaj și să realizăm această buclă clasică de drumeție.

Cu un grup din Suedia am fost în Bucegi în următoarea zi. Organizat de Romania Active, turul a presupus o urcare din Valea Bângăleasa la fosta casă de vânătoare Guțanu, unde am putut să ne odihnim după urcuș și să luăm masa. Coborârea a fost pe Culmea Pleșii înapoi în satul Moieciu de sus. Pe parcurs am putut admira plaiurile și fânețele zonei, dar și Valea Gaura și vârfurile Lancia și Omu.

Sub amenințarea ploii am optat, împreună cu Back to nature, pentru o zonă izolată și rar străbătută din Piatra Craiului. Cu urcare pe Valea Ciorânga am ajuns la locul numit La Ceaun, unde am intrat în grota de acolo. Din acest punct valea devine mai greu accesibilă. Reîntorși pe brâu am pornit către Tunelurile lui Tontsch, arcade de piatră aflate în pădure, denumite astfel după primul cabanier de la Curmătura. Am trecut prin aceste veritabile porți naturale, ce amintesc puțin de Valea Horoabei din Bucegi, și am coborât pe Padina lui Râie în poteca marcată de la Plaiul Foii la refugiul Diana. Totul a fost gândit pentru a nu fi expuși la descărcări electrice și pentru a fi mai feriți de ploaia care a venit într-un final.

Vremea instabilă, umedă și rece a continuat. Dar nu a fost un impediment pentru grupul din Republica Moldova cu care am ajuns de cu seară la cabana Curmătura prin Prăpăstii. A doua zi, pe o ploaie mocănească, am urcat în Șaua Crăpăturii, am coborât pe Valea Crăpăturii (unde am avut o fereastră de vreme relativ bună pentru a admira Acul Crăpăturii). Din zona plaiurilor de jos, după ce ne-am întâlnit cu un urs impasibil, am trecut și pe la Schitul Colțul Chiliilor unde am vizitat peștera cu bisericuța străveche. Traseul nostru a continuat în urcare lungă către refugiul Diana. După o pauză la adăpost de ploaie am coborât pe Padina Urșilor la Plaiul Foii, unde grupul avea cazarea din noaptea respectivă. O vreme complet ostilă, dar alături de parteneri tenace și hotărâți totul devine posibil.

Dar cum era de așteptat am avut și un mic episod de iarnă. Plecând de la Gura Dihamului spre cabana Poiana Izvoarelor (închisă), am intrat din Pichetul Roșu pe Traseul Tache Ionescu. De la Prepeleac am urcat lunga creastă a Bucșoiului Mare până pe Vârful Bucșoiu (2492m). Deja zăpada începuse de pe la Brâul lui Stănilă, așa că ne-am pus colțarii și am folosit pioletul. Pe restul crestei, între Bucșoiu și Omu, a fost iarnă în toată puterea cuvântului, cu viscol și cornișe. Coborârea pe Valea Cerbului am făcut-o pe un fir direct din creastă spre căldarea superioară (cea cu stâna), pe zăpadă bună și sigură. De la jumătatea văii în jos am ieșit din zona albă, ninsoarea fiind înlocuită de ploaie. Un curcubeu ne-a luminat calea și a dat o aură mistică locurilor.

Tot prin Romania Active am însoțit un grup din Marea Britanie pentru câteva zile în Bucegi și Piatra Craiului. Defalcată pe zile tura a fost cam așa:

Ziua 1: Bușteni-Valea Jepilor-Cabana Caraiman

Ziua 2: Cabana Caraiman-Babele și Sfinxul-drumul către Piatra Arsă-Drumul lui Butmăloiu-zona Peștera (cu vizită la Grota Urșilor)-Cabana Padina

Ziua 3: Padina-Șaua Strunga-fosta casă de vânătoare din Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus

Ziua 4: Fântâna lui Botorog-traversare Piatra Mică-Cabana Curmătura

Ziua 5: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Fântâna lui Botorog-Satul Măgura

Au fost zile exclusiv cu ceață, ploaie și ceva lapoviță (în zonele înalte), cu râuri revărsate și torente. Dar spiritul britanic binecunoscut, aplecat către aventură și inedit, au ieșit biruitoare.

O tură blândă, în zona noastră de suflet, am organizat cu Avenor College. Traversarea Măgurilor Branului, de la Castelul Bran la Zărnești a trecut prin păduri tinere de mesteacăn, a străbătut poieni pitorești, a ajuns în locuri unde am putut admira stânci și colți spectaculoși, fagi seculari și stâne tradiționale.

Câteva zile în zona estică a Făgărașului, mai exact în Poiana Tămaș, dar și la ferma de biodiversitate din satul Cobor au rupt ritmul obișnuit. Cu un praf de zăpadă nouă, prin care scoteau capetele florile de primăvară, pajiștile și pășunile acestei zone ne-au împărtășit din farmecul lor. În liniștea de la fermă am putut urmări în voie animalele deosebite (vaca din rasa sura de stepă, caii din Mongolia, câinii ciobănești de diverse tipuri etc).

Ne-am întors în Piatra Craiului, unde am străbătut un traseu în circuit. Am urcat prin Canionul Anghelide și am coborât (parțial în rapel) pe Vâlcelul Crăiței. Deși mergem des în această zonă a Abruptului Vestic, nu ne putem sătura de măreția și pitorescul locurilor. Tura a fost alături de Back to nature.

Cu un pas în lunile de vară am participat ca instructori la modulul pentru atestarea liderilor montani. Locul ales a fost, de data aceasta, Munții Hășmaș. Aici am putut exersa: orientarea cu harta și busola, traversarea de torent, micronavigația, orientarea de noapte și multe altele. Am prezentat caracteristici ale florei și faunei alpine și am realizat asigurări tip balustradă cu minimum de echipament permis acestui gen de calificare.

Bilanțul lunii aprilie 2025

La mijlocul primăverii am pornit către Munții Iezer-Păpușa cu scopul de a urca pe unul dintre vârfurile cele mai cunoscute ale Câmpulungului: Vârful Păpușa.

Cu altitudinea de 2393m, acest semeț pisc, deși rotunjit și blajin, domină Valea Râului Târgului, vizibil fiind de departe, de pe Culoarul Rucăr-Bran.

Am pornit de la cabana Voina și, după ce am trecut de cabana Cuca, am început urcarea anevoioasă pe Muntele Grădișteanu. Din Șaua Grădișteanu am schimbat unghiul și am continuat să urcăm ultimele sute de metri diferență de nivel către vârf. Acoperit de zăpadă, cu cornișe și abrupturi prelungi, Păpușa ne-a întâmpinat cu viscol și vânt puternic. La coborâre am revenit în Șaua Grădișteanu de unde am continuat către Vârful Găinațu Mare. După un scurt popas la refugiul Găinațu, am parcurs și ultima porțiune, împădurită complet, către drumul forestier care ne-a readus la cabana Voina. Priveliștea a fost dominată de siluetele vârfurilor Iezerul Mare, Roșu și Bătrâna, acoperite încă de zăpadă din belșug.

Am dedicat apoi 3 zile unui curs despre arii protejate și habitate forestiere, care a avut loc la Cârța la pensiunea Moara de piatră. Alături de experți în domeniu am identificat păsări, urme de animale sălbatice, am urmărit activitatea castorilor pe râul Olt și am învățat o mulțime de lucruri despre arbori.

La umbra Munților Făgăraș, am umblat în lung și-n lat prin pădurile Podișului Transilvaniei, avizi de a afla cât mai multe lucruri despre natură.

Pentru scurt timp iarna s-a întors cu ce i-a mai rămas din forță, iar noi ne-am bucurat de ea în Ciucaș. Am ales traseul Babarunca-Culmea Bratocea, unde am spart potecă prin nămeți și viscol, într-o zi autentică de iarnă. Slab marcat și destul de greu lizibil, acest colț al muntelui ne-a supus unui dublu efort, fizic și mental. Sus am renunțat, după o oră, de a mai merge prin ceața deasă către Șaua Tigăilor și am coborât pe aceeași rută.

Optimiști că vom găsi aceeași zăpadă și în Bucegi, am pornit a doua zi pe schiuri de tură de la cabana Bolboci către culmea vestică a masivului. Am urcat impecabil pe Vârful Lucăcilă, pe la fosta cabană Podul cu florile, dar către Vârful Deleanu nu am reușit să schiem atât de bine, zăpada topindu-se sub ochii noștri din cauza temperaturilor ridicate. Ne-am abătut totuși din drum coborând foarte bine pe Valea Tătaru și urcând înapoi pe pieile de focă.  Am continuat pe Plaiul Mircea în același stil, semi schi, semi coborâre în clăpari pe iarbă și abia jos am reușit să parcurgem pe schiuri ultimele sute de metri către drumul asfaltat.

Puțin cunoscuta și foarte rar parcursa Pietricică, coada argeșeană a Pietrei Craiului, ne-a ocupat o zi întreagă. Cu plecare din punctul ei cel mai de jos, satul Podu Dâmboviței, am urcat toate pantele, am străbătut toate poienile (Plaiu, Zăpodie, Pietricica), am urcat Vârful Pietricica până în Șaua Funduri. De la refugiul Funduri am coborât către poiana cu același nume și apoi la cabana Brusturet, unde am încheiat traseul de picior.

După acest episod de încălzire, am revenit în Ciucaș pe ruta clasică de atingere a vârfului: Pasul Bratocea-culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca de sub Tigăile Mari-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea. Ce mai rămăsese din nămeții de acum câteva zile se refugiase în zonele umbrite și prin culoarele adânci. Nu am avut niciun fel de problemă, nici măcar cu ursul de la releul Bratocei, care a stat cuminte la poze sau, mai exact, a trecut imperturbabil la câteva sute de metri de noi. Pe traseu am putut fotografia și admira: Turnul Goliat, Porumbelul, Căpățâna de zahăr și Babele la sfat, formațiuni stâncoase emblematice ale acestui munte.

Profitând de lipsa stânelor am refăcut identic traseul de traversare al Muntelui Pietricica. Ne-am ospătat cu leurdă și am fost plăcut surprinși de urmele de râs pe care le-am găsit în porțiunea de cea mai mare altitudine a zonei (cca. 1700m).

Piatra Mică a fost următoarea tură, unde am însoțit o familie din Italia. Am traversat clasic de la Fântâna lui Botorog prin Prăpăstii, Poiana Curmăturii și pe la cabana Curmătura, coborând apoi panta abruptă către Poiana Zănoaga. Un traseu în care ne-a cam alergat ploaia, care s-a dovedit, până la urmă, alarmă falsă.

Ceva mai serios a fost Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Am pornit de la Plaiul Foii, am trecut de refugiul Șpirlea și am urcat pe Bârsa Umerilor. Depozite mari de zăpadă ne-au obligat să folosim colțarii și pioletul, dar urcarea în zona superioară Brâului de jos (peste Brâul de mijloc) a fost ca vara. Doar mai departe, după depășirea Brâului de sus, la ieșirea în Creasta Sudică, am repus colțarii și ne-am ajutat de piolet. Retragerea a fost prin Poiana Închisă (cu rapel pe la ora 2) de unde am optat pentru revenirea la traseul marcat pe varianta ușoară care coboară din Poiană către Marele Grohotiș pe sub Peretele Central.

Intercalate prin toate acestea am reușit să mai facem câteva ieșiri.

O traversare a Pietrei Mici a Craiului. Din Prăpăstiile Zărneștilor am urcat la cabana Curmătura și apoi pe Vârful Piatra Mică. Coborârea a fost prin Poiana Zănoaga la Fântâna lui Botorog.

O tură cu cățeii în Postăvaru a mai dinamizat această lună între iarnă și primăvară. Cu alergare multă și veselie, aruncat de mingi și lătrat, am petrecut o jumătate de zi alături de cei mai loiali prieteni.

În Făgăraș am admirat brândușele de pe Valea Călțunului. Lacul cu același nume, înghețat parțial, dar și abrupturile Lăițelului și Negoiului sau Peretele Călțunului ne-au copleșit cu măreția lor. Am avut și compania celor doi câini de la Piscul Negru, buni prieteni între ei. Tura aceasta am făcut-o în compania celor de la Back to nature.

Am avut timp și pentru puțină speologie. Am explorat Avenul Groapa de aur din Masivul Postăvaru. După un scurt antrenament și o recapitulare la intrarea în aven, am coborât câteva sute de metri în adâncuri. Tura a fost organizată de Clubul Avenul din Brașov.

Am încheiat luna aprilie cu două ture identice, în zile diferite, în Munții Leaota.

Plecând din Podu Dâmboviței am parcurs Cheile Crovului și am urcat pe Vârful Sântilia Mare (Sfântul Ilie). Un urcuș lung și domol, dar cu frumoase priveliști către masivele din jur, cu detalii stâncoase spectaculoase în chei. Am încheia bucla prin uimitorul sat Fundățica și pe la Peștera Uluce.

Bilanțul lunii martie 2025

La început de primăvară s-a întâmplat ceva ce așteptam cu nerăbdare de ceva timp: să ningă. Și a nins câteva zile transformând zonele montane într-o feerie. Am organizat, sub egida Active Travel, o serie de drumeții de iarnă pentru un cuplu din Australia.

Ziua 1: Zărnești-Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-cabana Curmătura, cu retur prin Prăpăstiile Zărneștiului și urcare la pensiunea din satul Măgura

Ziua 2: Castelul Bran-traversare peste Măgurile Branului-satul Măgura

Ziua 3: Râșnov-Valea Mălăiești-cabana Mălăiești și retur

Ziua 4: Predeal-cabana Diham-Predeal

Am parcurs aceste trasee unind practic două masive importante, Bucegi și Piatra Craiului, pe axa lor cea mai directă: Măgurile Branului.

Făgărașul proaspăt nins ne-a oferit ocazia de a-i urca unele vârfuri importante din zona centrală. Vârful Văiuga, Vârful Vânătoarea lui Buteanu, Vârful Capra și Vârful Iezerul Caprei au fost urcate de la Bâlea Lac prin Șaua Caprei, parcurgând un circuit frumos de alpinism în cei mai înalți munții ai țării. Am trecut și peste Lacul Capra, înghețat bocnă în această perioadă.

Ca în tura precedentă, alături de Back to nature am parcurs în Bucegi două văi emblemă pentru Abruptul Prahovean. Am urcat pe Valea Colților (cu accesul prin Vâlcelul Poieniței și Valea Mălinului) și am făcut retragerea pe Valea Gălbinele, firul principal. Zăpada solidă și sigură din punct de vedere al pericolului de avalanșă, ne-a permis o parcurgere destul de comodă la colțari și piolet.

Ne-am concentrat apoi pe un masiv mic, dar solicitant: Piatra Mare. Cu plecare din zona Dâmbul Morii am urmat traseul spre fosta cabană Bunloc. De aici am continuat pe  Culmea Arsă și am ajuns în Drumul Familial, trecând mai întâi pe la Peștera de gheață și pe la Șirul Stâncilor. De la cabana Piatra Mare am optat pentru coborârea pe Valea Șipoaia, pe traseul care ocolește Canionul Șapte Scări, impracticabil la acea dată.

Pe ce a mai rămas din zăpadă, am schiat la Poiana Brașov. Nimic nu este mai trist decât să constați că iarna se duce din ce în ce mai repede an de an. Dar în porțiunea superioară a pârtiilor au fost condiții mai mult decât acceptabile. Am coborât Sulinar, Lupului, Ruia și Drumul roșu fără a ne strica schiurile prea rău.

Dar iată că iarna a revenit pentru câteva zile și am pornit cu entuziasm în Piatra Craiului. S-a urcat cu mare efort, din cauza zăpezii mari și afânate, pe Padina Șindileriei direct pe Vârful Turnu. Nu am avut suficient timp și nici condiții bune pentru a face un ocol către refugiul Șochima, ocupați fiind să ne croim drum prin nămeții văii și ai crestei acoperite de jnepeni. De pe Turnu am coborât direct pe traseul echipat cu lanțuri în Șaua Crăpăturii și la cabana Curmătura.

Ne-am deplasat apoi către sudul Carpaților, mai exact în Munții Leaota. Aici am parcurs traseul care leagă vârfurile Cioara și Albescu. A fost un circuit care a cuprins Poiana Iuda și Șaua Prislopului, aflată sub Piatra Dragoslavelor, denumit și Vârful Vârtoapele. De asemenea, am trecut și pe lângă ineditul Lac al Domniței aflat la golul alpin.

Au urmat opt zile de schi în Dolomiți. Am legat domeniile din Alta Badia, Colfosco, Val Gardena, Cinque Torri, Tre Cime și inevitabila Marmolada. A fost o altă dimensiune a schiatului, cu mii de metri diferență de nivel coborâți, zeci de instalații folosite la urcare și o echipă minunată. Totodată am putut să urcăm și la peste 3000m, aproape de punctul culminant al Dolomiților.

Reveniți în țară, am urcat pe Vârful Omu prin Hornul Mare din Mălăiești. Coborârea a fost pe fix același traseu. Condiții bune, diferență de nivel de peste 1500m, dar cu răbdare și condiție fizică bună se poate ajunge departe.

Ne-am întors la Mălăiești în zilele următoare pentru o tură cu câinii border collie, Scott și Enya. Fără incidente, multă zbenguială și bucurie, am obosit un pic cățeii pentru mai multă poftă de mâncare. Toată lumea s-a bucurat de această zi, cu excepția motanului de la cabană, Tomiță, care abia aștepta să rămână singur pe moșia lui.

O zi de observare a zimbrilor carpatini, pe scurt Bison Day Tour, ne-a dat ocazia să explorăm, în căutarea lor, o zonă foarte sălbatică de la granița dintre Piatra Craiului, Făgăraș și Iezer Păpușa. Pe Valea Tămașului, sub Poiana Tămaș, am găsit turma mult căutată și am putut observa în voie, de la câteva zeci de metri, diverse aspecte ale vieții lor. Acești zimbri sunt parte a unui proiect de reintroducere și de restaurare a faunei carpatine dispărute. Custodele și inițiatorul este Fundația Conservation Carpathia.

Am terminat luna martie cu un circuit pe Brâul de mijloc al Pietrei Craiului. Ruta aleasă a fost: Podul Călinețului-Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă)-Scara de fier-Padina lui Călineț-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile-Valea Podurilor-Plaiul Foii. Pe o vreme mai degrabă închisă și neprietenoasă, am parcurs acest traseu în condiții de zăpadă și stâncă, cu ceva momente palpitante pe ici-colo, dar cu multe peisaje frumoase când ne-au lăsat norii să vedem detaliile din jur.

Bilanțul lunii februarie 2025

Am pornit luna februarie în forță cu o ascensiune pe Albișoara Crucii, urmată de o coborâre pe Valea Albă. Evenimentul a fost creat de Back to nature, iar noi am alături de cei mai apropiați colaboratori ai noștri pe partea de alpinism. Pentru că despre alpinism pur, clasic, este vorba pe aceste văi emblemă ale Bucegilor. Panta accentuată și săritorile parțial descoperite au alternat, făcând din această tură una angajantă și solicitantă. Fără pericol de avalanșă, coborârea pe Valea Albă a fost elementară și s-a desfășurat rapid și în condiții sigure.

Pentru că Active Travel a hotărât să își pună în portofoliu și ture de iarnă, am participat la câteva dintre acestea. În Piatra Craiului am fost în două excursii aproape identice, cu clienți din Statele Unite.

Aria a fost Prăpăstiile Zărneștiului – Cabana Curmătura și poienile de pe traseu. Frigul pătrunzător, ger în adevăratul sens al cuvântului, a fost o adevărată provocare pentru participanții veniți din zonele calde ale Americii de nord.

Au urmat apoi două ture consecutive pe creasta principală a Pietrei Craiului.

Prima: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Vârful Padinei Popii-Șaua Padinei Închise-Hornul Găinii-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog. Condiții acceptabile de zăpadă, cam puțină pentru gustul nostru, dar cu avantajele ei (deplasare mai ușoară, risc de avalanșă insignifiant). A fost, practic, o bucată din Creasta Nordică a Craiului cu coborâre pe ruta Hornului Găinii, una dintre cele mai rapide căi de a ajunge la bază.

A doua a fost în partea opusă a crestei: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Țimbalele (Țimbalul Mare, Vârful dintre Țimbale, Țimbalul Mic)-Vârful Zbirii-Clăile Căldării Ocolite-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Muchia Colții Găinii-Refugiul Grind I-La Table-Prăpăstiile Zărneștiului-Fântâna lui Botorog. O tură lungă, cu provocările specifice zonei (pasaje aeriene, traversări expuse și cornișe fotogenice), dar care s-a desfășurat pe vreme excelentă și a decurs optim.

Ca un intermezzo, pe post de mic dejun, am urcat pe schiuri în zona cabanei Padina și ne-am încălzit pentru cursul care urma să înceapă în aceeași după amiază, pentru că, împreună cu Back to nature, ne-am implicat și anul acesta în procesul de instruire a viitorilor alpiniști.

La cabana Padina din Bucegi am ținut tradiționalul atelier de inițiere în alpinism. Am găsit zăpadă bună și suficientă pentru exercițiile noastre (amarajele/asigurările, urcarea și coborârea cu pioletul și colțarii, oprirea căderii cu ajutorul pioletului). Am fost apoi o zi întreagă la pereții din Vărăria Mică pentru a exersa rapelul, o tehnică de coborâre pe coardă folosită nu doar vara, ci și iarna.

Am acordat o atenție deosebită căutării, localizării și sondării victimelor în avalanșă, având la noi kit-ul standard (DVA, sondă și lopată). Au fost și ore de teorie despre termeni tehnici, riscuri, strategii, nivologie și echipament. Nodurile au fost din nou parte integrantă a cursului nostru.

Tot cu Back to nature am petrecut pe schiuri de tură câteva ore și în Piatra Craiului alături de cei doi câini, mari amatori de zăpadă, Scott și Enya. A fost un circuit în zona poienilor și a cheilor de la poalele muntelui.

Cum ninsorile s-au lăsat așteptate și condițiile deveniseră optime, am parcurs traseul Deubel (La Lanțuri) din Abruptul Vestic al Pietrei Craiului. Am avut parte de toate pentru toți: gheață, zăpadă afânată, mixt, dar mai ales de ger mare. Am folosit doi pioleți atât pentru exercițiu, cât și pentru că unele zone reclamau utilizarea acestui echipament. Coborârea pe la refugiul Grind am continuat-o apoi peste muntele Toancheș pentru a ieși în satul Peștera.

Și iată că iarna a revenit în forță! A nins foarte mult în câteva zile și am profitat de ocazie pentru a ne bucura de pulver-ul de după. Am organizat trei ture în zona Clăbucetelor Predealului în care am combinat schiul de tură cu schiul alpin. Ținta a fost, de fiecare dată, Clăbucetul Taurului, pe care l-am urcat și coborât de nenumărate ori, pe diverse rute.

Cu plecare de la Cioplea am urcat spre și apoi pe Pârtia Cocoșul, pentru a merge la vale spre cabana Gârbova. De aici am urcat Clăbucetul Taurului și am schiat de pe el până la Predeal. Revenirea la Cioplea am făcut-o urcând Poliștoaca, o promenadă pustie iarna și foarte plăcută pentru pieile de focă. În prima zi nu ne-am săturat de zăpadă decât după a treia tură consecutivă pe vârf, apoi am urcat și la cabana Susai, pentru a reveni pe schiuri la bază.

În cea de a doua am coborât și pe pârtiile amenajate, după ce am atins punctul maxim de altitudine al zonei (1520m, vechi punct strategic folosit în Primul Război Mondial de artilerie).

În ultima ieșire am improvizat câteva coborâri prin pădurea înecată în nămeți. Zile de iarnă așa cum ne dorim să fie toate, din decembrie până în aprilie.

Nu puteam sta departe de creasta Pietrei Craiului, mai ales după ninsorile abundente. Așa că am urcat pe Vârful Turnu, primii după viscolul recent. Am spart zăpada, stricând dunele proaspete și luptându-ne cu ele până pe Vârful Ascuțit. Am profitat de condiții și am urmat firul crestei, inclusiv peste vârfurile Padinei Închise și Padinei Popii. Coborârea a fost cu precauție prin Padinile Frumoase la cabana Curmătura.

Am terminat cu luna februarie pe schiuri de tură în Bucegi, în cadrul a două frumoase excursii.

Prima ieșire a fost: cabana Padina-Șaua Strunga-Vârful Strungile Mari-Valea Bătrâna-Cabana Padina. Vremea a ținut cu noi, iar zăpada a fost impecabilă, oferindu-ne o alunecare ideală în ambele sensuri.

A doua: Hotel Peștera-Stâna Doamnele-Culmea Bătrâna-Vârful Bătrâna-Șaua Doamnele-Valea Spinării-Valea Doamnele-Cascada Doamnele-Hotel Peștera. Deși a fost ceață deasă în partea de sus (unde a trebuit să navigăm la propriu), am putut să o depășim pe la altitudinea 1900m și am putut să ne bucurăm de viraje frumoase. Au fost și câteva pasaje în care a trebuit să cărăm schiurile pe umăr sau chiar pe rucsac, dar per total a ieșit o tură reușită.

Bilanțul lunii ianuarie 2025

Am pornit în primele zile ale noului an în Făgăraș unde, profitând de condițiile meteo și nivologice perfecte, am parcurs o bucată din creasta principală. Cu plecare de la Bâlea Lac am urcat Vârful Paltinu și am continuat matematic până pe Vârful Iezerul Caprei. Coborârea am făcut-o din Șaua Caprei și, pentru a evita coada imensă de la telecabină, am continuat pe vale și am ajuns la Bâlea Cascadă după câteva frumoase coborâri tip vidră (mai exact: pe fund).

După acest început de an făgărășan, ne-am dedicat Pietrei Craiului. Aici am organizat mai multe ture pe Creasta Nordică, dar nu numai, cu turiști români și străini.

Au fost diverse porțiuni din creastă, cu intrări și retrageri, pe cât posibil, variate. Am prins toate condițiile de zăpadă și vreme, de la pulver necălcat, în care am făcut urme până la genunchi, până la crustă înghețată. În majoritatea turelor temperaturile au fost negative, uneori chiar mult sub zero grade Celsius.

Urcare pe traseul Lehmann în Șaua Padinei Închise și coborâre pe Hornul Găinii

Urcare pe traseul Lehmann în Șaua Padinei Închise, continuare peste vârfurile Padinei Popii și Ascuțit, cu coborâre pe Padinile Frumoase

Urcare pe Padinile Frumoase, continuare peste vârfurile Ascuțit, Padinei Popii, Padinei Închise și Turnu, cu coborâre prin Șaua Crăpăturii

Cu Active Travel am început devreme anul acesta. Însoțind un turist nord american am parcurs traseul de drumeție: Fântâna lui Botorog-Prăpăstiile Zărneștiului-Poiana Curmăturii-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. În zonele de pădure gheața ne-a obligat să folosim colțarii intensiv.

Am revenit apoi la alpinism și la creasta principală a Pietrei Craiului.

Urcare pe Padinile Frumoase, continuare peste vârfurile Ascuțit și Padinei Popii, cu coborâre pe Hornul Găinii

Urcare pe traseul Lehmann (direct deasupra Șeii Padinei Închise), continuare pe Creasta Nordică (peste Țimbalul Mare, Vârful dintre Țimbale, Țimbalul Mic, Sbirii, Clăile Căldării Ocolite) până pe Vârful La Om (Piscul Baciului). Coborârea a fost pe Muchia Colții Găinii și apoi pe la refugiul Grind I spre Prăpăstii și Zărnești. Această tură a fost organizată împreună cu Back to nature

Am repetat tura de mai sus identic, copie la indigo de încă două ori.

Prima a fost în condiții de vreme închisă, cu ceață și ninsoare ușoară. Pentru confort am dormit la cabana Curmătura cu o noapte înainte

A doua oară am avut vreme impecabilă și ne-am putut deplasa rapid și voinicește. Terminând în timp record (2 ore pe creastă) am putut să ajungem devreme jos.

Tot cu Active Travel și tot cu un turist din SUA, am parcurs traseul de la poalele masivului: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-Prăpăstiile Zărneștiului. O bună ocazie pentru oaspete de a admira peisajele carpatine, laolaltă cu crâmpeie din viața muntenilor zonei.

Intercalat printre atâtea ture în Piatra Craiului am mai găsit timp și pentru alte masive. Astfel am ”aterizat” în Ciucaș, la fosta cabană Muntele Roșu. De aici am urcat în creastă, în punctul La Răscruce. Trecând peste Vârful Gropșoarele am intrat în abruptul cu același nume. Am urmat în sens descendent traseul de alpinism Coama Scurtă sau Cetatea Gropșoarelor, pe care l-am parcurs până în zona de pădure de la poale printr-o suită de rapeluri și coborâri expuse prin zone friabile. Ne-am bucurat de singurătatea locurilor și de prezența caprelor negre. Am profitat pentru un scurt segment de urmele de urs din noaptea precedentă.

Bucegii ne-au oferit o fereastră de vreme bună și am urcat pe Vârful Vânturiș de la cabana Dichiu, pe o zăpadă când adâncă și cu crustă, când moale și apoasă, în funcție de expunerea la soare a pantelor. Din Valea Izvorul Dorului ne-am întors pe versantul nordic al vârfului și am revenit la șoseaua înzăpezită.

Am reușit, printre picături, să ne folosim puțin și abilitățile de monitor de schi alpin. La Sinaia am fost inițiatori pentru o familie cu doi copii extrem de simpatici și receptivi. În cadrul a două escapade pe pârtiile din Valea Soarelui și Valea Dorului, am ”pornit la drum” echipa care la anul va avansa cu siguranță la următorul nivel.

Nu am uitat nici turele cu câinii, iar poalele Pietrei Craiului au fost una dintre zone. Cu plecare din parcarea de la bariera din Prăpăstiile Zărneștiului, am urmat drumul forestier spre cabana Curmătura. În Poiana Curmăturii am decis să coborâm pe traseul care urmează valea omonimă și am reajuns la punctul de pornire.

A doua tură cu cățeii Scott și Enya a fost alături de Back to nature la picioarele Ciucașului. S-a urcat pe Valea și prin Cheile Babarunca, zăpada fiind exact ce am căutat și am găsit aici din belșug.

Pe o vreme mai caldă și însorită am dat o raită în zona satului Șirnea. Aici cățeii s-au jucat câteva ore în Curmătura Groapelor, loc ideal pentru alergat și mișcare.

Puțina zăpadă căzută în această lună ne-a permis doar o singură excursie pe schiuri de tură. Zona superioară a Sinaiei (Vârful Cu dor-Vârful Furnica) ne-a pus la dispoziție pantele sale domoale, dar și intervalele dintre pârtiile amenajate. Ieșirea a fost, din nou, alături de Back to nature.

Am integrat în programul nostru și o tură la Ferma de biodiversitate de la Cobor. Proprietate a Fundației Conservation Carpathia, acest loc unic este o oază de viață domestică, dar și de respect și protecție a animalelor considerate îndeobște utilitare. Aici oaspeții au putut admira și mângâia caii, poneii, vacile din diverse specii (sura de stepa, de exemplu), dar și păsările de curte rare.

Nelipsiții câini și omniprezentele pisici s-au integrat perfect în peisajul colinar al Transilvaniei rurale. Gospodăriile amenajate în stil tradițional s-au adaptat perfect la îmbunătățirile și la dotările moderne neinvazive. Un exemplu de bune practici și cooperare între comunități.

Zăpada a revenit în forță și am putut organiza o ieșire pe rachete de zăpadă alături de Active Travel. Cu plecare de la Predeal (zona Cioplea) am urcat la cabana Susai și am culminat pe Clăbucetul Azugii, după o frumoasă escapadă prin nămeți. Retragerea a fost pe același traseu, după un tur de orizont de pe acest vârf izolat și plasat excentric.

Am revenit în Piatra Craiului unde am urcat pe vârful cel mai înalt. Piscul Baciului, denumit și La Om, a fost atins cu plecare din satul Peștera prin Șaua Joaca, punctul La Table (Șaua Vlădușca) și refugiul Grind I. De la acest adăpost important am urmat Muchia Colții Găinii până în punctul somital. Retragerea a fost pe fix același traseu.

O scurtă plimbare prin poienile Curmăturii, ne-a dat prilejul să ne testăm rezistența la gerul aspru de -15 grade Celsius. Nu degeaba ianuarie este luna supranumită gerar!

Vom încheia cu o tură externă, mai exact în Munții Rila din Bulgaria. Pe o vreme perfectă am urcat cu un mic grup Vârful Musala de 2925m. Nu doar cel mai înalt din țara vecină, dar și punctul culminant al Peninsulei Balcanice, acest pisc este o bună ocazie de a evada din Carpații românești, dar și o oportunitate de a experimenta o altitudine ceva mai mare decât la noi. Vârful a fost urcat la colțari și piolet, dar și pe schiuri de tură. Excursia a fost organizată împreună cu Back to nature

Bilanțul lunii decembrie 2024

La sfârșit de an am fost ocupați chiar mai mult decât ne-am obișnuit în perioadele anterioare similare, în ciuda sărbătorilor care fragmentează, de regulă, activitatea.

De Ziua Națională am urcat, braț la braț cu Back to nature, Vâlcelul cu fereastră din Piatra Craiului. Traseul a fost dus-întors pe aceeași rută, ieșirea în creastă fiind problematică la acea dată din cauza zăpezii mari. O tură de alpinism pur, în condiții de iarnă demnă de acest nume, cu viscol și pulver.

Pe vârful cel mai înalt al aceluiași masiv, denumit La Om sau Piscul Baciului, am ajuns (pentru a câta oară?) câteva zile mai târziu. Cu plecare din satul Peștera am abordat vârful pe la refugiul Grind și apoi pe varianta de iarnă (Muchia Colții Găinii). Pentru că am avut o echipa solidă și bine antrenată, am atins vârful în trei ore de la pornire, mai bine decât uneori vara, am putea spune.

Cu mare poftă de schi de tură am organizat două ieșiri în Bucegi pe unde era mai multă zăpadă.

Prima a fost:

– urcare de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor și Vârful Cocora, cu coborâre pe Plaiul lui Păcală și revenire la punctul de plecare

A doua a fost:

– urcare de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor, apoi pe Platoul Bucegilor în Șaua Șugărilor și pe Vârful Colții Obârșiei (2480m altitudine). Ultima parte a ascensiunii a fost alpinism, pe muchia îngustă și abruptă: schiurile pe rucsac, colțarii pe clăpari și pioletul în mână. Am continuat pe Culmea Obârșiei până pe Vârful Obârșia (2408m) de unde am coborât prelung la bază, încheind bucla.

Au fost două zile cu zăpadă multă, sub toate formele (pulver, cu crustă, plăci de vânt etc), adevărate condiții pentru schi de tură cu accente de schi-alpinism.

Un traseu deosebit de spectaculos, Cetatea Gropșoarelor din Ciucaș oferă vara (sau în sezonul fără zăpadă) posibilitatea de a ajunge pe Vârful Gropșoarele, direct din drumul național (DN1A), pe o rută nemarcată, tehnică pe alocuri. Cu unele părți de carpatism, cu altele de cățărare pură pe conglomerat, dar și cu provocări mari de orientare, de această cale de a urca în creasta principală a Ciucașului ne leagă frumoase amintiri, care ajung până ”jos”, în anii `90. Ca mai toate turele care vara au caracteristicile prezentate mai sus, iarna devin accesibile doar pentru practicanții alpinismului autentic. Noi am pornit, alături de Back to nature, într-o astfel de tură hibernală, însoțind un mic grup de persoane bine pregătite tehnic, fizic și mental. Am putut parcurge traseul, dus-întors pe aceeași linie, după ce ne-am luptat cu zăpada și provocările terenului, dar și cu vântul extrem de puternic care părea a nu avea alt scop decât să ne gonească acasă.

O tură mai ”blândă”, dar foarte puțin tehnică și de aceea des parcursă iarna, a fost traversarea Pietrei Mici (a Craiului) din direcția cabanei Curmătura către Poiana Zănoaga. A fost o bună ocazie de a folosi colțarii și pioletul, participanții fiind la început de drum într-ale alpinismului.

Ne-am concentrat apoi, datorită unor zile de ninsoare abundentă, pe schiul de tură. Au fost trei excursii succesive:

– Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Valea Bărbulețul-Moieciu de sus (viscol sus, datorită căruia toata zăpada proaspătă și afânată am găsit-o în zona de pădure și care a fost adevărata bucurie a schiorilor)

– Pasul Bratocea-Vârful Grohotișul și retur (o minunată oportunitate de a parcurge o parte din acest mic masiv, care vara nu este interesant decât pentru bicicliști sau drumeți obișnuiți)

– Pasul Bratocea-Vârful Bobu Mic-Vârful Bobu Mare (o ediție revizuită și adăugită a zilei precedente, fără vârful principal, dar cu multe linii de schiat, inedite și absolut neatinse în acest început de sezon)

Tot în această lună, care încheie un an fructuos, am mai avut câteva activități care nu lipsesc niciodată din programul nostru.

Plimbările cu câinii la Poiana Cristian și Rezervația de stejari seculari sau pe Tâmpa și prin pădurile din preajma Brașovului. De câteva ori am prins și mult apreciata zăpadă. Mingea a fost pe primul loc, dar și simpla alergare și joaca fără odihnă.

Schiul de pârtie sau schiul alpin ne-a purtat în Poiana Brașov unde pârtiile deschise la acea dată (Sulinar, Subteleferic sau Ruia) ne-au oferit satisfacțiile de sezon.

S-a încheiat festiv și activitatea pe teren cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia). La cabana Valea Vladului s-a petrecut, s-a discutat, dar s-a și ieșit în pădure alături de colegi ghizi.

Încheiem anul 2024 cu satisfacții personale și profesionale și ne străduim să avem speranța că 2025 va aduce o iarnă serioasă și posibilități de a ne practica meseria în cât mai multe și variate moduri posibile.