Bilanțul lunii martie 2020

Cu siguranță nu este o perioadă fericită pentru nimeni. Virusul care face multe victime deja ne afectează masiv activitatea, turismul fiind foarte puternic lovit. În condițiile acestea facem o retrospectivă a lunii martie cu câteva zile mai devreme de a se încheia cu adevărat. Nu știm ce ne va rezerva viitorul, astfel că ne întoarcem spre trecut cu speranța că se va repeta în curând și totul va reveni la normal.

Martie a fost o lună a alpinismului, fără nicio îndoială! Am debutat chiar de Mărțișor cu o tură în Făgăraș pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Față de data trecută, acum am urcat dinspre sud, de la cabana Capra. Am urmat ruta pe care urcă colegii de la Salvamont Argeș, trecând pe la cascada Capra și tăind curbele Transfăgărășanului ca să reducem cât mai mult riscul de avalanșă. De la cabana Cota 2000, Baza Salvamont Argeș, a urmat trecerea spre tunel, porțiunea copertinelor mai exact, o lungă traversare (1 km aproximativ).

Odată ajunși la Bâlea Lac am făcut urme spre Șaua Caprei și apoi, peste vârful Văiuga, am atins punctul cel mai înalt din zonă: vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Cornișele, creasta aeriană și celelalte elemente tipic alpine au reclamat o strategie pe care, din experiență, au abordat-o cu succes. Aceeași rută a fost folosită la întoarcere după o pauză de 1 oră la cabana Paltinu pentru a lăsa versantul sudic să intre în umbră și, astfel, să devină mai sigur.

Au urmat alte câteva ture în abruptul vestic al Piatra Craiului. Aici am parcurs, pe diferite tipuri de zăpadă: Traseul Anghelide,

Valea Vlădușca,

Padina lui Călineț, Vâlcelul cu fereastră, Vâlcelul cu smirdar, Canionul Ciorânga Mare, Padina Popii.

Menționez în mod special Padina lui Călineț acoperită de gheață, pe care am coborât-o prin descățărare sau rapel, după caz.

Ieșirea în creasta principală a fost inedită fiind urmat un culoar abrupt și foarte interesant din dreapta Muchii Găuricii.

Pentru acces la Cabana Ascunsă (Refugiul Speranțelor) a fost parcurs Hornul Nisipos, a treia variantă (nemarcată) de a ajunge la refugiu.

Am putut admira spendoarea de iarnă a Brâului de mijloc (în zona grotei La Ulcior), dar și detalii din Creasta nordică pe care am parcurs-o parțial între obârșiile văilor.

Ski de tură am făcut în Ciucaș (Pasul Bratocea-Muchia Bratocea-V. Capra-Pasul Bratocea) și în Bucegi (zona Furnica-Vârful cu dor) de deasupra Sinaiei.

Din păcate, calitatea și cantitatea de zăpadă nu au fost cum ne-am fi dorit, așa încât a trebuit să improvizăm și să ne adaptăm la condițiile din teren. Mai cu skiurile în picioare, mai cu ele pe rucsac și cu clăparii pe iarbă ne-am mișcat.

Apoi am lăsat loc și pentru puțină contemplare și ne-am îndreptat atenția spre un masiv foarte estetic și ofertant: Masivul Hășmaș. Pe parcursul a două zile geroase, dar senine, au fost urcate vârfurile Hășmașul Mare (1792m), Piatra Singuratică, Ecem (1707m) și Hășmașul Mic (1696m). Baza a fost Cabana Piatra Singuratică unde ospitalitatea gazdei a fost un plus binevenit la pitorescul locurilor.

Chiar în spatele casei noastre sunt Măgurile Branului, un simpatic șir de vârfuri și culmi, alternând cu stâncării, poieni și pajiști. Aici am făcut o altă drumeție între Bran și Tohănița. Am fost însoțiți de cățelul nostru border collie, Scott, în cea mai lungă drumeție (10 km) din scurta lui viață (aproximativ 4 luni).

În chiar ultima zi de ’’libertate’’ am revenit într-una dintre zonele noastre favorite: Valea Mălăiești. Cu colegii de la Picior de plai am condus un grup pe vârfurile Omu (2507m) și Scara (2422m) prin Hornul Mare. Cei care au fost pe Scara au putut vedea și portalul de lângă vârf, cel prin care privești spre Valea Țigănești.

Urmează o perioadă care va fi marcată de incertitudine și angoasă. Sper să ieșim cu bine și să ne reluăm activitatea alături de voi. Până atunci ne vom hrăni cu amintiri  născute din focul nestins al pasiunii pentru munte. Muntele va fi tot acolo și ne va aștepta.

Bilanțul lunii decembrie 2019

Ca să vezi s-a mai dus un an! Am încheiat în forță sau, mai exact, în același ritm cu care ne-am obișnuit. Drumeției de iarnă și alpinismului i s-a alăturat skiul de tură mult așteptat.

Am petrecut Ziua Națională la cabana Padina unde am ajuns prin Moieciu de sus-Șaua Strunga-Valea Bătrâna. A doua zi am urcat spre Vârful Omu (2507m) prin Piciorul Babelor pe viscol și vizibilitate redusă.

Au urmat câteva drumeții în Postăvaru și Piatra Mare. Obiectivele care au fost atinse sunt Bisericuța Păgânilor, Peștera Râșnoavei, Valea Lamba Mare și Drumul Șerpilor în Postăvaru.

Piatra Mare ne-a îngăduit să-i vizităm alte locuri celebre (Șirul Stâncilor, Prăpastia Ursului, Canionul Șapte Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare).

Pentru alpinism am traversat strada (!) în Piatra Craiului. Vârful Ascuțit a fost atins prin Padinile Frumoase, profitând de riscul minim de avalanșă din acest început de sezon.

Alte ture din aceeași categorie au fost Padina Lăncii-Poiana Închisă-Marele Grohotiș

și Vâlcelul cu fereastră tur retur.

Ambele în același fascinant masiv, cel mai frumos din țară după părerea noastră. Au oferit ascensiuni mixte (zăpadă-gheță-stâncă) deosebit de interesante.

Tot în acest stil și profitând de lipsa amenințării avalanșelor am parcurs în Bucegi traseul Valea Pietrelor din Bucșoiu-Hornul Mare Mălăiești.

Skiul de tură, la care am visat tot sezonul uscat, a fost găzduit de Bucegi. Zona înaltă de deasupra Sinaiei a avut zăpadă bună și a știut să o păstreze oferind-o cu generozitate celor pasionați de acest minunat sport.

Iată rutele parcurse în patru zile diferite:

– Cota 1400-Furnica-Valea Dorului-Vf. Piatra Arsă-Valea Dorului-Vf. cu Dor-Șaua Dorului-Drumul de vară-Cota 1400

– Furnica-Valea Dorului-Vf. Piatra Arsă-Valea Dorului-spre Vf. cu Dor-Sub Vânturiș-Valea Dorului

– Furnica-Valea Dorului-Vf. Piatra Arsă-Valea Dorului

– Drum Dichiu-Vf. Vânturiș și retur.

Cu Picior de plai am încheiat anul cu o tură de drumeție în Piatra Craiului (Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Umerii Pietrei Craiului). A fost aceeași atomosferă de colegialitate și bună dispoziție ca de fiecare dată.

Am încheiet luna și anul în Făgăraș împreună cu colegii de la Salvamont Argeș. Deși viscolul și riscul 5 de avalanșă nu ne-au permis să facem mare lucru a fost plăcut și ne-am putut odihni în vederea noului an care urmează.

Bilanțul lunii aprilie 2019

Aprilie însemnă primăvară la altitudini joase, dar sus iarna rămâne agățată de creste sau se ascunde prin cotloanele văilor alpine. Cu toată încălzirea globală certă din ultimii ani am profitat de un puseu de frig care a conservat zăpada veche și a adus alta proaspătă pentru câteva zile.

La începutul lunii am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului pe probabil ultima zăpadă ’’serioasă’’ din acest sezon. Am avut parte încă de cornișe și depozite care nu ne-au permis ocolirea niciunui vârf ci, din contră, ne-au obligat să urmăm creasta matematică. Am avut astfel cele mai autentice condiții de iarnă, doar ziua ceva mai lungă a făcut ca totul să ’’miroasă’’ a primăvară.

În Bucegi am parcurs de câteva ori muchia Padinei Crucii de care suntem foarte atașați. O creastă nebăgată în seamă din nordul masivului, dar dificil de parcurs în condiții de iarnă. Vremea a fost de fiecare dată aspră cu ninsori și vânt puternic, ceea ce a făcut ca traseul să fie cu adevărat interesant și solicitant.

Am urcat pe skiuri de tură la vârful Omu dinspre Mălăiești, coborând Hornul Mare și valea pe zăpadă grea și imensă. Diferența de nivel apreciabilă (1600m), cu plecare din Valea Glăjăriei și punct maxim Stația Meteo Omu, face din această vale un traseu deloc de ignorat. Hornul mare al Mălăieștilor a fost urcat la colțari și piolet, dând un iz de ski-alpinism turei.

Am avut și o colaborare cu ”Picior de plai”, parcurgând împreună traseul Cabana Silva – Muntele Roșu – Vârful Gropșoarele (1844m) – Vârful Zăganu – Cheia. A fost o drumeție frumoasă cu pasaje în care am folosit colțarii și am montat o balustradă de coardă pentru siguranța participanților.

Toate traseele de mai sus au fost decorate de bunul gust al acestui anotimp care a ținut să ne aștepte cu mii de brândușe, ghiocei, gențiene și alte floricele de primăvară.

Bilanțul lunii februarie 2019

Luna februarie n-am petrecut-o la gura sobei ci am fost la fel de activi ca în ianuarie, alternând skiul de tură cu alpinismul hivernal sau cu drumețiile pe rachete.

Creasta Pietrei Craiului a fost din nou ruta cea mai frecventată. Am strabătut-o de mai multe ori, fie integral (Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Funduri), fie pe tronsoane (Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase sau Vârful Turnu-Vârful Padina Popii-Traseul Lehmann). Am admirat cu respect cornișele uriașe și am urmat (pentru siguranță, dar și pentru plăcerea ascensiunii) creasta matematică, urcând toate accidentele crestei.

N-a fost uitată nici Piatra Mică. Am traversat-o de mai multe ori. Iar ea ne-a răsplătit cu priveliști deosebite asupra surorii sale mai mari sau ne-a pedepsit cu viscole și rafale de vânt. Un bun antrenament pe vreme rea pentru alte creste mai deosebite din Carpați și nu numai.

Într-una dintre parcurgerile crestei nordice am privit cu amuzament respectuos urmele unui urs care a traversat creasta principală prin zona dintre Țimbale și Clăile Căldării Ocolite, sfidând cele mai elementare norme de siguranță din punct de vedere al riscului de avalanșă. Dar cum probabil că are tot atâtea vieți precum pisica nu ne-am îngrijorat pentru el (sau ea?).

Ceva drumeție pe rachete am făcut în Iezer-Păpușa. Am urcat pe Culmea Văcarea și Vârful Iezerul Mare (2462m), pe Plaiul lui Pătru și Vârful Bătrâna (2341m). În Ciucaș au fost parcurse Cheile Cheiței și Culmea Muntele Roșu-Vârful Gropșoarele (1884m). Rachetele nu au fost suficiente, astfel că, din pricina gheții și a zăpezii dure (la -17 grade Celsius), am folosit cu succes colțarii.

Un pic de ski de tură a fost făcut în Bucegi (Uzina electrică Râșnov-Cabana Mălăiești-Hornul Mare și retur), dar și în Iezer-Păpușa.

Despre tura în Bucegi putem spune că am stabilit un record negativ propriu: din cauza zăpezii enorme am reușit ’’performanța’’ de a deschide drumul spre cabana prin valea Mălăiești în nu mai puțin de 6 ore.

În Iezer-Păpușa am parcurs pe skiuri traseele: Cabana Voina-Vârful Văcarea (2068m)-Vârful Cățunu (2306m)-Vârful Iezerul Mic (2383m)-Refugiul Iezer (2135m), Refugiul Iezer-Piciorul Iezerului Mare-Cabana Voina și Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna și retur.

Fratele mai mic și mai sudic al fratelui mai mare și mai nordic (Făgărașul), Iezerul și Păpușa, două jumătăți aproape egale, având ca punct de ’’echilibru’’ vârful Bătrâna, reprezintă un perfect teren pentru practicarea skiului de tură. Trebuie, însă, tratat cu respect pentru distanțele mari dintre punctele de interes, lipsa adăposturilor de altitudine (doar refugiul Iezer la 2165m, aflat într-o extremitate) și sălbăticia locurilor.

Despre refugiu putem spune că este unul dintre cele mai bine întreținute și amenajate din Carpați, grație Salvamontului și asociațiilor care au pus umărul la treaba asta.

Sfârșit de 2018

2018, epuizat, s-a retras…

Sfârșitul anului a fost generos în ceea ce privește zăpada de pe munte. Așa încât nu am stat mult pe gânduri și ne-am năpustit către înălțimi cu tot ce am avut pe acasă. ’’Care are arme – cu arme, care nu – cu furci și topoare’’, nu? Nici chiar așa, sau măcar am schimbat ’’armele ’’ ca să nu fim chiar ca în celebrul film românesc. Rachete (de zăpadă, desigur), skiuri de tură, colțari și pioleți am folosit pentru a ne bucura de o iarnă veritabilă (cel puțin în acest decembrie). Riscul producerii de avalanșe a fost și încă este ridicat așa că nu am intrat în raza lor sub nicio formă.

Pe scurt am făcut drumeții pe rachete în zonele sigure din Făgăraș și Piatra Craiului. Ne-am plimbat prin Poienile Paltinului din zona forestieră a Văii Călțunului, pe muchia Lespezi, în zona de deasupra stânei din Piscul Negru (rar străbătută iarna, dar cu minunate perspective asupra vârfurilor din creasta principală a Făgărașului). Ca să pigmentăm puțin aceste trasee ușoare, o parte din ele le-am parcurs noaptea (mai exact după ora 5 p.m.) punându-ne la lucru și cunoștințele de orientare în teren la lumina frontalelor.

O școală bine apreciată de clienții noștri, noi încercând să ridicăm nivelul de pregătire al tuturor celor care ne însoțesc prin diverse experiențe practice. Un traseu de noapte pune la încercare mai multe abilități, atât fizice cît și mentale, perspectiva schimbându-se complet la căderea întunericului. În condiții sigure este bine să ieși din zona de rutină pentru a fi pregătit în situații ulterioare (cu adevărat la limită).

În Piatra Craiului am combinat mersul pe rachete (până la refugiul Grind – 1620m) cu ascensiunea cu colțari și piolet (refugiu – Colții Găinii – Vârful La Om 2233m). O creastă abruptă, solicitantă, dar fără risc de avalanșă, dacă respecți regulile și nu faci pe grozavul.

Cea mai sigură cale de a ieși iarna în Creasta Pietrei Craiului, acest traseu nemarcat parțial, a fost o plăcere stropită cu sudoare având în vedere că întregul traseu de la capătul drumului forestier până sus a fost ’’spart ’’ de noi prin nămeți.

Ski de tură am făcut în Bucegi, unde am urcat vârfurile domoale, dar solicitante, de deasupra Sinaiei (Furnica, Vârful cu dor, Vânturiș), apoi am coborât plaiuri largi pe o zăpadă pulver de vis.

În Făgăraș am privit de la distanță coloșii Lăițel și Lespezi, ștergându-i pe la poale cu skiurile, prin poieni și păduri înecate în zăpadă.

Cea mai interesantă tură de ski a fost în Iezer-Păpușa unde am parcurs în două zile ruta: Voina-Văcarea-Cățunu-Refugiul Iezer și Refugiul Iezer-Turnul Lacului-Crucea Ateneului-Vf. Iezerul Mic-Vf. Iezerul Mare-Piciorul Iezerului Mare-Voina.

Vântul turbat și vremea potrivnică (ceață și ninsoare) ne-au împiedicat să mai continuăm. Noaptea la refugiul Iezer (2135m) a fost foarte confortabilă, grație amenajării recente a refugiului de către Salvamont Argeș și alți iubitori ai muntelui. O avalanșă tip placă, de dimensiuni medii, exact de sub Vârful Iezerul Mare (2462m) a fost extrem de fotogenică.

Ne bucurăm că am încheiat anul pe zăpadă serioasă și sperăm să țină cât trebuie această iarnă și să nu ne trezim cu ploi în februarie pe creste. Nimic nu este mai neplăcut decât o zăpadă umedă și grea sau decât o ploaie când ai echipamentul de iarnă pe tine.

Vor urma alte ture de ski, de alpinism sau drumeții pe rachete și cursuri despre avalanșe pe care le pregătim și le așteptăm cu nerăbdare de multă vreme.

Ski de tură februarie-aprilie

La sfârșitul iernii putem face un mic bilanț cu activitatea noastră pe zăpadă. Mai întâi pe skiuri de tură pentru că, nu-i așa, activitatea asta ne place prea mult și ne face să nu ne fie prea curând dor de vară.

În Iezer-Păpușa am tot urcat și coborât văi și creste pe zăpadă mare și vreme de iarnă grea. Astfel, Valea Bătrâna, Valea Cuca, Muchia Grădișteanu, Vârful Văcarea, Valea Largă ne-au ocupat trei zile de vis. Se pare că am avut succes pentru că se aduna ’’lume’’ cu noi. În prima zi ne-au acompaniat trei câini, în a doua zi patru și în a treia cinci. Se dusese vestea că organizăm ture frumoase și am căpătat notorietate. Sau o fi fost de la chiftelele și cârnații pe care îi împărțeam cu generozitate? Discutabil…

Au urmat apoi Valea Mălăiești din Bucegi, urcare-coborâre după o ninsoare abundentă, vârful Lespezi cu muchia lui și Valea Izvorul Sec din Făgăraș în care ne-am învârtit o vreme.

Avalanșele ne-au cam gonit din Valea Fundul Caprei din același masiv. Mai exact, le-am privit cu respect de la o distanță confortabilă și ne-am retras la timp din calea lor.

Am încheiat cu 4 urcări și coborâri pe Valea Șugărilor in aprilie, de fiecare dată pe altă ’’linie’’.

Așteptăm luna mai cu nerăbdare să închidem sezonul în forță.

Ski de tură decembrie-ianuarie

Au trecut deja primele luni de iarnă și ne putem lăuda cu câteva ieșiri la ski de tură pe care le-am organizat și care au ieșit foarte bine.

În Bucegi am parcurs de mai multe ori, cu grupuri diferite, ruta Sinaia – Vf. Furnica – Valea Dorului – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina.

Am urcat Vârful cu dor și am coborât văile domoale care-l despart de fratele său sudic, Vârful Vânturiș, dar și celebrul drum al lui Butmăloiu care leagă Hotelul Peștera de Sinaia.

Am traversat Munții Fitifoiului și Dihamului prin zăpadă pulver imensă, visul oricărui skior de tură. Văile Iadului, Leucii, Joița precum și mulți kilometri de drumuri forestiere neumblate și înzăpezite au fost parcurși cu ocazia aceasta. Am mers pe skiuri 26 km în tura respectivă.

În Iezer-Păpușa am urcat și coborât Culmea Văcarea pe cod galben de ninsoare și viscol. O adevărată provocare pe ceață și vreme dură.

Piatra Mare a fost traversată pe ruta Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus. Cu ocazia aceasta a fost coborât și urcat înapoi unul dintre firele Văii Pietrei Mici, fir care pleacă de sub vârful principal, pentru plăcerea oferită de zăpada perfectă pentru skiat. S-au adunat 13 km de mers cu skiurile în picioare.

Plănuim în continuare ture interesante de ski, sperând că iarna, după ce a revenit în forță, nu va da înapoi făcând loc prea devreme primăverii.

Traversarea de la cabana Sâmbăta la fosta cabană Urlea, parcurgerea integrală a crestei Munților Iezer-Păpușa, Arcul Bucegilor pe ruta Vf. Furnica – Babele – Omu – Bucura – Doamnele – Șaua Strunga – Deleanu – Lucăcilă – Bolboci și altele asemenea ne așteaptă.

Ski de tură pe Valea Morarului

Nu am renunțat la skiul de tură și nici nu vom renunța atât timp cât va mai exista o mică șansă de a găsi câteva sute de metri de zăpadă ascunși pe undeva.

Astfel, într-o zi din timpul săptămânii, am urcat la colțari și piei de focă pe Valea Morarului.

Coborârea pe aceeași vale a fost mai grea decât ne așteptam din cauza căldurii care a stricat zăpada destul de rău, facând-o apoasă și grea.

Dar totul a decurs bine și am avut parte de o tura reusita, cu siguranță una dintre ultimele ieșiri la ski din acest an.

Ski de tură în Bucegi și Postăvaru

Pentru că skiorul de tură nu ține cont de sărbători și nu are nevoie decât de zăpadă sub tălpicile skiurilor, am profitat de încă 3 zile de umblat pe vârfurile Vânturiș și Vârful cu Dor, prin văile și culoarele îndopate cu zăpadă din zonă.

Am combinat apoi skiul de tură cu skiul alpin în Poiana Brașov urcând și coborând pe pârtii sau pe lângă ele la -15 grade, sub bătaia tunurilor de zăpadă care ne făceau să ne simțim ca Nansen când traversa Groenlanda. Doar că el a mers câteva luni, iar noi doar 2 zile. Alte vremuri… Era și Nansen mai tânăr.

Ski de tură în Bucegi

Dorul de ski de tură ne-a adus (unde în altă parte!) decât în zona Vârfului cu Dor!

Am parcurs pe skiuri cele trei vârfuri de deasupra Sinaiei: Furnica, Vârful cu Dor și Vânturiș legând șeile și văile dintre ele.

Zăpada perfectă a făcut ca tura să fie foarte agreabilă deși vântul puternic făcea să simțim lipsa unei a treia mâini la pusul și scosul pieilor de focă.

Valea lui Carp pe zăpadă dură, “tablă”, a fost cireașa de pe tort la sfârsitul zilei.