Tag Archives: stația meteo Omu

Bilanțul lunii august 2025

Posted on by

Prima tură din august a fost pe versantul vestic al Pietrei Craiului. Cu plecare de la cabana Plaiul Foii, am parcurs traseul către punctul La Zaplaz, trecând pe la refugiul Șpirlea. Am intrat pe celebrul Deubel (La Lanțuri) pe care am urcat până la nivelul Brâului de mijloc. De aici am părăsit marcajul turistic și am urmat panglica brâului spre nord, trecând peste obstacolele sale (Căldarea Ocolită etc). După o scurtă vizită, pentru fotografiile binecunoscute, la grota La Ulcior, am coborât nesuferitul grohotiș pentru a intra la Vâlcelul Crăiței. După o suită de rapeluri am ajuns la refugiul Castelul Crăiței. De aici am urmat poteca spre Valea Vlădușca unde am reintrat pe teren prietenos spre Plaiul Foii. Tură clasică de carpatism în Abruptul Vestic (Westwand), cu rigorile și satisfacțiile sale.

Cu Himalaya Travel am participat la o tabără pentru copii. A fost un proiect inedit, finanțat de Baterel, care a avut ca tematică ecologia și, mai ales ramura ei cea mai practică, reciclarea. Copiii au prins esența acestui gest nu doar civic, dar de interes mult mai larg, în cadrul unor jocuri și activități practice. Pe lângă acestea, s-au oferit celor mici și noțiuni despre supraviețuire în natură, cunoașterea diverselor specii de flori și ciuperci etc.

Mereu este o bucurie să putem însoți etnici germani, plecați din Transilvania pe vremea comunismului și care se întorc cu drag la locurile natale. A fost cazul unei familii din Brașov, care au părăsit țara în adolescență, dar s-au întors regulat acasă, la origini. Împreună cu cei doi fii născuți în Germania, părinții au evocat amintirile copilăriei, din țara care nu le-a mai putut oferi un trai decent, din cauza orânduirii de atunci. Traseul a fost în Ciucaș, mai exact Pasul Bratocea-Vârful Ciucaș-poteca de sub Tigăile mari-Culmea Bratocea. Un minunat prilej de a face o punte peste ani între două lumi care, altminteri, sunt inseparabile.

Cu echipa Salvamont Prahova am participat la o intervenție sau acțiune, cum i se mai spune, pentru găsirea unei persoane dispărute de 2 zile. Ineditul a fost locul în care s-a desfășurat acest eveniment și anume Subcarpații din preajma localității Breaza, satul Adunați. Femeia a fost găsită în viață și, cu ajutorul polițiștilor, a paramedicilor și a unor localnici, am transportat-o în siguranță la ambulanță. Asta este satisfacția membrilor salvamont, când o viață este salvată indiferent de eforturi.

Cu prietenii și colegii de la UpMountain am parcurs în Piatra Craiului, pe același versant vestic, traseul care urcă pe Padina Lăncii, firul principal. Odată ajunși în Poiana Închisă am decis să coborâm pe ruta mai ușoară, de sub Peretele Central, direct către Marele Grohotiș. O tură cu oameni de pregătire medie, care s-a întins foarte mult. Padina respectivă nu este o vale dificilă, dar măsurile noastre de siguranță, filarea și asigurarea fiecărui participant în parte, ne-au luat destul timp.

O nouă ieșire marca Conservation Carpathia ne-a purtat pașii către stâna-refugiu din Comisu și ne-a prilejuit întâlnirea cu o turmă mare de zimbri. În rest, binecunoscuta liniște, extrema sălbăticie și unica solitudine a locurilor au fost ingredientele excursiei.

Cu Back to nature, Mountventure și UpMountain am organizat un atelier de cățărare și rapel în Măgurile Branului pentru copiii din Asociația Montană Carpați, filiala Făgăraș. Locul de desfășurare a activităților a fost Faleza Mică, aflată deasupra satului Măgura, într-o zonă pitorească.

Într-o ieșire clasică la poalele Pietrei Craiului am parcurs Prăpăstiile Zărneștilor și am urcat în satul Măgura, realizând un circuit, care a îmbinat natura cu peisajele sale fabuloase cu crâmpeie din viața oamenilor locului. Excursia a fost organizată de World Sinergy Travel (WST) și grupul a fost din Spania.

Cu echipa de colegi de la Salvamont Prahova am participat la montarea unul lanț de siguranță într-o zonă expusă de pe Valea Cerbului (Munții Bucegi). Aceste acțiuni fac parte din activitatea obligatorie de a menține în condiții optime traseele turistice marcate.

Un circuit de asemenea frecvent organizat de noi, a fost Moieciu de sus-Cabana de vânătoare Bângăleasa-Șaua Strunga-Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Moieciu de sus. Aflat în vestul Bucegilor, acest traseu atinge oarecum și o extremitate a Munților Leaota. Are un parcurs plăcut, neplictisitor, cu peisaje frumoase și deschidere largă către împrejurimi.

Am petrecut apoi două zile lejere în Bucegi, în zona înaltă. Traseul a fost Peștera-Valea Obârșiei-Cabana Omu-Cabana Caraiman. După o noapte la cea mai frumoasă cabană din Bucegi, am revenit la mașină, urcând la Babele și coborând la Peștera. Dansul caprelor negre, matinale și active, de pe abruptul Caraimanului, cascadele și ochiurile de apă din porțiunea superioară a Văii Jepilor și alte minunății ale naturii ne-au creat amintiri unice.

O nouă excursie în zona proiectului Carpathia, de data aceasta la observatorul Bunea, ne-a pus în plăcuta ipostază de a admira o seară întreagă un urs de talie medie, care își făcea de lucru prin luminișul din fața cabanei. Priveliștea Lacului Pecineagu la apus de soare, păsările care concertau seară de seară, dar și în zori, au fost din nou darurile naturii generoase.

Complet la polul opus a fost tura următoare. În Piatra Craiului am urcat Vâlcelul cu fereastră și am continuat pe Vâlcelul cu smirdar și pe Brâul de sus până în Creasta Nordică. Pentru că ora era înaintată și vremea urma să se strice, am coborât pe Padinile Frumoase la cabana Curmătura și apoi la Fântâna lui Botorog. Am realizat astfel o traversare de la vest la est a masivului, urcând la cota 2135m, în punctul cel mai înalt al zilei, pe Vârful Ascuțit.

Am repetat tura de la poalele Craiului, dar de data aceasta alături de echipa de la Romania Active. Aceleași Prăpăstii, apoi urcarea în satul Măgura. Ca într-un deja-vu tot un grup din Spania am ghidat.

În Făgăraș ne întoarcem mereu cu drag, dar când este vorba despre Muchia Vârtopel-Arpășel nu avem decât superlative. Pe un vânt destul de puternic, cu amenințarea ploii (care a și venit fix la coborâre) am parcurs creasta cu o echipă de două persoane în condiții acceptabile.

La Salvamont am oferit o zi de permanență pentru un eveniment aviatic care a avut loc pe Valea Prahovei. Punctul nostru de observație a fost Crucea Caraiman, unde lume multă fotografia aparatele de zbor și noi ne asiguram că nu se accidentează prin acele locuri expuse.

Cu prietenii noștri, Scott și Enya am petrecut o jumătate de zi pe Dealul Lempeș, din proximitatea localității Sânpetru. Prin poieni și păduri a fost multă alergătură, joacă și bună dispoziție, ca de obicei în compania lor.

Un traseu de anduranță, într-o zonă dragă mie, am făcut spre finalul lunii. Cu plecare din Valea Glăjăriei am urcat la cabana Mălăiești. De aici am continuat spre Vârful Omu pe Drumul de vară. După un popas și o pauză de prânz sus, pe cununa Bucegilor, am coborât pe același traseu la bază. Diferența de nivel respectabilă, de la aproximativ 1000m altitudine la 2507m, a fost un bun antrenament pentru echipa care se pregătea pentru munți mai înalți.

Spaniolii ”atacă” din nou pe final de august, din nou fiind aduși de Romania Active. Cinci zile de traversare prin satele Măgura, Peștera, Șirnea, Fundata, Fundățica și Moieciu am petrecut cu acest grup vesel. Fotografiile grăiesc de la sine și vă lăsăm în compania lor. Ne pregătim de toamnă, cel mai stabil anotimp și cel mai propice activităților montane.

Bilanțul lunii iunie 2025

Posted on by

La foarte scurt timp după ce vara a debutat oficial am participat la un atelier de pregătire alături de echipa Salvamont Prahova. În calitate de aspirant am petrecut o zi la de cățărare la Stâncile Sfânta Ana din Bucegi. Am escaladat mai multe trasee în manșă, urmate de exerciții specifice în teren montan (asigurare, rapel, coborâre asigurată). Am repetat amarajele de forță, plus câteva tehnici specifice acestei activități, doar aproximativ similare celor de ghid montan.

Pentru că vremea a fost frumoasă și prielnică plimbărilor lungi, am urcat din Poiana Brașov pe Vârful Postăvaru împreună cu Back to nature, dar mai ales însoțiți de câinii noștri, Scott și Enya. O tură lungă, dar extrem de plăcută pentru toți participanții, fie ei cu două sau patru picioare.

Carpatismul ne-a adus în Piatra Craiului, locul predilect al acestei activități. Am ghidat un grup mic pe Padina Închisă, pornind de jos, din poteca spre refugiul Diana. După urcarea celor 2-3 obstacole ale văii, a urmat inevitabilul grohotiș care ne-a purtat către traseul marcat. De la izvorul La Găvan, am ales coborârea pe același traseu către refugiul Diana. Un argument solid pentru această opțiune a fost ploaia de vară, cu tunete și fulgere, care ne-a împiedicat ieșirea în creastă. Această ieșire a fost, din nou, în colaborare cu Back to nature.

Ploaia a continuat și a două zi, dar ne-a permis totuși să urcăm pe clasicul traseu Padinile Frumoase până pe Vârful Ascuțit. După o oră petrecută la adăpost de descărcările electrice, am coborât pe aceeași rută la cabana Curmătura și Fântâna lui Botorog.

Fideli acestui munte deosebit, Piatra Craiului, am revenit împreună cu Back to nature în Abruptul Vestic. De la refugiul Șpirlea am urcat pe traseul Deubel sau La Lanțuri până la intersecția cu Brâul de mijloc. Urmat către nord, acesta ne-a purtat peste pragurile aeriene și abrupte, am traversat Căldarea Ocolită și Scocul Bun și ne-am oprit o clipă la izvorul din grota La Ulcior. Din acest punct am coborât pe Vâlcelul Crăiței, în câteva rapeluri. După un scurt popas la castelul Crăiței am continuat coborârea către Plaiul Foii.

O lungă săptămână am fost ocupați cu un grup de suedezi aduși de World Sinergy Travel pentru drumeție și turism cultural. Am vizitat împreună Brașovul, Sibiul și nelipsita Sighișoara, apoi Castelul Bran. Am putut să ne bucurăm de gastronomia locală la ferma Cățean, alături de iezi, câini ciobănești și cai.

Drumețiile au inclus Tâmpa, Măgurile Branului, dar și Munții Cindrel. Echilibrat distribuite, au fost zile perfecte pentru cei de peste hotare să cunoască un crâmpei din țara noastră.

Cu Active Travel am ghidat un turist olandez într-o traversare a crestei Piatra Mică, în sensul cabana Curmătura-Poiana Zănoaga. Am întâlnit chiar și un urs în Șaua Crăpăturii, apariție salutată de clientul nostru cu entuziasm.

Cu o persoană din Statele Unite am petrecut două zile în Bucegi și Piatra Craiului pe trasee lungi și spectaculoase.

Ziua 1: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei (sau a Ialomiței, cu cascada Obârșia în ”mare formă”) -Vârful Omu-Cerdacul Obârșiei-Babele din Coștila-Vârful și Crucea Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Cabana Babele (cu Sfinxul inclus)-Piciorul Babelor-Telecabina Peștera

Ziua 2: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul Deubel (La Lanțuri)-Creasta nordică a Pietrei Craiului (peste vârfurile: Clăile Căldării Ocolite, Sbirii, Țimbalul Mic, Țimbalul Mare și Ascuțit). Am coborât la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase după o zi plină

Nu se putea să nu ajungem și în Munții Făgăraș! Cu pornire de la cariera de piatră din Valea Fundul Caprei am urcat imensa pantă către Vârful Mușeteica. De pe acest colos calcaros, vizibil de departe, am urmat creasta peste Vârful Râiosu și Vârful Buda. Îngustă uneori și friabilă deopotrivă, această muchia sudică desparte văile Buda și Capra, menținându-se constant la peste 2300m altitudine. Am coborât o față la fel de abruptă precum cea de la urcare, direct din creastă, către carieră.

Apoi am evadat pentru 5 zile din zona noastră de activitate, tocmai în nord, în Munții Rodnei. Aici am parcurs creasta principală, trecând peste vârfuri celebre ale acestui masiv, precum: Pietrosul, Rebra, Buhăiescu, Galațului, Gărgălău, Ineu. Am poposit și am campat la lacurile Lala Mare și Pietrosul, dar am folosit și refugiile Șaua Gărgălăului și Ineu. Alpii Maramureșului, în plin sezon de rododendron și alte sute de flori, ne-au oferit enorme satisfacții.

Tot în spiritul munților cu activitate glaciară pronunțată, Bucegii ne-au găzduit pentru un circuit brănean: urcare pe Valea Ciubotea până pe Vârful Scara și coborâre pe Creasta Țigănești și Culmea Clincea. Cu diferență de nivel mare, dar și cu diversitate de peisaj și formațiuni geologice, recomandăm această buclă tuturor celor care vor să parcurgă trasee marcate mai puțin frecventate din Bucegi.

Suntem din nou în Piatra Craiului, la câteva zile după cele de mai sus. De data aceasta pentru a urca Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. Intrați prin Bârsa Umerilor, am trecut succesiv peste Brâul de jos, Brâul de mijloc și Brâul de sus. După ieșirea în Creasta Sudică, pe care am mers o bucată, am coborât în Poiana Închisă pe la Ora 11. Din Poiană am ales varianta mai rapidă, nu neapărat și mai comodă, de a ne retrage către Marele Grohotiș, pe sub impresionantul Perete Central.

Cu o parte din echipa tehnică de la Decathlon Romania, am organizat o plimbare ușoară prin zona Predealului. Urcarea a fost pe traseul de pe pârtia Cocoșul, apoi către cabana Gârbova. De aici am urcat Vârful Clăbucetul Taurului. Acest mic punct este important și din punct de vedere turistic, el oferind o belvedere perfectă către masivele din zonă (Bucegi, Neamțului-Baiului etc), dar și din considerente istorice, în proximitatea sa ducându-se lupte importante în Primul Război Mondial.

Ne-am ocupat din nou de cățeii border collie, Scott și Enya, de data aceasta petrecând cu ei o noapte la Lacul Capra din Făgăraș. A doua zi, răsăritul de pe Vârful Iezerul Caprei a fost un prilej de a face multe fotografii superbe.

Am petrecut ultima zi a lunii iunie în compania unui grup de spanioli. Tura organizată de WST (World Sinergy Travel) a presupus câteva ore de petrecut pe Tâmpa, obeliscul Brașovului, turiștii bucurându-se de o vreme excepțională. O căprioară discretă și delicată ne-a încântat cu apariția ei fugitivă.

Bilanțul lunii mai 2025

Posted on by

Am început luna cu o tură de alergare montană. Pe 2 mai ne-am îndeplinit un vis mai vechi, acela de a străbate toată creasta principală a Pietrei Craiului de la un capăt la celălalt. Am pornit de la Fântâna lui Botorog, am urcat Piatra Mică și am coborât în Șaua Crăpăturii (2 ore, din care 16 minute au fost necesare pentru a atinge Vârful Piatra Mică din Poiana Zănoaga). În alte 5 ore am parcurs Creasta Nordică și Creasta Sudică, între șaua mai sus amintiră și Șaua Funduri. Pentru că Piatra Craiului mai ”conține” și Pietricica, am mai avut nevoie de 3 ore pentru a ajunge din Funduri la Podu Dâmboviței. Foarte utilă a fost recunoașterea pe care am făcut-o în această ultimă zonă în aprilie. O tură frumoasă, intensă și care nu ne-a menajat deloc, dar astfel am realizat integrala Pietrei Craiului într-un ritm rapid, dar fără să ajungem la limită vreodată pe traseu.

Chiar a doua zi am revenit pe creastă pe ruta cabana Curmătura-Padinile Frumoase-Vârful Ascuțit-Traseul Lehmann-cabana Curmătura. Cu un pas mai domol, în concordanță cu cel al participanților, am putut să ne bucuram de peisaj și să realizăm această buclă clasică de drumeție.

Cu un grup din Suedia am fost în Bucegi în următoarea zi. Organizat de Romania Active, turul a presupus o urcare din Valea Bângăleasa la fosta casă de vânătoare Guțanu, unde am putut să ne odihnim după urcuș și să luăm masa. Coborârea a fost pe Culmea Pleșii înapoi în satul Moieciu de sus. Pe parcurs am putut admira plaiurile și fânețele zonei, dar și Valea Gaura și vârfurile Lancia și Omu.

Sub amenințarea ploii am optat, împreună cu Back to nature, pentru o zonă izolată și rar străbătută din Piatra Craiului. Cu urcare pe Valea Ciorânga am ajuns la locul numit La Ceaun, unde am intrat în grota de acolo. Din acest punct valea devine mai greu accesibilă. Reîntorși pe brâu am pornit către Tunelurile lui Tontsch, arcade de piatră aflate în pădure, denumite astfel după primul cabanier de la Curmătura. Am trecut prin aceste veritabile porți naturale, ce amintesc puțin de Valea Horoabei din Bucegi, și am coborât pe Padina lui Râie în poteca marcată de la Plaiul Foii la refugiul Diana. Totul a fost gândit pentru a nu fi expuși la descărcări electrice și pentru a fi mai feriți de ploaia care a venit într-un final.

Vremea instabilă, umedă și rece a continuat. Dar nu a fost un impediment pentru grupul din Republica Moldova cu care am ajuns de cu seară la cabana Curmătura prin Prăpăstii. A doua zi, pe o ploaie mocănească, am urcat în Șaua Crăpăturii, am coborât pe Valea Crăpăturii (unde am avut o fereastră de vreme relativ bună pentru a admira Acul Crăpăturii). Din zona plaiurilor de jos, după ce ne-am întâlnit cu un urs impasibil, am trecut și pe la Schitul Colțul Chiliilor unde am vizitat peștera cu bisericuța străveche. Traseul nostru a continuat în urcare lungă către refugiul Diana. După o pauză la adăpost de ploaie am coborât pe Padina Urșilor la Plaiul Foii, unde grupul avea cazarea din noaptea respectivă. O vreme complet ostilă, dar alături de parteneri tenace și hotărâți totul devine posibil.

Dar cum era de așteptat am avut și un mic episod de iarnă. Plecând de la Gura Dihamului spre cabana Poiana Izvoarelor (închisă), am intrat din Pichetul Roșu pe Traseul Tache Ionescu. De la Prepeleac am urcat lunga creastă a Bucșoiului Mare până pe Vârful Bucșoiu (2492m). Deja zăpada începuse de pe la Brâul lui Stănilă, așa că ne-am pus colțarii și am folosit pioletul. Pe restul crestei, între Bucșoiu și Omu, a fost iarnă în toată puterea cuvântului, cu viscol și cornișe. Coborârea pe Valea Cerbului am făcut-o pe un fir direct din creastă spre căldarea superioară (cea cu stâna), pe zăpadă bună și sigură. De la jumătatea văii în jos am ieșit din zona albă, ninsoarea fiind înlocuită de ploaie. Un curcubeu ne-a luminat calea și a dat o aură mistică locurilor.

Tot prin Romania Active am însoțit un grup din Marea Britanie pentru câteva zile în Bucegi și Piatra Craiului. Defalcată pe zile tura a fost cam așa:

Ziua 1: Bușteni-Valea Jepilor-Cabana Caraiman

Ziua 2: Cabana Caraiman-Babele și Sfinxul-drumul către Piatra Arsă-Drumul lui Butmăloiu-zona Peștera (cu vizită la Grota Urșilor)-Cabana Padina

Ziua 3: Padina-Șaua Strunga-fosta casă de vânătoare din Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus

Ziua 4: Fântâna lui Botorog-traversare Piatra Mică-Cabana Curmătura

Ziua 5: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Fântâna lui Botorog-Satul Măgura

Au fost zile exclusiv cu ceață, ploaie și ceva lapoviță (în zonele înalte), cu râuri revărsate și torente. Dar spiritul britanic binecunoscut, aplecat către aventură și inedit, au ieșit biruitoare.

O tură blândă, în zona noastră de suflet, am organizat cu Avenor College. Traversarea Măgurilor Branului, de la Castelul Bran la Zărnești a trecut prin păduri tinere de mesteacăn, a străbătut poieni pitorești, a ajuns în locuri unde am putut admira stânci și colți spectaculoși, fagi seculari și stâne tradiționale.

Câteva zile în zona estică a Făgărașului, mai exact în Poiana Tămaș, dar și la ferma de biodiversitate din satul Cobor au rupt ritmul obișnuit. Cu un praf de zăpadă nouă, prin care scoteau capetele florile de primăvară, pajiștile și pășunile acestei zone ne-au împărtășit din farmecul lor. În liniștea de la fermă am putut urmări în voie animalele deosebite (vaca din rasa sura de stepă, caii din Mongolia, câinii ciobănești de diverse tipuri etc).

Ne-am întors în Piatra Craiului, unde am străbătut un traseu în circuit. Am urcat prin Canionul Anghelide și am coborât (parțial în rapel) pe Vâlcelul Crăiței. Deși mergem des în această zonă a Abruptului Vestic, nu ne putem sătura de măreția și pitorescul locurilor. Tura a fost alături de Back to nature.

Cu un pas în lunile de vară am participat ca instructori la modulul pentru atestarea liderilor montani. Locul ales a fost, de data aceasta, Munții Hășmaș. Aici am putut exersa: orientarea cu harta și busola, traversarea de torent, micronavigația, orientarea de noapte și multe altele. Am prezentat caracteristici ale florei și faunei alpine și am realizat asigurări tip balustradă cu minimum de echipament permis acestui gen de calificare.

Bilanțul lunii martie 2025

Posted on by

La început de primăvară s-a întâmplat ceva ce așteptam cu nerăbdare de ceva timp: să ningă. Și a nins câteva zile transformând zonele montane într-o feerie. Am organizat, sub egida Active Travel, o serie de drumeții de iarnă pentru un cuplu din Australia.

Ziua 1: Zărnești-Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-cabana Curmătura, cu retur prin Prăpăstiile Zărneștiului și urcare la pensiunea din satul Măgura

Ziua 2: Castelul Bran-traversare peste Măgurile Branului-satul Măgura

Ziua 3: Râșnov-Valea Mălăiești-cabana Mălăiești și retur

Ziua 4: Predeal-cabana Diham-Predeal

Am parcurs aceste trasee unind practic două masive importante, Bucegi și Piatra Craiului, pe axa lor cea mai directă: Măgurile Branului.

Făgărașul proaspăt nins ne-a oferit ocazia de a-i urca unele vârfuri importante din zona centrală. Vârful Văiuga, Vârful Vânătoarea lui Buteanu, Vârful Capra și Vârful Iezerul Caprei au fost urcate de la Bâlea Lac prin Șaua Caprei, parcurgând un circuit frumos de alpinism în cei mai înalți munții ai țării. Am trecut și peste Lacul Capra, înghețat bocnă în această perioadă.

Ca în tura precedentă, alături de Back to nature am parcurs în Bucegi două văi emblemă pentru Abruptul Prahovean. Am urcat pe Valea Colților (cu accesul prin Vâlcelul Poieniței și Valea Mălinului) și am făcut retragerea pe Valea Gălbinele, firul principal. Zăpada solidă și sigură din punct de vedere al pericolului de avalanșă, ne-a permis o parcurgere destul de comodă la colțari și piolet.

Ne-am concentrat apoi pe un masiv mic, dar solicitant: Piatra Mare. Cu plecare din zona Dâmbul Morii am urmat traseul spre fosta cabană Bunloc. De aici am continuat pe  Culmea Arsă și am ajuns în Drumul Familial, trecând mai întâi pe la Peștera de gheață și pe la Șirul Stâncilor. De la cabana Piatra Mare am optat pentru coborârea pe Valea Șipoaia, pe traseul care ocolește Canionul Șapte Scări, impracticabil la acea dată.

Pe ce a mai rămas din zăpadă, am schiat la Poiana Brașov. Nimic nu este mai trist decât să constați că iarna se duce din ce în ce mai repede an de an. Dar în porțiunea superioară a pârtiilor au fost condiții mai mult decât acceptabile. Am coborât Sulinar, Lupului, Ruia și Drumul roșu fără a ne strica schiurile prea rău.

Dar iată că iarna a revenit pentru câteva zile și am pornit cu entuziasm în Piatra Craiului. S-a urcat cu mare efort, din cauza zăpezii mari și afânate, pe Padina Șindileriei direct pe Vârful Turnu. Nu am avut suficient timp și nici condiții bune pentru a face un ocol către refugiul Șochima, ocupați fiind să ne croim drum prin nămeții văii și ai crestei acoperite de jnepeni. De pe Turnu am coborât direct pe traseul echipat cu lanțuri în Șaua Crăpăturii și la cabana Curmătura.

Ne-am deplasat apoi către sudul Carpaților, mai exact în Munții Leaota. Aici am parcurs traseul care leagă vârfurile Cioara și Albescu. A fost un circuit care a cuprins Poiana Iuda și Șaua Prislopului, aflată sub Piatra Dragoslavelor, denumit și Vârful Vârtoapele. De asemenea, am trecut și pe lângă ineditul Lac al Domniței aflat la golul alpin.

Au urmat opt zile de schi în Dolomiți. Am legat domeniile din Alta Badia, Colfosco, Val Gardena, Cinque Torri, Tre Cime și inevitabila Marmolada. A fost o altă dimensiune a schiatului, cu mii de metri diferență de nivel coborâți, zeci de instalații folosite la urcare și o echipă minunată. Totodată am putut să urcăm și la peste 3000m, aproape de punctul culminant al Dolomiților.

Reveniți în țară, am urcat pe Vârful Omu prin Hornul Mare din Mălăiești. Coborârea a fost pe fix același traseu. Condiții bune, diferență de nivel de peste 1500m, dar cu răbdare și condiție fizică bună se poate ajunge departe.

Ne-am întors la Mălăiești în zilele următoare pentru o tură cu câinii border collie, Scott și Enya. Fără incidente, multă zbenguială și bucurie, am obosit un pic cățeii pentru mai multă poftă de mâncare. Toată lumea s-a bucurat de această zi, cu excepția motanului de la cabană, Tomiță, care abia aștepta să rămână singur pe moșia lui.

O zi de observare a zimbrilor carpatini, pe scurt Bison Day Tour, ne-a dat ocazia să explorăm, în căutarea lor, o zonă foarte sălbatică de la granița dintre Piatra Craiului, Făgăraș și Iezer Păpușa. Pe Valea Tămașului, sub Poiana Tămaș, am găsit turma mult căutată și am putut observa în voie, de la câteva zeci de metri, diverse aspecte ale vieții lor. Acești zimbri sunt parte a unui proiect de reintroducere și de restaurare a faunei carpatine dispărute. Custodele și inițiatorul este Fundația Conservation Carpathia.

Am terminat luna martie cu un circuit pe Brâul de mijloc al Pietrei Craiului. Ruta aleasă a fost: Podul Călinețului-Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă)-Scara de fier-Padina lui Călineț-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile-Valea Podurilor-Plaiul Foii. Pe o vreme mai degrabă închisă și neprietenoasă, am parcurs acest traseu în condiții de zăpadă și stâncă, cu ceva momente palpitante pe ici-colo, dar cu multe peisaje frumoase când ne-au lăsat norii să vedem detaliile din jur.

Bilanțul lunii noiembrie 2024

Posted on by

La granița dintre toamnă și iarnă am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu inedit din Bucegi, zona Caraiman. Urmând rutele primilor exploratori ai acestui masiv, dar și potecile vechi ale vânătorilor și ciobanilor, am urcat pe Vâlcelul Țițeica până la nivelul Brâului Portiței.

De aici, trecând prin Portița Caraimanului, am coborât în Șaua Vântului și am continuat pe Vâlcelul Izvorului către Poiana Înaltă. Astfel, am ajuns la capătul pârtiei Kalinderu prin pădurea abruptă și sălbatică.

În zona nordică a Bucegilor se poate parcurge unul dintre cele mai frumoase trasee marcate din zonă: Brâna Caprelor. Cu acces din prima căldare de deasupra cabanei Mălăiești, o adevărată panglică traversează abruptul Bucșoiului și iese în creasta acestui uriaș. De aici am urmat muchia în sus, către vârful și cabana Omul. Coborârea am făcut-o pe Drumul de vară în Valea Mălăiești și am încheiat la Râșnov.

Tot apelând la înaintașii într-ale drumeției, am urcat în Piatra Craiului un traseu vechi și puțin frecventat: Vâlcelul Cabanierului. Este o vale de abrupt tipică, dar neumblată și cu un fir întrerupt de săritori neechipate cu pitoane sau ancore. Acest vechi traseu al cabanierului de la Garofița Pietrei Craiului, ne-a scos în Brâul de mijloc. De aici am mers spre nord până la nivelul Traseului Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului.

Nu am ieșit, însă, pe ruta normală a acestuia, ci am optat pentru Brâul de sus, o prispă aflată sub o streașină spectaculoasă, care traversează în diagonală abruptul și iese în final comod în Creasta Sudică. Mai departe un scurt parcurs către sud ne-a oferit varianta de a coborî prin ”ieșirea de la ora 11” în Poiana Închisă. Printr-o suită de rapeluri am terminat partea alpină a zilei în poteca marcată spre refugiul Șpirlea, încheind bucla începută la Plaiul Foii.

Tot un brâu de sus, dar aflat în altă parte, a fost destinația noastră următoare. Cu acces din Platoul Bucegilor am coborât câteva sute de metri diferență de nivel pe Valea Mălinului până la nivelul Brâului de sus al Coștilei. Pe acesta am rămas aninați, parcurgându-l către Valea Priponului, pe sub balcoanele și pe lângă grotele sale. Am traversat văile Urzicii, Caprelor și multe alte culoare de avalanșă, ajungând în zona superioară a văii Priponului.

Nu am ieșit din această importantă arteră pe ruta clasică, ci am continuat pe o potecă de capre intrând pe sub arcada sau fereastra din zonă, un loc umed și mai delicat de parcurs, dar care oferă o variantă deosebită de încheiere a traseului de carpatism.

Am avut pentru 2 zile plăcerea de a participa, împreună cu colegii noștri din SGLM, la un curs de dezvoltare profesională (CPD) în Piatra Craiului. S-au exersat tehnici de asigurare în traseele pe stâncă (scrambling, carpatism sau drumeție alpină). Instructor ne-a fost un cunoscut ghid montan din UIAGM.

Ca o continuare firească a acestui curs/atelier am dus la bun sfârșit o tură tot în Piatra Craiului, în Abruptul Vestic. Alături de Back to nature am urcat Padina Lăncii, o foarte frumoasă vale din Westwand care își are obârșia în Poiana Închisă. Din aceasta am coborât pe poteca nemarcată spre Marele Grohotiș unde am reintrat în traseul turistic către refugiul Șpirlea.

Chiar cu o zi înainte de a se închide Transfăgărășanul, am urcat la cabana Bâlea Lac de unde am parcurs Muchia nordică Buteanu. Între Șaua Netedu și Vârful Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu se desfășoară un traseu tipic de creastă, cu obstacole diverse (turnuri, țancuri și brâuri suspendate), deseori aerian și expus. Retragerea de pe vârf a fost pe deasupra Lacului Capra, înghețat la acea dată, pe marcajul de pe Creasta principală a Făgărașului, prin Șaua Caprei aflată între Vârful Văiuga și Vârful Iezerul Caprei.

Pentru că au stat mai multe timp inactivi și nu se potrivește firii lor, cățeii Scott și Enya au avut parte de o zi pe care le-am dedicat-o. Am ales rezervația de stejari seculari din Poiana Cristian, loc binecunoscut lor și nouă, aproape de casă și plin de provocări pentru patrupezi.

Ne-am ocupat în continuare de cățeii noștri border collie, Scott și Enya. Împreună cu ei m-am întors pe meleagurile copilăriei mele, în zona Muscelului argeșean, în satul Slănic. În curtea de două hectare, lângă casa bătrânească de peste 150 ani vechime, câinii au putut să se joace și să alerge în voie, dar și să se bucure de prima ninsoare și zăpadă a acestui sezon.

Fundația Conservation Carpathia împreună cu Travel Carpathia ne-au solicitat pentru a însoți o echipa de la postul de televiziune ARTE. Scopul a fost să asigurăm logistica în mediul montan al proiectului pentru a facilita realizarea unui documentar despre natura sălbatică din Carpați. Ziua a fost o reușită pentru că participanții au putut urmări și înregistra elemente de faună (urs, zimbru, cerb), dar și floră de sezon.

Pentru că am reușit să absolvim cursul de lider montan internațional (IML) sub egida SGLM, am participat activ la festivitatea care a avut loc cu această ocazie. Ne-am implicat în organizare, am discutat cu personalități din diverse domenii montane (ghizi locali și UIAGM, salvamontiști, președinți de cluburi montane și asociații cu profil turistic). Se deschide o nouă poartă, după doi ani intenși de muncă, care ne permite să organizăm ture de drumeție, legal, în afara țării.

Pentru că tot a venit iarna, am descins în Bucegi unde am urcat un traseu care se poate face cu greu în epoca marilor zăpezi din cauza pericolului crescut de avalanșă. De la cabana Mălăiești am mers până la baza Hornurilor și am prins un vâlcel abrupt către dreapta pentru a ajunge în Muchia Padinei Crucii. Legați în coardă am depășit dificultățile acestei creste, cu colțari și doi pioleți, asigurându-ne în ancorele puse de noi cu ani în urmă. Coborârea am efectuat-o pe Hornul Mare, de unde am continuat noaptea către cabană și drumul forestier de pe Valea Glăjăriei.

Pentru întâlnirea sfârșitului de sezon colaboratorii noștri de la Active Travel au ales Munții Baraolt. După o scurtă drumeție pe culmile domoale din proximitate, am discutat tot felul de lucruri importante: concluziile anului 2024, strategii pentru 2025, costuri și prețuri etc. Dincolo de aceste aspecte practice a fost o excelentă ocazie de a ne aduna cu toții, de a revedea colegii și de a ne cunoaște mai bine între noi.

Pentru a mai ”trage” un pic de toamnă, dar și pentru că prognoza meteo anunța vremuri grele, am ales un traseu fără zăpadă, pe la poalele Pietrei Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca, am coborât în punctul La Table și am urmat drumurile ciobanilor prin poienile Grind și Lespezi. Din Poiana Funduri am urcat în Șaua Funduri la refugiu. După un scurt parcurs pe Creasta Sudică am coborât pe același traseu, dar cu o variație prin Curmătura Groapelor. Însoțiți de fulgi mari de nea și de vântul puternic, am încheiat ziua și totodată sezonul de toamnă.

Am deschis sezonul de ski de tură cu două ieșiri succesive în Bucegi pe prima zăpadă generoasă a iernii. Am urcat de la cabana Padina pe Vârful Strungile Mari (2089m) și am schiat pe câteva linii cu pulver, dar și cu o crustă întreruptă de pietre și iarbă, specifice toate începutului iernii. A fost un traseu dus-întors în cursul căruia am încercat să ne reacomodăm cu această activitate.

A urmat o zi mai lungă în cursul căreia am plecat pe schiuri de tură de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor către fosta cabană și către celebrul Sfinx. Am trecut pe lângă refugiul Salvamont Babele și am ajuns pe o ceață deasă în Șaua Șugări. Coborârea pe Valea Șugări a fost dificilă și tehnică, așa cum nu este caracteristic acestei văi, din cauza zăpezii mici și apoase, în completă antiteză cu cea din ziua precedentă.

Am încheiat luna cu o plimbare împreună cu borderii noștri în zona parcului Promenada din Râșnov și la poatele masivului Postăvaru. Pădurea în toamna târzie a fost arena pentru joaca lor, spre satisfacția noastră că le putem oferi o distracție pe măsură.

Bilanțul lunii august 2024

Posted on by

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii aprilie 2024

Posted on by

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii martie 2024

Posted on by

Și a venit primăvara! Sau cel puțin în teorie pentru că, în realitate, în afară de temperaturi mai ridicate a fost un început de lună cu zăpadă și viscol.

Toate acestea ne-au prins în Retezat, în cadrul unei ture care și-a propus vârfurile principale ale masivului (Peleaga, Păpușa, Bucura). Din păcate, vremea nu ne-a permis prea multe. Am reușit să urcăm de câteva ori în creastă și să ne mișcăm atât cât am fost în siguranță. Colaborarea cu Back to nature a fost și de data aceasta perfectă, în ciuda vremii ostile.

Am ”evadat” din Carpați la prietenii bulgari, mai pe scurt am schimbat lanțul muntos, trecând în Balcani. Alături de Back to Nature am realizat circuitul căldării Musala cu vârfurile Aleko (2713m)-Bezimenen-Musala (2925m)-Satan-Malka Musala (2902m)-Ireczek (2852m). O spectaculoasă tură de alpinism în condiții optime de vreme și zăpadă.

Am fost apoi în două ture consecutive în Piatra Craiului.

În prima am urcat pe Vârful Turnu și am coborât pe Hornul Găinii. O zăpadă grea și plină de apă, ceață și cam cald pentru început de martie, dar ne-am descurcat onorabil.

A doua zi am urcat din satul Peștera la Refugiul Grind, De aici, de la 1620m altitudine, am prins Muchia Colții Găinii și am atins Vârful La Om (Piscul Baciului), cel mai înalt din Crai. Retragerea am făcut-o pe aceeași rută. Fiind încă sezonul avalanșelor am evitat urcarea pe traseul de vară optând, ca de obicei iarna, pentru frumoasa culme care oferă în plus și peisaje mai ample spre Creasta Nordică și cea Sudică.

O altă realizare, de data aceasta în materie de dezvoltare profesională a fost ultimul pas înainte de a obține calificarea de leader de drumeție național. Modulul a avut loc în Munții Cindrel unde s-au dat probe practice (drumeție, orientare și bivuac), dar a fost și o recapitulare a celor învățate pe parcursului celor doi ani de curs (nivologie, asigurări în zăpadă etc). La final a fost și un examen teoretic, luat cu brio de colega noastră Andreea.

Au urmat câteva zile de ninsoare, binecuvântată am putea spune! A devenit ideal pentru schi de tură așa încât am venit cu alai în Bucegi. Pe partea Văii Ialomiței am făcut un circuit deosebit de frumos: Telecabina Peștera-Stâna Doamnele-Culmea Bătrâna-Vârful Bătrâna-Valea Bătrâna-Vârful Colții Țapului-Valea Bătrâna-drum pastoral-Stâna Doamnele-Telecabina Peștera.

Am atins și cele două vârfuri mai sus amintite, dar perlele zilei au fost coborârile prin zăpadă afânată și perfectă pentru schi off-piste.

Am rămas la Bucegi unde, tot pe zăpadă foarte mare, am parcurs un traseu clasic: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu și retur. Nu a fost o vreme deosebit de senină, mai exact nu am văzut nimic între Curmătura Hornurilor și Omu, dar urcarea a fost în condiții de zăpadă excelentă și am făcut-o, evident, pe ruta de iarnă de pe mijlocul Văii Mălăiești. Mai multe zone erau riscante și le-am ocolit cu grijă. Probabil în zilele care au urmat turei noastre a fost un spectacol al avalanșelor.

Am acordat apoi o zi unui training alături de Conservation Carpathia. A fost o recapitulare înainte de a începe sezonul tururilor ghidate în zona de proiect a fundației.

Ne-am întâlnit cu zimbrii pe Valea Dâmboviței, colonizați aici de câțiva ani și aflați acum în curs de adaptare.

Apoi am admirat barajele castorilor de pe aceeași vale, dar nici flora nu a fost lăsate deoparte. Astfel, am învățat o mulțime de lucruri noi despre conifere, foioase, tufișuri alpine și ciuperci.

A fost un curs practic, foarte util, în urma căruia ne vom prezenta mai avizați în sezonul care vine.

Ne-am rupt de lume două zile în Parâng. Am urcat pe Valea Jiețului la refugiul Agățat. Apoi de aici, de la 1700m altitudine aproximativ, am continuat pe Valea Roșiile și am atins Vârful Parângul mare (2519m) prin Muchia Pontul Roșu. Această creastă este un frumos traseu de alpinism, solicitant, dar relativ ușor, ferit de riscul producerii avalanșelor.

Urcarea pe vale am făcut-o pe rachete, ideale pentru mersul fără bătăi de cap prin zăpadă mare și necălcată. A fost un traseu lung, dar noaptea petrecută în condițiile perfecte oferite de Refugiul Agățat ne-a oferit odihna necesară pentru a-l aborda.

Am terminat luna cu mai multe ture în Piatra Craiului, în zona Crestei Nordice.

Prima a fost pe zăpadă foarte mare: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Închise-Vârful Padinei Popii și retur pe același traseu. Am urcat toate cele trei puncte de pe creastă bătând poteca prin nămeții proaspăt căzuți cu doar câteva zile înainte.

A urmat un clasic al drumeției de iarnă: traversare Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Cabana Curmătura. Evident cu plecare și revenire de la/la Fântâna lui Botorog.

A treia tură în zonă a fost pe vreme mai aspră, cu vânt puternic și ceață. Am urcat pe Valea Crăpăturii și apoi pe aceeași Piatra Mică pentru a coborî în Poiana Zănoaga. Am reușit să facem urme și pe acest traseu, efortul fiind foarte mare în acest caz, în ciuda traseului ușor.

A fost apoi o recunoaștere a zonelor în care urmează să venim la vară cu turiștii sub forma unui training organizat de Conservation Carpathia. Împreună cu colegii ghizi, dar și cu personalul Fundației mai sus amintite, am petrecut două zile utile la observatoare, dar și în alte zone ale proiectului.

Două zile una după alta am repetat același traseu, mai amplu și mai complex de data aceasta. Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura. Cu atenție și bazându-ne pe experiență am depășit toate dificultățile crestei principale, iar coborârea a fost în condiții sigure.

Bilanțul lunii noiembrie 2023

Posted on by

O lună de tranziție între sezonul fără zăpadă și cel pe care-l sperăm a fi cu, noiembrie oferă practic ultimele ture de carpatism/alpinism de vară, dar și primele în care se pot folosi materiale specifice alpinismului (colțari, piolet).

Prima ieșire a fost în Bucegi, pe un traseu scurt, dar deosebit de frumos. La limita înghețului, cu săritorile de pe Valea Mălinului deja poleite de gheață am parcurs circuitul: Cabana Babele-Valea Mălinului-Brâul de sus al Coștilei-Valea Priponului-Fereastra Priponului-Valea Căldările-Cabana Babele. Cu unele mici dificultăți de orientare, uneori cu pasaje mai aeriene, Brâul de sus este fratele mai mic al Brâului Mare, unul dintre zecile de balcoane naturale ale Coștilei.

Tura nu s-a încheiat practic în Valea Priponului, la finalul Brâului. Am continuat pe vale și am trecut prin Fereastră, o arcadă naturală care ascunde multă umezeală vara, umezeală care, la temperaturi negative, se transformă în gheață. Am urcat apoi în Platou, după ce am traversat spre Valea Căldările (vecina dinspre nord) și am revenit la Babele, ziua fiind foarte scurtă în această perioadă a anului. Retragerea am făcut-o sub primii fulgi de zăpadă ai noului sezon.

O tură complet diferită de precedenta am organizat în Munții Baiului pe ruta: Gara Predeal-Pârtia Clăbucet-Cabana Gârbova-Clăbucetul Taurului-Pârtia Cocoșul-Gara Predeal. Colaborarea cu Avenor College ne-a adus împreună cu un grup de profesori tineri și pasionați de munca lor, dar și de natură și drumeție. În pofida vremii ploioase și reci de noiembrie, am reușit să realizăm traseul în condiții foarte bune. Cabana Gârbova aflată pe drumul nostru a oferit un bun popas pentru masă și odihnă. O scurtă perioadă de vizibilitate exact pe vârf ne-a putut permite un tur de orizont binevenit.

Dar cum toamna târzie nu este un anotimp tot mereu blând, o zi cu vânt foarte puternic nu ne-a permis să urcăm mai sus de Trecătoarea Termopile, aflată în Abruptul vestic al Pietrei Craiului.

Cu plecare de la Plaiul Foii am urcat prin Poiana Coțofenei de pe Valea Podurilor până în Brâul de jos și de aici către Trecătoare. Aceasta, aflată pe Brâul de mijloc, este un faimos punct de reper din abrupt. Retragerea a fost făcută pe același traseu ca la urcare, în plin concert pe care-l susținea vântul printre molizi.

Într-o frumoasă și geroasă zi, cu un praf de zăpadă proaspătă pe creste, am ales un circuit nemarcat în Bucegi cu plecare și revenire la Hotel Peștera: urcare pe Valea Șugărilor și apoi pe Vârful Colții Obârșiei 2488m. De aici am parcurs culmea cu același nume către Vârful Obârșia 2405m, trecând pe la Baba din Obârșia. Ne-am încadrat perfect în ziua scurtă, traseul însumând 1000m diferență de nivel pozitivă.

S-a mai depus un mic strat de zăpadă și am profitat de el în Piatra Craiului pentru a ieși în creastă.

Ruta: Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura-Traseul Lehmann-Șaua Padinei Închise-Vârful Padinei Popii 2013m-Vârful Ascuțit 2133m-Padinile Frumoase și retur la Fântâna lui Botorog. Nu a fost propriu zis o tură de iarnă, doar a prefațat-o, dar orice excursie mai în forță ajută la crearea condiției fizice necesare pentru sezonul alb.

Ne-am putut bucura alături de o trupă veselă de preșcolari pe traseul Poiana Țapului-Cascada Urlătoarea și retur. Când lucrezi cu copii ești ca într-o conferință de presă: avalanșă de întrebări la care nu poți răspunde aleatoriu ci trebuie să fii bine informat. Orice detaliu al naturii a fost atent disecat de cei mici, care au fost extrem de receptivi, fapt ce ne-a umplut de bucurie și ne-a dat speranța că poate viitorul nu va aparține doar tehnologiei ci și empatiei față de natură.

Dar a căzut și prima zăpadă consistentă a sezonului! Vreo 30-40cm de pulver ne-au făcut traseul următor mult mai interesant decât ar fi fost ”pe uscat”.

Cu plecare de la cabana Bolboci am urmat drumul către Șaua Zănoaga (pe lângă cabana părăsită Podul cu Florile), apoi, pe lângă stână, am urcat pe Vârful Lucăcilă 1895m și pe Vârful Deleanu 1900m. Coborârea am făcut-o pe Plaiul Mircea către Lacul Bolboci și înapoi la cabană. Parte din acest traseu parcurge Memorialul Nae Popescu, dar atinge și două vârfuri mai puțin umblate ale sudului masivului.

Tot pe zăpadă (mică, dar înghețată) am revenit în Bucegi pentru a traversa Vârful Bucșoiu. Ruta aleasă a trebuit încadrată într-o zi de toamnă extrem de scurtă. Am optat pentru a urca cu telecabina la Babele. De aici am străbătut Platoul către cabana și Vârful Omu (pe drumul de iarnă).

Creasta dintre Omu 2507m și Bucșoiu 2492m avea cornișe în formare, iar porțiunea Creasta Bucșoiului Mare-La Prepeleac a fost un patinoar de la cap la coadă, colțarii și pioletul fiind folosiți din plin. Restul traseului Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Poiana Izvoarelor-Cabana Gura Dihamului am parcurs-o parțial pe întuneric, la capătul unei frumoase zile de început de iarnă.

Apoi a venit viscolul puternic tipic acestei perioade. Ne-am adaptat ieșirile și am putut organiza o drumeție pe zăpadă în Bucegi și Leaota cu plecare din Moieciu de sus. Urcare pe Valea Bângăleasa și apoi pe Valea Grohotișului și Plaiul Boului până în Șaua Strunga. De la refugiu (după o pauză de masă, dar și de dezghețare) am continuat către Șaua Strungulița și am intrat în Munții Leaota. Am urmat creasta către Vârful Bucșa 1846m și am coborât prin Șaua Bucșa la Moieciu de sus. Viscolul a fost sarea și piperul acestei zile care nu ne-a permis mai mult.

Pentru că au început ninsorile mai consistente ne-am gândit să mergem în Piatra Craiului în zone care mai târziu vor deveni pretențioase din punct de vedere al avalanșelor.

A fost o tură de alpinism clasic cu urcare pe Padina Popii până în Strunga Izvorului. Am coborât pe la Izvorul Găvan pe Padina Închisă, parcurgând toată valea, incluziv săritoarea finală pe care am coborât-o în rapeluri.

Peste câteva zile am reperat traseul identic în compania colegilor de la Back to nature. Ne-am bucurat să constatăm că zăpada a crescut și condițiile au fost mai aspre.

Următoarea perioadă va fi dominată de expediția în Anzii Ecuadorieni la care vom participa aproape pe toată durata lunii decembrie.

Bilanțul lunii octombrie 2023

Posted on by

Probabil cea mai bună lună a anului rămâne octombrie: stabilă, rece și uscată. Statistic vorbind cam așa este în ultimii 33 ani de când merg pe munte.

Am mers la sigur și anul acesta și am programat ture în zone în care știm sigur că avem condiții ideale pentru ascensiune.

Nu mai lungim vorba și începem cu prima zi a lunii în Bucegi. Ruta aleasă a fost o traversare a Caraimanului și Coștilei pe brâuri, o caracteristică definitorie a acestui masiv.

Cu plecare de la hotelul Piatra Arsă am ajuns într-o primă etapă la cabana Caraiman, apoi la Crucea Eroilor. De aici am intrat în zona de abrupt traversând pe Brâna Mare a Caraimanului și apoi pe Brâna Văii Albe până în valea cu același nume (Valea Albă). Am continuat pe Brâna Mare a Coștilei și am ajuns în Valea Priponului. De aici am urcat porțiunea superioară a văii spre Releul Coștila. A urmat întoarcerea pe la cabana Babele înapoi la mașina parcată la Piatra Arsă.

Pentru că este o lună perfectă din punct de vedere al vremii am colaborat și cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la o tură clasică de observare a faunei din Făgărașul sud-estic. Nimic nu se compară cu sălbăticia acestei zone unde animalele se simt acasă în pădurile virgine. Ghidând grupuri de turiști din alte țări promovăm într-un mod ideal valorile zonei noastre montane, dar nu numai.

O tură de alpinism în Piatra Craiului pe care o mai făcusem de câteva ori anul acesta, dar pe vreme mult mai rea, a fost: urcarea printre și pe Umerii Pietrei Craiului spre Creasta Sudică. Coborârea am făcut-o în rapeluri prin Poiana Închisă și Padina Lăncii.

La scurt timp am revenit în, poate, cel mai frumos parc național din România, și am parcurs traseul: Plaiul Foii-Canionul Anghelide-Valea Vlădușca-Castelul Crăiței-Plaiul Foii.

Ambele rute străbat zone de abrupt, sălbatice și mai rar umblate, dar care reprezintă inima masivului, locurile unde poți simți cel mai bine vibrația acestui munte unic, Piatra Craiului.

Dar am auzit că și în Bucegi ar fi de făcut câte ceva, așa încât am organizat ceva și pe meleagurile prahovene. Urcare de la Refugiul Coștila pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Able, continuare prin Hornul lui Gelepeanu cu ieșire pe Platoul Bucegilor. Pentru că toamna ziua este foarte scurtă și ritmul a fost lent, am optat pentru soluția leneșului: coborârea cu telecabina de la Babele la Bușteni.

O altă colaborare cu Travel Carpathia ne-a readus în Făgăraș. Nimic nou până acum, dar bucuria turiștilor englezi pe care i-am ghidat prin sălbăticie a fost balsam pentru noi. Să admiri animalele sănătoase și fericite, în mediul lor natural, dar și culorile pădurii iarna este de neuitat.

În octombrie vremea poate fi, însă, și ploioasă. Așa că turul cu Active Travel din Piatra Craiului s-a concretizat într-o drumeție prin Prăpăstiile Zărneștilor de la un capăt la altul.

Apoi am vizitat un alt loc emoționant: Sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Urșii chinuiți de om (cu greu putem numi ”om” o ființă care provoacă atâta suferință alteia) sunt aici la ”pensie”, de cele mai multe ori pe caz de ”boală”. În orice caz, pot să fie măcar liniștiți pentru că fericirea sigur nu o mai pot regăsi.

Dar vremea s-a îndreptat și am putut să oferim o veritabilă tură montană de dificultate ușor-mediu:

Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. A fost un circuit clasic din Piatra Craiului, tot marca Active Travel.

Împreună cu UpMountain am fost apoi în Făgăraș unde am realizat o buclă clasică: Lacul Bâlea-Căldarea Văiuga-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra-Șaua Caprei-Lacul Bâlea. Unul dintre cei 14 ”optmiari de 2500m” din Carpații românești, Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu (2507m) este și cel mai accesibil dacă se alege varianta de urcare pe Transfăgărășan cu mașina sau cu telecabina până în zona cabanelor de la Bâlea Lac. Se trece și pe malul Lacului Capra, unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Făgăraș. Iarna devine o tură de alpinism, iar noi o parcurgem des atât pe colțari, cât și pe schiuri de tură.

O nouă tură cu Active Travel ne-a oferit șansa de a urca împreună cu o persoană cu dizabilități pe Vârful Tâmpa din Masivul Postăvaru. Satisfacția a fost dublată de lacrimile de bucurie ale partenerului care a trăit momente unice, momente care pentru noi (cei așa zis ”normali”) sunt la ordinea zilei.

Organizăm ocazional ture de drumeție pentru părinți și copii. Una dintre acestea a fost în Bucegi și a atins obiective precum Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cascada Șapte Izvoare. Joaca celor mici în natură este ceva ce lipsește lumii actuale, iar repercusiunile se văd apoi la vârste adulte. Încercăm din răsputeri, alături de părinți, să le oferim o alternativă la lumea online-ului.

Am încheiat sezonul cu Travel Carpathia cu un nou tur la observatoarele Bunea și Comisu 1. S-a urcat pe vârfurile Comisu și Luțele și am traversat cu pluta electrică Lacul Pecineagu.

Împreună cu borderii Scott și Enya, dar și cu amicii lor fox terrieri am alergat și ne-am jucat într-o plimbare în Bucegi pe traseul: Moieciu de sus-Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșea-Moieciu de sus. Parte din acest circuit este un traseu tematic prin și pe deasupra satelor brănene ultraturistice.

O altă ieșire de două zile, dar mai elaborată, tot cu Active Travel, a avut următorul program:

Ziua 1: Telecabina Babele-Vârful Omu-Vârful Doamnele-Vârful Bătrâna-Stâna din Horoaba-drumul pastoral-Hotel Peștera-Cabana Popasul Urșilor.

Ziua 2: Cabana Popasul Urșilor-Canionul Horoabei-Șaua Strunga- Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșei-Moieciu de sus.

Combinând trasee marcate și nemarcate, acest proiect a fost o traversare est-vest a Bucegilor dinspre Abruptul Prahovean către zona brăneană calcaroasă. Fiind o perioadă uscată a anului am putut parcurge Canionul Horoabei fără riscul de a ne uda la trecerea prin râu.

Două zile consecutive cu aceeași tură în Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog și retur. O nouă colaborare cu Active Travel însoțind drumeții străini, foarte începători, dar entuziaști.

Este o bucurie pentru noi să fim alături de cei care faci primii lor pași pe munte în Carpații României. Faptul că au ales să meargă pentru prima dată pe munte la noi în țară nu poate decât să ne bucure și să ne stimuleze să punem în valoare tot ce considerăm că avem mai de preț în acest domeniu.

O alergare marca border collie a ocupat o dimineață și a fost cam așa: Vârful Tâmpa pe Drumul Serpentinelor și Șaua Tâmpei. Coborârea a fost pe același traseu în grabă și bucurie mare.

Tot cu Active Travel am petrecut o zi cu vânt puternic și vreme de toamnă târzie. Pe ruta: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Piatra Craiului oferă această varietate de peisaj: abrupturi calcaroase și pereți verticali, dar și pajiști sau poieni de unde se pot admira stâncăriile și muchiile alpine.

O tură de două zile tot în Piatra Craiului cu plecare și revenire din/la Zărnești a urmat aproape firesc:

Ziua 1: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Ziua 2: Traversare Piatra Mică (Poiana Zănoaga-Șaua Crăpăturii).

Pe un ger care părea că aduce iarna am fost împreună cu Back to Nature în Bucegi la o tură de alpinism clasică: Refugiul Coștila-Hornul dintre fire-Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului. Traseu umed și plin de obstacole (săritori) relativ înalte, Hornul Coamei oferă o ascensiune susținută și uneori expusă, dar extrem de interesantă.

Am revenit la granița dintre Bucegi și Leaota, dar am și trecut-o. Circuitul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-șaua Vârful Bucșa-Vârful Dudele Mari-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus. Departe de zona umblată a primei părți a drumului, Dudele Mari este o cocoașă amplasată lateral față de zona marcată a Leoatei.

Cu World Sinergy Travel am însoțit un grup de turiști care au călătorit în toată Europa cu un tren particular de lux. Au fost tururi culturale în Brașov, Sibiu, Sighișoara.

Am vizitat clasicele (dar mereu surprinzătoarele) obiective precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească (Brașov), Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas,  Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic din Sighișoara, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, piețele și catedralele Sibiului etc.

Am terminat  în forță, împreună cu Back to Nature, într-un masiv mic, dar deosebit: Ciucaș.

Într-o zi frumoasă am realizat traseul de alpinism din abruptul Gropșoarelor, Coama scurtă sau Cetatea Gropșoarelor. Încâlcită intrarea, apoi abrupt și friabil, alteori expus și cu dificultăți de orientare, acest traseu a fost amenajat de noi în anii trecuți pentru a fi mai sigur și a oferi protecții, dar rămâne unul redutabil.