Bilanțul lunii aprilie 2024

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii octombrie 2023

Probabil cea mai bună lună a anului rămâne octombrie: stabilă, rece și uscată. Statistic vorbind cam așa este în ultimii 33 ani de când merg pe munte.

Am mers la sigur și anul acesta și am programat ture în zone în care știm sigur că avem condiții ideale pentru ascensiune.

Nu mai lungim vorba și începem cu prima zi a lunii în Bucegi. Ruta aleasă a fost o traversare a Caraimanului și Coștilei pe brâuri, o caracteristică definitorie a acestui masiv.

Cu plecare de la hotelul Piatra Arsă am ajuns într-o primă etapă la cabana Caraiman, apoi la Crucea Eroilor. De aici am intrat în zona de abrupt traversând pe Brâna Mare a Caraimanului și apoi pe Brâna Văii Albe până în valea cu același nume (Valea Albă). Am continuat pe Brâna Mare a Coștilei și am ajuns în Valea Priponului. De aici am urcat porțiunea superioară a văii spre Releul Coștila. A urmat întoarcerea pe la cabana Babele înapoi la mașina parcată la Piatra Arsă.

Pentru că este o lună perfectă din punct de vedere al vremii am colaborat și cu Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la o tură clasică de observare a faunei din Făgărașul sud-estic. Nimic nu se compară cu sălbăticia acestei zone unde animalele se simt acasă în pădurile virgine. Ghidând grupuri de turiști din alte țări promovăm într-un mod ideal valorile zonei noastre montane, dar nu numai.

O tură de alpinism în Piatra Craiului pe care o mai făcusem de câteva ori anul acesta, dar pe vreme mult mai rea, a fost: urcarea printre și pe Umerii Pietrei Craiului spre Creasta Sudică. Coborârea am făcut-o în rapeluri prin Poiana Închisă și Padina Lăncii.

La scurt timp am revenit în, poate, cel mai frumos parc național din România, și am parcurs traseul: Plaiul Foii-Canionul Anghelide-Valea Vlădușca-Castelul Crăiței-Plaiul Foii.

Ambele rute străbat zone de abrupt, sălbatice și mai rar umblate, dar care reprezintă inima masivului, locurile unde poți simți cel mai bine vibrația acestui munte unic, Piatra Craiului.

Dar am auzit că și în Bucegi ar fi de făcut câte ceva, așa încât am organizat ceva și pe meleagurile prahovene. Urcare de la Refugiul Coștila pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Able, continuare prin Hornul lui Gelepeanu cu ieșire pe Platoul Bucegilor. Pentru că toamna ziua este foarte scurtă și ritmul a fost lent, am optat pentru soluția leneșului: coborârea cu telecabina de la Babele la Bușteni.

O altă colaborare cu Travel Carpathia ne-a readus în Făgăraș. Nimic nou până acum, dar bucuria turiștilor englezi pe care i-am ghidat prin sălbăticie a fost balsam pentru noi. Să admiri animalele sănătoase și fericite, în mediul lor natural, dar și culorile pădurii iarna este de neuitat.

În octombrie vremea poate fi, însă, și ploioasă. Așa că turul cu Active Travel din Piatra Craiului s-a concretizat într-o drumeție prin Prăpăstiile Zărneștilor de la un capăt la altul.

Apoi am vizitat un alt loc emoționant: Sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Urșii chinuiți de om (cu greu putem numi ”om” o ființă care provoacă atâta suferință alteia) sunt aici la ”pensie”, de cele mai multe ori pe caz de ”boală”. În orice caz, pot să fie măcar liniștiți pentru că fericirea sigur nu o mai pot regăsi.

Dar vremea s-a îndreptat și am putut să oferim o veritabilă tură montană de dificultate ușor-mediu:

Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. A fost un circuit clasic din Piatra Craiului, tot marca Active Travel.

Împreună cu UpMountain am fost apoi în Făgăraș unde am realizat o buclă clasică: Lacul Bâlea-Căldarea Văiuga-Vârful Vânătoarea lui Buteanu-Vârful Capra-Lacul Capra-Șaua Caprei-Lacul Bâlea. Unul dintre cei 14 ”optmiari de 2500m” din Carpații românești, Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu (2507m) este și cel mai accesibil dacă se alege varianta de urcare pe Transfăgărășan cu mașina sau cu telecabina până în zona cabanelor de la Bâlea Lac. Se trece și pe malul Lacului Capra, unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Făgăraș. Iarna devine o tură de alpinism, iar noi o parcurgem des atât pe colțari, cât și pe schiuri de tură.

O nouă tură cu Active Travel ne-a oferit șansa de a urca împreună cu o persoană cu dizabilități pe Vârful Tâmpa din Masivul Postăvaru. Satisfacția a fost dublată de lacrimile de bucurie ale partenerului care a trăit momente unice, momente care pentru noi (cei așa zis ”normali”) sunt la ordinea zilei.

Organizăm ocazional ture de drumeție pentru părinți și copii. Una dintre acestea a fost în Bucegi și a atins obiective precum Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cascada Șapte Izvoare. Joaca celor mici în natură este ceva ce lipsește lumii actuale, iar repercusiunile se văd apoi la vârste adulte. Încercăm din răsputeri, alături de părinți, să le oferim o alternativă la lumea online-ului.

Am încheiat sezonul cu Travel Carpathia cu un nou tur la observatoarele Bunea și Comisu 1. S-a urcat pe vârfurile Comisu și Luțele și am traversat cu pluta electrică Lacul Pecineagu.

Împreună cu borderii Scott și Enya, dar și cu amicii lor fox terrieri am alergat și ne-am jucat într-o plimbare în Bucegi pe traseul: Moieciu de sus-Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșea-Moieciu de sus. Parte din acest circuit este un traseu tematic prin și pe deasupra satelor brănene ultraturistice.

O altă ieșire de două zile, dar mai elaborată, tot cu Active Travel, a avut următorul program:

Ziua 1: Telecabina Babele-Vârful Omu-Vârful Doamnele-Vârful Bătrâna-Stâna din Horoaba-drumul pastoral-Hotel Peștera-Cabana Popasul Urșilor.

Ziua 2: Cabana Popasul Urșilor-Canionul Horoabei-Șaua Strunga- Casa de vânătoare Bângăleasa-Culmea Pleșei-Moieciu de sus.

Combinând trasee marcate și nemarcate, acest proiect a fost o traversare est-vest a Bucegilor dinspre Abruptul Prahovean către zona brăneană calcaroasă. Fiind o perioadă uscată a anului am putut parcurge Canionul Horoabei fără riscul de a ne uda la trecerea prin râu.

Două zile consecutive cu aceeași tură în Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneștiului-Cabana Curmătura-Fântâna lui Botorog și retur. O nouă colaborare cu Active Travel însoțind drumeții străini, foarte începători, dar entuziaști.

Este o bucurie pentru noi să fim alături de cei care faci primii lor pași pe munte în Carpații României. Faptul că au ales să meargă pentru prima dată pe munte la noi în țară nu poate decât să ne bucure și să ne stimuleze să punem în valoare tot ce considerăm că avem mai de preț în acest domeniu.

O alergare marca border collie a ocupat o dimineață și a fost cam așa: Vârful Tâmpa pe Drumul Serpentinelor și Șaua Tâmpei. Coborârea a fost pe același traseu în grabă și bucurie mare.

Tot cu Active Travel am petrecut o zi cu vânt puternic și vreme de toamnă târzie. Pe ruta: Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Piatra Craiului oferă această varietate de peisaj: abrupturi calcaroase și pereți verticali, dar și pajiști sau poieni de unde se pot admira stâncăriile și muchiile alpine.

O tură de două zile tot în Piatra Craiului cu plecare și revenire din/la Zărnești a urmat aproape firesc:

Ziua 1: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Creasta Nordică-Vârful Ascuțit-Padinile Frumoase-Cabana Curmătura.

Ziua 2: Traversare Piatra Mică (Poiana Zănoaga-Șaua Crăpăturii).

Pe un ger care părea că aduce iarna am fost împreună cu Back to Nature în Bucegi la o tură de alpinism clasică: Refugiul Coștila-Hornul dintre fire-Valea Gălbinele-Hornul Coamei-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului. Traseu umed și plin de obstacole (săritori) relativ înalte, Hornul Coamei oferă o ascensiune susținută și uneori expusă, dar extrem de interesantă.

Am revenit la granița dintre Bucegi și Leaota, dar am și trecut-o. Circuitul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Șaua Strunga-șaua Vârful Bucșa-Vârful Dudele Mari-Valea Bângăleasa-Moieciu de sus. Departe de zona umblată a primei părți a drumului, Dudele Mari este o cocoașă amplasată lateral față de zona marcată a Leoatei.

Cu World Sinergy Travel am însoțit un grup de turiști care au călătorit în toată Europa cu un tren particular de lux. Au fost tururi culturale în Brașov, Sibiu, Sighișoara.

Am vizitat clasicele (dar mereu surprinzătoarele) obiective precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească (Brașov), Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas,  Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic din Sighișoara, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane, piețele și catedralele Sibiului etc.

Am terminat  în forță, împreună cu Back to Nature, într-un masiv mic, dar deosebit: Ciucaș.

Într-o zi frumoasă am realizat traseul de alpinism din abruptul Gropșoarelor, Coama scurtă sau Cetatea Gropșoarelor. Încâlcită intrarea, apoi abrupt și friabil, alteori expus și cu dificultăți de orientare, acest traseu a fost amenajat de noi în anii trecuți pentru a fi mai sigur și a oferi protecții, dar rămâne unul redutabil.

Bilanțul lunii decembrie 2022

Ultima lună a anului nu a fost o una autentică de iarnă așa cum speram. Deși au fost zile cu ceva zăpadă și temperaturi scăzute, decembrie ne-a pus răbdarea la încercare. Am avut destule episoade mai degrabă de toamnă târzie sau chiar primăvară sub toate aspectele.

Prima zi a lunii, Ziua Națională, ne-a purtat pașii în Bucegi. Acolo am parcurs bucla Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul Urlătorilor-Cascada Urlătoarea-Poiana Țapului-Sinaia. Am pornit pe soare, am trecut printr-o perioadă de ploaie rece, am intrat în viscol și ninsoare pentru a termina pe ploaie aproape torențială. Dar dacă iubești muntele nu există vreme potrivnică pentru ascensiuni ci doar echipament nepotrivit.

Pe 2 decembrie vremea s-a schimbat radical și am putut urca cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Traseul nostru a fost: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Fără multă zăpadă, dar cu suficientă pentru a folosi colțarii, am parcurs cu un grup entuziast această rută clasică, dar mereu provocatoare.

Au urmat două ture în aceeași zi în munții noștri preferați.

În Bucegi am realizat un circuit astfel: Valea Glăjăriei-Cabana Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Valea Glăjăriei. Traseu istoric, denumit după finanțatorul său, omul politic bine cunoscut, aceasta rută este greu accesibilă în epoca marilor zăpezi, dar relativ ușoară și mai ales pitorească pe vreme bună.

În Piatra Craiului am parcurs două trasee nemarcate (cu accente de alpinism). Urcare de la Plaiul Foii prin Canionul Anghelide și retragere pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței către Plaiul Foii. Ilustrative pentru Abruptul Vestic acestea două permit cunoașterea masivului în zona sa aflată sub Brâul de mijloc.

O vreme umedă, nejustificat de caldă ne-a încurcat simțitor pe traseul din Bucegi: Hornul dintre fire din bazinul Văii Gălbinele. Zăpada udă și zona friabilă ne-au întârziat mult, astfel că am ales coborârea pe aceeași rută ca la urcare. La capătul a 11 ore de mers am putut să ducem bun sfârșit o tură care trebuia să fie de iarnă, dar a ieșit ceva una hibridă desfășurată pe 3 anotimpuri.

Pentru a nu uita de frumosul peisaj brănean al Bucegilor am ales o zi geroasă și am urcat pe Vârful Bătrâna 2135m. Traseul a fost următorul: Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur. Pe -12 grade, dar cu vreme superbă am avut și un coechipier patruped foarte bine pregătit fizic și tehnic.

Nu ne-a încurcat viscolul de a doua zi și am revenit pe culmile Bucegilor, în zona ialomițeană de data aceasta. Aici am parcurs Culmea Obârșiei pe ruta: Hotel Peștera-Vârful Obârșia-Vârful Colții Obârșiei-Șaua Văii Cerbului-Valea Ialomiței-Hotel Peștera.

Vremea s-a îndreptat pe măsură ce coboram și am putut admira Cascada Obârșiei (Ialomiței) înghețată sloi. Cu un pic de pasaj tehnic și de orientare la coborârea în Șaua Văii Cerbului, traseul este unul de altitudine. Plecarea se face de la 1650m și se urcă cele două vârfuri amintite mai sus, ambele având peste 2400m.

Cu un grup de începători ne-am plimbat pe la poalele Pietrei Craiului într-o zi înnegurată și rece. Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura și retur a fost o alegere inspirată având în vedere componența echipei și condițiile meteo.

Este vremea, de obicei era mai prin noiembrie, să dăm un pic o raită și prin abrupturile nordice ale Bucegilor. Astfel am fost de câteva ori la rând în această zonă care cuprinde văile Mălăiești, Țigănești, Ciubotea și culmile lor omonime.

Dar, pentru că vrem să oferim clienților noștri experiențe deosebite, alegem mereu rute diferite de cele clasice.

Un traseu a fost: urcare pe Valea Ciubotea, mai exact pe Hornul din Culmea Ciubotea și coborâre pe Hornul Mare Țigănești. Rar parcurse și aproape exclusiv iarna, vara fiind pline de grohotiș și neinteresante, aceste cotloane sunt prilejuri de a folosi echipamentul tehnic (colțari, piolet, coardă, asigurări). Sunt totodată și un bun antrenament fizic dată fiind diferența de nivel de peste 1300m.

O urcare până sub Hornul Mare din Mălăiești a ocupat o zi pe care o considerăm neterminată, nu ratată. Dar a avut rolul ei pentru că ne-am făcut o idee despre condițiile zăpezii de acolo și am putut reveni în zilele următoare.

Așadar am fost două zile consecutiv pe varianta din dreapta (cum urci) a Hornului Mare. Urcarea abruptă și cu gheață mai degrabă, a fost calea de acces către Vârful Scara 2422m.

S-a putut exersa cățărarea cu piolet și colțari, mersul în coardă scurtă, dar și broderiile cu care ceața și chiciura au decorat fiecare colțișor de piatră.

O colaborare cu o pensiune din zona Zărnești ne-a adus doi clienți din Germania. Am putut să le oferim un traseu cu peisaje deosebite, dar și destul de solicitant. Zona a fost Muntele Toancheș, poteca Satul Peștera-Șaua Joaca și s-a încheiat cu vizitarea Peșterii Liliecilor.

Penultima zi a anului a adus și cel mai frumos traseu din zonă: Muchia Padinei Crucii, abordată din căldarea superioară a Văii Mălăiești. Am urcat pe un culoar înghețat și foarte înclinat și am continuat peste accidentele crestei (traversări expuse, trepte stâncoase, pasaje aeriene de custură autentică). Pentru urcare s-au folosit doi pioleți tehnici și asigurări mobile (nuci, frienduri).

Retragerea am făcut-o pe prietenosul Horn Mare al Mălăieștilor pe care aveam urmele noastre din turele trecute.

Pe 31 decembrie am închis anul în sudul Pietrei Craiului cu traseul în circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Valea Urzicii-Șaua Funduri-dus-întors și coborârea la Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Fără zăpadă, dar cu același farmec dintotdeauna această minunată buclă ne-a oferit prilejul de a spune adio unui an greu din toate punctele de vedere, dar extrem de prolific pentru noi.

În speranța unei masive căderi de zăpadă pășim cu curaj în 2023 și vă invităm alături de noi.

Bilanțul lunii septembrie 2022

Luna septembrie a fost una a ieșirilor în munții din afara României.

Am debutat cu o tură în Munții Olimp, cei mai înalți din Grecia și bine cunoscuți din scrierile despre mitologia antică.

Fără zei și alte entități mistice Olimpul rămâne un munte deosebit de spectaculos și ofertant, mai ales dacă este abordat pe rute ocolitoare.

Noi am urcat pe parcursul a trei zile (două nopți) astfel:

Ziua 1: Litochoro-Canionul Enipeas-Cabana Prionia (1000m)-Refugiul Spilios Agapitos (Refugiul A) aflat la 2100m altitudine.

Ziua 2: Refugiul Spilios Agapitos (Refugiul A)-Refugiul Christos Kakalos (2650m)-Platoul Muzelor-Refugiul Giosos Apostolidis (2697m). În acea zi, după amiază, am mai urcat și vârfurile Toumba (2785m) și Profitis Ilias (2803m).

Ziua 3: Refugiul Giosos Apostolidis-Poteca Zonaria-Hornul Louki-Vârful Mytikas (2917m)-Poteca Zonaria- Refugiul Giosos Apostolidis. După o scurtă pauză de masă la refugiu am coborât la Litochoro (aflat la altitudinea de 300m) peste vârful și creasta Skourta (2476m) și pe la Refugiul Petrostrouga (1940m), apoi la Gortsia și Litochoro.

A urmat o întâlnire de 4 zile a membrilor SGLM în Piatra Craiului la care am fost prezenți.

Am revenit în activitate cu o tură pe trasee nemarcate, cu accente de alpinism pentru începători, în Bucegi. Traseul a fost: Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului.

Ambele brâuri permit cunoașterea foarte bună, deși incompletă, a celor două mari grupe muntoase din Bucegi (Coștila și Caraiman). Fără probleme tehnice deosebite ele presupun lipsa fricii de înălțime și un exersat simț al orientării. Pentru a mai diversifica puțin traseul de coborâre am optat pentru a rapela peste cele câteva săritori din zona inferioară a Văii Priponului.

Ne-am reîntors în Făgăraș pentru o tură care doar în aparență este de rutină: drumeție în zona sălbatică din estul acestui masiv. Scopul este, ca de fiecare dată, observarea faunei locale (urs, căprioare, mistreț, păsări de pradă etc), dar și urcarea pe vârfurile Lerescu (1690m), Comisu (1884m) și Luțele (2176m). Totul a fost alături de Conservation Carpathia.

O altă tură de alpinism clasic în Bucegi a urmat ruta: Căminul Alpin-Refugiul Coștila-Brâna aeriană-Creasta Văii Albe-Brâul mare al Coștilei-Valea Scorușilor-Valea Gălbinele-Hornul dintre fire-Refugiul Coștila-Căminul Alpin. O tură tipică de Bucegi, parcursă de noi de zeci de ori, dar care are același farmec de fiecare dată.

A urmat o replică a turei în Maroc din perioada mai-iunie. Am parcurs cam aceleași zone, am urcat aceleași vârfuri și am vizitat aceleași locuri. Singura diferență a fost că zăpada a lipsit, dar a fost înlocuită de un vânt înghețat fix în ziua în care era programată urcarea pe vârf. Acest detaliu a complicat lucrurile, dar am reușit să ne îndeplinim obiectivul.

O să reproduc mai jos ce am scris atunci pentru că nu există suspiciunea plagiatului și oricum nu mă pot exprima mai bine decât atunci:

Prima noapte a fost la Refugiul Tamsoult, iar a doua la Refugiul Toubkal (Les Mouflons).  

Vârful a fost atins după 5 ore de urcare, în zori. Coborârea către satul berber Imlil (Imleel) a fost pe altă rută, ocazie cu care s-a putut interacționa cu localnicii atât de primitori și ospitalieri.

Au urmat alte două zile în Deșertul Merzouga, unde cămilele au fost de bază. Noaptea în cort, apusul și răsăritul printre și peste dune, liniștea întreruptă doar de chemările păstorilor sau de muzica tribală în surdină, au completat această experiență aproape inițiatică. Valea Dades cu cheile și cetățile sale, dar și cu siturile fosilifere ne-au făcut să nu uităm niciodată Marocul.

Am fost apoi solicitați de o firmă pentru a le prezenta unor jurnaliști străini peisajele tipic carpatine și am optat pentru o tură în jurul Sinaiei, o zonă încărcată de istorie, cultură și atmosferă deosebite.

Că tot vorbeam de ture ”istorice” o zi în Bucegi nu poate să nu includă două trasee emblematice: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor. Greșit numită ”Jepii Mici”, Valea Jepilor sau Valea Caraimanului desparte Muntele Caraiman de Muntele Jepii Mici având un parcurs accidentat și abrupt.

Poteca Schiel însoțește Creasta Urlătorilor după ce traversează văi de abrupt precum Valea Seacă dintre Clăi, Urlătoarea Mică și Valea Comorilor. A fost construită și amenajată de frații Schiel, industriași germani cărora li se datorează întemeierea Bușteniului. La rândul ei este denumită eronat ”Jepii Mari”. Aceste porecle creează confuzii și nu fac decât să complice orientarea în teren.

Deși suntem mai puțin activi în zona aceasta, se mai întâmplă totuși să avem colaborări pe partea de turism cultural. Am fost rugați de World Sinergy Travel să însoțim un grup de turiști americani și britanici într-un tur istoric al Brașovului.

Clasicele obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească au fost admirate și fotografiate de multiple ori în cadrul acestui tur cultural de succes.

Pentru a mai schimba zona am propus un Ciucaș mai puțin umblat și frecventat. Zona Valea Stânei-Traseul Cheile Pârâului Alb-Culmea Văii Stânei-Cheile Văii Stânei-cabanele din Valea Stânei.

De o sălbăticie legendară Cheile Pârâului Alb desparte Culmea Stâncoasă de Culmea Șuvițelor pe un parcurs aerisit și foarte lizibil. Întoarcerea prin Cheile Văii Stânei este extrem de pitorească la acest ceas de toamnă.

Nu prea am mai făcut în ultimul timp ture de trail running (alergare montană) așa încât am considerat că a venit momentul.

Am ales ruta: Gara Predeal-Valea Joița-Unitatea militară Predeal Vânători de munte-Clăbucetul Baiului-Muchia Lungă-Valea Grecului-Gara Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Valea Limbășel-traseu Clăbucetul Azugii-Cabana Susai-Cioplea-Gara Predeal  (32km).

Foarte solicitantă această activitate, dar care permite parcurgerea mai multor zone care altminteri nu pot fi străbătute ”la pas” decât în multe ore de drumeție.

Pentru că mereu sunt turiști străini care doresc să cunoască sălbăticia Carpaților am încheiat luna cu un nou tur alături de Conservation Carpathia în zona estică a Făgărașului.

Așteptăm cu interes luna octombrie care este, statistic vorbind, cea cu vremea (să sperăm!) foarte stabilă. Vom avea multe alte experiențe de împărtășit cu voi.

Bilanțul lunii octombrie 2021

Am avut de toate și în luna de la mijlocul toamnei. Dar mai ales alpinismul a fost activitatea noastră cea mai frecventă.

Profitând de o vreme cum doar în octombrie poți prinde am organizat un atelier de alpinism de vară sau carpatism pe durata a cinci zile. Locul de desfășurare a fost Bucegiul, foarte ofertant din acest punct de vedere.

Zilele s-au împărțit între practică și teorie (serile) și s-au desfășurat așa:

Ziua 1: urcare pe Valea Gălbenele firul principal cu continuare pe Valea Scorușilor, Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Albă

Ziua 2: urcare pe Valea Seacă dintre Clăi și retragere pe Brâul lui Răducu și traseul Schiel (Drumul Urlătorilor)

Ziua 3: urcare pe Valea Morarului (canionul principal), traversare pe Brâul Mare al Morarului și coborâre pe Valea Adâncă

Ziua 4: urcare pe Canionul Horoabei și retragere pe Valea Obârșiei

Ziua a cincea am dedicat-o teoriei, filmelor demonstrative, întrebărilor și răspunsurilor.

Volumul de informații fiind foarte mare a fost un curs intensiv la care participanții au fost extrem de receptivi și s-au descurcat impecabil.

Dar acest atelier a fost intercalat între 3 ture de observare a faunei și naturii făgărășene în colaborare cu Fundația Conservation Carpathia. Fără să fie un sezon prea prolific pentru a vedea animale sălbatice, luna octombrie a fost, însă, o beție a culorilor pădurii de foioase.

Au fost urcate din nou vârfurile Leresu, Comisu și Luțele, parcurse traseele de pe Valea Comisu și Piciorul Bunea.

Turiștii din Olanda, Anglia și Germania au putut admira și din alt unghi natura: din mijlocul Lacului Pecineagu pe care l-au traversat cu pluta electrică.

Astfel s-a încheiat pentru Fundație și pentru noi sezonul turistic împreună, urmând să ne reîntâlnim la primăvară.

Am continuat cu trei zile de drumeție și alpinism în Bucegi:

Ziua 1: Valea Gălbinele-Valea Scorușilor-Valea Mălinului

Ziua 2: Valea Jepilor-Drumul Urlătorilor

Ziua 3: Valea Doamnele-Vârful Bătrâna-Valea Horoabei

Am regăsit zăpadă puțină și mai multă gheață, detalii ce au complicat ascensiunile, făcându-le mai interesante.

Am rămas fideli Bucegilor cu alte ture de alpinism. Am urcat pe Vâlcelul Clăii Mici și am coborât în multe rapeluri pe Valea Seacă dintre Clăi. Același lucru s-a repetat: săritori ude și platoșe de gheață. Uneori am folosit cu succes pioletul.

Traversarea Acelor Morarului sau Colților Morarului a fost obiectivul unei alte zile lungi, mult mai însorită și caldă, de data aceasta

Cățeii s-au bucurat și ei de câteva ieșiri și multă mișcare.

O tură comercială cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am organizat pentru persoane însoțite de câini în Piatra Craiului (Vârful La Om prin Satul Peștera și Refugiul Grind).

Border collie, metiși diverși, dar și un ciobănesc de Asia Centrală au urcat cu alai mare pe cel mai înalt vârf din acest masiv deloc ușor de abordat.

Dar au fost și două ture de antrenament pentru micii noștri amici. Una în poienile de sub cabana Curmătura și a doua, mai lungă, prin Curmătura Groapelor cu plecare din satul Șirnea.

Aceeași voie bune și același entuziasm ca de obicei au condimentat aceste plimbări altfel destul de ușurele. Dar nimic nu este banal când ai doi border collie!

Printre turele care sunt sursa noastră de trai ne-am dedicat trei zile pregătirii alături de formația Salvamont Argeș. Au fost zile de exerciții, discuții și muncă în echipă. Dar sarea și piperul l-au constituit cele câteva antrenamente cu câinii de avalanșă deja atestați din cadrul Serviciului Public Salvamont.

Am trecut linia de finish a lunii cu o drumeție clasică pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu plecare de la Fântâna lui Botorog am urcat la cabana Curmătura și apoi pe vârfurile Turnu, Padina Popii și Ascuțit. Din acest punct maxim atins (2133m) am revenit în Prăpăstiile Zărneștilor prin Padinile Frumoase.

Traseul acesta ne-a readus dorul de iarnă, dar trebuie să avem răbdare. Mai este încă o lună întreagă de toamnă care ne va aduce noi aventuri.

Bilanțul lunii august 2021

Să zicem că a trecut vara, deși știm din anii precedenți că sezonul cald se va întinde inclusiv dincolo de luna septembrie.

Privind în urmă a fost una dintre cele mai aglomerate luni august din istoria noastră personală. Dar nu ne plângem că mergem pe munte, doar asta ne este meseria.

Ca de obicei, o să luăm pe rând toate activitățile și o să le expunem pe scurt în cele ce urmează.

August a debutat cu o tabără pentru copii în Piatra Craiului alături de Himalaya Travel. Cu baza la complexul Șapte Crai am făcut, cu mic, cu mare, trasee diverse pe ambii versanți ai masivului.

Copiii au ajuns la cabana Curmătura, schitul și peștera de la Colțul Chiliilor, la Zaplaz și refugiul Șpirlea, pe vârful Tămașul Mare etc.

Am mai fost și în Bucegi pe câteva cunoscute trasee nemarcate:

– urcare pe Creasta Balaurului sau Bucșoiul Mic și coborâre pe Valea Morarului:

– urcare pe Valea Priponului și coborâre pe Valea Căldările:

– coborâre din Platoul Bucegilor prin Hornul lui Gelepeanu, parcurgerea Brâului mare al Coștilei și urcare pe Valea Priponului înapoi în Platou:

Apoi am repetat tura din iulie din Piatra Craiului, traversarea pe ruta: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz-Traseul La Lanțuri (Deubel)-Vârful La Om-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Am adus un plus de spectaculozitate coborând pe traseul de iarnă de peste Colții Găinii. Mult mai comod, neavând grohotiș, ci iarbă, l-am preferat și pentru că nu este aglomerat și, deci, riscul de accidentare este minor. Am putut face fotografii Crestei Sudice, dar și florilor de colț care erau pretutindeni.

O tură pentru persoane însoțite de prietenii lor cei mai buni, câinii, am organizat în Ciucașul de nord. Traseul ales a fost de dificultate medie spre ridicată, dar cu toții (fie pe două, fie pe patru picioare) s-au descurcat de minune.

Ruta a fost: Valea Dălghiului-Mâna Dracului-Vârful Ciucaș-Șaua Tigăilor-Turnul Goliat-Șaua Teslei-Valea Dudului-Valea Dălghiului.

Cu border collie, labrador, husky și câțiva metiși simpatici am continuat astfel seria turelor cu acest specific în colaborare cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures).

O tură de forță, care pentru mulți dintre participanți era un vis greu de atins, am realizat în Piatra Craiului. Creasta Nordică și Creasta Sudică într-o singură zi cu plecare în zori (ora 5.30) de la cabana Curmătura. Fără echivalent în Carpați românești, creasta Pietrei Craiului nu dezamăgește niciodată, pe vreme bună fiind o sursă de satisfacții efectiv la fiecare pas.

Capre negre, flori de colț, garofița Pietrei Craiului, argințică, dar și perspectiva Bucegilor și a Iezer-Păpușii se imprimă nu doar pe memoria aparatelor foto, dar și în sufletul fiecărui drumeț.

Restul lunii l-am umplut cu turele de observare a faunei sălbatice din estul Făgărașului. Astfel, în tururile organizate de Fundația Conservation Carpathian pentru fotografi sau pur și simplu iubitori de natură (încă) sălbatică și autentică, mereu ne bucurăm de apariția unui urs, zimbru, cerb, mistreț sau de vizita de seară a unei familii de vulpi. Pe deasupra capetelor o escadrilă de șoimi ne survolează aproape de fiecare dată. Liniștea și pacea muntelui lăsat în legea lui de oameni sunt unice.

Doar în august am însoțit șapte grupuri în zonă, dar niciodată nu a fost la fel, mereu apărând câte un element nou.

Un vârf Negoiu (2535m), urcat pe ruta Cabana Bâlea Lac-Vârful Laița-Vârful Lăițel-Lacul Călțun-Strunga Doamnei și coborât pe Valea Călțunului la cabanele din zona Piscul Negru, ne-a readus în Făgărașul înalt și măreț.

Și, ca să încheiem luna cu bine ne-am plimbat cu cățeii border collie pe la poalele Bucegilor. Am trecut din satul Sohodol peste muchia Pănicel în Valea Glăjăriei. Perspectiva muntelui Țigănești, dar și a altor zone din această parte a muntelui este sarea și piperul traseului.

A fost o tură de agrement, dar și de recunoaștere a unor posibile trasee viitoare alături de FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures), trasee la care vă așteptăm cu drag.

Bilanțul lunii august 2020

Putem spune despre luna august, teoretic ultima lună de vară calendaristică, că a fost una cu activitate intensă. Alpinism / carpatism, trasee nemarcate, drumeție și colaborări diverse.

Să începem cu începutul: carpatism sau alpinism de vară în Carpații noștri. Preferăm denumirea aceasta pentru a ordona în mintea celor interesați aceste noțiuni aparent diferite. În absența, vara, a zăpezii și gheții nu putem vorbi de alpinism în țara noastră. Dar avem, totuși, un fel de activitate caracteristică României, mersul pe văi de abrupt, brâne mai mult sau mai puțin aeriene, creste parțial acoperite de vegetație, pe care o putem denumi carpatism.

Revenind, carpatismul a fost a avut ca scenă Bucegii, în mare măsură. Astfel, am parcurs următoarele trasee:

– urcare pe Valea Colților, coborâre pe Valea Gălbenele și Hornul dintre fire

– urcare pe Valea Coștilei, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului

– urcare pe Valea Colților, coborâre pe Valea Gălbenele, firul secundar

– urcare pe Brâna Aeriană, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Albă

-urcare pe Valea Albă, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului de două ori consecutiv, în două zile diferite

– urcare pe Valea Coștilei, coborâre pe Creasta Văii Albe și Brâna Aeriană

– urcare pe Brâna Aeriană, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului

– urcare pe Hornul Coamei, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Gâlbenele, firul principal

Piatra Craiului, mai slab reprezentată la capitolul carpatism / alpinism în luna august, a fost totuși băgată în seamă cu traseul: Padina lui Călineț (urcare) – Valea Podurilor (coborâre)

Trasee nemarcate, la limita dintre drumeție și carpatism, am parcurs tot în Bucegi preponderent:

– urcare pe Valea Morarului, coborâre pe Valea Cerbului

– traseul Piatra Arsă – poteca Schiel – Brâul lui Răducu – Hornul cu Florile – Vârful Jepii Mici – Piatra Arsă (am trecut această rută la capitolul drumeție pe trasee nemarcate pentru că vara Hornul cu florile nu reprezintă niciun risc, iarna, însă, devine redutabil).

O drumeție foarte interesantă am făcut tot în Bucegi, în abruptul brănean. Am urcat pe Valea Gaura, vizitând și Cascada Moara Dracilor, Cheile Gaurei și Vârful Lancia (2288m). Bivuacul a fost la cort în Valea Obârșiei (Ialomiței), sub Mecet. A doua zi am urcat Vârful Bucura Dumbravă sau Vârful Ocolit (2500m) și am coborât pe Valea Ciubotea înapoi în Bran.

Colaborarea principală a fost cu Himalaya Travel. Cu această ocazie am pracurs Creasta Nordică a Pietrei Craiului cu pornire de la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase și întoarcere prin poienile de sub munte înapoi la cabană.

A doua zi a fost o tură de relaxare pe Valea Curmăturii și Prăpăstiile Zărneștilor.

Tot la capitolul drumeție de anduranță a fost realizată parcurgerea integrală a crestei principale a Munților Făgăraș de la cantonul Rudărița până în Valea Oltului. Bivuac la cort, cărat de rucsaci mari, vreme amestecată și multă aventură.

În Făgăraș am atins, împreună cu cățelul nostru Scott, un border collie, vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2501m) prin zona Urlea, urcând cu această ocazie și vârfurile Urlea, Iezer și Fundul Bândei, precum și o bucată din creasta principală a Făgărașului.

Au urmat ale trasee în Făgăraș:

– Stâna lui Burnei-Lacurile Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei.

– Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare-Portița Viștei-Vârful Viștea Mare-Vârful Moldoveanu-Valea Viștei. Scopul acestei din urmă ieșiri a fost ”prinderea” răsăritului pe cel mai înalt vârf din Carpații românești. Misiunea a fost îndeplinită cu succes.

Bilanțul lunii septembrie 2019

Toamna care a venit (în sfârșit!) nu a venit cu mâna goală ci cu vremea stabilă și plăcută atât de specifică anotimpului. Drept urmare ne-am concentrat pe câteva activități pe care le-am putut desfășura în această perioadă în condiții optime.

Alpinismul a ocupat prima poziție și l-am practicat în cele trei zone consacrate deja: Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș, din multitudinea de arii din Carpați în care ne putem cățăra.

Cu diverse grade de dificultate, expunere și spectaculozitate Bucegii reprezintă templul alpinismului românesc. Aici am ghidat pasionații acestui sport în ture precum: Hornul dintre fire-Valea Hornului-Valea Mălinului, Colțul Gălbenele, Valea Gălbenele firul principal-firul secundar, Valea Albă-Brâna Mare a Coștilei-Valea Priponului, Valea Coștilei.

Totodată am parcus zone mai puțin umblate din acest masiv cum ar fi porțiunea Văii Priponului cuprinsă între Brâul Priponit și Valea Cerbului sau Valea Hornului, ambele din Coștila.

Făgărașului i-am dedicat câteva ture în cuprinsul cărora am parcurs Muchia Negoiu-Lespezi, Pintenul Netedului și Muchia nordică a Buteanului. Creste de altitudine (se desfășoară la peste 2200-2300m înălțime) au rupt cumva rutina calcarului și conglometarului din zona Bucegiului. Cu probleme specifice și extrem de fotogenice a fost o plăcere pentru noi să le atacăm.

A mai fost și o ieșire de cățărare în Măgurile Branului în zona pitorească a Parcului Național Piatra Craiului.

Pentru că drumeția este un alt domeniu de activitate care ne preocupă intens i-am dedicat câteva ture. În Făgăraș am urcat câteva vârfuri interesante pe rute frumoase și spectaculoase. Vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2506m) prin Valea Sâmbetei, Vârful Cheia Bândei și altele au fost urcate pe o vreme superbă în care culorile toamnei au constituit decorul perfect.

Alt traseu parcurs a fost: Cabana Capra-Fereastra Zmeilor-Vârful Arpașul Mare-Șaua Podragului-Cabana Podragu-Vârful Vistea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m.

O drumeție cu tema turism cultural a ocupat o săptămână întreagă în cursul căreia am însoțit un grup de norvegieni în Piatra Craiului, Bucegi, Tâmpa. Partea istorico-culturală s-a concentrat asupra câtorva obiective: castelul Bran, castelul Peleș, castelul Cantacuzino, tur cultural în Brașov, tur cultural în București. Colaborarea a fost cu o cunoscută agenție de turism (WST).

O temă mai rar practicată este mountain biking-ul. Dar am găsit 2 zile și pentru așa ceva. Iată programul pe zile:

Ziua 1. Predeluț-Tohănița-Zărnești-Gura Râului-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii-Zărnești-Tohanul Nou-Predeluț

Ziua 2. Predeluț-Bran-Moieciu de jos-Cheile Grădiștei-Fundata-Moieciu de jos-Bran-Predeluț.

Colaborarea cu Picior de plai s-a materializat în două drumeții:

Cabana Voina-Valea Iezerului Mic (’’Prin Jepi’’)-Lacul Iezer-Vf. Iezerul Mare-Vf. Roșu-Culmea Văcarea-Cabana Voina și Cabana Babarunca-Poiana Tesla-Vf. Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

Continuăm și în luna octombrie cu alte și alte ture, activități de toate felurile.