Bilanțul lunii noiembrie 2020

Paradoxal, luna cea mai săracă în ture (din punctul de vedere al statisticilor noastre pe ultimii 10-15 ani) a fost extrem de bogată și diversă.

Sigur că nu am depășit granițele planetei și nici ale țării, dar am fost prin locuri deosebite fără să ne uităm munții de suflet.

Pentru că nu prea a fost zăpadă, am reușit să ne menținem între două anotimpuri (toamnă și iarnă) așa cum se va vedea în cele de mai jos.

O atenție specială am acordat Văii Horoabei, zonă protejată din Parcul Natural Bucegi, o capodoperă a naturii. Ca membri AGMR avem dreptul, în baza unui protocol, să accedem în această vale de vis a Bucegilor.

Aici am organizat nu mai puțin de patru ture. Fie cu zăpadă și gheață, fie fără, canionul a fost parcurs integral,

iar continuarea pe la izvoarele Văii Bătrâna, pe Vârful Bătrâna și Muchia Doamnele a completat cu succes aceste ieșiri care nu au dezamăgit niciodată.

O altă tură recurentă am făcut pe Hornurile Țigăneștilor. De data aceasta au fost ture tipice de iarnă, în care s-au folosit colțari și piolet. Mai lungi și mai sălbatice decât cele din Mălăiești, hornurile din Valea Țigănești oferă pasionaților de iarnă ocazia să se antreneze mai bine pentru sezonul alb. Pe scurt, s-a urcat pe un horn și retragerea a fost pe altul, oportunitățile fiind destule.

Pe -16 grade a fost o provocare să parcurgem aceste trasee doar în aparență simple.

Vecinul de peste vale al Bucegilor, Baiului-Neamțului ne-a atras atenția ca în fiecare toamnă. Și, pentru că este anotimpul ideal pentru a-i parcurge culmile, am organizat o tură pe ruta Azuga – Culmea Cazacu – Șaua Orjogoaia – Lacul Orjogoaia – Vârful Unghia Mare – Valea Unghia – Valea Azugii – Azuga.

Deosebit de sălbatic și pitoresc, Neamțului este un bun exercițiu de orientare, noi având amintiri dure cu acest masiv care știe să fie neprietenos când vrea.

Unghia Mare este un vârf izolat, ascuțit și alpin. Nu ne-a dezamăgit, iar solitudinea locurilor ne-a impresionat. Mai interesant iarna decât vara Neamțului are limitele lui, dar pentru un adevărat amator de outdoor poate fi un munte cuceritor.

Nu putea să lipsească și o tură de alpinism clasic (carpatism) în Bucegi. Valea Adâncă a fost coborâtă în mai multe rapeluri, într-o geroasă și scurtă zi de toamnă târzie. Traseul a fost mixt, am întâlnit porțiuni de zăpadă înghețată care nu au putut fi trecute decât cu materiale tehnice specifice iernii (colțari și piolet).

Și Piatra Craiului a fost gazda noastră într-o frumoasă colaborare cu Himalaya Travel. Padina lui Călineț cu ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Brâul Ciorânga Mare – o tură de tradiție pentru noi cu care am cam încheiat sezonul uscat din abruptul vestic.

Au fost apoi câteva ture de drumeție absolut minunate pe care le voi descrie pe scurt.

Munții Cernei și Mehedinți ne-au prilejuit, pe durata a 4 zile, ocazia să ne reîntoarcem la toamna care a trecut, parcă, prea rapid.

Am avut ocazia să ne delectăm vizitând Cheile Țăsnei, Vârful Lui Stan, Poiana Beletina, vârfurile Domogledului, Cascada Conciului, Cascada Vânturătoarea, satul Ineleț, Cazanele Dunării. O lume scoasă din context, cu climat sud-mediranean, în care toamna a fost în pârg. Oamenii primitori, mixtura de Banat cu Oltenia, peisajele de Grecia… O zonă unică, plină de farmec.

Alte drumeții am mai făcut în Bucegi:

– poteca traseului Tache Ionescu și Valea Mălăiești cu cabanele Mălăiești și Diham pe drum;

– o tură în zona sudică a masivului pe ruta: Cabana Bolboci – Podul cu flori – Muntele Lucăcilă – Muntele Deleanu – Vârful Tătaru (1998m) – Cabana Padina.

Nu se putea să treacă toamna fără să ajungem și în zona atât de pitorească a Parcului Național Buila-Vânturarița. Pe parcursul a două zile intense am străbătut trasee interesante, cu priveliști inedite. Au fost atinse Curmătura Builei, Vârful Buila, Vârful Vânturarița Mare, Șaua Ștevioarei, vârful Ștevioara (1847m).

S-a ajuns în zona schiturilor Pătrunsa și Pahomie, am parcurs Brâna Caprelor și Cheile Cheii. Cazarea a fost la Cabana Cheia în condiții sigure, ca de pandemie.

Am revenit cu drag în satele vecine casei noastre pe ruta: Satul Șirnea – Curmătura Groapelor – Satul Peștera – Satul Măgura. Toamna la ea acasă, interacțiunea cu oamenii locului, dar și peisajele fantastice ale Pietrei Craiului și Bucegilor ne-au transformat plimbarea într-o reverie continuă.

O excursie la care nu ne așteptam și care a apărut din senin a fost tura de mountain biking: Tohănița – Zărnești – Poiana Mărului – Paltin – Holbav – Vulcan – Zărnești – Tohănița. Au fost aproximativ 56 km de pedalat prin satele și pe dealurile din Țara Bârsei. Frigul pătrunzător și ceața deasă din zonele joase au transformat traseul într-unul greu, dar deosebit de incitant. Am aflat de ce Vulcanul este Wolkendorf – Satul norilor…

Am încheiat toamna cu o tură de iarnă, cum altfel??

În Bucegi am urcat Hornul Mic din Mălăiești și am coborât pe Drumul de vară. Acesta din urmă nu este deloc recomandabil iarna, dar acum a fost absolut sigur așa cum a fost parcurs (cu colțari, piolet și asigurare în coardă).

Bilanțul lunii februarie 2020

Am depășit calendaristic iarna (dacă ne-am uita cumva în calendar!), dar sus pe munte, unde avem locul de muncă, totul trece într-o altă fază a aceluiași anotimp.

Deși nu a fost chiar ceea ce este îndeobște considerat o ’’iarnă grea’’, am reușit totuși să facem câte ceva specific de sezon.

Locul central l-a ocupat Făgărașul unde am organizat două ture de alpinism. Prima a fost pe vârful Suru (2281 m), iar a doua pe vârful Scara (2306m). Bazele au fost cabana Suru, respectiv cabana Bârcaciu, iar rutele spre vârfuri s-au desfășurat pe muchii pentru a elimina orice risc de avalanșă.

S-au folosit rachete de zăpadă pentru apropiere, apoi colțari și piolet pentru ascensiunile pe vârfuri. Orice ieșire de iarnă în creasta principală a Făgărașului este o provocare prin lungimea, dificultatea și expunerea traseelor.

Două ture de drumeție am făcut în Buila- Vânturarița și Bucegi. În primul masiv, un parc național deosebit de frumos, am urcat pe vârfurile Piatra (1643m), Buila (1849m), Vânturarița Mare (1885m), Ștevioara (1847m).

A fost, de fapt, o traversare pe ruta: Bărbătești-Muntele Cacova-V. Piatra-Hududăuri-Curmătura Builei (1540m)-Muntele Albu-Vf. Buila-Vf. Ștevioara-Vf. Vânturarița Mare-Schitul Pahomie-Mănăstirea Pătrunsa-Valea Otăsăului-Bărbătești.

Parte a Munților Căpățânii, această ramură a lor s-a impus prin varietatea peisajului, fiind complet diferită ca aspect de împrejurimi. Este cumva, datorita calcarului din componență, sora mai mică a Pietrei Craiului.

În Bucegi am parcurs dus-întors traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei. Zona este foarte sălbatică (mai ales Cheile Orzei), iar în timpul săptămânii chiar pustie. Varietatea peisajului din Bucegi nu putea să nu cuprindă și zona carstică, iar lacurile (fie și artificiale) Bolboci și Scropoasa sunt minunate în orice anotimp.

Pentru ski de tură am ’’folosit’’ Ciucașul unde, datorită ninsorii recente, zăpada s-a păstrat mulțumitor.

Traseul a fost în mare: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea cu coborâre și urcare pe diverse culoare și văioage din zonă. O zonă de explorat și de cercetat care nu își va pierde niciodată din farmec. Skiul de tură este o activitate care, înainte de toate, permite accesul în cotloane ale muntelui foarte greu accesibile pe picioare.

O altă drumeție de iarnă a fost, alături de Picior de plai, traversarea ’’micului gigant’’ Măgura Codlei. Departe de a fi un munte anost (așa cum s-ar crede din cauza altitudinii de doar 1292m și a prejudecăților legate de acest aspect) este destul de solicitant, stâncos și cu diferență de nivel deloc de neglijat. Pe creasta principală se află și ruinele unei cetăți medievale, Cetatea Neagră. Construită de cavalerii teutoni acum 800 ani (la 980m altitudine) cetatea a fost distrusă în anul 1345 în timpul unei incursiuni a tătarilor în Țara Bârsei.

Tot cu Picior de plai am încheiat luna cu o drumeție lungă. Ruta a fost: Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna (2341m) și retur. Aflat chiar în centrul masivului în formă de potcoavă, acest vârf aflat pe creasta principală este un punct ideal de belvedere asupra Munților Făgăraș aflați la nord.