Bilanțul lunii august 2020

Putem spune despre luna august, teoretic ultima lună de vară calendaristică, că a fost una cu activitate intensă. Alpinism / carpatism, trasee nemarcate, drumeție și colaborări diverse.

Să începem cu începutul: carpatism sau alpinism de vară în Carpații noștri. Preferăm denumirea aceasta pentru a ordona în mintea celor interesați aceste noțiuni aparent diferite. În absența, vara, a zăpezii și gheții nu putem vorbi de alpinism în țara noastră. Dar avem, totuși, un fel de activitate caracteristică României, mersul pe văi de abrupt, brâne mai mult sau mai puțin aeriene, creste parțial acoperite de vegetație, pe care o putem denumi carpatism.

Revenind, carpatismul a fost a avut ca scenă Bucegii, în mare măsură. Astfel, am parcurs următoarele trasee:

– urcare pe Valea Colților, coborâre pe Valea Gălbenele și Hornul dintre fire

– urcare pe Valea Coștilei, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului

– urcare pe Valea Colților, coborâre pe Valea Gălbenele, firul secundar

– urcare pe Brâna Aeriană, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Albă

-urcare pe Valea Albă, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului de două ori consecutiv, în două zile diferite

– urcare pe Valea Coștilei, coborâre pe Creasta Văii Albe și Brâna Aeriană

– urcare pe Brâna Aeriană, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Priponului

– urcare pe Hornul Coamei, coborâre pe Brâna mare a Coștilei și Valea Gâlbenele, firul principal

Piatra Craiului, mai slab reprezentată la capitolul carpatism / alpinism în luna august, a fost totuși băgată în seamă cu traseul: Padina lui Călineț (urcare) – Valea Podurilor (coborâre)

Trasee nemarcate, la limita dintre drumeție și carpatism, am parcurs tot în Bucegi preponderent:

– urcare pe Valea Morarului, coborâre pe Valea Cerbului

– traseul Piatra Arsă – poteca Schiel – Brâul lui Răducu – Hornul cu Florile – Vârful Jepii Mici – Piatra Arsă (am trecut această rută la capitolul drumeție pe trasee nemarcate pentru că vara Hornul cu florile nu reprezintă niciun risc, iarna, însă, devine redutabil).

O drumeție foarte interesantă am făcut tot în Bucegi, în abruptul brănean. Am urcat pe Valea Gaura, vizitând și Cascada Moara Dracilor, Cheile Gaurei și Vârful Lancia (2288m). Bivuacul a fost la cort în Valea Obârșiei (Ialomiței), sub Mecet. A doua zi am urcat Vârful Bucura Dumbravă sau Vârful Ocolit (2500m) și am coborât pe Valea Ciubotea înapoi în Bran.

Colaborarea principală a fost cu Himalaya Travel. Cu această ocazie am pracurs Creasta Nordică a Pietrei Craiului cu pornire de la cabana Curmătura prin Padinile Frumoase și întoarcere prin poienile de sub munte înapoi la cabană.

A doua zi a fost o tură de relaxare pe Valea Curmăturii și Prăpăstiile Zărneștilor.

Tot la capitolul drumeție de anduranță a fost realizată parcurgerea integrală a crestei principale a Munților Făgăraș de la cantonul Rudărița până în Valea Oltului. Bivuac la cort, cărat de rucsaci mari, vreme amestecată și multă aventură.

În Făgăraș am atins, împreună cu cățelul nostru Scott, un border collie, vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2501m) prin zona Urlea, urcând cu această ocazie și vârfurile Urlea, Iezer și Fundul Bândei, precum și o bucată din creasta principală a Făgărașului.

Au urmat ale trasee în Făgăraș:

– Stâna lui Burnei-Lacurile Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei.

– Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare-Portița Viștei-Vârful Viștea Mare-Vârful Moldoveanu-Valea Viștei. Scopul acestei din urmă ieșiri a fost ”prinderea” răsăritului pe cel mai înalt vârf din Carpații românești. Misiunea a fost îndeplinită cu succes.

Bilanțul lunii iulie 2020

Am putea spune pe drept cuvânt că am revenit la normal în ce privește turele. Respectând regulile de igienă și precauție am putut să ne continuăm activitatea în această perioadă dificilă.

A fost o perioadă plină de ture de alpinism / carpatism în Bucegi și Piatra Craiului, ture pe care le vom enumera în continuare însoțite de pozele aferente.

Bucegii ne-au oferit așa:

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brțna Văii Albe și coborâre pe Valea Jepilor;

– urcare pe Valea Mălinului și coborâre pe Valea Priponului integral pe firul văii. Am întâlnit și bucăți mari de zăpadă unde am folosit piolet și colțari;

– urcare pe Valea Caprelor și coborâre pe Valea Pietrelor, ambele din Bucșoiu;

– urcare pe Valea Adâncă cu coborâre pe Valea Cerbului;

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Priponului;

– traversarea completă a Acelor Morarului, tură de suflet pentru noi;

– traseul Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe cu coborâre pe Valea Scorușilor și Valea Mălinului.

Piatra Craiului ne-a lăsat să îi străbatem rutele:

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Vâlcelul cu fereastră de câteva ori;

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe poteca Brâului Ciorânga Mare.

Tot în Piatra Craiului am parcurs Creasta nordică și Creasta sudică într-o lungă și toridă zi (tipică de vară) cu plecare de la cabana Curmătura. Cu 4 litri de apă la noi și cu bagaj minim am reușit să terminăm traseul în 10 ore.

Au mai fost câteva trasee nemarcate în Bucegi:

– Brâul lui Răducu – Brâul Portiței cu intrare din Drumul Urlătorilor și retragere pe Valea Jepilor, o nouă colaborare cu Picior de plai;

– urcare pe Valea Morarului și coborâre pe Valea Cerbului.

Tot cu Picior de plai am urcat pe Vârful Leaota cu ai săi 2135m, la pachet cu alte vârfuri secundare din masiv (Rătei, Mitarca etc). Am parcurs traseul de la Cantonul Brătei cu întoarcere în același punct.

Cu Himalaya Travel am însoțit un grup de copii într-o tabără de tradiție: 7 zile în Retezat. Datorită echipei noastre de profesioniști, dar mai ales datorită copiilor care au mers și s-au comportat impecabil, am reuțit să atingem toate obiectivele propuse. Vârfurile Peleaga, Păpușa, Judele, Bucura, lacurile din câldarea Bucurei și Valea Pelegii au fost țintele noastre.

Scott, care se pregătește pentru a deveni câine de căutare a victimelor în avalanșă, nu a stat nici el degeaba. A urcat pe Vânătoarea lui Buteanu, a fost la Cabana Mălăiești, a înotat în Lacul Paltinu din Baiului.

Bilanțul lunii iunie 2020

Gata cu statul în casă! Am dat drumul la treabă. A fost o lună plină și nu pe cer ci aici la noi, pe Pământ.

O să povestesc cam ce am făcut într-o ”ordine dezordonată”, aleatorie sau cum vreți să îi spuneți.

Mai întâi (ca să încep cu activitatea preferată) carpatismul / alpinismul clasic.

Piatra Craiului a fost aria noastră de desfășurare și aici am fost pe rutele următoare:

– urcare pe traseul Anghelide și coborâre pe Valea Vlădușca

– parcurgerea Padinei lui Călineț (cursul inferior, între Brâul de mijloc și Malul Galben)

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Valea Podurilor

– urcare pe Valea Podurilor și coborâre pe Padina lui Călineț

În Bucegi am profitat de zăpadă până la ultima picătură și am urcat pe Valea Albă cu coborâre pe Valea Priponului.

La capitolul drumeție am trecut câteva rute foarte frumoase.

Pe primul loc este o bucată din Via Transilvanica (Putna-Vatra Dornei, 110 km, aproximativ, în patru zile).

Iată care au fost etapele:

Ziua 1: Putna – Sucevița (17 km)

Ziua 2: Sucevița – Cremenești – Vârful Pietriș – Vatra Moldoviței (23 km)

Ziua 3: Vatra Moldoviței – Sadova (23 km)

Ziua 4: Sadova – Fundu Moldovei – Pasul Mestecăniș – Vatra Dornei (44 km)

Apoi avem amintiri frumoase din Cozia unde am atins diverse obiective: Muchia Turneanu, Poarta de piatră, Mănăstirea Stânișoara, Cascada Gardului, Cabana Cozia.

Din punct de vedere al colaborărilor, Picior de plai a fost pe locul întâi.

Împreună cu echipa lor am condus grupuri pe trasee diverse:

– Valea Crăpăturii – Vârful Turnu – Padina Închisă – Brâna Caprelor – Refugiul Diana (Piatra Craiului)

–  Cota 1400 – Polițele Barbeșului – Cascada Vânturiș – Vârful Vânturiș – Vârful cu dor – Șaua Dorului – Cota 1400 (Bucegi)

–  Cabana Plaiul Foii – Refugiul Șpirlea – La Zaplaz – Traseul La Lanțuri (Deubel) – Vârful La Om – Refugiul Grind – Prăpăstiile Zărneștilor (Piatra Craiului)

–  Râșnov – Valea Glăjăriei – Cabana Mălăiești – Șaua Padinei Crucii – Lacul Țigănești – Vârful Țigănești (Bucegi).

Scopul a fost admirarea cascadelor și a florilor de rododendron, bulbuc și stânjenel de pe trasee, dar și revenirea la viața de dinainte de starea de urgență.

Cu Scorilo Travel am însoțit un grup vesel către cabana și Valea Mălăiești, inițiind o colaborare, sperăm noi, de lungă durată.

Alte drumeții au mai fost pe traseele:

– Cabana Plaiul Foii – Refugiul Șpirlea – La Zaplaz – Traseul La Lanțuri (Deubel) – Vârful La Om – Refugiul Grind – Prăpăstiile Zărneștilor (Piatra Craiului)

– Cota 1400 – Polițele Barbeșului – Cascada Vânturiș – Vârful Vânturiș – Vârful cu dor – Șaua Dorului – Cota 1400 (Bucegi)

– Cabana Mălăiești – traseul Tache Ionescu – Cabana Diham (Bucegi)

Râșnov – Valea Glăjăriei – Cabana Mălăiești – Șaua Padinei Crucii – Lacul Țigănești – Vârful Țigănești (Bucegi)

Pentru a nu uita nici antrenamentele lui Scott, care se pregătește pentru a deveni câine de căutare a victimelor în avalanșă, am fost la Cota 2000 din Făgăraș unde s-a întâlnit cu ”colegii” săi viitori

dar l-am și alergat un pic prin Postăvaru

Ciucaș (zona Muntele Roșu, Gropșoarele)

și Măgurile Branului

Bilanțul lunii mai 2020

Sfârșitul stării de urgență a coincis cu sfârșitul iernii. Luna aprilie am petrecut-o, ca majoritatea iubitorilor de munte, departe de locurile noastre preferate. E lesne de dedus nerăbdarea cu care am început luna mai, luna renașterii activității noastre.

Nu a fost nici pe departe ritmul susținut din celelalte epoci ante-pantemie, dar o să povestim cu plăcere despre ce am realizat, mai ales că perioada de izolare a sporit convingerea că trebuie să ne bucurăm de ocaziile care ni se oferă și ar fi înțelept să fim mai puțin răsfățați și pretențioși.

După câteva zile de ninsoare Ciucașul nu avea risc de avalanșă precum masivele mai mari (Bucegi, Făgăraș etc). Așa că ne-am orientat către o zonă pe care nu o explorasem până atunci: Muntele Tesla. Ne făcea cu ochiul de mai multă vreme, dar acum i-a venit rândul. Fiind plasată relativ aproape de drumul național și de cabana Babarunca, Tesla este un apendice al Ciucașului. Deși așa stau lucrurile din punct de vedere geografic, geologic este diferit ca rocă și compoziție. Astfel, aici avem calcar, spre deosebire de restul masivului care este alcătuit din conglomerat.

Am petrecut o zi lungă de mai în pustietate absolută, cățărându-ne pe pereții mai mari sau mai mici din zonă. Nu am avut altă companie decât un urs și câteva capre negre.

Părosu’ la el acasă

Vârful Tesla se înalță abia un pic peste 1600m altitudine, dar are multe posibilități de cățărare mai lungă sau mai scurtă. Profitând de vremea excelentă de primăvară am improvizat cîteva trasee de grad 5-6 în manșă.

Am făcut și câteva rapeluri, am urcat și în punctul cel mai înalt, dar mai ales am hotărât să revenim pentru celelalte zone neatinse acum. Am părăsit ca vrăjiți zona, dar ne-am trezit rapid în pădure când ne-a izbit barbaria defrișărilor.

Au urmat câteva zile de pauză apoi am organizat trei ture pe văile din Bucegi la colțari și piolet. Este activitatea tradițională de primăvară pentru noi. Lucurile s-au desfășurat după cum urmează:

1. Urcare pe Valea Bucșoiului, coborâre pe Valea Morarului (vreme închisă, valea Bucșoiului în proporție de 90% acoperită de zăpadă înghețată, vânt și viscol pe creastă).

2. Urcare pe Valea Mălinului, coborâre pe Valea Priponului (vreme perfectă, soare și senin, valea Mălinului acoperită în proporție de 70% de zăpadă, săritorile descoperite în partea de jos).

3. Urcare pe Valea Morarului, coborâre pe Valea Cerbului (vreme închisă, ploaie și ninsoare pe etaje de altitudine, valea Morarului în proporție de 60% acoperită de zăpadă). A fost atins și Vârful Omu (2507m).

Coborârile pe Valea Cerbului și pe Valea Priponului au fost parțial pe iarbă, fără zăpadă și fără probleme tehnice deosebite. Un amănunt interesant a fost prezența unei ursoaice cu trei pui pe Brâul de mijloc al Morarului. De fapt, a fost așa: capre negre pe Brâul de sus și urși pe Brîul de mijloc. Noi, oamenii, pe firul văii. Cam asta este ierarhia…

La capitolul drumeție am ales un alt loc în care nu mergem prea des: Munții Măcinului. Pe durata a trei zile pline am parcurs traseele de pe Culmea Pricopanului și am atins Vârful Țuțuiatu (cel mai înalt cu 467m altitudine), Vârful Cheia (260m), Vârful Vraju (337m) și am ”cercetat” traseele tematice. Profitând de temperaturile suportabile (vara nefiind încă instalată) am petrecut momente foarte plăcute în cei mai vechi munți din țară. O zonă particulară, cu mult granit, cu faună și floră specifice, un parc național foarte bine îngrijit și iubit, Măcinul este surprinzător și se plasează foarte bine în categoria: mari munți mici.

Am încheiat luna în cea mai iubită zonă a noastră: Bucegi-Piatra Craiului.

Pe un mixt perfect (stâncă-zăpadă) specific acestei perioade a anului (mai ales în ultima vreme) am urcat Valea Gălbenele firul principal și am coborât pe firul secundar. Ploaia ne-a ocolit, ea fiind prezentă doar la TV, din fericire. Stânca udă și bucățile mari de zăpadă dintre săritori au adus ascensiunii un plus de spectaculozitate binevenit.

Chiar pe 31 mai am reluat colaborarea cu Picior de plai, întreruptă de starea de urgență. Cu doi clienți la un ghid, respectând legea, am urmat traseul: Valea Crăpăturii-Vârful Turnu-Padina Închisă-Brâna Caprelor-Refugiul Diana.

Bilanțul lunii septembrie 2019

Toamna care a venit (în sfârșit!) nu a venit cu mâna goală ci cu vremea stabilă și plăcută atât de specifică anotimpului. Drept urmare ne-am concentrat pe câteva activități pe care le-am putut desfășura în această perioadă în condiții optime.

Alpinismul a ocupat prima poziție și l-am practicat în cele trei zone consacrate deja: Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș, din multitudinea de arii din Carpați în care ne putem cățăra.

Cu diverse grade de dificultate, expunere și spectaculozitate Bucegii reprezintă templul alpinismului românesc. Aici am ghidat pasionații acestui sport în ture precum: Hornul dintre fire-Valea Hornului-Valea Mălinului, Colțul Gălbenele, Valea Gălbenele firul principal-firul secundar, Valea Albă-Brâna Mare a Coștilei-Valea Priponului, Valea Coștilei.

Totodată am parcus zone mai puțin umblate din acest masiv cum ar fi porțiunea Văii Priponului cuprinsă între Brâul Priponit și Valea Cerbului sau Valea Hornului, ambele din Coștila.

Făgărașului i-am dedicat câteva ture în cuprinsul cărora am parcurs Muchia Negoiu-Lespezi, Pintenul Netedului și Muchia nordică a Buteanului. Creste de altitudine (se desfășoară la peste 2200-2300m înălțime) au rupt cumva rutina calcarului și conglometarului din zona Bucegiului. Cu probleme specifice și extrem de fotogenice a fost o plăcere pentru noi să le atacăm.

A mai fost și o ieșire de cățărare în Măgurile Branului în zona pitorească a Parcului Național Piatra Craiului.

Pentru că drumeția este un alt domeniu de activitate care ne preocupă intens i-am dedicat câteva ture. În Făgăraș am urcat câteva vârfuri interesante pe rute frumoase și spectaculoase. Vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2506m) prin Valea Sâmbetei, Vârful Cheia Bândei și altele au fost urcate pe o vreme superbă în care culorile toamnei au constituit decorul perfect.

Alt traseu parcurs a fost: Cabana Capra-Fereastra Zmeilor-Vârful Arpașul Mare-Șaua Podragului-Cabana Podragu-Vârful Vistea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m.

O drumeție cu tema turism cultural a ocupat o săptămână întreagă în cursul căreia am însoțit un grup de norvegieni în Piatra Craiului, Bucegi, Tâmpa. Partea istorico-culturală s-a concentrat asupra câtorva obiective: castelul Bran, castelul Peleș, castelul Cantacuzino, tur cultural în Brașov, tur cultural în București. Colaborarea a fost cu o cunoscută agenție de turism (WST).

O temă mai rar practicată este mountain biking-ul. Dar am găsit 2 zile și pentru așa ceva. Iată programul pe zile:

Ziua 1. Predeluț-Tohănița-Zărnești-Gura Râului-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii-Zărnești-Tohanul Nou-Predeluț

Ziua 2. Predeluț-Bran-Moieciu de jos-Cheile Grădiștei-Fundata-Moieciu de jos-Bran-Predeluț.

Colaborarea cu Picior de plai s-a materializat în două drumeții:

Cabana Voina-Valea Iezerului Mic (’’Prin Jepi’’)-Lacul Iezer-Vf. Iezerul Mare-Vf. Roșu-Culmea Văcarea-Cabana Voina și Cabana Babarunca-Poiana Tesla-Vf. Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

Continuăm și în luna octombrie cu alte și alte ture, activități de toate felurile.

Bilanțul lunii iunie 2019

Prima lună oficială de vară am petrecut-o parțial tot pe zăpada care, grație iernii serioase, a mai rămas din belșug pe văile alpine din Bucegi. Toată luna iunie am căutat locuri prin care puteam să urcăm cu colțari și piolet. Am urcat sau coborât de mai multe ori Valea Gălbenele (firul principal și firul secundar), Valea Coștilei, Valea Priponului, Valea Albă, Valea Morarului, Valea Caprelor din Bucșoiu, Hornurile Mălăieștilor, Valea Bucșoiului, dar și câteva culoare fără nume de la obârșia Văii Cerbului.

Strecurându-ne printre ploi cu tunete și fulgere am reușit să parcurgem și alte trasee nemarcate și de alpinism din Bucegi (Traversarea Acelor Morarului, Creasta Balaurului sau Bucșoiul Mic, Creasta Văii Albe și Brâna aeriană).

Un alt punct important pe agenda lunii iunie a fost cățărarea pe stâncă pe care făcut-o în Cheile Râșnoavei și Măgurile Branului.

Ieșirea tradițională din Alpi de anul acesta a fost în Monte Rosa, Italia. Aici am urcat vârfurile: Punta Gnifetti (4559 m), Zumsteinspitze (4563 m), Ludwigshohe (4342 m), Pyramide Vincent (4215 m) și Balmenhorn (4167 m). Am trecut și pe la cabana aflată la cea mai mare altitudine din Alpi, cabana Margherita (4554m), aflată pe granița dintre Italia și Elveția.

Vremea a fost caniculară, ceea ce a atras după sine nu doar un mare disconfort, dar și multe capcane din cauza crevaselor și riscului de avalanșă. Soarele are acest efect de dublu-tăiș. Am evitat și minimizat orice pericol plecând foarte devreme de la bază și întorcându-ne la timp, înainte de a deveni prea periculos.

Pe la începutul lunii am profitat de ploile și topirea zăpezilor pentru a organiza o tură care a avut ca scop admirarea cascadelor din Bucegi. Am ales doar 6 dintre toate cele din masiv. Plecând din Poiana Țapului am vizitat în prima zi cascadele Urlătoarea, Spumoasă și Caraiman (de pe Valea Jepilor). A doua zi am dedicat-o cascadelor Horoaba, Doamnele și Obârșia. A fost o tură pentru fotografi, nu ne-am grăbit pentru a-i lăsa să dea frâu liber acestei pasiuni. Aceste cascade nu sunt nicicând mai frumoase ca primăvara sau la începutul verii, debitul apei fiind maxim.

Pentru a mulțumi și pe cei mai grăbiți care preferă alergarea montană am făcut un pic de trail running prin Bucegi și Leaota. Traseul a fost: Cabana Padina-Șaua Strunga-Șaua Strungulița-Vârful Bucșa-Vârful Duda-Vârful Leaota-Muntele Rătei-Cantonul Brătei-Cariera Lespezi-Cabana Bolboci. Cifrele care au rezultat sunt: 38,3km parcurși, 8.05h timp total, 2111m diferență de nivel.

Am incheiat luna ghidând un grup de turiști englezi în câteva drumeții prin locuri emblematice din Bucegi (Valea Mălăiești, Vârful Omu, Valea Țigănești, Brâna Caprelor, Valea Obârșiei, Valea Doamnele). O reală plăcere să mergi cu străini, ca de obicei. O încântare să privești prin ochii lor frumusețile munților noștri.

Bilanțul lunii mai 2019

Luna mai a fost pentru noi una activă, tranziția de la iarnă la vară, petrecându-ne-o pe munte, ca de obicei.

Chiar la începului lunii, mai exact de 1 mai, am fost plecați în vestul Meridionalilor. În Retezat am urcat pe vârful Păpușa (2508m). Viscolul din prima parte a turei ne-a zguduit un pic, dar e asumat faptul că mai este, la peste 2000m, o lună de iarnă. Mai ales pe unul dintre ’’optmiarii’’ României.

Retezatul mic ne-a așteptat cu vreme mai bună, astfel că am urcat pe Piatra Iorgovanului (2014m). Complet diferite ca aspect, cele două ramuri ale Retezatului (Mic și Mare), sunt alcătuite din calcare, respectiv granit, ceea ce contribuie la pitorescul zonei. Nu degeaba acest unic masiv este arie protejată și una dintre cele mai căutate și vizitate zone din Carpați.

Rămânând în vest ne-am mutat apoi în Parâng. Cheile Galbenului cu noile via ferrata, amenajate profesionist de Clubul Montan White Wolf, au fost ținta noastră. Am parcurs câteva trasee, gradual, de la rute simple la altele mai complexe. Este o activitate distinctă de cățărare care, chiar dacă folosește tehnici asemănătoare, rămâne o altă disciplină și presupune alt echipament.

Toată admirația pentru cei de la White Wolf. Se dovedește încă o dată că oamenii de munte nu sunt pe cale de dispariție.

Au urmat apoi câteva ieșiri de alpinism clasic în Piatra Craiului. Pe zăpada care a persistat încă prin cotloanele ferite, am parcurs Valea Vlădușca, Traseul Anghelide, Padina Șindileriei (firul integral, nu doar traseul marcat), traseul Deubel – Vârful La Om.

Strecurându-ne printre ploi și coduri meteo multicolore am urcat Valea Albă și am coborât Valea Priponului (integral, fâră retragerea clasică spre stână) în Bucegi.

În ambele masive am urcat la colțari și piolet, iar coborârile le-am făcut fie descățărând, fie în rapel.

A urmat o drumeție într-o zonă absolut particulară. Mai exact Munții Hășmaș pe ruta Bălan – Cabana Piatra Singuratică – Vârful Hășmașul Mare (1792m) – urcare pe Piatra Singuratică – Bălan. Munte foarte estetic, cochet și cu peisaj variat. De la stâncării la plaiuri pastorale acest munte are ce oferi. Este de vizitat.

Diversificând activitatea am alergat pe ruta Azuga – Piciorul Petru Orjogoaia – creasta Neamțului – Lacul Roșu – Valea Azugii – Azuga. Trail running de 48km, cu 1808m diferență de nivel în 8,45h. Este o altă activitate cu care ne ocupăm mai rar, dar cu entuziasm.

Două colaborări cu Picior de plai în Piatra Mare (Dâmbul Morii – traseul 7 Scări – Vârful Piatra Mare 1844m – Drumul Familial – Dâmbul Morii) și Munții Baiului (Sinaia – Valea Rea – Poiana narciselor – Zamora) au continuat seria traseelor de tradiție dintre firmele noastre.