Bilanțul lunii noiembrie 2024

La granița dintre toamnă și iarnă am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu inedit din Bucegi, zona Caraiman. Urmând rutele primilor exploratori ai acestui masiv, dar și potecile vechi ale vânătorilor și ciobanilor, am urcat pe Vâlcelul Țițeica până la nivelul Brâului Portiței.

De aici, trecând prin Portița Caraimanului, am coborât în Șaua Vântului și am continuat pe Vâlcelul Izvorului către Poiana Înaltă. Astfel, am ajuns la capătul pârtiei Kalinderu prin pădurea abruptă și sălbatică.

În zona nordică a Bucegilor se poate parcurge unul dintre cele mai frumoase trasee marcate din zonă: Brâna Caprelor. Cu acces din prima căldare de deasupra cabanei Mălăiești, o adevărată panglică traversează abruptul Bucșoiului și iese în creasta acestui uriaș. De aici am urmat muchia în sus, către vârful și cabana Omul. Coborârea am făcut-o pe Drumul de vară în Valea Mălăiești și am încheiat la Râșnov.

Tot apelând la înaintașii într-ale drumeției, am urcat în Piatra Craiului un traseu vechi și puțin frecventat: Vâlcelul Cabanierului. Este o vale de abrupt tipică, dar neumblată și cu un fir întrerupt de săritori neechipate cu pitoane sau ancore. Acest vechi traseu al cabanierului de la Garofița Pietrei Craiului, ne-a scos în Brâul de mijloc. De aici am mers spre nord până la nivelul Traseului Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului.

Nu am ieșit, însă, pe ruta normală a acestuia, ci am optat pentru Brâul de sus, o prispă aflată sub o streașină spectaculoasă, care traversează în diagonală abruptul și iese în final comod în Creasta Sudică. Mai departe un scurt parcurs către sud ne-a oferit varianta de a coborî prin ”ieșirea de la ora 11” în Poiana Închisă. Printr-o suită de rapeluri am terminat partea alpină a zilei în poteca marcată spre refugiul Șpirlea, încheind bucla începută la Plaiul Foii.

Tot un brâu de sus, dar aflat în altă parte, a fost destinația noastră următoare. Cu acces din Platoul Bucegilor am coborât câteva sute de metri diferență de nivel pe Valea Mălinului până la nivelul Brâului de sus al Coștilei. Pe acesta am rămas aninați, parcurgându-l către Valea Priponului, pe sub balcoanele și pe lângă grotele sale. Am traversat văile Urzicii, Caprelor și multe alte culoare de avalanșă, ajungând în zona superioară a văii Priponului.

Nu am ieșit din această importantă arteră pe ruta clasică, ci am continuat pe o potecă de capre intrând pe sub arcada sau fereastra din zonă, un loc umed și mai delicat de parcurs, dar care oferă o variantă deosebită de încheiere a traseului de carpatism.

Am avut pentru 2 zile plăcerea de a participa, împreună cu colegii noștri din SGLM, la un curs de dezvoltare profesională (CPD) în Piatra Craiului. S-au exersat tehnici de asigurare în traseele pe stâncă (scrambling, carpatism sau drumeție alpină). Instructor ne-a fost un cunoscut ghid montan din UIAGM.

Ca o continuare firească a acestui curs/atelier am dus la bun sfârșit o tură tot în Piatra Craiului, în Abruptul Vestic. Alături de Back to nature am urcat Padina Lăncii, o foarte frumoasă vale din Westwand care își are obârșia în Poiana Închisă. Din aceasta am coborât pe poteca nemarcată spre Marele Grohotiș unde am reintrat în traseul turistic către refugiul Șpirlea.

Chiar cu o zi înainte de a se închide Transfăgărășanul, am urcat la cabana Bâlea Lac de unde am parcurs Muchia nordică Buteanu. Între Șaua Netedu și Vârful Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu se desfășoară un traseu tipic de creastă, cu obstacole diverse (turnuri, țancuri și brâuri suspendate), deseori aerian și expus. Retragerea de pe vârf a fost pe deasupra Lacului Capra, înghețat la acea dată, pe marcajul de pe Creasta principală a Făgărașului, prin Șaua Caprei aflată între Vârful Văiuga și Vârful Iezerul Caprei.

Pentru că au stat mai multe timp inactivi și nu se potrivește firii lor, cățeii Scott și Enya au avut parte de o zi pe care le-am dedicat-o. Am ales rezervația de stejari seculari din Poiana Cristian, loc binecunoscut lor și nouă, aproape de casă și plin de provocări pentru patrupezi.

Ne-am ocupat în continuare de cățeii noștri border collie, Scott și Enya. Împreună cu ei m-am întors pe meleagurile copilăriei mele, în zona Muscelului argeșean, în satul Slănic. În curtea de două hectare, lângă casa bătrânească de peste 150 ani vechime, câinii au putut să se joace și să alerge în voie, dar și să se bucure de prima ninsoare și zăpadă a acestui sezon.

Fundația Conservation Carpathia împreună cu Travel Carpathia ne-au solicitat pentru a însoți o echipa de la postul de televiziune ARTE. Scopul a fost să asigurăm logistica în mediul montan al proiectului pentru a facilita realizarea unui documentar despre natura sălbatică din Carpați. Ziua a fost o reușită pentru că participanții au putut urmări și înregistra elemente de faună (urs, zimbru, cerb), dar și floră de sezon.

Pentru că am reușit să absolvim cursul de lider montan internațional (IML) sub egida SGLM, am participat activ la festivitatea care a avut loc cu această ocazie. Ne-am implicat în organizare, am discutat cu personalități din diverse domenii montane (ghizi locali și UIAGM, salvamontiști, președinți de cluburi montane și asociații cu profil turistic). Se deschide o nouă poartă, după doi ani intenși de muncă, care ne permite să organizăm ture de drumeție, legal, în afara țării.

Pentru că tot a venit iarna, am descins în Bucegi unde am urcat un traseu care se poate face cu greu în epoca marilor zăpezi din cauza pericolului crescut de avalanșă. De la cabana Mălăiești am mers până la baza Hornurilor și am prins un vâlcel abrupt către dreapta pentru a ajunge în Muchia Padinei Crucii. Legați în coardă am depășit dificultățile acestei creste, cu colțari și doi pioleți, asigurându-ne în ancorele puse de noi cu ani în urmă. Coborârea am efectuat-o pe Hornul Mare, de unde am continuat noaptea către cabană și drumul forestier de pe Valea Glăjăriei.

Pentru întâlnirea sfârșitului de sezon colaboratorii noștri de la Active Travel au ales Munții Baraolt. După o scurtă drumeție pe culmile domoale din proximitate, am discutat tot felul de lucruri importante: concluziile anului 2024, strategii pentru 2025, costuri și prețuri etc. Dincolo de aceste aspecte practice a fost o excelentă ocazie de a ne aduna cu toții, de a revedea colegii și de a ne cunoaște mai bine între noi.

Pentru a mai ”trage” un pic de toamnă, dar și pentru că prognoza meteo anunța vremuri grele, am ales un traseu fără zăpadă, pe la poalele Pietrei Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca, am coborât în punctul La Table și am urmat drumurile ciobanilor prin poienile Grind și Lespezi. Din Poiana Funduri am urcat în Șaua Funduri la refugiu. După un scurt parcurs pe Creasta Sudică am coborât pe același traseu, dar cu o variație prin Curmătura Groapelor. Însoțiți de fulgi mari de nea și de vântul puternic, am încheiat ziua și totodată sezonul de toamnă.

Am deschis sezonul de ski de tură cu două ieșiri succesive în Bucegi pe prima zăpadă generoasă a iernii. Am urcat de la cabana Padina pe Vârful Strungile Mari (2089m) și am schiat pe câteva linii cu pulver, dar și cu o crustă întreruptă de pietre și iarbă, specifice toate începutului iernii. A fost un traseu dus-întors în cursul căruia am încercat să ne reacomodăm cu această activitate.

A urmat o zi mai lungă în cursul căreia am plecat pe schiuri de tură de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor către fosta cabană și către celebrul Sfinx. Am trecut pe lângă refugiul Salvamont Babele și am ajuns pe o ceață deasă în Șaua Șugări. Coborârea pe Valea Șugări a fost dificilă și tehnică, așa cum nu este caracteristic acestei văi, din cauza zăpezii mici și apoase, în completă antiteză cu cea din ziua precedentă.

Am încheiat luna cu o plimbare împreună cu borderii noștri în zona parcului Promenada din Râșnov și la poatele masivului Postăvaru. Pădurea în toamna târzie a fost arena pentru joaca lor, spre satisfacția noastră că le putem oferi o distracție pe măsură.

Bilanțul lunii august 2024

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii decembrie 2022

Ultima lună a anului nu a fost o una autentică de iarnă așa cum speram. Deși au fost zile cu ceva zăpadă și temperaturi scăzute, decembrie ne-a pus răbdarea la încercare. Am avut destule episoade mai degrabă de toamnă târzie sau chiar primăvară sub toate aspectele.

Prima zi a lunii, Ziua Națională, ne-a purtat pașii în Bucegi. Acolo am parcurs bucla Sinaia-Poiana Stânei Regale-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Drumul Urlătorilor-Cascada Urlătoarea-Poiana Țapului-Sinaia. Am pornit pe soare, am trecut printr-o perioadă de ploaie rece, am intrat în viscol și ninsoare pentru a termina pe ploaie aproape torențială. Dar dacă iubești muntele nu există vreme potrivnică pentru ascensiuni ci doar echipament nepotrivit.

Pe 2 decembrie vremea s-a schimbat radical și am putut urca cel mai înalt vârf din Piatra Craiului. Traseul nostru a fost: Satul Peștera-Refugiul Grind-Muchia Colții Găinii-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Refugiul Grind-Satul Peștera.

Fără multă zăpadă, dar cu suficientă pentru a folosi colțarii, am parcurs cu un grup entuziast această rută clasică, dar mereu provocatoare.

Au urmat două ture în aceeași zi în munții noștri preferați.

În Bucegi am realizat un circuit astfel: Valea Glăjăriei-Cabana Mălăiești-traseul Tache Ionescu-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Valea Glăjăriei. Traseu istoric, denumit după finanțatorul său, omul politic bine cunoscut, aceasta rută este greu accesibilă în epoca marilor zăpezi, dar relativ ușoară și mai ales pitorească pe vreme bună.

În Piatra Craiului am parcurs două trasee nemarcate (cu accente de alpinism). Urcare de la Plaiul Foii prin Canionul Anghelide și retragere pe Valea Vlădușca la refugiul Castelul Crăiței către Plaiul Foii. Ilustrative pentru Abruptul Vestic acestea două permit cunoașterea masivului în zona sa aflată sub Brâul de mijloc.

O vreme umedă, nejustificat de caldă ne-a încurcat simțitor pe traseul din Bucegi: Hornul dintre fire din bazinul Văii Gălbinele. Zăpada udă și zona friabilă ne-au întârziat mult, astfel că am ales coborârea pe aceeași rută ca la urcare. La capătul a 11 ore de mers am putut să ducem bun sfârșit o tură care trebuia să fie de iarnă, dar a ieșit ceva una hibridă desfășurată pe 3 anotimpuri.

Pentru a nu uita de frumosul peisaj brănean al Bucegilor am ales o zi geroasă și am urcat pe Vârful Bătrâna 2135m. Traseul a fost următorul: Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Poiana Guțanu-Colții Țapului-Vârful Bătrâna și retur. Pe -12 grade, dar cu vreme superbă am avut și un coechipier patruped foarte bine pregătit fizic și tehnic.

Nu ne-a încurcat viscolul de a doua zi și am revenit pe culmile Bucegilor, în zona ialomițeană de data aceasta. Aici am parcurs Culmea Obârșiei pe ruta: Hotel Peștera-Vârful Obârșia-Vârful Colții Obârșiei-Șaua Văii Cerbului-Valea Ialomiței-Hotel Peștera.

Vremea s-a îndreptat pe măsură ce coboram și am putut admira Cascada Obârșiei (Ialomiței) înghețată sloi. Cu un pic de pasaj tehnic și de orientare la coborârea în Șaua Văii Cerbului, traseul este unul de altitudine. Plecarea se face de la 1650m și se urcă cele două vârfuri amintite mai sus, ambele având peste 2400m.

Cu un grup de începători ne-am plimbat pe la poalele Pietrei Craiului într-o zi înnegurată și rece. Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-Cabana Curmătura și retur a fost o alegere inspirată având în vedere componența echipei și condițiile meteo.

Este vremea, de obicei era mai prin noiembrie, să dăm un pic o raită și prin abrupturile nordice ale Bucegilor. Astfel am fost de câteva ori la rând în această zonă care cuprinde văile Mălăiești, Țigănești, Ciubotea și culmile lor omonime.

Dar, pentru că vrem să oferim clienților noștri experiențe deosebite, alegem mereu rute diferite de cele clasice.

Un traseu a fost: urcare pe Valea Ciubotea, mai exact pe Hornul din Culmea Ciubotea și coborâre pe Hornul Mare Țigănești. Rar parcurse și aproape exclusiv iarna, vara fiind pline de grohotiș și neinteresante, aceste cotloane sunt prilejuri de a folosi echipamentul tehnic (colțari, piolet, coardă, asigurări). Sunt totodată și un bun antrenament fizic dată fiind diferența de nivel de peste 1300m.

O urcare până sub Hornul Mare din Mălăiești a ocupat o zi pe care o considerăm neterminată, nu ratată. Dar a avut rolul ei pentru că ne-am făcut o idee despre condițiile zăpezii de acolo și am putut reveni în zilele următoare.

Așadar am fost două zile consecutiv pe varianta din dreapta (cum urci) a Hornului Mare. Urcarea abruptă și cu gheață mai degrabă, a fost calea de acces către Vârful Scara 2422m.

S-a putut exersa cățărarea cu piolet și colțari, mersul în coardă scurtă, dar și broderiile cu care ceața și chiciura au decorat fiecare colțișor de piatră.

O colaborare cu o pensiune din zona Zărnești ne-a adus doi clienți din Germania. Am putut să le oferim un traseu cu peisaje deosebite, dar și destul de solicitant. Zona a fost Muntele Toancheș, poteca Satul Peștera-Șaua Joaca și s-a încheiat cu vizitarea Peșterii Liliecilor.

Penultima zi a anului a adus și cel mai frumos traseu din zonă: Muchia Padinei Crucii, abordată din căldarea superioară a Văii Mălăiești. Am urcat pe un culoar înghețat și foarte înclinat și am continuat peste accidentele crestei (traversări expuse, trepte stâncoase, pasaje aeriene de custură autentică). Pentru urcare s-au folosit doi pioleți tehnici și asigurări mobile (nuci, frienduri).

Retragerea am făcut-o pe prietenosul Horn Mare al Mălăieștilor pe care aveam urmele noastre din turele trecute.

Pe 31 decembrie am închis anul în sudul Pietrei Craiului cu traseul în circuit: Cabana Valea lui Ivan-Cerdacul Stanciului-Valea Urzicii-Șaua Funduri-dus-întors și coborârea la Cabana Garofița Pietrei Craiului.

Fără zăpadă, dar cu același farmec dintotdeauna această minunată buclă ne-a oferit prilejul de a spune adio unui an greu din toate punctele de vedere, dar extrem de prolific pentru noi.

În speranța unei masive căderi de zăpadă pășim cu curaj în 2023 și vă invităm alături de noi.

Bilanțul lunii ianuarie 2021

Anul 2021 a debutat cu multă zăpadă, aspect care ne-am dori să fie caracteristic tuturor lunilor de iarnă. Au fost nu doar ninsori abundente ci și ger puternic. Împreună cu episoadele în care soarele a fost prezent, toate elementele au condus la condiții excelente pentru activitățile noastre.

Ca de obicei le iau pe rând, detaliind succint fiecare tură în parte, după specificul ei.

Skiul de tură, care ne ocupă o bună parte din sezonul iarnă-primăvară, s-a desfășurat pe parcursul mai multor ieșiri în Bucegi și Munții Baiului.

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Vârful Lucăcilă – Stâna Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci

BUCEGI – Pârâul Rece – Cabana Steaua – Șaua Baiului și retur

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Vârful Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Stână Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci și Cabana Bolboci – Plaiul Mircea – Valea Mircii – Cheile Tătarului – Cabana Bolboci (două zile consecutive)

MUNȚII BAIULUI – Castelul Cantacuzino – Culmea Zamora – creasta principală – Vârful Urechea – Piciorul Sorica – Azuga

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Valea Limbășelul Mic – Valea Limbășel – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii – Stâna Clăbucetul Azugii – Complex Susai – Zona Cioplea (24km)

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Complex Susai – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii și retur (19 km)

A fost evitat riscul de avalanșă mergându-se numai pe muchii, creste și plaiuri alpine. Coborârile prin zăpadă pulver au fost un deliciu, inclusiv pădurea fiind ”skiabilă” în această perioadă.

Au fost ture în circuit, traversări sau pur și simplu tur-retur pe același traseu. Au fost atinse vârfuri și parcurse văi cu sau fără drumuri forestiere.

Alpinismul de iarnă a avut ca arenă Munții Bucegi și Piatra Craiului.

Urcarea pe Vâlcelul cu fereastră, cu coborâre pe același traseu în rapeluri succesive, este deja o tură de tradiție pentru noi. Se poate desfășura chiar și în condiții mai dure de vreme, nefiind o vale care iese în creasta principală a Pietrei Craiului. Se pretează la utilizarea a doi pioleți tehnici, iar condițiile sunt mixte (zăpadă-stâncă-gheață).

Un alt ”clasic” al Craiului a fost urcarea pe Vârful Turnu din creasta nordică. Primul vârf care iese din pădure are un parcurs accidentat, plin de provocări alpine (hornuri, brâne, traverseuri). Se pot utiliza lanțurile de pe traseu, dar și așa este redutabil mai ales pentru cei care acum încearcă senzația de a se cățăra pe stâncă cu colțarii și pioletul.

În Bucegi am urcat pe Vârful Omu pe o rută lungă și consacrată: Hornul Mare al Mălăieștilor. Pornind din Valea Glăjăriei, trecând de cabana Mălăiești și continuând prin căldările glaciare, apoi prin Horn și, în final, pe creasta Scara – Omu traseul se desfășoară pe 1600m diferență de nivel. În afară de aspectul acesta, care reclamă condiție fizică peste medie, pasajele mai tehnice (urcarea și coborârea pe Horn, traversarea către prima căldare glaciară) cer și o pregătire tehnică bună și echipament adecvat.

Drumețiile de iarnă, o bucurie pentru cei care iubesc acest sezon curat, ne-au ocupat restul timpului.

În Ciucaș a fost parcursă de mai multe ori Culmea Bratocea către Vârful Ciucaș cu diverse variante de coborâre. Fie spre cabana Ciucaș, fie pe traversarea de sub Tigăi s-au parcurs zone spectaculoase. A fost urcat și Vârful Bratocea, mai rar atins de cei care ajung în zonă.

Piatra Craiului a fost și ea obiectul unor frumoase drumeții. Mai tehnice decât în alte masive (doar este vorba de unul dintre cele mai dificile masive din Carpați!) traversarea Pietrei Mici (din Poiana Zănoaga către cabana Curmătura și invers) sau Valea Crăpăturii au pus amatorii de drumeții la încercări similare cu cele din turele de alpinism de nivel începători pe pasaje scurte, dar grăitoare.

Toate turele de drumeție enumerate mai sus au fost realizate cu echipament specific turelor de iarnă (colțari, piolet și obligatoriu bocanci de iarnă cu talpă rigidă)

Alte plimbări ușoare, adaptate la condițiile meteo din acel moment, am mai făcut la cabana Valea Sâmbetei (Munții Făgăraș), Schitul Colțul Chiliilor (Piatra Craiului), Cabana Diham-Șaua Baiului (Munții Bucegi). Nu s-a putut mai mult și am preferat să oferim clienților noștri șansa de a se bucura de natură în condiții sigure, în acord cu vremea de afară (ceață, ninsoare puternică, viscol pe creste).

Când ne-a fost permis și s-au întrunit toate condițiile am traversat pe o porțiune creasta principală a Munților Baiului pe ruta: Posada – Refugiul Florei – Vârful Răzoarele – Vârful Mierlei – Valea lui Bogdan – Posada.

Aceasta tură a fost făcută cu ajutorul rachetelor de zăpadă, echipament care se impune de la sine în condiții de zăpadă mare, în care piciorul intră altminteri până peste genunchi, făcând înaintarea un calvar și putând rata complet o tură.

Încercăm să le oferim celor care vin cu noi diverse tipuri de activități, în care să poată folosi ehipament divers (colțari, gheare, piolet, rachete, skiuri de tură) și astfel să progreseze vizibil la nivel individual.

Completată cu skiul alpin (la Bușteni și Poiana Brașov) luna ianuarie nu a fost deloc rea. O lună specifică de iarnă din toate punctele de vedere.