Bilanțul lunii septembrie 2020

Se pare că luna septembrie a fost luna Făgărașului, dacă privim în urmă.

Drumeție pe cele mai înalte vârfuri din masiv sau alpinism / carpatism, într-o formă sau alta am dedicat câteva ture distincte în masiv.

Am avut parte de vreme excelentă, stabilă, tipică toamnei în cea mai mare parte a ei.

Am putut parcurge traseele de alpinism clasic:

– Muchia Nordică a Buteanului (de la Lacul Bâlea)

– Muchia Tărâței (de la Cabana Podragu)

– Muchia Podragului (de la Cabana Podragu)

– Custura Podrăgelului (de la Cabana Podragu)

– Creasta Vârtopel-Arpășel (prin Valea Fundul Caprei și Fereastra Zmeilor)

Au fost, așadar, trei muchii nordice și două tronsoane alpine din creasta principală. În ambele cazuri dificultățile au fost variate (porțiuni aeriene, posibilități precare de asigurare, diverse pasaje de cățărare, rocă friabilă), dar obiectivele au fost îndeplinite cu succes.

Tot aici am urcat vârfuri mai mari și mai mici (Negoiu, Călțun, Lespezi, Iezerul Caprei, Paltinu)

și am parcurs din nou traseul Stâna lui Burnei-Lacul Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei.

Am revenit apoi mai aproape de casă, în Bucegi și Piatra Craiului pentru alpinism, dar și pentru trekking.

Traseele au fost adaptate condițiilor și s-au desfășurat după cum urmează:

– urcare pe Valea Colților – explorare Valea Hornului și Colțul Gălbenele, coborâre pe Valea Gălbenele, firul secundar

– traversarea Acelor Morarului prin Valea Cerbului cu coborâre pe Valea Adâncă

– urcare pe Brâul lui Răducu, coborâre pe Valea Seacă dintre Clăi

Piatra Craiului a fost admirată de pe traseele:

– cabana Curmătura-Vf. Turnu-Șaua Padinei Închise-Vf. Ascuțit-Țimbalele-Vf. La Om-Refugiul Grind-satul Peștera

– cabana Curmătura-Vf. Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-cabana Curmătura

Spre sfârșitul lunii am avut o colaborare cu Himalaya Travel. Am însoțit un grup de turiști în Bucegi pe traseul: cabana Padina-Peștera Ialomiței-Valea Obârșiei-Vârful Bucura Dumbravă (2501m)-Vârful Omu (2507m)-Babele-Piciorul Babelor-Cabana Padina.

Bilanțul lunii iulie 2020

Am putea spune pe drept cuvânt că am revenit la normal în ce privește turele. Respectând regulile de igienă și precauție am putut să ne continuăm activitatea în această perioadă dificilă.

A fost o perioadă plină de ture de alpinism / carpatism în Bucegi și Piatra Craiului, ture pe care le vom enumera în continuare însoțite de pozele aferente.

Bucegii ne-au oferit așa:

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brțna Văii Albe și coborâre pe Valea Jepilor;

– urcare pe Valea Mălinului și coborâre pe Valea Priponului integral pe firul văii. Am întâlnit și bucăți mari de zăpadă unde am folosit piolet și colțari;

– urcare pe Valea Caprelor și coborâre pe Valea Pietrelor, ambele din Bucșoiu;

– urcare pe Valea Adâncă cu coborâre pe Valea Cerbului;

– urcare pe Valea Albă, parcurgere Brâna Mare a Coștilei și coborâre pe Valea Priponului;

– traversarea completă a Acelor Morarului, tură de suflet pentru noi;

– traseul Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe cu coborâre pe Valea Scorușilor și Valea Mălinului.

Piatra Craiului ne-a lăsat să îi străbatem rutele:

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe Vâlcelul cu fereastră de câteva ori;

– urcare pe Padina lui Călineț și coborâre pe poteca Brâului Ciorânga Mare.

Tot în Piatra Craiului am parcurs Creasta nordică și Creasta sudică într-o lungă și toridă zi (tipică de vară) cu plecare de la cabana Curmătura. Cu 4 litri de apă la noi și cu bagaj minim am reușit să terminăm traseul în 10 ore.

Au mai fost câteva trasee nemarcate în Bucegi:

– Brâul lui Răducu – Brâul Portiței cu intrare din Drumul Urlătorilor și retragere pe Valea Jepilor, o nouă colaborare cu Picior de plai;

– urcare pe Valea Morarului și coborâre pe Valea Cerbului.

Tot cu Picior de plai am urcat pe Vârful Leaota cu ai săi 2135m, la pachet cu alte vârfuri secundare din masiv (Rătei, Mitarca etc). Am parcurs traseul de la Cantonul Brătei cu întoarcere în același punct.

Cu Himalaya Travel am însoțit un grup de copii într-o tabără de tradiție: 7 zile în Retezat. Datorită echipei noastre de profesioniști, dar mai ales datorită copiilor care au mers și s-au comportat impecabil, am reuțit să atingem toate obiectivele propuse. Vârfurile Peleaga, Păpușa, Judele, Bucura, lacurile din câldarea Bucurei și Valea Pelegii au fost țintele noastre.

Scott, care se pregătește pentru a deveni câine de căutare a victimelor în avalanșă, nu a stat nici el degeaba. A urcat pe Vânătoarea lui Buteanu, a fost la Cabana Mălăiești, a înotat în Lacul Paltinu din Baiului.

Bilanțul lunii septembrie 2019

Toamna care a venit (în sfârșit!) nu a venit cu mâna goală ci cu vremea stabilă și plăcută atât de specifică anotimpului. Drept urmare ne-am concentrat pe câteva activități pe care le-am putut desfășura în această perioadă în condiții optime.

Alpinismul a ocupat prima poziție și l-am practicat în cele trei zone consacrate deja: Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș, din multitudinea de arii din Carpați în care ne putem cățăra.

Cu diverse grade de dificultate, expunere și spectaculozitate Bucegii reprezintă templul alpinismului românesc. Aici am ghidat pasionații acestui sport în ture precum: Hornul dintre fire-Valea Hornului-Valea Mălinului, Colțul Gălbenele, Valea Gălbenele firul principal-firul secundar, Valea Albă-Brâna Mare a Coștilei-Valea Priponului, Valea Coștilei.

Totodată am parcus zone mai puțin umblate din acest masiv cum ar fi porțiunea Văii Priponului cuprinsă între Brâul Priponit și Valea Cerbului sau Valea Hornului, ambele din Coștila.

Făgărașului i-am dedicat câteva ture în cuprinsul cărora am parcurs Muchia Negoiu-Lespezi, Pintenul Netedului și Muchia nordică a Buteanului. Creste de altitudine (se desfășoară la peste 2200-2300m înălțime) au rupt cumva rutina calcarului și conglometarului din zona Bucegiului. Cu probleme specifice și extrem de fotogenice a fost o plăcere pentru noi să le atacăm.

A mai fost și o ieșire de cățărare în Măgurile Branului în zona pitorească a Parcului Național Piatra Craiului.

Pentru că drumeția este un alt domeniu de activitate care ne preocupă intens i-am dedicat câteva ture. În Făgăraș am urcat câteva vârfuri interesante pe rute frumoase și spectaculoase. Vârfurile Dara (2500m) și Hârtopul Darei (2506m) prin Valea Sâmbetei, Vârful Cheia Bândei și altele au fost urcate pe o vreme superbă în care culorile toamnei au constituit decorul perfect.

Alt traseu parcurs a fost: Cabana Capra-Fereastra Zmeilor-Vârful Arpașul Mare-Șaua Podragului-Cabana Podragu-Vârful Vistea Mare 2527m-Vârful Moldoveanu 2544m.

O drumeție cu tema turism cultural a ocupat o săptămână întreagă în cursul căreia am însoțit un grup de norvegieni în Piatra Craiului, Bucegi, Tâmpa. Partea istorico-culturală s-a concentrat asupra câtorva obiective: castelul Bran, castelul Peleș, castelul Cantacuzino, tur cultural în Brașov, tur cultural în București. Colaborarea a fost cu o cunoscută agenție de turism (WST).

O temă mai rar practicată este mountain biking-ul. Dar am găsit 2 zile și pentru așa ceva. Iată programul pe zile:

Ziua 1. Predeluț-Tohănița-Zărnești-Gura Râului-Prăpăstiile Zărneștilor-Satul Măgura-Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii-Zărnești-Tohanul Nou-Predeluț

Ziua 2. Predeluț-Bran-Moieciu de jos-Cheile Grădiștei-Fundata-Moieciu de jos-Bran-Predeluț.

Colaborarea cu Picior de plai s-a materializat în două drumeții:

Cabana Voina-Valea Iezerului Mic (’’Prin Jepi’’)-Lacul Iezer-Vf. Iezerul Mare-Vf. Roșu-Culmea Văcarea-Cabana Voina și Cabana Babarunca-Poiana Tesla-Vf. Bratocea-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea.

Continuăm și în luna octombrie cu alte și alte ture, activități de toate felurile.

Drumeție de familie în Munții Făgăraș


Sfârșitul lunii iulie, mai exact zilele 29, 30 și 31, le-am petrecut în Făgăraș într-o tură în zona Bâlea-Negoiu. A fost o echipă mixtă: trei copii și trei adulti.

Cazarea a fost la refugiul Bâlea Tunel, o cabană aflată pe partea argeșeană a Transfăgărășanului. Este o adevarată cabană de munte, de care se ocupă Emil, un om extrem de ospitalier și primitor.

În prima zi, de acomodare, a fost parcurs traseul de pe Valea lui Stan, un canion îngust, cu cascade, grote și bazine naturale cu apă adâncă, amenajat cu scari, poduri și pasaje de tip via ferrata pentru începători.

Parcursul spectaculos, peisajele destul de atipice pentru Masivul Făgăraș și condiția fizică excelentă a participanților au facut ca tura din această zi să fie o reușită.

Ieșind din liniștea Văii lui Stan direct în furnicarul de pe Transfăgărășan ne-am trezit un pic la realitate exact la timp pentru pauza de masă de la Bâlea Lac.

Spre seara am mai făcut o plimbare scurtă în jurul lacului Bâlea, pe poteca de pe curba de nivel de sub creasta principală. Am fost goniți de ploaie și n-am reușit să facem mai mult, dar a fost bine pentru că în următoarea zi aveam planuri mai marețe.

Obiectivul pentru ziua a doua a fost, de fapt, principala țintă a turei noastre: Vârful Negoiu. Al doilea ca înălțime din Carpații românești cu cei 2535 m altitudine, este o piatră de încercare din punct de vedere fizic indiferent pe ce parte se abordează.

A fost parcurs traseul Tunel-Lacul Paltinul-Turnul Patinului-Vf. Lăițel-Lacul Călțun-Strunga Doamnei-Vf. Negoiu-Lacul Călțun-Valea Călțunului-cabanele din zona Piscul Negru.

Ploaia și distanța relativ mare au făcut ca traseul să nu fie unul facil, dar toți participanții, cu mic, cu mare au fost la înălțime (atât la propriu cât și la figurat) și vârful a fost atins în jurul orei 16.00 dupa 6 ore de urcare. Ploaia ne-a prins și la coborâre exact pe Strunga Doamnei, dar totul a decurs fără incidente.

Coborârea a durat încă 5 ore, iar de la Piscul Negru până la cabana noastră de la tunel (15 km) am apelat la un vechi prieten și om-de-munte care locuiește de ani buni în zonă. Astfel, Padre ne-a dus cu mașina până sus, spunând cu ocazia asta 5-6 bancuri numai de el știute, dar extrem de savuroase. Când am vrut să-i plătim pentru deranj a rezumat: “aceste cuvinte ne doare”. No comment!

Emil ne aștepta îngrijorat crezând că venim pe alt drum. Chiar ne-a ieșit vreo jumătate de oră în întâmpinare. Mai rară o asemenea reacție la un cabanier din vremurile noastre.

În cea de-a treia zi am pornit un pic mai târziu decât în ziua precedentă, dar Emil ne-a ajutat cu mașina personală să urcăm pe drumul forestier de pe Valea Fundul Caprei, scutindu-ne astfel de vreo oră de mers pe jos prin căldură.

Ruta a fost Fereastra Zmeilor-Lacul Capra-Moara Dracilor-Cabana Bâlea Tunel.

Este un segment din traseul marcat al crestei principale, mai exact cel care ocolește faimoasa muchie Vârtopel-Arpășel, considerată cea mai dificilă porțiune a crestei principale făgărășene.

Valea Fundul Caprei este binecunoscută, în ciuda numelui foarte plastic pe care copiii l-au remarcat imediat, pentru numărul mare de marmote care trăiesc aici din care noi am văzut 3 exemplare ce păreau a fi o familie.

Revenind iarăși în lumea asfaltului în “pitorescul” Transfăgărășan am avut plăcerea de a “audia” claxoanele și zbieretele din tuneluri, însa nimic nu mai putea umbri sentimentul de bucurie pe care îl simțea fiecare.

Ca leader al grupului consider că a fost o tură reușită, obiectivele inițiale fiind atinse în cea mai mare parte. Sigur că au rămas multe de făcut în zonă, dar nu au intrat zilele în sac și abia avem motiv să revenim.

Mulțumesc celor șase participanți cu care am format o echipă frumoasă de care o să-mi aduc aminte cu nostalgie.

Ambiția și abnegația copiilor nu au fost intrecute, poate, decât de entuziasmul părinților, toate investite în această ieșire în Făgăraș.

Sigur ca mersul pe munte este o “chestie inutila”: de ce ai urca cu sufletul la gură DOAR pentru a coborî? Un fel de pierdere de vreme… Cam asta este părerea des întâlnită a multora.

Noi însă adorăm acest gen de a pierde vremea și considerăm că merită sa intrăm periodic în Împărăția Muntelui și să privim din când în când în abis.

Atunci când privim în abis, abisul ne privește și el…