Bilanțul lunii noiembrie 2024

La granița dintre toamnă și iarnă am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu inedit din Bucegi, zona Caraiman. Urmând rutele primilor exploratori ai acestui masiv, dar și potecile vechi ale vânătorilor și ciobanilor, am urcat pe Vâlcelul Țițeica până la nivelul Brâului Portiței.

De aici, trecând prin Portița Caraimanului, am coborât în Șaua Vântului și am continuat pe Vâlcelul Izvorului către Poiana Înaltă. Astfel, am ajuns la capătul pârtiei Kalinderu prin pădurea abruptă și sălbatică.

În zona nordică a Bucegilor se poate parcurge unul dintre cele mai frumoase trasee marcate din zonă: Brâna Caprelor. Cu acces din prima căldare de deasupra cabanei Mălăiești, o adevărată panglică traversează abruptul Bucșoiului și iese în creasta acestui uriaș. De aici am urmat muchia în sus, către vârful și cabana Omul. Coborârea am făcut-o pe Drumul de vară în Valea Mălăiești și am încheiat la Râșnov.

Tot apelând la înaintașii într-ale drumeției, am urcat în Piatra Craiului un traseu vechi și puțin frecventat: Vâlcelul Cabanierului. Este o vale de abrupt tipică, dar neumblată și cu un fir întrerupt de săritori neechipate cu pitoane sau ancore. Acest vechi traseu al cabanierului de la Garofița Pietrei Craiului, ne-a scos în Brâul de mijloc. De aici am mers spre nord până la nivelul Traseului Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului.

Nu am ieșit, însă, pe ruta normală a acestuia, ci am optat pentru Brâul de sus, o prispă aflată sub o streașină spectaculoasă, care traversează în diagonală abruptul și iese în final comod în Creasta Sudică. Mai departe un scurt parcurs către sud ne-a oferit varianta de a coborî prin ”ieșirea de la ora 11” în Poiana Închisă. Printr-o suită de rapeluri am terminat partea alpină a zilei în poteca marcată spre refugiul Șpirlea, încheind bucla începută la Plaiul Foii.

Tot un brâu de sus, dar aflat în altă parte, a fost destinația noastră următoare. Cu acces din Platoul Bucegilor am coborât câteva sute de metri diferență de nivel pe Valea Mălinului până la nivelul Brâului de sus al Coștilei. Pe acesta am rămas aninați, parcurgându-l către Valea Priponului, pe sub balcoanele și pe lângă grotele sale. Am traversat văile Urzicii, Caprelor și multe alte culoare de avalanșă, ajungând în zona superioară a văii Priponului.

Nu am ieșit din această importantă arteră pe ruta clasică, ci am continuat pe o potecă de capre intrând pe sub arcada sau fereastra din zonă, un loc umed și mai delicat de parcurs, dar care oferă o variantă deosebită de încheiere a traseului de carpatism.

Am avut pentru 2 zile plăcerea de a participa, împreună cu colegii noștri din SGLM, la un curs de dezvoltare profesională (CPD) în Piatra Craiului. S-au exersat tehnici de asigurare în traseele pe stâncă (scrambling, carpatism sau drumeție alpină). Instructor ne-a fost un cunoscut ghid montan din UIAGM.

Ca o continuare firească a acestui curs/atelier am dus la bun sfârșit o tură tot în Piatra Craiului, în Abruptul Vestic. Alături de Back to nature am urcat Padina Lăncii, o foarte frumoasă vale din Westwand care își are obârșia în Poiana Închisă. Din aceasta am coborât pe poteca nemarcată spre Marele Grohotiș unde am reintrat în traseul turistic către refugiul Șpirlea.

Chiar cu o zi înainte de a se închide Transfăgărășanul, am urcat la cabana Bâlea Lac de unde am parcurs Muchia nordică Buteanu. Între Șaua Netedu și Vârful Vânătoarea sau Vânătarea lui Buteanu se desfășoară un traseu tipic de creastă, cu obstacole diverse (turnuri, țancuri și brâuri suspendate), deseori aerian și expus. Retragerea de pe vârf a fost pe deasupra Lacului Capra, înghețat la acea dată, pe marcajul de pe Creasta principală a Făgărașului, prin Șaua Caprei aflată între Vârful Văiuga și Vârful Iezerul Caprei.

Pentru că au stat mai multe timp inactivi și nu se potrivește firii lor, cățeii Scott și Enya au avut parte de o zi pe care le-am dedicat-o. Am ales rezervația de stejari seculari din Poiana Cristian, loc binecunoscut lor și nouă, aproape de casă și plin de provocări pentru patrupezi.

Ne-am ocupat în continuare de cățeii noștri border collie, Scott și Enya. Împreună cu ei m-am întors pe meleagurile copilăriei mele, în zona Muscelului argeșean, în satul Slănic. În curtea de două hectare, lângă casa bătrânească de peste 150 ani vechime, câinii au putut să se joace și să alerge în voie, dar și să se bucure de prima ninsoare și zăpadă a acestui sezon.

Fundația Conservation Carpathia împreună cu Travel Carpathia ne-au solicitat pentru a însoți o echipa de la postul de televiziune ARTE. Scopul a fost să asigurăm logistica în mediul montan al proiectului pentru a facilita realizarea unui documentar despre natura sălbatică din Carpați. Ziua a fost o reușită pentru că participanții au putut urmări și înregistra elemente de faună (urs, zimbru, cerb), dar și floră de sezon.

Pentru că am reușit să absolvim cursul de lider montan internațional (IML) sub egida SGLM, am participat activ la festivitatea care a avut loc cu această ocazie. Ne-am implicat în organizare, am discutat cu personalități din diverse domenii montane (ghizi locali și UIAGM, salvamontiști, președinți de cluburi montane și asociații cu profil turistic). Se deschide o nouă poartă, după doi ani intenși de muncă, care ne permite să organizăm ture de drumeție, legal, în afara țării.

Pentru că tot a venit iarna, am descins în Bucegi unde am urcat un traseu care se poate face cu greu în epoca marilor zăpezi din cauza pericolului crescut de avalanșă. De la cabana Mălăiești am mers până la baza Hornurilor și am prins un vâlcel abrupt către dreapta pentru a ajunge în Muchia Padinei Crucii. Legați în coardă am depășit dificultățile acestei creste, cu colțari și doi pioleți, asigurându-ne în ancorele puse de noi cu ani în urmă. Coborârea am efectuat-o pe Hornul Mare, de unde am continuat noaptea către cabană și drumul forestier de pe Valea Glăjăriei.

Pentru întâlnirea sfârșitului de sezon colaboratorii noștri de la Active Travel au ales Munții Baraolt. După o scurtă drumeție pe culmile domoale din proximitate, am discutat tot felul de lucruri importante: concluziile anului 2024, strategii pentru 2025, costuri și prețuri etc. Dincolo de aceste aspecte practice a fost o excelentă ocazie de a ne aduna cu toții, de a revedea colegii și de a ne cunoaște mai bine între noi.

Pentru a mai ”trage” un pic de toamnă, dar și pentru că prognoza meteo anunța vremuri grele, am ales un traseu fără zăpadă, pe la poalele Pietrei Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca, am coborât în punctul La Table și am urmat drumurile ciobanilor prin poienile Grind și Lespezi. Din Poiana Funduri am urcat în Șaua Funduri la refugiu. După un scurt parcurs pe Creasta Sudică am coborât pe același traseu, dar cu o variație prin Curmătura Groapelor. Însoțiți de fulgi mari de nea și de vântul puternic, am încheiat ziua și totodată sezonul de toamnă.

Am deschis sezonul de ski de tură cu două ieșiri succesive în Bucegi pe prima zăpadă generoasă a iernii. Am urcat de la cabana Padina pe Vârful Strungile Mari (2089m) și am schiat pe câteva linii cu pulver, dar și cu o crustă întreruptă de pietre și iarbă, specifice toate începutului iernii. A fost un traseu dus-întors în cursul căruia am încercat să ne reacomodăm cu această activitate.

A urmat o zi mai lungă în cursul căreia am plecat pe schiuri de tură de la stația de telecabină Peștera pe Piciorul Babelor către fosta cabană și către celebrul Sfinx. Am trecut pe lângă refugiul Salvamont Babele și am ajuns pe o ceață deasă în Șaua Șugări. Coborârea pe Valea Șugări a fost dificilă și tehnică, așa cum nu este caracteristic acestei văi, din cauza zăpezii mici și apoase, în completă antiteză cu cea din ziua precedentă.

Am încheiat luna cu o plimbare împreună cu borderii noștri în zona parcului Promenada din Râșnov și la poatele masivului Postăvaru. Pădurea în toamna târzie a fost arena pentru joaca lor, spre satisfacția noastră că le putem oferi o distracție pe măsură.

Bilanțul lunii octombrie 2024

Prima tură a lunii a început în scop turistic, dar s-a terminat în scop umanitar. Mai precis, pe traseul La Lanțuri sau Deubel din Piatra Craiului am reușit să  aducem jos cu bine doi câini blocați într-o zonă în care nu se simțeau deloc confortabil. Fiind de talie medie, iar porțiunea expusă și friabilă, operațiunea a fost delicată și riscantă. Dar acolo nu îi puteam lăsa, așa încât ne-am asumat răspunderea și am pornit la treabă.

Într-o tură devenită deja consacrată, prin satele Măgura și Peștera, urmate de Prăpăstiile Zărneștilor, am însoțit un mic grup din Olanda. Tot cu Active Travel am colaborat și în această excursie.

A urmat una dintre cele mai frumoase ture ale anului, mult așteptatul Maroc. Munții Atlas reprezintă cel mai înalt punct din Africa de nord, iar vârful Toubkal este pentru mulți un obiectiv râvnit. Noi am optat în acest an pentru o tură de 4 zile / 3 nopți în care ne-am propus să ajungem pe acest pisc, dar nu pe traseul clasic, ci pe unul ocolitor. Această strategie, mai solicitantă și mai lungă decât ruta normală, ne-a permis să descoperim (din perspectivă personală) locuri uimitoare, să interacționăm mai mult decât de obicei cu localnicii și multe altele.

Ziua 1: Satul Imlil-satul Ait Aissa

Ziua 2: Satul Ait Aissa-Refugiul Tamsoult-Cascada Igouliden-Refugiul Lepiney sau Tazaghart

Ziua 3: Refugiul Lepiney-Refugiul Toubkal (principala construcție de acest gen din Munții Atlas)

Ziua 4: Refugiul Toubkal-Vârful Toubkal (4167m)-Refugiul Toubkal-satul Imlil.

Acesta a fost programul pe zile. Pe parcursul lor am urcat culmi punctate de ienuperi giganți, am străbătut văi cu cascade și șei bătute de vânturi, am traversat sate tradiționale, izolate în timp și spațiu, dar mai ales am intrat real în atmosfera unei regiuni fascinante din toate punctele de vedere.

La final am realizat din nou, pentru a câta oară?, că nu destinația și fluturarea steagului contează, ci drumul. Pentru că, nu-i așa?, călătoria înseamnă victorie (Al-Safar Zafar).

Ne-am întors cu chef de Carpați, în special de Piatra Craiului. Prima zi am urcat pe Traseul Anghelide cu Canionul și Santinela (Falusul sau Santinela Canionului negru) său faimoase și am coborât pe Vâlcelul Crăiței cu refugiile sale cvasi-ascunse (Aninata și Crăița).

A doua zi, o tură distinctă, am parcurs Traseul Dunăreanu din Umerii Pietrei Craiului. După traversarea Brâului de jos și al Brâului de mijloc, am optat pentru a continua triada. Așa încât am străbătut o porțiune lungă din accidentatul Brâu de sus, iar ieșirea în Creasta Sudică am făcut-o printr-un loc inedit, foarte  îngust. Retragerea din Abruptul Vestic a fost prin Ieșirea de la ora 11 spre Poiana Închisă. De aici am optat pentru varianta mai comodă pe la Marele Grohotiș și poteca spre Refugiul Șpirlea. Ambele ture au fost organizate în colaborare cu Back to nature.

Apetitul pentru explorare și descoperirea de locuri noi ne-a adus în Bucegi prin abruptul Doamnelor. Cu intrare din Valea Ialomiței (Valea Obârșiei), am urcat un vâlcel până în Culmea Doamnele. Pentru coborâre am ales un alt culoar, pe care îl ochisem de mult timp, mult mai abrupt și care are chiar în zona de pornire o fereastră mare prin care se poate trece. Am avut nevoie de coardă în ultima parte pentru trei rapeluri care ne-au scos la baza culmii, de unde am ajuns ușor în poteca marcată. A fost o cercetare mai amănunțită a acestui abrupt estetic, tentant și puțin cunoscut.

Am rămas în Bucegi pentru o drumeție de toamnă, cu frunze colorate și frig dis de dimineață. Am parcurs în circuit traseul: Cheile Tătarului-Valea Tătaru-Vârful Tătaru-Șaua Coteanu-Cabana Padina-Cheile Tătarului. Rar parcurs, acest traseu altminteri marcat acceptabil, are în zona inferioară nu numai multe stâncării, dar și peșteri. Printre acestea Peștera Ursului se distinge clar și are intrarea protejată de speologi.

Ca să nu rămână mai prejos explorarea în Piatra Craiului am gândit traseul: Plaiul Foi-Cabana Ascunsă (Refugiul Speranțelor)-Scara de fier-Brâul de mijloc-Vâlcelul Caprelor-Valea Podurilor-Brâul Soarelui-Brâul de sus-Vâlcelul Ulciorului-Punctul La Ulcior-Vâlcelul Crăiței-Plaiul Foii.

Nimic nu se poate compara cu Westwand-ul în plină toamnă senină! Colți și brâuri suspendate, locuri legendare (Degetul lui Călineț, Bisericuța etc) s-au succedat ca la o paradă măreață.

Am schimbat un pic țara, deci și munții. Am ales Balcanii, Munții Pirin, pentru o tură mai rar parcursă de marea masă de turiști: creasta Geamgiev sau Dzhamdzhiev către Vârful Vihren. Cu plecare de la cabana Banderica am urmat această rută relativ tehnică, dar inedită și retrasă. Ea este, de fapt, varianta de iarnă pentru a urca pe cel mai înalt punct din Pirin.

”Ne-am revenit” în Piatra Craiului unde am făcut bucla: Padina Popii-Șaua Padinei Închise-Vârful Turnu-Padina Hotarului. Grohotișul și sălbăticia locurilor ne-au solicitat toate simțurile, de la orientare la echilibru, dar a meritat (încă o dată!).

Unul dintre ”optmiarii” Carpaților, Vârful Lespezi, ne-a mai ”păcălit” o dată să-l urcăm dinpre Valea Capra, pe muchia Lespezi. 1300m diferență de nivel dintr-un salt, dar care sunt recompensați de imaginile cu Negoiu și Lacul Călțun, cu Arpașul Mic și Buda, cu Mușeteica și Moldoveanu, cu Cozia și Lacul Vidraru.

Sfârșitul de sezon ne-a adus alături de Travel Carpathia (Fundația Conservation Carpathia) la cabana Valea Vladului și pe culmile din jur (Valea Berevoiescu, Vârful Berevoiescu), Un prilej de întâlnire cu colegii de breaslă, dar și de discuții și schimb de idei pentru următorul sezon, care va fi la observatoarele Bunea, Comisu 1, Comisu 2 și Poiana Tămaș.

O tură tot în Făgăraș, dar în partea sa nordică, au făcut pe o vreme nu tocmai plăcută, cu ceață și umezeală. Muchia Laița cu intrare din Valea Doamnele și continuare până pe Vârful Laița, ne-a oferit peisaje mărețe, parțial ascunse de nori, tehnice la nivel mediu, capre negre liniștite și prospere. Cu excepția porțiunii finale, mai expusă, nimic nu pune probleme pe acest traseu nemarcat, în afară de lungimea sa.

Am trecut linia de finish a lunii octombrie într-un masiv mic, un Parc Național uimitor, Buila Vânturarița. În cele două zile din timpul săptămânii petrecute aici, am urmat aproape toată creasta principală a masivului. Ruta a fost: satul Bărbătești-Muntele Cacova-Hornurile Hududăurilor-Curmătura Builei-Vârful Buila-Vârful Vănturarița Mare-Schitul Pahomie-Mănăstirea Pătrunsa-satul Bărbătești. Am trecut și prin alte puncte de interes (Vârful Piatra, Muntele Albele, Valea Otăsăului etc), dar important este că ne-am rupt un pic din zona Bucegi-Piatra Craiului în acest colț de lume uluitor de frumos. Peste noapte am rămas la refugiul din Curmătura Builei, transformat în loc de înnoptat dintr-o stână părăginită.

Bilanțul lunii august 2024

Cred că ar fi mai lesne să povestim despre ce nu am făcut în august! Pentru că au fost multe, diverse și diferite.

Am început cu o drumeție pe Vârful Negoiu dinspre Lacul Bâlea. A fost ruta clasică, des aleasă de toți cei care aspiră să urce pe cel de-al doilea vârf din România. Plecare de la Lacul Bâlea, urcare în Șaua Paltinului și continuare pe creastă pe lângă Vârful Laița și peste Vârful Lăițel, unde există și un tronson amenajat cu lanțuri. Am făcut un scurt popas la Lacul Călțun, unul dintre cele mai frumoase tăuri din Făgăraș, apoi am urcat Strunga Doamnei și, după încă o oră, am ajuns pe Negoiu la 2535m. Ruta de coborâre a fost aceeași ca la urcare.

A doua zi am mers în Bucegi unde am parcurs un traseu de carpatism (alpinism de vară sau drumeție alpină) în zona Moraru. Cu acces din Valea Morarului, am străbătut o parte (nordică) a Brâului Acelor până în dreptul Văii Adânci. Pe aceasta am coborât în rapeluri înapoi în Poiana cu urzici, de unde începusem ascensiunea în abrupt. O mică bucată de drum, sub Brâul Mare al Morarului, am fost supravegheați îndeaproape de un urs tânăr și sprinten, dar inofensiv. Tura a fost în colaborare cu Back to Nature, poate cei mai constanți și serioși parteneri ai noștri pe partea de alpinism.

Am revenit la colaborarea cu Active Travel din Brașov și am însoțit o pereche de germani în Piatra Craiului. Traseul a fost traversarea Pietrei Mici de la cabana Curmătura la Poiana Zănoaga, peste vârful principal al acestei grupe din zona nordică a masivului.

Am rămas în Parcul Național Piatra Craiului și am avut deosebita bucurie de a însoți un mic grup de sportivi de performanță în Abruptul Vestic. Ruta a fost Padina lui Călineț prin Scara de fier cu coborâre pe Vâlcelul cu Smirdar și Vâlcelul cu fereastră. Au fost admirate detaliile și bijuteriile naturale ale Craiului (Acul de la Amvon, dantelăriile Muchiei dintre Țimbale, brâurile suspendate și multe altele). În Piatra Craiului te poți bucura de minunile locale fără să trebuie să ieși în creasta principală, menținându-te prin locurile sălbatice din Westwand.

Un program mai lung am avut apoi în Făgăraș. Pe parcursul a două zile ne-am cățărat și am parcurs Muchiile nordice Buteanu și Bâlea, precum și Muchia sudică Arpașul Mic-Buda-Râiosu-Mușeteica. Dacă în prima zi am avut parte de ceață și zero peisaj mai departe de 30m, a doua zi am putut să ne bucurăm de peisajele vaste pe care le oferă una dintre cele mai interesante culmi sudice din Făgăraș.

Totodată am admirat calcarele atipice pentru acest masiv, dar prezente totuși aici cu toate influențele lor asupra peisajului. Datorită unui filon sedimentar vârful Mușeteica are culoare albă sau există un brâu numit Drumul lui Negru Vodă și așa mai departe. Coborârea directă către cariera de calcar din Valea Fundul Caprei este o piatră de încercare pentru genunchi. Din nou, această escapadă a fost organizată împreună cu colegii de la Back to nature.

În Bucegi am refăcut traseul pe care periodic îl parcurgem: Cabana Piatra Arsă-Cabana Caraiman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor-Brâna Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei-Valea Priponului integral (inclusive săritorile din canion)-Valea Cerbului-Cabana Gura Dihamului. A fost o ocazie ideală de a face cunoștință cu grupele Caraiman și Coștila, părți emblemă ale Bucegilor, adevăratul leagăn al alpinismului românesc. Ca detalii tehnice, dacă pe brâuri sunt câteva treceri expuse șu sunt probleme de orientare uneori, coborârea pe Valea Priponului se face în rapeluri și descățărare peste săritori umede și rar parcurse.

Au urmat 3 zile de drumeție în Piatra Craiului cu turiști francezi, tură organizată în parteneriat cu Active Romania. Cu baza la cabana Curmătura am traversat în prima zi Piatra Mică și a doua zi traseul de creastă Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit. De aici am coborât prin Padinile Frumoase la cabană. Ultima zi a fost dedicată parcurgerii Măgurilor Branului din satul Măgura până la Bran. Am profitat de ocazie și am vizitat și celebrul castel.

După o zi de pauză, cu același grup am pornit spre Vârful Negoiu și zona limitrofă. Astfel, cu pornire de la cabana Negoiu, am traversat podurile de pe Drumul Zmeilor și am urcat pe Valea Sărății. Trecând pe sub Cascada Sărății, apoi pe langă Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, am atins vârful numărul doi al Carpaților românești. Coborârea a fost pe același traseu. A doua zi și ultima ne-am orientat către o altă direcție, mai spre vest de data aceasta. Am urcat de la cabana Negoiu în Șaua Puha și am urcat vârfurile Scara și Șerbota. După ce am admirat Custura Sărății, am coborât la cabană pe Muchia Șerbotei. În ultima zi am coborât la cariera de marmură, dar cu un ocol pe la Cascada Șerbota, împuținată în această perioadă de seceta verii.

 

Am rămas în Făgăraș, dar am schimbat grupul și zona, însă. Cu Active Travel am făcut o tură de o zi de la Lacul Bâlea. A fost urcare în Șaua Caprei și pe Vârful Iezerul Caprei, parcurgere a Crestei principale până în Vârful Paltinu și retragere prin Șaua Doamnei și poteca de contur a Lacului Bâlea. Surpriza plăcută a fost o marmotă sus pe muchie, care își vedea liniștită de treabă în ciuda publicului numeros care o fotografia.

Am ghidat apoi, tot în Făgăraș, un grup mixt de olandezi, spanioli și români. În zona Fundației Conservation Carpathia am petrecut două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Am putut observa urși și mistreți, păsări și flori, dar am urcat și pe vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele. Lacul Pecineagu a fost traversat cu pluta electrică, iar sus pe pajiștile alpine am mâncat, poate prea multe, afine și merișoare. Două zile de relaxare și liniște, cum doar aici se pot afla.

Canionul Orății face parte din zona Pietrei Craiului, dar este cumva distinct. Aici rareori se face altceva decât canioning. O suită de 10-12 săritori au fost coborâte pe coardă, fiind o bună ocazie de a exersa mișcările și tehnica de rapel, pe care participanții o pot folosi apoi în ture mai serioase. În zonă există și ruinele cetății Oratia care, după părerea noastră, ar merita mai multă atenție și poate ar fi benefic, pentru istorie și cultură, să fie conservată.

Cu UpMountain colaborăm mai rar, dar, când o facem, ies numai ture frumoase. Așa a fost și cea de pe Creasta Balaurului. Denumită astfel datorită unui grup de stânci de pe traseu care amintesc de acest ”animal” fabulos, Creasta Bucșoiului Mic oferă o ascensiune lungă și obositoare, dar fără dificultăți tehnice. Totodată peisajele magnifice sunt o recompensă specială după ”munca” prin vegetația luxuriantă de la intrarea în traseu. Traseul a fost parcurs în coborâre, variantă deloc mai ușoară, dar cu o logistică corespunzătoare, poate fi o variantă mai comodă.

Au urmat două ture cu Travel Carpathia, în zone și cu obiective diferite, dar la fel de inedite.

Prima a fost o zi de urmărire a zimbrilor (Bison day tour) în zona văii Tămașului. Pe lângă protejarea speciile existente (urși, căprioare, mistreți etc) Conservation Carpathia s-a preocupat în ultimii ani de colonizarea și repopularea cu zimbri a zonelor de proiect. Astfel, am putut și noi admira și fotografia, alături de clienții noștri, o turmă de ”european buffalo” sau bizon european. Tot în cadrul turei respective am putut observa doi urși, de vârste și în zone diferite, dar care erau sănătoși și prosperi.

A două etapă a fost în Munții Perșani, la Vulcanul stins de la Racoș. Aici nu doar culorile rocilor din fosta carieră sunt de admirat, ci și alte câteva obiective. Printre acestea se numără: coloanele de bazalt, Lacul de smarald și Castelul Bethlen. Toate sunt unice și, în contextul unei zone protejate, au șanse mari să rămână pe mâini bune.

Cum puteam să uităm de micul munte, Tâmpa? Parte din Masivul Postăvaru, acest deal predominant împădurit, ne oferă uneori oportunitatea de a-l urca și de a-i parcurge cărările, însoțind clienți fără experiență vastă în domeniul montan. Am urcat pe traseul Treptele lui Gabony, apoi pe Vârful Tâmpa (cca 960m altitudine) și am coborât pe Drumul Serpentinelor, unul dintre cele mai populare rute din zonă.

Treptele sau Drumul Gabony a fost realizat între anii 1930-1931 de Friedrich Gabony, grădinarul orașului, care locuia pe strada Sitei. Drumul realizat în mare parte din trepte de dimensiuni diferite a fost realizat cu mari greutăți și cheltuieli de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Brașov (1880-1935) prin președintele Societății de atunci, Otto Widmann.

În ultima zi a lunii august am parcurs, împreună cu Back to nature, un traseu celebru al Făgărașului: muchia Vârtopel-Arpășel. Parte integrantă din Creasta principală, acest tronson este ocolit de poteca marcată, el oferind o rută alpină, de cățărare și carpatism, cu rapeluri lungi, pasaje verticale și muchii expuse. Sensul est-vest este mai ușor, vest-est oferind varianta ceva mai grea. În ambele sensuri parcurgerea lui este destinată celor cu experiență pe acest tip de teren friabil, dar mai ales este recomandabil pe vreme uscată.

Bilanțul lunii iulie 2024

Canicula care a dominat luna iulie a adus pe munte mulți amatori de drumeții, motiv pentru care am fost foarte solicitați și ocupați.

Sub egida Active Travel am ghidat un cuplu din Hong Kong în Piatra Craiului. Am urcat prin Prăpăstiile Zărneștilor la cabana Curmătura și ne-am întors prin Poiana Zănoaga la punctul de plecare de la Fântâna lui Botorog.  Peisajul carpatin a fost extrem de apreciat de cei doi turiști, fiind și foarte diferit de ceea ce aveau acasă.

O tură de mai multe zile în Muntele Olimp din Grecia ne-a readus alături de Back to nature.

Am urcat pe Vârful Mytikas 2917m, cel mai înalt din Grecia. Dar nu doar acest punct de altitudine maximă a fost vizat. Am profitat de vremea foarte bună pentru a atinge și Vârful Profitis Ilias, Vârful Toumba, Vârful Skala, Vârful Skolio, Vârful Skourta. Urcarea cea mai tehnică a fost pe Vârful Stefani, un adevărat pas către Tronul Zeilor Olimpului.

Am trecut pe la sau am rămas peste noapte la refugiile Refugiul Spilios Agapitos, Refugiul Giosos Apostolidis, Refugiul Christos Kakalos, Refugiul Petrostrouga, Alte puncte cheie ale turei au fost: poteca Zonaria, Peștera Agios Dionisios, Mănăstirea Agios Dionisios, Canionul Enipeas, Platoul Muzelor. Am admirat răsăritul Soarelui din Marea Egee, dar și apusul în spatele culmilor muntoase.

Asociația Montană Carpați filiala Făgăraș a organizat o zi de cățărare și rapel pentru copii în Cheile Râșnoavei. Le-am fost alături împreună cu alți colegi ghizi. Am petrecut o zi frumoasă alături de mai mulți adolescenți care au făcut astfel primii pași pe stâncă. Ne-am molipsit de entuziasmul lor și am învățat alături de ei cum să redevenim joviali și puri.

Împreună cu cei doi căței (un border collie și jumătate) am parcurs un circuit în zona Râșnovului pe traseul: Cetatea Râșnov-Bisericuța Păgânilor-Poiana Cristian-Cetatea Râșnov.

Cu Romania Active am ghidat un mic grup în zona Șaua Strunga – Șaua Strungulița. Am urcat împreună pe Vârful Bucșa și am trecut prin șeile mai sus amintite, dar și prin Poiana Guțanu și pe Valea Bângăleasa. Totodată o vizită la Castelul Bran se impunea, așa încât am făcut și un asemenea ”act de cultură”. O altă destinație a fost traversarea satelor Fundata și Fundățica, aflate la cea mai mare altitudine din țară.

După aceste câteva ture mai ușoare am parcurs alături de Back to nature un traseu relativ tehnic în Piatra Craiului. Am ales din multitudinea de creste ale zonei Padina lui Călineț (Creasta Coarnele Caprei, Creasta Prieteniei, Creasta Piticului) Creasta Frumoasă. Un parcurs aerian, dar fără dificultăți majore, cu coborâre în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră. Desfășurându-se pe partea vestică a masivului, ascensiunea ne-a ferit de caniculă și ne-a oferit priveliști superbe.

Un alt traseu de abrupt ne-a adus în Bucegi. Ruta aleasă a fost: urcare pe Valea Mălinului, parcurgerea Brâului Mare al Coștilei și coborâre pe Valea Urzicii. Aceasta din urmă, dificilă la urcare, a oferit o coborâre în rapeluri, cu pasaje de descățărare de mare finețe. Un bloc mare de zăpadă rămas în porțiunea mediană a văii ne-a pus serioase probleme, complicate și de o scurtă ploaie de vară.

Pentru că Munții Apuseni sunt o lume aparte, am organizat o excursie de câteva zile în zona Padiș pentru un grup de turiști cu condiție fizică medie. Obiectivele atinse au fost cele clasice: Peștera Urșilor și Lumea Pierdută cu avenurile sale spectaculoase. Dar nu doar pentru anumite locuri celebre am fost acolo ci, mai ales, pentru atmosfera aparte a acestor locuri unice în România.

Un alt traseu în circuit am realizat apoi în Bucegi. Cu plecare de la cabana Piatra Arsă am parcurs (trecând și pe la cabana Caraiman) o parte dintre brâurile Abruptului Prahovean al Bucegilor: Brâul Mare-Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei.

Din Valea Priponului am urcat în Platou și ne-am continuat drumul către Babele și cabana Piatra Arsă. A fost o bună oportunitate de a traversa două dintre grupele muntoase emblematice ale Bucegiului, Caraiman și Coștila, pe un traseu expus, dar fără mari probleme tehnice.

La recomandarea unui coleg de breaslă am fost solicitați de un grup din Marea Britanie pentru o tură montană. Am ales, pentru că era fix în zile de maximă caniculă, o drumeție ”pe la umbră”. Piatra Mare ni s-a părut potrivită și am parcurs traseul: Drumul familial-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare și retur. A fost un traseu complet, inclusiv cu o ploaie torențială la sfârșit, dar și cu alte elemente simpatice, printre care și măgărușii de la cabană sau vulpile de prin partea locului.

Pentru că ni s-a părut o idee bună să rămânem în zona de pădure și răcoare, am revenit în Piatra Mare. Pe traseul Canionul 7 Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul Familial, în colaborare cu Active Travel, am ghidat de această dată un turist american extrem de pasionat de natură.

Pentru o săptămână ne-am întors la anii copilăriei. Organizată de Himalaya Travel, tabăra din Retezat și Vâlcan, devenită deja o tradiție, ne-a adus împreună cu mulți adolescenți hotărâți să exploreze Uriașul cu ochi albaștri.

Campingul Valea Iarului ne-a fost baza, iar turele din zonă au acoperit cam toată aria interesantă și accesibilă cu piciorul. Am admirat alături de copii: Tăul fără fund și Valea Soarbele, Valea Scorota, Cascada Valea Mării, Cascada Lazăru. Am parcurs scocurile (canioanele) Urzicarului și Iarului, dar am urcat și pe vârfurile Piule, Stănuleții Mari și Piatra Iorgovanului. De asemenea, vecinul de peste Jiul de vest, Oslea, ne-a permis să îi parcurgem faimoasa creastă de la Coada Oslei peste vârful principal până în cealaltă extremitate.

Au urmat apoi trei zile de drumeție prin Munții Apuseni alături de un artist fotograf din Elveția.

Am fost prin locuri izolate, am intrat în peșteri și am străbătut sate cu doar câteva case, am vizitat ruine de cetate și câte și mai câte. Printre multe altele am vizitat: Satele Brădești și Cheia, Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului, Peștera lui Ionele, Peștera Huda lui Păpară, Ghețarul de la Scărișoara. Nu în ultimul rând am trecut și pe la ce a mai rămas din satul Roșia Montană. Baza noastră a fost în Rimetea, la campingul Floare-de-colț, un loc pe care îl recomandăm cu tot sufletul.

Cu Active Travel am avut ocazia să însoțim un grup de italieni pe traseul: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Nimic deosebit la prima vedere, dar meseria noastră ne oferă aceleași satisfacții pe care le trăiesc cei pe care îi însoțim.

Un contract cu Travel Carpathia ne-a pus din nou la muncă în Făgărașul estic. A fost un tur complet, cu două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Nu este chiar sezonul cel mai propice pentru a fotografia animalele sălbatice, dar am reușit să vedem câte ceva și să ne bucurăm de solitudinea locurilor. La toate acestea s-a adăugat liniștea și izolarea aproape perfecte ale acestui colț din Carpați.

Cu o echipă de începători în ale traseelor nemarcate și de carpatism am parcurs în Piatra Craiului ruta clasică: Traseul Anghelide-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile. Vremea ideală, canicula fiind pe ducă, și stânca uscată au creat climatul perfect care ne-a permis să admirăm detaliile acestor zone mirifice și să ne deplasăm în condiții de siguranță. Locurile spectaculoase precum canionul Anghelide, La Plăci, grota La Ulcior și multe altele ne-au încântat privirile și au rămas de neuitat pentru participanți.

Am încheiat luna lui cuptor (uneori nu s-a dezmințit această formulă!) cu o nouă excursie în Apuseni. Am revăzut locurile din precedentele ture, dar am adăugat și unele noi.

Am trecut din nou în revistă: Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului (pe care am prins-o secată de această dată), Peștera lui Ionele. În plus am fost și la: peșterile Ghețarul Vârtop, Coiba Mare, Coiba Mică și pe la Izbucul Tăuz.

Bilanțul lunii iunie 2024

Pentru că vara era deja pornită, am început și noi cu un atelier de inițiere în carpatism (sau alpinism de vară sau drumeție alpină sau cum vreți să o denumiți). Pentru că munții noștri Carpați nu au ghețari nu prea putem vorbi vara (sau în sezoanele fără zăpadă) de practicarea alpinismului. Acesta din urmă presupune prezența gheții sau zăpezii în combinație cu stânca. Este, cu alte cuvinte, un mixt iarnă-vară tot timpul anului. Dar această activitate nu se poate practica în miezul verii la noi, fiind diferite condițiile climatice față de Alpi sau Caucaz, spre exemplu. Putem însă să ne mândrim cu alte tipuri de zone la care Piatra Craiului, Bucegii și Făgărașul, dar nu numai, sunt pe locurile de frunte.

Cu tehnici împrumutate din cățărare, dar și cu suficientă experiență pe traseele de drumeție (marcate) se pot aborda multe rute de carpatism de diverse niveluri.

Atelierul nostru a debutat cu noțiuni despre rapel, cățărare, noduri utilizate frecvent, filare, urcare pe coardă și manevre de coardă. Pentru această primă zi ne-am deplasat în Masivul Postăvaru, în zona Cheile Râșnoavei.

Zilele următoare am realizat două ture în Piatra Craiului, în zona de vest și nord-vest, pentru a exersa și aplica practic cele învățate.

Turele au fost:

– Plaiul Foii-Poiana Coțofenei-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Brâul de sus-Scocul bun-Refugiul Aninata-Refugiul Crăița-Valea Vlădușca-Plaiul Foii.

– Schitul Colțul Chiliilor-Padina Închisă-Strunga Izvorului-Padina Popii-Brâul Ciorânga Mare ramura de jos-Brâul Ciorânga Mare (principal)-Plaiul Foii

Au fost zile perfect echilibrate și alese special să fie cât mai diverse și ilustrative pentru scopul atelierului nostru. În această inițiativă ne-am sprijinit cu succes din nou pe Back to Nature.

Am luat apoi o doză de sălbăticie autentică într-o nouă aventură organizată de Conservation Carpathia (Travel Carpathia). Gazda a fost din nou Masivul Făgăraș unde, pentru 4 zile superbe, ne-am rupt de lumea ”civilizată”, trăind cu urșii, mistreții și căprioarele ”la ușă”.

Alături de Romania Active și un grup din Argentina, Japonia, Chile, USA și Marea Britanie am parcurs traseul în circuit: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Plaiul Boului-Șaua Strunga-Casa din Guțanu-Muchia Pleșei-Moieciu de sus. A fost urcat și Vârful Strungile Mici, iar masa de prânz am luat-o la doi pași de Refugiul Strunga, pe locul fostei clădiri a grănicerilor.

Cu un vechi client pasionat de drumeții am traversat Bucegii de la Bran la Râșnov. Ruta a fost: Bran Poarta-Culmea Clincea-Muchia Țigănești-Lacul Țigănești-Șaua Padinei Crucii-Cabana Mălăiești-Valea Mălăiești-Uzina electrică Râșnov. Din păcate ceața nu ne-a îngăduit tururi de orizont prea vaste, dar detaliile apropiate ale traseului și florile, aflate în cel mai frumos sezon pentru ele, au fost o recompensă nesperată.

Himalaya Travel ne-a solicitat pentru o zi de team building al unei companii multinaționale. Nu a fost chiar specificul nostru, dar s-a desfășurat în natură și asta este tot ceea ce contează la sfârșitul zilei.

Ne-am reîntors pe munte și, într-o zi toridă, am parcurs traseul din Piatra Craiului: Schitul Colțul Chiliilor-Padina Șindileriei-Vârful Turnu-Șaua Crăpăturii-Valea Crăpăturii-Zărnești. O zonă guvernată de jnepeni și grohotiș, dar deosebit de frumoasă și sălbatică, mai ales în prima parte (la urcare).

Pentru că în luna iunie este cea mai mare posibilitate de a întâlni animale sălbatice (urs, cerb, mistreț etc) am dat curs unei alte invitații din partea Fundației Conservation Carpathia. A fost o tură cu de toate: traversarea Lacului Pecineagu cu pluta electrică, o noapte la observatorul Bunea, a doua noapte la observatorul Comisu. Am urcat și vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele, dar cel mai important este că ne-am bucurat de prezența multor locuitori de drept ai pădurii, de liniște și de singurătate.

Am însoțit apoi un grup de germani (originari din Transilvania) în același Făgăraș, dar pe alte meleaguri. Am petrecut trei zile pe munte, înnoptând la cabanele Suru și Negoiu. Traseele au fost:

– Sebeșul de sus-Cabana Suru în prima zi (intrarea în masiv cu urcare pe Muchia Moașei)

– Cabana Suru-Șaua Surului-Vârful Budislavu-Portița Avrigului-Lacul Avrig-Valea Avrigel-Cabana Bârcaciu-Cabana Negoiu (ziua cea mai lungă și grea, toridă în prima parte și cu ploaie torențială la final)

– Cabana Negoiu-Cariera de marmură-Porumbacu de sus (cu o mică plimbare matinală la Cascada Sărății)

Opt zile am petrecut apoi cu un grup din Norvegia într-o tură organizată de World Sinergy Travel, un mixt de tură montană și culturală.

Cu Active Travel am avut plăcerea de a ghida un cuplu de turiști români stabiliți în afara țării.

Au fost două zile consecutive după cum urmează:

-Dâmbul Morii-Valea Șipoaia-Prăpastia Ursului-Cabana Piatra Mare-Drumul familial-Dâmbul Morii (în Piatra Mare)

– Satul Peștera-Șaua Joaca-La Table-Refugiul Grind-Vârful La Om (Piscul Baciului) și retur pe Muchia Colții Găinii (în Piatra Craiului)

Ambele trasee au avut loc sub soarele arzător, pe temperaturi neverosimil de ridicate pentru o zonă montană.

Am ajuns și în Bucegi, în zona Abruptului prahovean pentru a urca pe Brâna Aeriană și Creasta Văii Albe. Coborârea am făcut-o în rapeluri și descățărare pe Valea Gălbinele firul principal. O zi plină de spectacolul Coștilei și Caraimanului, dar și extrem de fierbinte.

Cu Visit Romania am petrecut o zi culturală într-un tur al orașului Brașov. Circuitul istoric a cuprins Centrul vechi cu ale sale obiective binecunoscute precum: Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului cu turnurile sale, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, locul numit După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească. Să nu uităm că suntem și ghizi de turism, totuși!

În aceeași companie selectă și cu același grup de norvegieni am făcut o scurtă drumeție în Făgăraș. Scopul a fost Transfăgărășanul ca obiectiv principal, dar am reușit să ne mișcăm un pic și cu picioarele pe conturul Lacului Bâlea (Șaua Doamnele-Șaua Caprei).

Tot în această perioadă s-a încheiat și pregătirea pentru obținerea atestatului de leader montan internațional. Alături de SGLM am mers în Bulgaria, zona Munților Pirin, unde am susținut ultimele examene.

În Piatra Craiului am încheiat luna iunie cu două ture identice, în zile consecutive și practic în fix aceleași condiții. Și nu, nu a fost nicio rutină. Ne bucurăm de fiecare dată la fel, laolaltă cu clienții pe care îi însoțim.

Turele au fost: Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Padina Lăncii firul principal-Poiana Închisă-Ieșirea de la ora 11-Creasta Sudică-Ieșirea de la ora 14-Poiana Închisă-Padina Lăncii. Fiind pe partea vestică a muntelui nu am fost atât de afectați de căldura extrema a acestei perioade. Totodată am constatat și necesitatea de a reveni în zonă pentru mici amenajări ale coborârilor în rapel.

Vara continuă, deci vom reveni!

Bilanțul lunii mai 2024

A venit vara cu o lună mai devreme și, dacă în anii anteriori mai aveam încă pretenții că mai putem schia, acum am renunțat la ele, văzând seceta și temperaturile ridicate. Astfel că ne-am concentrat pe activități de vară: drumeție, cățărare, carpatism/alpinism de vară etc.

Chiar în jurul datei de 1 mai, cu ocazia minivacanței anuale (care devine una veritabilă în ultima vreme), am organizat două zile cu tematici diferite. Prima zi a fost drumeție în Măgurile Branului, mai exact traversarea de la Castelul Bran la Fântâna lui Botorog. Este un traseu de legătură între Bucegi și Piatra Craiului, în mare, o parcurgere a crestei Colților Branului, o tură combinată de pădure și poieni, pe deasupra satului Măgura și a cătunului Tohănița (acesta din urmă aparținând de orașul Zărnești).

Pentru a două zi am apelat la ajutorul colegilor de la cu Back to nature. Împreună am ținut un miniatelier de cățărare în Postăvaru (Cheile Rășnoavei). Prima fază, după ceva teorie, a fost ocupată de rapel și alte tehnici de coardă, iar, în cea de-a doua parte a programului, ne-am concentrat pe escaladă în zona Metalexpert din aceeași arie.

Au urmat patru zile consecutive cu Active Travel și doi turiști din Irlanda.

Am încercat să le oferim puțină diversitate și am fost în locuri diferite pentru a le arăta puțin din patrimoniul nostru natural.

Prima zi a fost în Piatra Craiului pe ruta: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Șaua Crăpăturii-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. A fost o excursie de încălzire pentru următoarea etapă.

Ziua a doua am mers în Bucegi: Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa-Șaua Strungulița-Șaua Strunga-Poiana Guțanu-Valea Bângăleasa. A fost sensibil mai lung traseul, dar și mult mai ofertant.

Pentru că vremea urma să se strice, în ziua a treia am traversat Măgurile Branului de la Castelul Bran pe creasta Măgurilor până în satul Măgura. Aici am ajuns după o scurtă ploaie torențială, cu fulgere și tunete, șuvoaie de apă și vânt foarte rece.

În ultima zi am avut parte tot de vreme foarte închisă și ploioasă, așa încât vizita la Castelul Bran a fost tot ce le-am putut oferi clienților noștri.

Pentru că a început sezonul de vară cu adevărat, Active Travel ne-a pus la muncă serios. Am repetat cu doi turiști americani un traseu binecunoscut din Piatra Craiului. Mai exact: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog. Poate părea banal și anost, plictisitor și stereotip, dar privit din perspectiva celor care vin din altă țară (sau de pe alt continent) devine o reală plăcere și pentru noi.

Un alt traseu ce părea compromis din cauza ploii (care nu a fost atât de deranjantă până la urmă) am făcut în parteneriat cu Romania Active. Este vorba de o drumeție clasică din Bucegi: Valea Bângăleasa (unde am ajuns din centrul satului Moieciu de sus cu căruța)-Poiana Guțanu-Culmea Pleșii-Moieciu de sus. Parțial pe traseul eco-maratonului, această buclă oferă niște peisaje deosebit de frumoase, de la casele localnicilor de pe vale tocmai până la Vârful Omu.

Am reiterat ce făcusem și la sfârșit de aprilie: Vârful Lespezi din Făgăraș. Plecarea a fost tot din zona Piscul Negru, dar condițiile de zăpadă (mai exact lipsa ei aproape totală) au dus această excursie în zona de drumeție, nefiind nevoie de niciun fel de echipament sau strategie specifice iernii. Sigur, nu au fost provocări tehnice, dar diferența de nivel de 1300m rămâne și lungimea traseului pune în continuare probleme de anduranță.

S-a adunat o trupă doritoare de inițiere în cățărarea pe stâncă și, pentru trei zile, am organizat un atelier în Postăvaru (Cheile Râșnoavei, Pietrele lui Solomon) și Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor). Colaborarea cu Back to nature a fost, ca de obicei, exact ce trebuie.

Am umplut zilele cu vârf, indiferent de vremea care ne amenința, nelăsând nicio oră nefructificată. Anunțăm acest curs la început de sezon pentru a putea apoi propune clienților noștri ture aplicate pentru tot restul verii și pentru începutul toamnei.

Nu ne-am uitat prietenii cei mai buni și am organizat și pentru ei o tură în Ciucaș. Cu Scott și Enya, respectiv un border collie și jumătate, dar și cu bracul german Bono, am parcurs tur-retur traseul Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș. Nu am stat să calculăm cât am mers noi, dar cățeii sigur au făcut tura de două ori minimum. Chiar dacă nu a fost o tură lungă sau dificilă, a fost un prilej de a petrece timp cu cei mai loiali companioni ai noștri. Iar perioada aleasă este cea potrivită, fiind exact înaintea apariției stânelor și a câinilor ciobănești agresivi.

Solicitați de World Sinergy Travel ne-am făcut și treaba de ghizi de turism în cadrul unui program cultural în Brașov, Sibiu și Sighișoara.

Circuitele culturale au atins obiective precum Biserica Neagră, Strada Sforii, Cetatea Brașovului, Șcheii Brașovului, Piața Sfatului, După ziduri, Poarta Șchei, Prima școală românească în Brașov.

În Sighișoara am vizitat Casa lui Vlad Dracul, Turnul cu ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Cetatea Medievală Sighișoara, Turnul Cositorarilor, Turnul Măcelarilor, Scările acoperite, Biserica din deal, Cimitirul Evanghelic, Turnul Tâmplarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane. Sibiul ne-a oferit și el obiectivele sale în cadrul unui tur de oraș.

Ne-am concentrat apoi pe un circuit nemarcat / de carpatism în Piatra Craiului. Plaiul Foii-Valea Podurilor-Trecătoarea Termopile-Brâul de mijloc-Grota La Ulcior-Valea Vlădușca-Plaiul Foii. Pentru ca să fie și mai surprinzător acest sezon al contrastelor, am avut parte și de o oră de ninsoare veritabilă. Rapelurile de retragere le-am făcut pe ploaie, dar per total tura a fost foarte reușită și tocmai bună ca avanpremieră pentru altele similare care vor urma.

Un moment de respiro am putut lua într-o nouă ieșire marca Active Travel. Alături de doi turiști din Elveția, am străbătut Prăpăstiile Zărneștilor dus-întors de la Fântâna lui Botorog. Pe parcursul plimbării am întâlnit un urs de talie mare, care a fost piesa de rezistență a turei. A mai rămas timp  și am realizat circuitul care străbate satele Măgura și Peștera (un clasic al zonei). Această buclă ne oferă prilejul de a admira casele tradiționale ale localnicilor, dar și siluetele Bucegilor și Pietrei Craiului care flanchează aceste localități de vis. Dacă în prima parte ursul a fost mai discret, motanul din cea de-a doua jumătate a zilei ne-a însoțit aproape pe toată durata traseului.

Poate cel mai frumos și expus brâu din Abruptul Vestic al Pietrei Craiului, Brâul de jos între Castelul Crăiței și Traseul La Lanțuri, denumit uneori și Brâul Înflorit, presupune o bună tehnică specific alpină, dar aplicată în zona Carpaților (carpatism). Back to nature ne-a fost alături și în această emblematică traversare, sus-jos pe brâuri expuse, printre strungi înguste, peste șei și curmături invizibile de jos. Un adevărat giuvaier al Craiului, unde numai cunoscătorii fini ai acestui magic munte au acces în deplină siguranță.

Grupul de profesori de la Avenor College au avut parte și ei de o tură cu noi în această lună mai.

Am traversat din Azuga în Bușteni pe ruta din Munții Baiului: Gara Azuga-Piciorul Sorica-Popasul Uriașilor-Culmea Zamora-Poiana Țapului. Vremea a fost amestecată, a început și s-a sfârșit pe ploaie, dar o mare parte din timp ne-am bucurat de soare și de peisaje frumoase. Un popas binevenit a fost la cabana Popasul Uriașilor, apoi am parcurs creasta principală și am coborât la Castelul Cantacuzino încercând să evităm noroiul pe cât posibil.

Trebuia să fie o tură clasică, cu un pic de zăpadă, dar una peste alta fără probleme deosebite.

Cu o seară înainte ne-am putut odihni foarte bine la cabana Negoiu, după o oră și jumătate de mers lejer de la mașină. Dimineață am urcat pe Valea Sărății, ținta fiind, evident, Vârful Negoiu. Zăpada a apărut după Piatra Prânzului și am abordat-o cu colțarii. Dar în Șaua Cleopatrei unul dintre colțari a cedat și am urcat vârful cu unul singur. La coborârea de pe Negoiu în aceeași șa a cedat și al doilea colțar. Am optat, în urma acestor evenimente, să parcurgem traseul Custura Sărății-Vârful Șerbota-Muchia Șerbotei, mai puțin acoperit de zăpadă, dar cu multe porțiuni încă delicate. A ieșit bine, până la urmă, dar cu emoții.

O ieșire de tip team-building am organizat pe urmă în Bucegi (cu plecare de la Schitul Bran-Culmea Balabanu-Satul Poarta-Bran-Șimon). A fost o tură în circuit, cu oameni plăcuți și deschiși la aventură, dar și cu Scott și Enya care au făcut parte din echipă. Am scăpat și de ploaia care ne-a ținut pe loc la începutul traseului și de care ne-am adăpostit jumătate de oră în pridvorul bisericii.

Nu am putut mult timp să stăm departe de Westwand (Abruptul Vestic al Pietrei Craiului). Ne-am delectat cu un nou circuit pe trasee de carpatism/alpinism de vară. Am urcat Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. De la Acul de la Amvon am intrat pe Brâul de sus pe care l-am urmat pe o porțiune sălbatică, cea care traversează Hornul Închis, până în poteca marcată de pe Brâul Ciorânga Mare. Am coborât pe la Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă) la Plaiul Foii.

Am fost apoi din nou în Făgărașul estic, pe teritoriul Fundației Conservation Carpathia. Aici am însoțit un nou grup de turiști pe aceleași rute devenite clasice (Observatorul Bunea, Observatorul Comisu, vârfurile Lerescu, Comisu și Luțele). Este sezonul cel mai bun pentru a admira animale sălbatice (urs, cerb, mistreț și zimbru) pe care, chiar dacă ajungem des pe aceste meleaguri, ne bucurăm să le revedem de fiecare dată.

Bilanțul lunii aprilie 2024

Aprilie a fost luna Pietrei Craiului. O perioadă între iarnă și primăvară, ca de obicei, dar cu accente surprinzător de mult apropiate de vară.

Prima tură a fost pe creasta principală: Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Traseul Lehmann, cu plecare și întoarcere de la și la cabana Curmătura. Un mic tronson din Creasta Nordică, cam uscat pentru ce ne doream noi, dar ne-am adaptat.

A urmat o tură de alpinism în același masiv, dar pe versantul vestic. Două văi clasice pe care le-am parcurs la urcare, respectiv la coborâre. Am ajuns în creastă pe Padina lui Călineț și ne-am retras pe Valea Podurilor, inclusiv peste săritorile aflate deasupra Brâului de mijloc. De data aceasta am avut multă zăpadă și a fost o tură cu colțari și piolet tipică.

Ne-am deplasat apoi, tot în Carpați, dar în Slovacia, mai exact în Munții Tatra. Aici s-a desfășurat un modul de pregătire internațională pentru calificarea de leader montan. Cursul este organizat de SGLM.

Pentru următoarea excursie am ales Piatra Mare și traseul Cioplea-Culmea Pietricica-Coada Pietrei Mari-Vârful Piatra Mare-Tunel CFR-Valea Timișul Sec-Cioplea. Pentru această dată a anului a fost o tură atipică, lipsa aproape completă a zăpezii, dar și căldura extremă pentru aprilie au fost compensate doar de peisajul fabulos cu Bucegii ocupând locul de frunte.

Cu planuri mai ambițioase, mai exact de a ajunge pe Platoul Bucegilor pe Drumul Urlătorilor (Traseul Schiel), am plecat într-o nouă aventură. Din păcate o pereche de bocanci nefolosiți de mulți ani ne-au întors din drum în zona Văii Comorilor. Dar nu am abandonat, am găsit o variantă de a oferi clienților noștri un traseu compensatoriu. Astfel, cu ajutorul mașinii, dar și cu o pereche de încălțări de rezervă pe care îi aveam în portbagaj, am reușit să parcurgem ruta: Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele-Crucea Caraiman-Cabana Caraiman-Cabana Piatra Arsă. O tură de platou, dar cu multe surprize plăcute având în vedere scenariul sumbru inițial. A fost o provocare pentru noi de a găsi soluții de criză, dar asta ne este meseria și elementul ei de improvizație care o face aparte.

Ne-am reîntors în Piatra Craiului alături de Back to nature unde am parcurs o suită de trasee pe zăpada de primăvară, ca pe vremuri când aveam ierni adevărate.

Padina lui Călineț cu coborâre pe directa din Padinile Frumoase, a fost în mare traseul care, ca să folosesc un clișeu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Săritorile au fost parțial acoperite, ceea ce a făcut traseul mai tehnic, deci mai interesant.

Am schimbat un pic zona și am mers în Munții Perșani, în zona secuilor, atât de frumoasă și deosebită, unde am făcut un circuit în Cheile Vârghișului. Am vizitat și peșterile, ne-am întors pe deasupra văii prin zona de pădure. A fost o plimbare frumoasă în natură, peste ape și pe sub pământ, cu liniște și peisaje frumoase.

A urmat o altă tură care nu prea era posibilă pe vremuri în aprilie din cauza pericolului de avalanșă: Sinaia-Poiana Stânii-Piciorul Pietrei Arse-Cabana Piatra Arsă-Cota 1400-Schitul Sfânta Ana.

Nu am întâlnit nici măcar un metru de zăpadă pe traseu care să nu poată fi ocolită sau să pună probleme. Ne-am întors pe pârtia Drumul de vară care, anul trecut, a fost la dispoziția noastră… pe schiuri.

Ne-am amintit că în Bucegi se poate face și alpinism (sic), așa încât am descins în Poiana Bucșoiului. De aici am urcat Valea Bucșoiului, plină de urme de avalanșe recente, cu multe porțiuni cu gheață și zăpadă relativ instabilă. Ne-am dat jos pe Valea Morarului care ne-a lăsat să o călcăm cu colțarii până în zona intrării spre Țimbal (Creasta Balaurului).

Din nou cu planuri mari și încă o dată alături de Back to nature, colaboratorii cei mai apropiați din ultima vreme, am pornit spre Munții Făgăraș. A fost imposibil Vârful Negoiu din cauza riscului crescut de avalanșă. Am optat pentru un alt obiectiv care, în condițiile meteorologice și nivologice date, a fost singura opțiune posibilă. Urcarea am făcut-o pe Valea Călțunului, iar de la Lacul Călțun am parcurs creasta către Vârful Lăițel dus și întors. O tură tipică de iarnă, chiar dacă a fost cam cald.

Tot cu alpinismu` în băț ne-am dus în Piatra Craiului pentru o ieșire inedită în creasta principală. Am început cu urcarea pe Hornul nisipos la Refugiul Speranțelor, apoi pe Vâlcelul cu fereastră și Vâlcelul cu smirdar. Din punctul La Amvon am parcurs Muchia Țimbalului Mare către vârful cu același nume. Ne-a întâmpinat un viscol ca în miezul iernii, așa încât am ales să coborâm pe versantul estic prin Padinile frumoase către Cabana Curmătura. A fost, practic, o traversare vest-est a Pietrei Craiului într-o ediție de iarnă.

Cu Conservation Carpathia (Travel Carpathia) am continuat seria tururilor de observare a faunei și naturii sălbatice din zona Fundației. Observatoarele Bunea și Comisu au oferit încă o dată oportunitatea de a admira animalele sălbatice (urși, mistreți, zimbri, cerbi și căprioare), libere și prospere în mediul lor, datorită eforturilor echipei implicate în proiect.

O jumătate de zi de cățărare în Postăvaru (Pietrele lui Solomon) am petrecut iarăși cu Back to nature. Diverse trasee de escaladă, bine amenajate de Clubul Alpin Român, ne-au oferit o variație față de turele noastre clasice de zi cu zi.

Sub egida Active Travel, altă agenție cu care avem un parteneriat de succes, am însoțit un grup de turiști americani prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar și prin zona cheilor binecunoscute. Ruta a fost: Satul Măgura-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog.

În Bucegi am parcurs un traseu de drumeție parțial nemarcat împreună cu colegii de la Back to nature. Cabana Diham-Muchia Lungă-Bușteni a fost alegerea noastră, locurile populare alternând cu sălbăticia cotloanelor din pădurile de fag și conifere de la poalele Bucegilor.

În ciuda vremii închise și mohorâte am revenit în Bucegi pentru alpinism. Valea Gălbinele firul principal și firul secundar, urcare și respective coborâre, ne-au ocupat o zi întreagă. A fost o tură cu colțari și piolet, rapeluri și retrageri în descățărare, dar cu multe satisfacții pe care numai Coștila știe să le ofere. Ca de obicei, zona friabilă la început de sezon (dar nu numai) nu ne-a permis timpi record, siguranța și atenția fiind pe primul loc.

Un ”gigant” făgărășan, Vârful Lespezi de 2522m, ne-a solicitat un pic, mai ales din cauza calității slabe a zăpezii, dar și a pantei accentuate, cu 1300m diferență de nivel. Am putut admira de la o distanță confortabilă adevărate crevase în porțiunea lespezilor care dau și numele vârfului.

O tură lungă și solicitantă, dar cum altfel să fie atingerea unui vârf dintre cele mai înalte din Carpați?

Ceva nou pentru anul acesta a fost o alergare montană. Impropriu spus așa pentru că s-a desfășurat în Subcarpați, dar ca tipic al activității a fost trail running, nimic mai mult.

În Subcarpații de curbură din zona Câmpina se organizează anual un maraton. Am însoțit un pasionat de alergare pe traseul semimaratonului de la Cocorăștii Mislii (25km cu 1100m diferență de nivel). În această perioadă a anului nu a fost atât de cald, fapt ce ne-a oferit, alături de peisajul inedit, o zi frumoasă și intensă, care ne-a deschis apetitul pentru trasee similare.

Bilanțul lunii martie 2024

Și a venit primăvara! Sau cel puțin în teorie pentru că, în realitate, în afară de temperaturi mai ridicate a fost un început de lună cu zăpadă și viscol.

Toate acestea ne-au prins în Retezat, în cadrul unei ture care și-a propus vârfurile principale ale masivului (Peleaga, Păpușa, Bucura). Din păcate, vremea nu ne-a permis prea multe. Am reușit să urcăm de câteva ori în creastă și să ne mișcăm atât cât am fost în siguranță. Colaborarea cu Back to nature a fost și de data aceasta perfectă, în ciuda vremii ostile.

Am ”evadat” din Carpați la prietenii bulgari, mai pe scurt am schimbat lanțul muntos, trecând în Balcani. Alături de Back to Nature am realizat circuitul căldării Musala cu vârfurile Aleko (2713m)-Bezimenen-Musala (2925m)-Satan-Malka Musala (2902m)-Ireczek (2852m). O spectaculoasă tură de alpinism în condiții optime de vreme și zăpadă.

Am fost apoi în două ture consecutive în Piatra Craiului.

În prima am urcat pe Vârful Turnu și am coborât pe Hornul Găinii. O zăpadă grea și plină de apă, ceață și cam cald pentru început de martie, dar ne-am descurcat onorabil.

A doua zi am urcat din satul Peștera la Refugiul Grind, De aici, de la 1620m altitudine, am prins Muchia Colții Găinii și am atins Vârful La Om (Piscul Baciului), cel mai înalt din Crai. Retragerea am făcut-o pe aceeași rută. Fiind încă sezonul avalanșelor am evitat urcarea pe traseul de vară optând, ca de obicei iarna, pentru frumoasa culme care oferă în plus și peisaje mai ample spre Creasta Nordică și cea Sudică.

O altă realizare, de data aceasta în materie de dezvoltare profesională a fost ultimul pas înainte de a obține calificarea de leader de drumeție național. Modulul a avut loc în Munții Cindrel unde s-au dat probe practice (drumeție, orientare și bivuac), dar a fost și o recapitulare a celor învățate pe parcursului celor doi ani de curs (nivologie, asigurări în zăpadă etc). La final a fost și un examen teoretic, luat cu brio de colega noastră Andreea.

Au urmat câteva zile de ninsoare, binecuvântată am putea spune! A devenit ideal pentru schi de tură așa încât am venit cu alai în Bucegi. Pe partea Văii Ialomiței am făcut un circuit deosebit de frumos: Telecabina Peștera-Stâna Doamnele-Culmea Bătrâna-Vârful Bătrâna-Valea Bătrâna-Vârful Colții Țapului-Valea Bătrâna-drum pastoral-Stâna Doamnele-Telecabina Peștera.

Am atins și cele două vârfuri mai sus amintite, dar perlele zilei au fost coborârile prin zăpadă afânată și perfectă pentru schi off-piste.

Am rămas la Bucegi unde, tot pe zăpadă foarte mare, am parcurs un traseu clasic: Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vârful Omu și retur. Nu a fost o vreme deosebit de senină, mai exact nu am văzut nimic între Curmătura Hornurilor și Omu, dar urcarea a fost în condiții de zăpadă excelentă și am făcut-o, evident, pe ruta de iarnă de pe mijlocul Văii Mălăiești. Mai multe zone erau riscante și le-am ocolit cu grijă. Probabil în zilele care au urmat turei noastre a fost un spectacol al avalanșelor.

Am acordat apoi o zi unui training alături de Conservation Carpathia. A fost o recapitulare înainte de a începe sezonul tururilor ghidate în zona de proiect a fundației.

Ne-am întâlnit cu zimbrii pe Valea Dâmboviței, colonizați aici de câțiva ani și aflați acum în curs de adaptare.

Apoi am admirat barajele castorilor de pe aceeași vale, dar nici flora nu a fost lăsate deoparte. Astfel, am învățat o mulțime de lucruri noi despre conifere, foioase, tufișuri alpine și ciuperci.

A fost un curs practic, foarte util, în urma căruia ne vom prezenta mai avizați în sezonul care vine.

Ne-am rupt de lume două zile în Parâng. Am urcat pe Valea Jiețului la refugiul Agățat. Apoi de aici, de la 1700m altitudine aproximativ, am continuat pe Valea Roșiile și am atins Vârful Parângul mare (2519m) prin Muchia Pontul Roșu. Această creastă este un frumos traseu de alpinism, solicitant, dar relativ ușor, ferit de riscul producerii avalanșelor.

Urcarea pe vale am făcut-o pe rachete, ideale pentru mersul fără bătăi de cap prin zăpadă mare și necălcată. A fost un traseu lung, dar noaptea petrecută în condițiile perfecte oferite de Refugiul Agățat ne-a oferit odihna necesară pentru a-l aborda.

Am terminat luna cu mai multe ture în Piatra Craiului, în zona Crestei Nordice.

Prima a fost pe zăpadă foarte mare: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Închise-Vârful Padinei Popii și retur pe același traseu. Am urcat toate cele trei puncte de pe creastă bătând poteca prin nămeții proaspăt căzuți cu doar câteva zile înainte.

A urmat un clasic al drumeției de iarnă: traversare Poiana Zănoaga-Vârful Piatra Mică-Șaua Crăpăturii-Cabana Curmătura. Evident cu plecare și revenire de la/la Fântâna lui Botorog.

A treia tură în zonă a fost pe vreme mai aspră, cu vânt puternic și ceață. Am urcat pe Valea Crăpăturii și apoi pe aceeași Piatra Mică pentru a coborî în Poiana Zănoaga. Am reușit să facem urme și pe acest traseu, efortul fiind foarte mare în acest caz, în ciuda traseului ușor.

A fost apoi o recunoaștere a zonelor în care urmează să venim la vară cu turiștii sub forma unui training organizat de Conservation Carpathia. Împreună cu colegii ghizi, dar și cu personalul Fundației mai sus amintite, am petrecut două zile utile la observatoare, dar și în alte zone ale proiectului.

Două zile una după alta am repetat același traseu, mai amplu și mai complex de data aceasta. Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Vârful Padinei Popii-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase-Cabana Curmătura. Cu atenție și bazându-ne pe experiență am depășit toate dificultățile crestei principale, iar coborârea a fost în condiții sigure.

Bilanțul lunii februarie 2024

Februarie, cea mai scurtă lună a anului, nu s-a lăsat mai prejos decât celelalte și ne-a oferit o sumedenie de ocazii pentru a ne face meseria în cele mai diverse moduri posibile.

Patru zile au fost dedicate unui atelier de inițiere în alpinism, consacrat deja pentru noi. La Centrul Salvamont Padina, aflat acum în custodia Asociației Montane Carpați, am împărțit echilibrat timpul între teorie și practică. A fost, de fapt, al doilea atelier de acest gen din 2024.

Alături de Back to nature am arătat viitorilor alpiniști amatori: urcarea și coborârea pe pante de zăpadă (cu și fără colțari și piolet), frânarea (oprirea) căderii cu ajutorul pioletului, rapelul la stâncile de la Vărăria Mică. Au fost apoi abordate alte teme esențiale iarna: amarajele (asigurările) în zăpadă cu unul sau doi pioleți, dar și cu ajutorul ancorei. Nu am uitat nici de nivologie, avalanșe (căutarea cu DVA, sondarea și profilul zăpezii). Teoria a atins teme legate de echipament, riscuri și gestionarea lor, nodurile esențiale în alpinism etc.

Pe o zăpadă foarte meschină, dar măcar înghețată bocnă, am urcat în Bucegi un traseu improvizat ad-hoc. Din Valea Obârșiei sau Valea Ialomiței am urcat direct în Culmea Obârșiei pe un culoar abrupt la colțari și piolet. De pe Vârful Obârșia am coborât în Șaua cu același nume și apoi am atins Vârful Colții Obârșiei. De aici am coborât pe vale înapoi la Hotel Peștera. Această culme, tipică pentru zona interioară a Bucegilor, are și o nelipsită babă, o formațiune stâncoasă modelată de vânt, caracteristică Platoului și zonelor adiacente.

Am avut apoi câteva ture în Munții Baiului, în care am întâlnit diverse stadii ale iernii, de la viscol și ninsoare la vreme însorită și zăpadă puțină.

Prima a fost o traversare de la Bușteni la Azuga. Ruta: urcare pe Culmea Zamora și pe Vârful Băiuțul (1817m), continuare pe creasta principală până la cabana Popasul Uriașilor și coborâre pe Piciorul Sorica. Vremea a fost geroasă, dar plină de lumină și senin.

În a doua traversare am pornit din Azuga către Sinaia. Pe viscol cu vânt puternic și vizibilitate redusă am urcat vârfurile Dutca și Cazacu (1754m), apoi am coborât în Șaua Orjogoaia. De aici, vremea ne-a permis să vedem câte ceva și am pornit cu alt elan către Șaua Baiului și Vârful Baiul Mare, cel mai înalt din zonă, cu cei 1895m ai săi.

Am urmat creasta cu fidelitate și am mai trecut și peste vârful Drăgan și peste Piscul Câinelui (1650m). Din acest ultim punct al crestei am schimbat direcția către Valea Prahovei și am coborât pe lungul picior al Câinelui. Am intrat în pădurea de fagi seculari, precedați de plantații de zadă, și am trecut pe sub cabana Piscul Câinelui pentru a ajunge la Sinaia în zona gării.

Vechea pasiune, Piatra Craiului, nu ne-a lăsat să urcăm pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit din cauza zăpezii instabile și predispusă avalanșelor. Ne-am întors de sub lanțul de pe traseul de vară și am optat pentru o variantă mai sigură. Astfel, am urcat de la cabana Curmătura în Șaua Crăpăturii și am coborât pe valea omonimă. Zăpada a fost complet diferită față de versantul estic pe unde încercasem dimineața, aici, pe nord-vest, fiind mult mai înghețată și mai sigură.

A urmat și plăcerea supremă, schiul de tură! Am ales pentru această activitate Făgărașul, mai exact un ”optmiar” de peste 2500m, Vârful Lespezi (2522m).

Am avut o urcare de 1300m diferență de nivel din zona cabanelor de la Piscul Negru, aflate pe Transfăgărășan, urmată de o coborâre prin zăpadă acceptabilă de pe vârf înapoi în drum. Ruta a fost pe Piciorul Lespezi, sigur din punct de vedere al avalanșelor, tur-retur.

Am colaborat cu Romania Active pentru o tură de drumeție de iarnă în Piatra Craiului (Fântâna lui Botorog-Satul Măgura-Satul Peștera-șaua Joaca-La Table-Poiana Mărtoiu-Valea Mărtoiu-Prăpăstiile Zărneștilor-Fântâna lui Botorog). A fost un circuit prin satele atât de pitorești de la poalele muntelui, care, în decor hivernal, par încremenite în timp.

Un masiv mic, dar aspru este Piatra Mare. Aici am abordat un traseu lung și foarte estetic. Urcare de la Dâmbul Morii pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor, unde am avut ceva emoții cu țurțurii imenși care spânzurau deasupra capetelor noastre. Am întâlnit Drumul Familial care ne-a condus către cabana Piatra Mare. Coborârea am făcut-o pe la Prăpastia Ursului în zona Canionului Șapte Scări, urmând poteca și drumul forestier către punctul de plecare.

Toate aceste ture ne-au pregătit echipele pentru un traseu de alpinism clasic: Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Cu urcare pe Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit am intrat în creasta principală. Am urmat-o, săpând urme și alegând ruta potrivită, către Vârful La Om (Piscul Baciului).

Pe acest parcurs se trece peste și prin Vârful Țimbalul Mare, Șaua Călinețului, Vârful dintre Țimbale, Vârful Țimbalul Mic, Vârful Sbirii sau Zbirii, Clăile Căldării Ocolite. Retragerea prin Colții Găinii la Refugiul Grind, apoi prin Prăpăstii către Zărnești, a fost lungă și chinuitoare, deși zăpada s-a prezentat bine la plecarea din creastă. Aceasta frumoasă tură de alpinism a fost realizată împreuna cu Back to nature.

A sosit vremea unui alt prieten fidel, Ciucașul. Plecarea a fost din Pasul Bratocea de unde am ajuns pe Vârful Ciucaș fără prea multă zăpadă, cu excepția unei urme de avalanșă masivă din zona Turnului Goliat. Coborârea pe același traseu ne-a adus, exact la apusul soarelui, înapoi la start. Culmea Bratocea, calea noastră de urcare, a fost liniștită și prietenoasă, ca în oricare altă zi din timpul săptămânii.

Am încheiat luna cu o altă tură în Munții Baiului, tot o traversare. De data aceasta am plecat din  Sinaia către Azuga. Urcarea pe la cabana Piscul Câinelui, pe piciorul Câinelui, trecerea peste vârfurile Baiul Mare, Dutca și Urechea și coborâre pe Culmea Sorica.

Nu știm ce ne va aduce luna martie în această iarnă atipică, dar ne punem mare nădejde în ceva căderi de zăpadă mai serioase și poate temperaturi mai scăzute.

Bilanțul lunii decembrie 2023

O lună absolut specială pentru noi, decembrie a fost ocupată în proporție mare de expediția în Ecuador. Pe parcursul a două săptămâni intense am reușit ascensiunea următoarelor vârfuri:

– Guagua Pichincha (4776m), vârf de aclimatizare, dificultate F

– Sincholagua (4899m), vârf de aclimatizare, dificultate F-PD

– Iliniza Sur (5248m), dificultate D+

– Antisana (5758m), dificultate D+

– Cayambe (5790m), dificultate AD

– Chimborazo (6263m), dificultate AD

O detaliere a expediției va face obiectul unui articol separat.

Am revenit acasă și, după o scurtă perioadă de odihnă, ne-am întors la treabă. Am ales Făgărașul, unde era cea mai mare zăpadă. În zona Bâlea Lac am făcut o tură de alpinism pe o porțiune din creasta principală, mai exact bucata dintre Vârful Paltinu și Vârful Iezerul Caprei. A fost o tură de iarnă, cu cornișe în formare și gheață care acoperea stânca, dar încă fără risc de avalanșă major.

Ne-am făcut apoi timp și pentru cățeii noștri border collie, Scott și Enya, pe care i-am dus la joacă în Munții Trascăului. Pe plaiurile de sub Piatra Secuiului, la Cetatea Trascăului de la Colțești, dar și pe străzile din centrul istoric al Aiudului am colindat, ne-am jucat și a fost mare bucurie și galop.

Apoi, pe cod roșu de viscol și ninsoare abundentă, ne-am încercat forțele cu Munții Baiului. Traseul a fost scurt, dar, date fiind condițiile meteo, foarte dur. Rafalele de vânt, gerul și căderea de zăpadă incredibil de puternică au făcut ieșirea o aventură veritabilă. Ruta a fost: Azuga-Piciorul Sorica-Pârtia Sorica-Gara Azuga. Inclusiv drumul de la pârtie la gară a fost spectaculos.

După Crăciun am organizat o tură clasică de iarnă în Piatra Craiului. Cu plecare din satul Peștera am urcat în Șaua Joaca și apoi la Refugiul Grind 1. De aici, de la 1620m altitudine, am urmat plaiurile și apoi Muchia Colții Găinii până pe Vârful La Om (Piscul Baciului) 2233m. Am mers apoi până la Refugiul Grind 2, aflat în Șaua Grindului.

Retragerea s-a făcut pe același traseu, iar sosirea la mașini a fost cam cu o oră după căderea întunericului.

Mai la joasă înălțime, masivul Piatra Mare a avut totuși personalitatea lui în tura următoare, punându-ne la încercare condiția fizică. Cu plecare de la Dâmbul Morii am urcat pe Poteca Țiganilor și apoi pe sub Șirul Stâncilor la cabana Piatra Mare. Coborârea a fost pe o altă ramură a acestui munte deosebit de frumos, și anume Drumul Familial și apoi Prăpastia Ursului (Urșilor). Finalul a fost comun cu traseul de la Canionul Șapte Scări către punctul de plecare.

Penultima zi a anului a fost încărcată. Împreună cu colegii de la Back to nature am urcat Vârful Lespezi din Făgăraș, unul dintre cele mai accesibile piscuri peste 2500m din Carpați, pe timp de iarnă. Urcarea a fost pe Piciorul Lespezi și retragerea pe același traseu, fiind o rută sigură din punctul de vedere al avalanșelor. Este o tură de forță, de anduranță, având peste 1200m diferență de nivel.

Am încheiat nu doar această lună particulară, dar și un an foarte prolific, cu o tură de alpinism în Piatra Craiului. Urcarea de la cabana Curmătura pe Hornul Găinii în creasta principală (Șaua Padinei Închise) a necesitat un efort constant (zăpada mare și necălcată, dar și panta foarte susținută).

Din șa am început coborârea pe Padina Închisă. După o luptă crâncenă cu jnepenii am ajuns într-un final la izvorul (înghețat) La Găvan. De aici am coborât pe vale până jos în poteca marcată care duce la Refugiul Diana, inclusiv rapelând peste săritorile din zona finală. Am parcurs apoi traseul către Zărnești pe lângă Schitul Colțul Chiliilor și pe plaiurile de la poatele Pietrei Craiului.