Ski de tură în Ciucaș

Fără prea mari speranțe că vom găsi ceva zăpadă bună, am plecat spre Ciucaș cu intenția de a urca vârful și a coborî pe skiuri cât mai mult posibil.

Surpriza a fost una extrem de plăcută: am pus skiurile în picioare din Pasul Bratocea și am urcat intregral pe ele până pe vârful Ciucaș. S-au ocolit 2-3 traversari suspecte din punctul de vedere al riscului de avalanșă și s-au urcat câteva vârfuri secundare din Bratocea.

Coborârea de pe vârf a fost superbă: pe vâlcelul Tigăilor până jos în pădure pe o zăpadă extrem de bună, imensă și în perfecte condiții.

La întoarcere am parcurs același trase în sens invers coborând cu shiurile pe multe porțiuni până la mașina.

DVA-ul a rămas pornit pe tot parcursul turei pentru că riscul de avalanșă era, deși mic, prezent.

Drumeție de iarnă în Ciucaș și Piatra Craiului

Cu o parte din echipa cu care merg la vară în Alpi am făcut două ture în două masive aparent îndepartate unul de celălalt, profitând de “baza” noastră de la Bran.

În Piatra Craiului s-a traversat Piatra Mica din Poiana Zanoaga spre Curmătura. Frigul pătrunzător și zăpada imensă de pe platoul somital au făcut ca tura sa fie una solicitantă.

În Ciucaș am urcat culmea Bratocea și Vârful Ciucaș, iar retragerea s-a facut pe același traseu.

Ambele ture au fost făcute cu colțari și piolet, temperatura cea mai ridicată fiind -11 grade.

Echipa a fost extrem de motivată și a mers excelent.

 

Ski de tură în Arcul Bucegilor

Cu intenția de a parcurge pe skiuri de tură tot Arcul Bucegilor (Cota 2000-Omu-Bolboci) am pornit de la Sinaia printr-un ger cumplit, amplificat și de vânt. N-a fost să fie din cauza condițiilor meteo, dar a ieșit o tură la fel de frumoasă.

Zăpada înghețată și excelenta pregătire tehnică și fizică a celor care au participat a făcut ca în prima zi să facem aproximativ ce ne propusesem. S-a parcurs ruta: Cota 2000-Babele-Omu-Găvanele-Doamnele-Valea Doamnele-Padina. Temperatura a fost undeva la -15 grade cu ceață și viscol în ultima parte a zilei.

De la Padina am pornit a doua zi pe Plaiul lui Păcală-Piatra Arsă-Valea Dorului-Sinaia.

Superbă zăpada, mult mai mare ca în prima zi, iar Plaiul lui Păcală este cea mai bună variantă de a traversa de la Sinaia spre Padina pe skiuri cu condiția să-l nimerești.

Tură pe rachete de zăpadă în Bucegi

Deși mai puțin pasionant decât skiul de tură, mersul pe rachete de zăpadă oferă un mijloc rapid, plăcut și sigur de a te deplasa prin toate tipurile de zăpadă (fie pulver, fie firn).

S-a parcurs traseul pe Schiel-Babele-Șaua Șugarilor-Valea Șugarilor-Cabana Padina (la colțari și piolet pe porțiunile expuse).

A doua zi traseul Padina-Valea Dorului-Sinaia a fost parcurs pe rachete de zăpadă prin nămeți, ceață și viscol, participanții dându-și seama de diferența de a urca cu bocancul gol prin troiene în comparație cu mersul atât de comod pe rachete.

Inițiere în turele de iarnă

Nimeni nu se naște învățat, așa se spune. Tot ce trebuie să faci este să lași ușa deschisă către cei care vor să te învețe.

Asta a fost și scopul turei de iarnă din weekend-ul acesta care a urmărit mersul la colțari, folosirea pioletului, în principal o inițiere în turele de iarnă. Cu baza la cabana Mălăiești am făcut ture în zonă învățând căteva tehnici de baza utile în condiții hivernale (urcare și coborâre pe colțari, traversări, utilizarea pioletului etc).

Traseul Take Ionescu, Hornul mare din Mălăiești sunt dificile și riscante în perioada zăpezilor, dar pot constitui o școală bună dacă se respectă regulile mersului pe munte iarna, folosirea echipamentului specific, asigurarea în coardă sub îndrumarea unui ghid bun cunoscător al locurilor.

Ski de tură în Piatra Mare

Era în plan o traversare pe skiuri de tură a Pietrei Mari de la Cioplea spre Dâmbul Morii.

Zăpada mică și pietrele care ieșeau la fiecare pas ne-au îngreunat urcarea și mai ales coborârea, iar ceața din zona vârfului ne-a forțat să coborâm spre Tamina unde speram să ne putem dezlănțui pe skiuri pe drumul forestier spre Timișul de sus.

Cu chiu cu vai am reușit să nu ne distrugem de tot skiurile, dar tura a ieșit bine și a fost o experiență de repetat pe zăpadă mai mare.

Ski de tură în Bucegi și Postăvaru

Pentru că skiorul de tură nu ține cont de sărbători și nu are nevoie decât de zăpadă sub tălpicile skiurilor, am profitat de încă 3 zile de umblat pe vârfurile Vânturiș și Vârful cu Dor, prin văile și culoarele îndopate cu zăpadă din zonă.

Am combinat apoi skiul de tură cu skiul alpin în Poiana Brașov urcând și coborând pe pârtii sau pe lângă ele la -15 grade, sub bătaia tunurilor de zăpadă care ne făceau să ne simțim ca Nansen când traversa Groenlanda. Doar că el a mers câteva luni, iar noi doar 2 zile. Alte vremuri… Era și Nansen mai tânăr.

Ski de tură în Bucegi

Dorul de ski de tură ne-a adus (unde în altă parte!) decât în zona Vârfului cu Dor!

Am parcurs pe skiuri cele trei vârfuri de deasupra Sinaiei: Furnica, Vârful cu Dor și Vânturiș legând șeile și văile dintre ele.

Zăpada perfectă a făcut ca tura să fie foarte agreabilă deși vântul puternic făcea să simțim lipsa unei a treia mâini la pusul și scosul pieilor de focă.

Valea lui Carp pe zăpadă dură, “tablă”, a fost cireașa de pe tort la sfârsitul zilei.

Musala – Acoperișul Bulgariei

28 noiembrie-1 decembrie 2015

De ziua României am fost în Bulgaria unde am găsit zăpadă multă pentru că ninsese câteva zile la rând.

Am stat 3 nopți la cabana Musala (cca. 2400m altitudine), în căldarea de sub cele mai înalte vârfuri din Munții Rila.

S-a urcat pe Vârful Musala (2925 m – cel mai înalt din Peninsula Balcanică) în condiții de zăpadă bună și fără risc major de avalanșă. Vremea însă nu a fost grozavă, viscolul și ceața stricând planurile inițiale de a parcurge creasta dintre Musala și Deno.

Ca o compensare am urcat pe vârful Ireczek pe muchia ce pleacă de la Ledenoto Ezero în condiții de mixt (gheață, stâncă, zăpadă). Viscolul ne-a luat în plin sus pe creastă, dar tot am insistat să atingem câteva puncte din faimoasa traversare.

Remarcăm din nou condițiile bune de cazare de la Musala, ospitalitatea celor de aici și de la stația meteo de pe vârf.

O senzație că suntem „acasă” ne-a însoțit permanent.