Bilanțul lunii februarie 2019

Luna februarie n-am petrecut-o la gura sobei ci am fost la fel de activi ca în ianuarie, alternând skiul de tură cu alpinismul hivernal sau cu drumețiile pe rachete.

Creasta Pietrei Craiului a fost din nou ruta cea mai frecventată. Am strabătut-o de mai multe ori, fie integral (Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Funduri), fie pe tronsoane (Vârful Turnu-Vârful Ascuțit-Padinile frumoase sau Vârful Turnu-Vârful Padina Popii-Traseul Lehmann). Am admirat cu respect cornișele uriașe și am urmat (pentru siguranță, dar și pentru plăcerea ascensiunii) creasta matematică, urcând toate accidentele crestei.

N-a fost uitată nici Piatra Mică. Am traversat-o de mai multe ori. Iar ea ne-a răsplătit cu priveliști deosebite asupra surorii sale mai mari sau ne-a pedepsit cu viscole și rafale de vânt. Un bun antrenament pe vreme rea pentru alte creste mai deosebite din Carpați și nu numai.

Într-una dintre parcurgerile crestei nordice am privit cu amuzament respectuos urmele unui urs care a traversat creasta principală prin zona dintre Țimbale și Clăile Căldării Ocolite, sfidând cele mai elementare norme de siguranță din punct de vedere al riscului de avalanșă. Dar cum probabil că are tot atâtea vieți precum pisica nu ne-am îngrijorat pentru el (sau ea?).

Ceva drumeție pe rachete am făcut în Iezer-Păpușa. Am urcat pe Culmea Văcarea și Vârful Iezerul Mare (2462m), pe Plaiul lui Pătru și Vârful Bătrâna (2341m). În Ciucaș au fost parcurse Cheile Cheiței și Culmea Muntele Roșu-Vârful Gropșoarele (1884m). Rachetele nu au fost suficiente, astfel că, din pricina gheții și a zăpezii dure (la -17 grade Celsius), am folosit cu succes colțarii.

Un pic de ski de tură a fost făcut în Bucegi (Uzina electrică Râșnov-Cabana Mălăiești-Hornul Mare și retur), dar și în Iezer-Păpușa.

Despre tura în Bucegi putem spune că am stabilit un record negativ propriu: din cauza zăpezii enorme am reușit ’’performanța’’ de a deschide drumul spre cabana prin valea Mălăiești în nu mai puțin de 6 ore.

În Iezer-Păpușa am parcurs pe skiuri traseele: Cabana Voina-Vârful Văcarea (2068m)-Vârful Cățunu (2306m)-Vârful Iezerul Mic (2383m)-Refugiul Iezer (2135m), Refugiul Iezer-Piciorul Iezerului Mare-Cabana Voina și Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna și retur.

Fratele mai mic și mai sudic al fratelui mai mare și mai nordic (Făgărașul), Iezerul și Păpușa, două jumătăți aproape egale, având ca punct de ’’echilibru’’ vârful Bătrâna, reprezintă un perfect teren pentru practicarea skiului de tură. Trebuie, însă, tratat cu respect pentru distanțele mari dintre punctele de interes, lipsa adăposturilor de altitudine (doar refugiul Iezer la 2165m, aflat într-o extremitate) și sălbăticia locurilor.

Despre refugiu putem spune că este unul dintre cele mai bine întreținute și amenajate din Carpați, grație Salvamontului și asociațiilor care au pus umărul la treaba asta.

Sfârșit de 2018

2018, epuizat, s-a retras…

Sfârșitul anului a fost generos în ceea ce privește zăpada de pe munte. Așa încât nu am stat mult pe gânduri și ne-am năpustit către înălțimi cu tot ce am avut pe acasă. ’’Care are arme – cu arme, care nu – cu furci și topoare’’, nu? Nici chiar așa, sau măcar am schimbat ’’armele ’’ ca să nu fim chiar ca în celebrul film românesc. Rachete (de zăpadă, desigur), skiuri de tură, colțari și pioleți am folosit pentru a ne bucura de o iarnă veritabilă (cel puțin în acest decembrie). Riscul producerii de avalanșe a fost și încă este ridicat așa că nu am intrat în raza lor sub nicio formă.

Pe scurt am făcut drumeții pe rachete în zonele sigure din Făgăraș și Piatra Craiului. Ne-am plimbat prin Poienile Paltinului din zona forestieră a Văii Călțunului, pe muchia Lespezi, în zona de deasupra stânei din Piscul Negru (rar străbătută iarna, dar cu minunate perspective asupra vârfurilor din creasta principală a Făgărașului). Ca să pigmentăm puțin aceste trasee ușoare, o parte din ele le-am parcurs noaptea (mai exact după ora 5 p.m.) punându-ne la lucru și cunoștințele de orientare în teren la lumina frontalelor.

O școală bine apreciată de clienții noștri, noi încercând să ridicăm nivelul de pregătire al tuturor celor care ne însoțesc prin diverse experiențe practice. Un traseu de noapte pune la încercare mai multe abilități, atât fizice cît și mentale, perspectiva schimbându-se complet la căderea întunericului. În condiții sigure este bine să ieși din zona de rutină pentru a fi pregătit în situații ulterioare (cu adevărat la limită).

În Piatra Craiului am combinat mersul pe rachete (până la refugiul Grind – 1620m) cu ascensiunea cu colțari și piolet (refugiu – Colții Găinii – Vârful La Om 2233m). O creastă abruptă, solicitantă, dar fără risc de avalanșă, dacă respecți regulile și nu faci pe grozavul.

Cea mai sigură cale de a ieși iarna în Creasta Pietrei Craiului, acest traseu nemarcat parțial, a fost o plăcere stropită cu sudoare având în vedere că întregul traseu de la capătul drumului forestier până sus a fost ’’spart ’’ de noi prin nămeți.

Ski de tură am făcut în Bucegi, unde am urcat vârfurile domoale, dar solicitante, de deasupra Sinaiei (Furnica, Vârful cu dor, Vânturiș), apoi am coborât plaiuri largi pe o zăpadă pulver de vis.

În Făgăraș am privit de la distanță coloșii Lăițel și Lespezi, ștergându-i pe la poale cu skiurile, prin poieni și păduri înecate în zăpadă.

Cea mai interesantă tură de ski a fost în Iezer-Păpușa unde am parcurs în două zile ruta: Voina-Văcarea-Cățunu-Refugiul Iezer și Refugiul Iezer-Turnul Lacului-Crucea Ateneului-Vf. Iezerul Mic-Vf. Iezerul Mare-Piciorul Iezerului Mare-Voina.

Vântul turbat și vremea potrivnică (ceață și ninsoare) ne-au împiedicat să mai continuăm. Noaptea la refugiul Iezer (2135m) a fost foarte confortabilă, grație amenajării recente a refugiului de către Salvamont Argeș și alți iubitori ai muntelui. O avalanșă tip placă, de dimensiuni medii, exact de sub Vârful Iezerul Mare (2462m) a fost extrem de fotogenică.

Ne bucurăm că am încheiat anul pe zăpadă serioasă și sperăm să țină cât trebuie această iarnă și să nu ne trezim cu ploi în februarie pe creste. Nimic nu este mai neplăcut decât o zăpadă umedă și grea sau decât o ploaie când ai echipamentul de iarnă pe tine.

Vor urma alte ture de ski, de alpinism sau drumeții pe rachete și cursuri despre avalanșe pe care le pregătim și le așteptăm cu nerăbdare de multă vreme.

Ski de tură februarie-aprilie 2018

La sfârșitul iernii putem face un mic bilanț cu activitatea noastră pe zăpadă. Mai întâi pe skiuri de tură pentru că, nu-i așa, activitatea asta ne place prea mult și ne face să nu ne fie prea curând dor de vară.

În Iezer-Păpușa am tot urcat și coborât văi și creste pe zăpadă mare și vreme de iarnă grea. Astfel, Valea Bătrâna, Valea Cuca, Muchia Grădișteanu, Vârful Văcarea, Valea Largă ne-au ocupat trei zile de vis. Se pare că am avut succes pentru că se aduna ’’lume’’ cu noi. În prima zi ne-au acompaniat trei câini, în a doua zi patru și în a treia cinci. Se dusese vestea că organizăm ture frumoase și am căpătat notorietate. Sau o fi fost de la chiftelele și cârnații pe care îi împărțeam cu generozitate? Discutabil…

Au urmat apoi Valea Mălăiești din Bucegi, urcare-coborâre după o ninsoare abundentă, vârful Lespezi cu muchia lui și Valea Izvorul Sec din Făgăraș în care ne-am învârtit o vreme.

Avalanșele ne-au cam gonit din Valea Fundul Caprei din același masiv. Mai exact, le-am privit cu respect de la o distanță confortabilă și ne-am retras la timp din calea lor.

Am încheiat cu 4 urcări și coborâri pe Valea Șugărilor in aprilie, de fiecare dată pe altă ’’linie’’.

Așteptăm luna mai cu nerăbdare să închidem sezonul în forță.

Ski de tură decembrie-ianuarie 2017-2018

Au trecut deja primele luni de iarnă și ne putem lăuda cu câteva ieșiri la ski de tură pe care le-am organizat și care au ieșit foarte bine.

În Bucegi am parcurs de mai multe ori, cu grupuri diferite, ruta Sinaia – Vf. Furnica – Valea Dorului – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina.

Am urcat Vârful cu dor și am coborât văile domoale care-l despart de fratele său sudic, Vârful Vânturiș, dar și celebrul drum al lui Butmăloiu care leagă Hotelul Peștera de Sinaia.

Am traversat Munții Fitifoiului și Dihamului prin zăpadă pulver imensă, visul oricărui skior de tură. Văile Iadului, Leucii, Joița precum și mulți kilometri de drumuri forestiere neumblate și înzăpezite au fost parcurși cu ocazia aceasta. Am mers pe skiuri 26 km în tura respectivă.

În Iezer-Păpușa am urcat și coborât Culmea Văcarea pe cod galben de ninsoare și viscol. O adevărată provocare pe ceață și vreme dură.

Piatra Mare a fost traversată pe ruta Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus. Cu ocazia aceasta a fost coborât și urcat înapoi unul dintre firele Văii Pietrei Mici, fir care pleacă de sub vârful principal, pentru plăcerea oferită de zăpada perfectă pentru skiat. S-au adunat 13 km de mers cu skiurile în picioare.

Plănuim în continuare ture interesante de ski, sperând că iarna, după ce a revenit în forță, nu va da înapoi făcând loc prea devreme primăverii.

Traversarea de la cabana Sâmbăta la fosta cabană Urlea, parcurgerea integrală a crestei Munților Iezer-Păpușa, Arcul Bucegilor pe ruta Vf. Furnica – Babele – Omu – Bucura – Doamnele – Șaua Strunga – Deleanu – Lucăcilă – Bolboci și altele asemenea ne așteaptă.