Tag Archives: ski de tură

Bilanțul lunii ianuarie 2022

Posted on by

Anul 2022 a debutat pentru noi, după dificilele sărbători tipic românești, cu o tură în Piatra Craiului. Partea vestică a fost locul de desfășurare, iar traseul ales: Cabana Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-Umerii Pietrei Craiului-Marele Grohotiș-Cerdacul Stanciului-Curmătura Foii-Plaiul Foii.

Lung, dar cu diferență de nivel moderată, acesta a necesitat folosirea colțarilor pentru că zăpada a fost înghețată bocnă în urma multelor zile fără ninsori, dar cu temperaturi foarte scăzute.

Priveliștea abruptului vestic (Westwand-ul sau Peretele vestic cum era denumit în Transilvania de către primii exploratori germani de la începutul secolului al XX lea) dinspre culmile domoale ale Tămașului este copleșitoare. Aflat complet în antiteză cu zona înconjurătoare, acest abrupt nu are corespondent în Carpații Meridionali din punct de vedere al spectaculozității.

Tura a fost un bun prilej de a admira, de la o distanță foarte potrivită pentru a fi fotografiate, punctele cheie ale acestui versant al Pietrei Craiului: Poiana Închisă, Marele Grohotiș, Umerii Pietrei Craiului, Cerdacul Stanciului, Padina Lăncii, Brâul de mijloc etc.

Tot în zona acestui minunat masiv, dar pe partea opusă, am format un mic grup de colaboratori (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures sau PFOA și Conservation Carpathia) pentru o tură de drumeție de iarnă extrem de pitorească. Traseul satul Șirnea-Curmătura Groapelor-satul Peștera-satul Măgura nu poate să plictisească pe nimeni, oricât de obișnuit ai fi cu peisajele respective.

O altă față a Pietrei Craiului, de data aceasta cea estică, ni s-a arătat într-o zi însorită și geroasă de iarnă în care ne-au fost alături și prietenii cei mai fideli: câinii.

Deși condițiile de zăpadă și vreme nu au fost ideale (multă gheață și vânt foarte puternic) am îndrăznit să propunem un ski de tură în Făgăraș. Ținta a fost Vârful Lespezi (2522m) care, datorită situației din teren, s-a transformat într-o tură de ski-alpinism veritabilă.

S-a urcat parțial pe piei de focă, parțial pe colțari, iar la trecerea peste obstacolul stâncos din treimea superioară a crestei au fost folosiți coarda și pioletul.

Coborârea de la traverseu până aproape de Transfăgărășan a fost pe skiuri, cu atenție și dificultate din cauza zăpezii foarte dure.

A doua zi a fost urcat pe colțari, fără skiuri de tură și piei de focă, Piscul Negru. La 2248m altitudine este un vârf cu altitudine medie din Făgăraș, dar traseul lung și foarte abrupt de la stâna omonimă face ca lucrurile să fie luate în serios de la primii pași. Coborârea pe viscol și vizibilitate aproape nulă ne-au pus la încercare abilitățile de orientare vitale oricărui ghid montan.

Neumblat, nemarcat și cu zone în care riscul de avalanșă poate fi prezent, Piscul Negru face parte din, poate, una dintre cele mai lungi muchii sudice din Făgăraș, care pleacă din vârful Arpașul Mic (din creasta principală) și coboară până dincolo de Lacul Vidraru.

Am pornit apoi să atingem cel mai înalt punct dintr-un masiv complet diferit: Ciucaș. Frumusețea acestei meserii pe care ne-am ales-o este tocmai aceasta că peisajul variază, chiar de la o zi la alta, în funcție de zona muntoasă în care se desfășoară tura organizată de noi.

Vârful Ciucaș (1954m altitudine) a fost urcat pe Valea Berii și pe la cabana Ciucaș, coborârea fiind pe același traseu. Gheață multă, viscol și ceață: cam acestea au caracterizat ziua în ansamblul ei. Cunoașterea foarte bună a locurilor și ambiția participanților au dus la succesul zilei.

A urmat o tură extrem de grea pe skiuri tot în Ciucaș. Intenția era de a parcurge o bucată din creasta principală cu plecare de la fosta cabana Muntele Roșu. Vântul de 120 km/h ne-a întors din drum aproape de Capul Muntelui Roșu (cca 1700m altitudine). Partea bună a fost că am testat colțarii pentru skiuri care s-au dovedit vitali la tipul de zăpadă pe care l-am întâlnit.

O nouă zi cu vreme închisă, o nouă tură. De data aceasta în Piatra Mare. Alături de FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures) am parcurs traseul Cascada Tamina-Coada Pietrei Mari-Piatra Scrisă-Vârful Piatra Mare (1844m) și retur. Această excursie s-a adresat persoanelor însoțite de prietenii cei mai devotați, cățeii proprii. Lup alsacian, labrador, câțiva metiși deosebit de drăguți și, evident, ai noștri border collie au trezit la viață muntele, iar caii (rezidenți permanenți ai stânei de la Piatra Scrisă) au avut cu cine socializa.

Am rămas fideli Ciucașului care ne-a ținut la respect de două ori în această lună. De data asta ne-a permis să îi admirăm detaliile pe traseul: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea-Vârful Ciucaș-traseul de ocolire pe sub Tigăi-Culmea Bratocea-Pasul Bratocea. Deși vântul a fost turbat și gerul undeva la -12 grade, am reușit să ne bucurăm de momentele unice oferite de această bijuterie a Carpaților Orientali.

Am schimbat registrul și ne-am reunit cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures într-o tură de drumeție pentru persoane însoțite de câini în Postăvaru (Bisericuța Păgânilor, Peștera Râșnoavei). Oricât de simplă și scurtă ar fi o drumeție, alături de căței nu ai cum să nu te molipsești de entuziasmul lor, care transformă absolut totul într-o sărbătoare perpetuă. Avem multe de învățat de la ei, noi oamenii am cam uitat cum este să facem parte din natură.

Pentru a putea să ne încadrăm cumsecade într-o zi scurtă de ianuarie am pornit următoarea noastră tură de la Hotel Peștera unde aveam avantajul accesului cu mașina până la altitudinea de 1600m.

Traseul cu plecare de la stația de telecabină Peștera a urmat în urcare Piciorul Babele până la cabana Babele apoi, cu un ocol pe la Vârful Baba Mare și Vârful Cocora, am coborât pe Plaiul lui Păcală la Hotel Peștera. Am prins, cred, toate tipurile de zăpadă: de la extrem de înghețată (unde colțarii au fost esențiali) la foarte mare și afânată prin pădure.

Un apus multicolor ne-a făcut să încheiem tura într-o notă de bună dispoziție.

Tot în partea ialomițeană a Bucegilor am organizat și următoarea ieșire. Ski de tură pe traseul în circuit: cabana Bolboci-Podul cu florile-Șaua Lucăcilă-Vârful Lucăcilă (1895m)-Vârful Deleanu (1900m)-Plaiul Mircea-cabana Bolboci. Extrema sud-vestică a muntelui are aceste culmi domoale, punctate de pasaje stâncoase precum Cheile Tătarului și Cheile Coteanului aproape de punctul cel mai de jos al Văii Ialomiței.

Plaiurile destul de neinteresante vara, devin iarna un teren perfect pentru ski de tură. Cu vârfurile menținându-se la peste 1800m altitudine, dar fără să depășească 2000m, această extremitate a Bucegilor are încă multe cotloane de descoperit.

Pentru că numărul celor care sunt interesați de alpinism este din ce în ce mai mare am organizat două ateliere de inițiere în acest tip de activitate montană. Acestea presupun o suită de exerciții practice și simulări de trasee, dar și o parte teoretică foarte bine pusă la punct. Volumul de informații fiind foarte mare și timpul niciodată suficient, este mereu o provocare să ne adaptăm la publicul pe care îl avem și să acoperim cât mai mult din programa propusă.

Atelierul  de alpinism se adresează celor care au experiență în mersul pe munte vara, eventual deplasarea în abrupt pe trasee nemarcate.

Ne-am străduit să le oferim cursanților noțiuni cât mai diverse din care spicuim mai jos doar câteva:

– cunoașterea echipamentului folosit în alpinismul de iarnă

– însușirea termenilor specifici (noțiuni despre tehnicile de alpinism de iarnă, manevre și comenzi de coardă)

– cunoașterea și efectuarea practică a principalelor noduri în alpinism (definiții și utilizări)

– cunoașterea și recunoașterea gradelor de dificultate ale traseelor alpine

– urcarea și coborârea pe pantă cu ajutorul pioletului și colțarilor

– traversarea culoarelor de zăpadă expuse

– oprirea alunecării pe panta de zăpadă cu ajutorul pioletului

– tehnica de rapel cu diverse dispozitive

– tehnica de asigurare, filare a partenerului

– tehnica de autoasigurare

– regruparea/amarajele în alpinismul de iarnă

– noțiuni despre avalanșe (tipuri, localizarea și detectarea victimelor, dezgroparea victimelor).

Primul atelier a avut baza la cabana Mălăiești, al doilea la cabana Belvedere (zona Padina).

S-au desfășurat pe durata a patru, respectiv trei zile intense și pline de activități indoor, dar mai ales outdoor.

O ramură aparte a muncii noastre este cea legată de drumețiile cu turiști străini. Am avut pentru opt zile un grup foarte inimos și vesel de libanezi în zona Țării Branului, dar și în Piatra Craiului, Bucegi și Postăvaru. Colaborarea dintre Alpine Challenge și agenția Romania Active le-a oferit șansa unui mixt de turism cultural și montan. Au vizitat locuri emblematice pentru această parte a României: castelul Bran, satele: Bran, Moeciu, Fundata, Fundățica, Șirnea, Ciocanu, Măgura, Peștera, au făcut un tur cultural al Brașovului. Pe rachete de zăpadă sau folosind gheare (zăpada fiind înghețată deseori) au fost parcurse trasee de drumeție prin Măgurile Branului (Șaua Joaca, Mormântul Florichii, Curmătura Groapelor), Piatra Craiului (zona cabanei Curmătura), Bucegi (zona Valea Bângăleasa-Șaua Strunga-Guțanu), dar și în Masivul Postăvaru.

A fost o lună ianuarie intensă și plină de tot felul de experiențe pe care le vom repeta și în perioada următoare.

Bilanțul lunii decembrie 2021

Posted on by

Ultima lună a anului 2021 a fost și prima de iarnă adevărată din acest sezon.

Am început cu o tură de Ziua națională în Valea Mălăiești. Intenția era de a urca Hornul Mic, apoi vârful Scara (2422m), coborî prin Hornul Mare din Valea Țigănești și reveni la cabana. Dar planurile aveau să ne fie date peste cap de calitatea proastă a zăpezii în zona superioară a văii Mălăiești. Între cele două hornuri, pe o traversare inofensivă altminteri, o placă de vânt a crăpat sub pașii mei și ne-a dat un semnal de alarmă. Am urcat până la jumătatea Hornului Mic și am renunțat din motive de siguranță.

Am publicat pe facebook atunci acest mic text: Nu este deloc prea devreme ca să ne punem problema pericolului producerii avalanșelor. Acest aspect nu ține cont de calendar. Astfel, astăzi 1 decembrie 2021, în zona superioară a Văii Mălăiești sunt câteva depozite de zăpadă neconsolidate. Straturile în formare nu au nicio coeziune și pot “pleca” cu ușurință. Iată un exemplu mic, dar sugestiv.

După această tură am scos cățelușii la plimbare pe ultima redută a toamnei. A fost o tură fără zăpadă, dar cu vânt puternic și frig. Enya a fugit ca din pușcă după căprioare, așa că am avut ceva emoții. Dar cum nu poți să te pui cu nativii pădurii, s-a întors și a revenit la sentimente mai bune.

Investim în pregătirea noastră pe toate planurile. Astfel, am luat parte la un atelier de navigație montană în Piatra Craiului și Măgura Codlei. În lipsa tehnologiei digitale, din varii motive, trebuie să știi să te descurci doar cu ce au făcut-o predecesorii noștri de atâtea sute de ani: harta și busola.

Apoi a nins mult, mai ales în prima parte a perioadei, așa că am profitat din plin și am organizat mai multe ieșiri cu skiurile de tură.

Cu baza în orașul Lupeni de pe Valea Jiului de vest am putut să urcăm pe piei de focă vârfurile Straja (1868m) și Mutu (1747m) din Munții Vâlcan. Am folosit pârtiile încă închise la acea dată pentru a ne deplasa mai ușor, dar și pentru a ne orienta prin ceața densă completată de viscol.

Cu un scurt drum auto până la Petroșani și apoi la Motel Rusu am urcat și Vârful Parângul Mic (20740m). De pe acesta din urmă am coborât integral pe skiuri până la baza stațiunii în condiții foarte bune.

A urmat o tură de drumeție clasică deja în Piatra Mare. Masiv relativ mic ca întindere (în ciuda numelui pompos) este accesibil în orice anotimp pe majoritatea traseelor. Am trecut pe la Șirul Stâncilor, Prăpastia Ursului, Cabana Piatra Mare, am urcat Vârful Piatra Mare (1844m) și am coborât spre seară pe Drumul Familial. Plecând de la poalele fără zăpadă am înotat spre vârf în nămeți de pulver.

Am revenit la skiul de tură într-un masiv foarte drag nouă: Leaota. Izolat, precar marcat și, poate tocmai de aceea, foarte ofertant pentru explorare, sora cea mică a Bucegilor a fost urcată pe ruta: Cabana Brătei-Vârful Rătei-Vârful Leaota cu revenire la Cabana Brătei pe același traseu. Am folosit colțarii prin pădure, echipament fără de care ar fi fost foarte dificil să coborâm pe pantele înghețate și parțial deszăpezite.

La 2135m, pe vârful principal, se deschide o perspectivă copleșitoare asupra împrejurimilor, iar un tur de orizont de 360 grade este exact ce am recomanda oricui.

Într-un weekend aglomerat am reușit să facem patru ture diferite în două zile. Așa e când lucrezi în echipă!

Cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures) am organizat o ieșire în Munții Leaota pentru persoane însoțite de câini, pe ruta Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur. A fost, de fapt, parte a unui program întins pe două zile.

Cealaltă zi a fost mai ușoară și s-a desfășurat pe traseele de pe dealurile Moeciului de sus. A fost urcat Vârful Bisericuța (1322m) și a fost atins punctul Poarta Carpaților.

Cu Picior de plai am parcurs traseul Plaiul Foii-Refugiul Șpirlea-La Zaplaz și retur. Au fost condiții dure, cu zăpadă mare și frig pătrunzător, dar echipa a fost motivată și am reușit să spargem poteca până la obiectivul nostru. Enya, care ne-a însoțit, a luptat din greu cu nămeții, dar s-a descurcat de minune. Piatra Craiului, indiferent de altitudinea la care ajungi, are detalii surprinzătoare, cum numai masivele calcaroase pot avea.

O altă tură în Piatra Mare, similară cu cea din timpul săptămânii a mai adus un grup alături de noi pe aproximativ aceeași rută: Dâmbul Morii-Prăpastia Ursului-Șirul Stâncilor-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Drumul Familial.

Au urmat două ieșiri congruente în Munții Grohotiș pe skiuri de tură. Parte a Munților Baiului, vecinii de peste DN1A ai Ciucașului, acest mic masiv (1700m aproximativ), oferă peisaje mediocre vara (pajiști golașe, drumuri forestiere, stâne cu mulți câini). În schimb, iarna este un poligon de ski touring extraordinar. Pe un ger de -20 grade, am organizat o ieșire mixtă rachete de zăpadă-skiuri de tură, în plus însoțiți de cățeii noștri Scott și Enya.

Dar și o a doua tură, la scurt timp distanță, doar pe skiuri și piei de focă. Nu mă pot decide care a fost mai reușită! Din punctul de vedere al clienților noștri se pare că au fost un succes absolut. Atunci devin așa și pentru noi!

Cum skiul alpin (de pârtie) în România nu este de foarte bună calitate, mersul pe skiuri de tură poate fi o alternativă.

Pentru cei care au schiat pe pârtii și vor să iasă puțin din tiparele stațiunilor, am organizat o ieșire de inițiere, deci pentru începători, în care au fost făcuți primii pași pe skiuri de tură.

Pârâul Rece-Cabana Steaua-Șaua Baiului-Vârful Leuca și retur. O tură aparent simplă, dar pentru cei care acum pornesc la drum în această activitate este o adevărată expediție.

Confortul accesului ușor, dar și al zăpezii foarte bune au fost atuurile acestei propuneri.

Am încheiat anul 2021 pe data de 30 decembrie, cum altfel?, tot la ski de tură. Din păcate, vremea nu a ținut cu noi, dar am reușit să parcurgem traseul: Cabana Bolboci-Podul cu florile-Șaua Lucăcilă-Vârful Lucăcilă-Stâna Lucăcilă-Podul cu florile-Cabana Bolboci.

Unii dintre participanți au mers pe rachete de zăpadă, dar gașca veselă s-a reunit la cabană pentru un ceai de despărțire.

Sperăm ca anul următor să ne ducă prin multe alte locuri, fie pe skiuri și rachete, fie pe colțari și alte mijloace de locomoție nemecanizate.

Bilanțul lunii aprilie 2021

Posted on by

Aprilie a fost o lună de iarnă în totalitate la peste 2000m altitudine și de primăvară mai jos. Astfel, turele noastre au fost combinate, ca de obicei: drumeție, ski de tură și alpinism.

Piatra Craiului a fost arena pentru două zile consecutive în care am traversat Piatra Mică dinspre Poiana Zănoaga spre Șaua Crăpăturii de unde am coborât pe Valea Crăpăturii.

A doua zi am încercat să ajungem pe Vârful Ascuțit prin Padinile Frumoase, dar pericolul de avalanșă foarte mare ne-a făcut să ne oprim la altitudinea de 1900m. Riscul în asemenea situații este ceva ce nu putem lua în calcul. Lupta este prea inegală și omul este perdant din start.

Uu antrenament cu Scott, cățelul nostru care se pregătește pentru a deveni căine de avalanșă, a umplut o zi frumoasă și foarte solicitantă pentru toată lumea.  Zona Peștera-Măgura-Toancheș s-a dovenit neîncăpătoare pentru elanul și energia lui.

O altă drumeție clasică a fost parcurgerea unei părți din creasta principală a Ciucașului. Cu pornire din Cheia am urcat la fosta cabană Muntele Roșu, acum închisă, și am continuat spre Gropșoarele, Zăganu și am revenit la Cheia. Bătălia cu noroaiele unei proaspete defrișări în porțiunea de jos ne-au lăsat un gust amar…

A urmat o tură de drumeție în Bucegi pe ruta: Căminul Alpin – Poteca Hoagelor – Poiana Coștilei – Pichetul Roșu – Cabana Diham – Valea Seacă a Baiului – Gura Dihamului – Căminul Alpin.

După 2 zile de ninsoare abundentă zăpada proaspătă ne-a pus serios la treabă prin locurile care altă dată erau floare la ureche. Avalanșele care au ajuns până în zona de pădure (pe văile Coștila și Gălbinele) au fost un alt amănunt inedit și fotogenic.

Un weekend întreg a fost dedicat pregătirii pentru Școala Salvamont în cadrul Formației Salvamont Argeș. În Munții Făgăraș, la Baza Salvamont de la Cota 2000, au fost exersate sistemele de salvare din perete, căutarea în avalanșă a victimei, urcare pe skiuri de tură etc.

O zi lungă și solicitantă am petrecut-o urcând din satul Peștera prin zona La Table și pe la Refugiul Grind pe Vârful La Om. Muchia Colții Găinii, ruta de iarnă către cel mai înalt vârf din Piatra Craiului, este sigură din punct de vedere al avalanșelor, dar extrem de lungă.

În zona ialomițeană a Bucegilor am parcurs pe skiuri de tură ruta: Hotel Peștera – Piciorul Babelor – Șaua Șugărilor – Valea Șugări – Hotel Peștera. Vremea nu a fost grozavă (ceață, ninsoare), iar zăpada a fost destul de grea, dar cunoașterea bună a terenului și partenerii potriviți au transformat totul într-o tură foarte reușită.

Pe o vreme splendidă, de data aceasta, am repetat traversarea Pietrei Mici cu coborâre pe Valea Crăpăturii. Niciodată o tură nu este identică cu alta, așa că ne putem bucura de fiecare dată aproape la fel.

Am forțat un pic nota apoi încercând să facem un circuit de alpinism în zona Jepilor Mici. Urcare pe Vâlcelul Clăii Mici, traversare pe Brâul lui Răducu și coborâre pe Valea Seacă dintre Clăi, acesta era planul de acasă. S-au materializat numai două treimi, coborârea alegând să o facem pe același traseu ca la urcare. Riscul de avalanșă era foarte mare dacă am fi continuat.

Tot din seria repetărilor am reales Ciucașul pentru o altă zi. Aproximativ aceeași tură: plecare de la cabana Muntele Roșu, urcare pe Capul Muntelui Roșu, apoi pe Gropșoarele, Zăganu și coborâre pe ruta de iarnă spre stâna din Zăganu. Revenirea la locul de pornire am facut-o evitând zona noroioasă de data trecută. În plus, florile de primăvară (ghiocei, brândușe și toporași) au fost din plin, colorând fiecare poiană și luminiș.

Iarna sau, mai exact primăvara, ne-au amintit cine face regulile pe sus. Am încercat să ajungem de la cabana Mălăiești la Vârful Omu prin Hornul Mare, dar calitatea zăpezii și (din nou) eternul pericol de avalanșă ne-au permis să ajungem doar la baza Hornului după o luptă cu zăpada pe ruta de iarnă.

A urmat un al doilea stagiu de pregătire pentru Salvamont, de data aceasta împreună cu echipa de câini atestați pentru localizarea victimelor prinse de avalanșă. S-au făcut exerciții diverse, ”victimele” fiind noi, pe rând. Inepuizabilii border collie nu ne-au lăsat deloc să ne plictisim. Îți transmit din energia lor fără să vrei.

O drumeție de primăvară, plină de flori și păsări, a fost în zona satul Peștera – Muntele Toancheș – Refugiul Grind.

Cei patru căței border collie, printre care și Scott, au făcut drumul de cel puțin patru ori în plus față de noi!

Un traseu de alpinism clasic în Făgăraș nu este niciodată ușor și trebuie tratat cu seriozitate și profesionalism. Așa a fost și cel ales pentru o zi de luni superbă: Bâlea Lac – Șaua Caprei – Vârful Capra – Vârful Vănătoarea lui Buteanu – Vârful Văiuga – Șaua Caprei. Bonus a fost Vârful Iezerul Caprei, iar toata ziua am avut muntele doar pentru noi. Fără alte echipe, noi am ales traseul, noi am făcut urmele, noi ne-am făcut strategia.

Peisaje de poveste, iarna la ea acasă, creste aeriene și cornișe fotogenice. Sunt sigur că am omis ceva!

Cu o seară înainte a fost făcută o scurtă ”aclimatizare” până în Șaua Doamnei (Curmătura Bâlii).

Am încheiat luna pe skiuri de tură. Pe parcursul a două zile antagonice (una foarte aspră, alta extrem de prietenoasă), profitând de confortul deosebit al cabanei Padina am urmat rutele:

Ziua 1: Cabana Dichiu – Drum Transbucegi – Babele din Cocora – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina (16km)

Ziua 2: Cabana Padina – Șaua Strunga – sub Vf. Tătaru – Vf. Deleanu – Plaiul Mircea – Cabana Bolboci (12 km).

Urme de urs peste tot, ca primăvara, dar și flori sau glasuri de păsărele, au dat o notă vie cornișelor și urmelor de avalanșe.

S-a dus iarna la altitudini mici, dar pe sus încă rămăne multă zăpadă pentru turele pe care ni le-am propus în luna mai.

Bilanțul lunii martie 2021

Posted on by

Așa cum ne așteptam iarna a reapărut în forță. Zăpadă multă, viscole și temperaturi negative au caracterizat luna martie. Puținele episoade de încălzire nu au făcut decât să ne dorim și mai tare ca iarna să mai stea un pic.

A fost o lună a skiului în cele două forme pe care le practicăm regulat: alpin și de tură.

În primul rând este o mare bucurie să anunțăm că am participat cu succes la un curs de instructor de ski pe care l-am absolvit. Pe parcursul a 10 zile, la Predeal, am prins o zăpadă excelentă și am învățat enorm de multe lucruri legate de meseria de monitor de ski. O scurtă întâlnire cu un urs jucăuș și foarte mediatizat au condimentat aceste zile de vis.

Imediat după acest curs a urmat o tură alături de Picior de plai în Munții Penteleu. A fost urcat vârful principal (altitudine 1722m) plecând din localitatea Varlam și trecând pe la stația meteo. A fost o drumeție lungă de iarnă cu vreme acceptabilă.

Pentru a aprofunda ce tocmai învățasem la cursul de monitor de ski am petrecut două zile la Predeal și Poiana Brașov unde am avut câteva ore de inițiere și altele de perfecționare în cursul cărora am coborât majoritatea pârtiilor deschise la acea dată. Pe toate tipurile de zăpadă, incomodă sau acceptabilă, a fost o punere în practică foarte bună a metodelor de ski. Cu toții, instructor și clienți, am avut de câștigat.

Pentru recuperarea celui mai bun prieten am lăsat un pic deoparte munca de ghid montan. Cățelul nostru border collie, Scott, a suferit 7 luni de pe urma unei operații prost făcute la genunchi. După încă două intervenții grele, cu succes de data aceasta, a reușit să depășească perioada critică. Acum trebuie să redevină ce a fost și pentru asta alergarea prin zăpadă proaspătă este ideală. Am fost cu el două zile consecutive prin Prăpăstiile Zărneștilor pe zăpadă proaspătă. Noi pe skiuri de tură și el pe cele trei picioare și jumătate pe care le are în dotare. Inutil să spun care a parcurs cei mai multi kilometri! Sperăm că își va reveni ca să poată reîncepe antrenamentele pentru găsirea victimelor îngropate în avalanșe, antrenamente pe care le-a întrerupt din cauza accidentului din august 2020.

Au urmat apoi două ture în Piatra Craiului. Una de drumeție (traversarea Pietrei Mici din Șaua Crăpăturii către Poiana Zănoaga) și cealaltă de alpinism (urcarea pe Vârful Ascuțit prin Padinile Frumoase). Dacă prima a fost o tură în care colțarii și pioletul au întâlnit frecvent stânca, a doua a fost exclusiv pe zăpadă și gheață, găsind din belșug ambele.

Pe Vârful Ascuțit am fost însoțiți de trei câini (doi border collie și un ciobănesc cehoslovac) care ne-au arătat cum se merge în forță nu, așa, în dorul lelii!

Nu am putut sta departe de skiul de tură și, în ciuda timpul limitat la o jumătate de zi, am organizat o ieșire rapidă pe ruta Azuga – Piciorul Sorica – Pârtia Sorica – Azuga. Cum se vede și în poze pulverul a fost absolut perfect. Nefiind o tură lungă am parcurs-o rapid și am plecat cu regret de pe munte.

Am revenit apoi pe Piatra Mică, de data aceasta pe viscol și zăpadă imensă, tot rodul ninsorilor de primăvară. Am folosit, pentru platoul somital, rachetele cu ajutorul cărora am putut să ne deplasăm cu mai multă ușurință. A fost o reușită tură de iarnă cu toate ingredientele specifice sezonului.

Am încheiat luna tot la ski de tură și rachete de zăpadă într-o tură combinată. Ruta a fost următoarea: Cabana Dichiu – Vârful Vânturiș – Valea Izvorul Dorului – Vârful Cu Dor –Pârtia variantă – Valea Izvorul Dorului – Drum Transbucegi – Cabana Dichiu. Între două zone intens circulate și foarte aglomerate (domeniul de ski Sinaia și drumul Sinaia – Hotel Peștera) am găsit liniște și solitudine în plin weekend cu vreme și zăpadă excelente.

Se pare că nici luna următoare nu va fi mult diferită, cel puțin în prima parte a ei, așa că ne facem mari speranțe că vă vom povesti la început de mai despre încă multe ture frumoase de iarnă petrecute în luna aprilie.

Bilanțul lunii februarie 2021

Posted on by

Oficial s-a încheiat iarna, dar situația din teren nu prea confirmă asta. A nins destul de mult în ultima vreme și am profitat la maximum.

În mare au fost activitățile standard de iarnă: alpinism, ski de tură, drumeție.

Le luăm pe rând cu mici detalieri:

Alpinismul, activitate care presupune prezența zăpezii și a gheții, a avut ca teren de desfășurare Piatra Craiului și Parângul.

Chiar la începutul perioadei am parcurs o bucată din Creasta Nordică cu urcare pe Vârful Turnu și coborâre pe Hornul Găinii. Acesta din urmă este un traseu de retragere din creastă relativ sigur și comod.

Tot în Crai am urcat Padina Popii cu gândul de a coborî pe Padina Închisă. Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din abrupt ne-am retras din Strunga Izvorului pe același traseu. Zăpada instabilă și viscolul ne-au convins…

Apoi a urmat o ieșire în Parâng. Aici au fost cam toate anotimpurile într-unul singur. Am urcat pe ploaie mocănească la Refugiul Agățat unde, datoriă sobei care a mers perfect și a condițiilor foarte confortabile de dormit, ne-am putut usca și pregăti pentru a doua zi.

Am urcat Parângul Mare (2519m) prin Muchia Pontul Roșu după o apropiere cu rachetele de zăpadă pe firul văii Roșiile. Viscol și vânt puternic, perioade de soare ”cu dinți”, cornișe și ceva probleme de orientare. Toate la un loc au contribuit la imaginea de tură de iarnă reușită.

Să trecem acum la skiul de tură, un capitol aparte și atât de plăcut!

A fost o singură ieșire, dar care le-a cuprins pe toate.

Traseul a fost: Zona Cioplea – cabana Susai – Stâna Clăbucetul Azugii – Vârful Clăbucetul Azugii – Valea Limbășel – Valea Limbășelul Mic – zona Cioplea (27km). Absolut toate tipurile de zăpadă și de teren am prins. Dacă punem la socoteală și turma de 8 ciute a fost chiar un cadou frumos al lunii februarie.

Drumețiile de sezon nu au lipsit și le amintesc mai jos:

În Piatra Craiului – traversarea Pietrei Mici din Poiana Zănoaga până la cabana Curmătura. Cu accente de alpinism, datorită zonelor expuse echipate cu lanțuri, dar și a pasajelor mai înguste de creastă, această frumoasă tură este iarna un antrenament bun pentru creasta principală a masivului.

Se folosește echipamentul specific (cască, colțari și piolet), iar dificultățile și expunerea sunt foarte potrivite pentru a învăța tehnicile de iarnă. O trecem la categoria ”drumeție”, dar este chiar în zona de tranziție spre alpinism.

Leaota cu a sa Piatră a Dragoslavelor sau Vârful Vârtoapele este, însă, o tură tipică de plimbare. Un obelisc al Văii Dâmboviței, acest pinten stâncos privește protector satul Dragoslavele, unul dintre cele mai frumoase din zonă.

O altă excursie frumoasă a fost traversarea de la cabana Susai către Valea Azugii peste Clăbucetul Azugii. De obicei acest traseu este mai interesant pe skiuri, dar în condițiile date nu a fost rău nici pe picioare.

Am păstrat pentru final o superbă ieșire tot la limita dintre alpinism și drumeție. Cu plecare de la Hotel Peștera am urcat pe Valea Obârșiei (Ialomiței) la Vârful Omul peste Vârful Bucura. Coborârea am făcut-o pe Valea Șugărilor, un traseu nemarcat, nu foarte spectaculos, dar inedit. Nimic nu se compară cu priveliștea de pe Omu.

Cu Picior de plai am colaborat la două ture de drumeție în Munții Leaota.

Prima a fost aceeași Piatra Dragoslavelor. În condiții de maximă securitate, având în vedere pandemia și rigorile ei, ne-am împărțit în grupuri mici, de maximum 4 peroane la 1 ghid. Mult mai ușor de gestionat decât grupurile mamut, acest tip de abordare oferă atât siguranță sporită echipei cât și o mult mai bună comunicare între parteneri.

A două ieșire a fost mai complexă și s-a desfășurat la o tenperatură de -15 grade, fapt ce a sporit spectaculozitatea. Cheile Crovului cu ieșire spre creasta principală, mai exact aproape de Vârful Sântilia Mare. Plecând din localitatea Podul Dâmboviței se parcurg câteva tronsoane de chei (Între Pereți, Cheile Peșterii Uluce și Cheile Crovului) și se ajunge pe acest vârf care oferă perspective generoase către toate punctele cardinale.

Alte ”fapte de arme” cu care ne-am ocupat timpul au fost cele două ateliere de alpinism pe care le-am organizat în Bucegi. Cu bazele la cabanele Padina și Mălăiești am desfășurat un curs de inițiere și, respectiv, unul de avansați, ambele având ca tematică alpinismul.

În primul s-au învățat tehnici precum: cățărare și rapel, amaraje, asigurări, frânare cu pioletul, dar și noțiuni despre echipament, noduri specifice, gestionarea riscului și organizarea unei ture. Cățărarea a fost pe traseele din Vărăria Mică, un poligon foarte bun de antrenament și exersare a tehnicilor. A fost atât cățărare mixtă, cât și pe stâncă, dar cu echipamentul de iarnă.

În cel de-al doilea, de specializare, s-a mers mai mult pe ideea de recapitulare a celor de mai sus, cu un plus de noțiuni de nivologie (studiul zăpezii). O zi întreagă a fost dedicată căutării victimelor în avașalanșă, efectuării profilului zăpezii, cercetării cristalelor etc.

Am parcurs și un traseu școală: Muchia Padinei Crucii. Am avut de toate în acest teren: traversări, cornișe, urcare abruptă pe tot felul de structuri (piatră, iarbă etc). S-a coborât în rapel instalat într-un piton și o ancoră de zăpadă.

Filarea și asigurarea partenerului, frânarea cu pioletul, amarajele, orientarea pe vreme fără vizibilitate au completat acest atelier foarte reușit.

Bilanțul lunii ianuarie 2021

Posted on by

Anul 2021 a debutat cu multă zăpadă, aspect care ne-am dori să fie caracteristic tuturor lunilor de iarnă. Au fost nu doar ninsori abundente ci și ger puternic. Împreună cu episoadele în care soarele a fost prezent, toate elementele au condus la condiții excelente pentru activitățile noastre.

Ca de obicei le iau pe rând, detaliind succint fiecare tură în parte, după specificul ei.

Skiul de tură, care ne ocupă o bună parte din sezonul iarnă-primăvară, s-a desfășurat pe parcursul mai multor ieșiri în Bucegi și Munții Baiului.

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Vârful Lucăcilă – Stâna Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci

BUCEGI – Pârâul Rece – Cabana Steaua – Șaua Baiului și retur

BUCEGI – Cabana Bolboci – Podul cu florile – Cariera Zănoaga – Vârful Zănoaga – Șaua Lucăcilă – Stână Lucăcilă – Podul cu florile – Cabana Bolboci și Cabana Bolboci – Plaiul Mircea – Valea Mircii – Cheile Tătarului – Cabana Bolboci (două zile consecutive)

MUNȚII BAIULUI – Castelul Cantacuzino – Culmea Zamora – creasta principală – Vârful Urechea – Piciorul Sorica – Azuga

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Valea Limbășelul Mic – Valea Limbășel – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii – Stâna Clăbucetul Azugii – Complex Susai – Zona Cioplea (24km)

MUNȚII BAIULUI – Zona Cioplea – Complex Susai – Stâna Clăbucetul Azugii – Clăbucetul Azugii și retur (19 km)

A fost evitat riscul de avalanșă mergându-se numai pe muchii, creste și plaiuri alpine. Coborârile prin zăpadă pulver au fost un deliciu, inclusiv pădurea fiind ”skiabilă” în această perioadă.

Au fost ture în circuit, traversări sau pur și simplu tur-retur pe același traseu. Au fost atinse vârfuri și parcurse văi cu sau fără drumuri forestiere.

Alpinismul de iarnă a avut ca arenă Munții Bucegi și Piatra Craiului.

Urcarea pe Vâlcelul cu fereastră, cu coborâre pe același traseu în rapeluri succesive, este deja o tură de tradiție pentru noi. Se poate desfășura chiar și în condiții mai dure de vreme, nefiind o vale care iese în creasta principală a Pietrei Craiului. Se pretează la utilizarea a doi pioleți tehnici, iar condițiile sunt mixte (zăpadă-stâncă-gheață).

Un alt ”clasic” al Craiului a fost urcarea pe Vârful Turnu din creasta nordică. Primul vârf care iese din pădure are un parcurs accidentat, plin de provocări alpine (hornuri, brâne, traverseuri). Se pot utiliza lanțurile de pe traseu, dar și așa este redutabil mai ales pentru cei care acum încearcă senzația de a se cățăra pe stâncă cu colțarii și pioletul.

În Bucegi am urcat pe Vârful Omu pe o rută lungă și consacrată: Hornul Mare al Mălăieștilor. Pornind din Valea Glăjăriei, trecând de cabana Mălăiești și continuând prin căldările glaciare, apoi prin Horn și, în final, pe creasta Scara – Omu traseul se desfășoară pe 1600m diferență de nivel. În afară de aspectul acesta, care reclamă condiție fizică peste medie, pasajele mai tehnice (urcarea și coborârea pe Horn, traversarea către prima căldare glaciară) cer și o pregătire tehnică bună și echipament adecvat.

Drumețiile de iarnă, o bucurie pentru cei care iubesc acest sezon curat, ne-au ocupat restul timpului.

În Ciucaș a fost parcursă de mai multe ori Culmea Bratocea către Vârful Ciucaș cu diverse variante de coborâre. Fie spre cabana Ciucaș, fie pe traversarea de sub Tigăi s-au parcurs zone spectaculoase. A fost urcat și Vârful Bratocea, mai rar atins de cei care ajung în zonă.

Piatra Craiului a fost și ea obiectul unor frumoase drumeții. Mai tehnice decât în alte masive (doar este vorba de unul dintre cele mai dificile masive din Carpați!) traversarea Pietrei Mici (din Poiana Zănoaga către cabana Curmătura și invers) sau Valea Crăpăturii au pus amatorii de drumeții la încercări similare cu cele din turele de alpinism de nivel începători pe pasaje scurte, dar grăitoare.

Toate turele de drumeție enumerate mai sus au fost realizate cu echipament specific turelor de iarnă (colțari, piolet și obligatoriu bocanci de iarnă cu talpă rigidă)

Alte plimbări ușoare, adaptate la condițiile meteo din acel moment, am mai făcut la cabana Valea Sâmbetei (Munții Făgăraș), Schitul Colțul Chiliilor (Piatra Craiului), Cabana Diham-Șaua Baiului (Munții Bucegi). Nu s-a putut mai mult și am preferat să oferim clienților noștri șansa de a se bucura de natură în condiții sigure, în acord cu vremea de afară (ceață, ninsoare puternică, viscol pe creste).

Când ne-a fost permis și s-au întrunit toate condițiile am traversat pe o porțiune creasta principală a Munților Baiului pe ruta: Posada – Refugiul Florei – Vârful Răzoarele – Vârful Mierlei – Valea lui Bogdan – Posada.

Aceasta tură a fost făcută cu ajutorul rachetelor de zăpadă, echipament care se impune de la sine în condiții de zăpadă mare, în care piciorul intră altminteri până peste genunchi, făcând înaintarea un calvar și putând rata complet o tură.

Încercăm să le oferim celor care vin cu noi diverse tipuri de activități, în care să poată folosi ehipament divers (colțari, gheare, piolet, rachete, skiuri de tură) și astfel să progreseze vizibil la nivel individual.

Completată cu skiul alpin (la Bușteni și Poiana Brașov) luna ianuarie nu a fost deloc rea. O lună specifică de iarnă din toate punctele de vedere.

Bilanțul lunii decembrie 2020

Posted on by

Ca majoritatea lucrurilor care s-au întâmplat anul acesta, nici luna decembrie nu a fost la fel cum ne-am fi dorit neapărat. Nu din prisma turelor, ci a temperaturii care a fost mult prea ridicată pentru condițiile de iarnă. Dar, se pare, că va trebui să ne așteptăm de acum încolo la toamna-târzie-din-decembrie. Are și avantaje și dezavantaje în egale proporții, ca mai toate aspectele vieții.

În fiecare lună un masiv s-a impus printre preferințele noastre. Fără intenție neapărat, decembrie a fost luna Pietrei Mari unde am organizat nu mai puțin de 5 ieșiri acoperind mare parte din acest frumos și cochet ”pietroi”.

Am parcurs rute care ne-am lăsat prilejul de a vizita diverse obiective din acest munte: Prăpastia Ursului, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare, Șirul Stâncilor, Canionul Șapte Scări, Poteca Țiganilor etc.

Zăpada a fost întotdeauna prezentă de la cota 1500m în sus, transformând astfel totul, în tură de două anotimpuri. Este un aspect interesant și provocator din prisma unui pasionat de natură pentru că pune probleme în alegerea echipamentului potrivit, dar și a strategiei de abordare a traseelor.

Merg mai departe cu relatarea și revin, inevitabil, la masivele noastre preferate: Bucegi și Piatra Craiului. Aici, în ambele cazuri, am realizat frumoase ascensiuni de iarnă autentică pe care le voi înșirui mai jos cu mici detalii:

– Hornul din Padina Crucii și creasta Padinei Crucii (Bucegi, tură de mixt la piolet și colțari, prin zonă sălbatică și fără protecții fixe);

– Hornul Mic Mălăiești – Hornul Mare Țigănești (Bucegi, tură de zăpadă la colțari și piolet, o traversare peste Vârful Scara (2422m) din Valea Mălăiești în Valea Țigănești);

– Hornul cu lanț Țigănești – Hornul Mare Țigănești (Bucegi, tură de zăpadă la colțari și piolet, parcurgere a două hornuri din Valea Țigănești pe rute inedite, abrupte și neumblate);

– urcare pe Padina Popii până în Strunga Izvorului

și retragere prin Padina Închisă, inclusiv porțiunea finală coborâtă în rapel (Piatra Craiului, tură de mixt la piolet și colțari, zăpadă multă în partea superioară, rapeluri peste săritorile din Padina Închisă);

– urcare prin Padinile Frumoase la Vârful Ascuțit (2135m) și coborâre pe traseul  Lehmann (Piatra Craiului, teren mixt, tură de anduranță cu ieșire în Creasta Nordică a Pietrei Craiului, colaborare cu Himalaya Travel).

Am sperat tot anul și am așteptat ce a urmat: skiul de tură!

Cu toată aglomerația de pe pârtii, din parcări și de pe drumurile naționale, am petrecut o minunată zi în Bucegi în zona ”șaptemiarilor Sinaiei” (Furnica, Vârful cu Dor, Vânturiș).

Traseul a fost: Cota 1400 – Drumul de vară – Șaua Dorului – Valea Dorului – Vârful cu Dor – Șaua Dorului – Drumul de vară.

O zăpadă ca în povești ne-a făcut să uităm de urcarea pe clăpari pe noroi între cota 1000m și cota 1400m. Cu clienți deschiși la provocări nicio tură nu este nereușită.

Un alt episod important al acestui sfârșit de an a fost cursul de dezvoltare profesională dedicat ghizilor montani profesioniști ținut la Bâlea. Imediat după Crăciun, a fost un regal de informații, împrospătare a cunoștințelor, dar și o excelentă ocazie de a învăța multe lucruri noi și a lua contact cu lumea ghizilor UIAGM și EEMGA, superativul ghidăriei montane. Alături de colegii de la Himalaya Travel și UpMountain, colaboratorii noștri apropiați, am parcurs trasee, am făcut exerciții în teren variat (zăpadă, stâncă, gheață, avalanșe) și am sudat relațiile cu comunitatea ghizilor de calitate. Multe ore de teorie și discuții pe diverse teme au completat 3 zile pline ochi.

Mulțumim instructorilor noștri Cosmin Andron, Mihnea Prundeanu și Nicolae Durnac pentru ”avalanșa” de informații puse la dispoziție, pentru solicitudine și pentru pasiunea pe care ne-au transmis-o.

Și am încheiat anul printr-o drumeție, chiar pe 31 decembrie, în Leaota și Bucegi. A fost parcurs traseul Moieciu de sus – Valea Bângăleasca – Vârful Bucșa – Șaua Strungulița – Șaua Strunga – Moieciu de sus. Ideal pentru ski de tură în alte condiții, acum a rezultat o tură foarte agreabilă de picior. Tranziția dintre cele două masive surori, Bucegi și Leaota, zona vârfului Bucșa, oferă priveliști superbe asupra celor doi munți. Vedeta este, incontestabil, Bucegiul cu abruptul său vestic.

Rămânem optimiști pentru 2021 care, sperăm, ne va tura la maximum motoarele și vom putea lucra la capacitatea noastră optimă.

Bilanțul lunii martie 2020

Posted on by

Cu siguranță nu este o perioadă fericită pentru nimeni. Virusul care face multe victime deja ne afectează masiv activitatea, turismul fiind foarte puternic lovit. În condițiile acestea facem o retrospectivă a lunii martie cu câteva zile mai devreme de a se încheia cu adevărat. Nu știm ce ne va rezerva viitorul, astfel că ne întoarcem spre trecut cu speranța că se va repeta în curând și totul va reveni la normal.

Martie a fost o lună a alpinismului, fără nicio îndoială! Am debutat chiar de Mărțișor cu o tură în Făgăraș pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Față de data trecută, acum am urcat dinspre sud, de la cabana Capra. Am urmat ruta pe care urcă colegii de la Salvamont Argeș, trecând pe la cascada Capra și tăind curbele Transfăgărășanului ca să reducem cât mai mult riscul de avalanșă. De la cabana Cota 2000, Baza Salvamont Argeș, a urmat trecerea spre tunel, porțiunea copertinelor mai exact, o lungă traversare (1 km aproximativ).

  • Copertine pe Transfăgărășan
  • Între Cota 2000 și tunel

Odată ajunși la Bâlea Lac am făcut urme spre Șaua Caprei și apoi, peste vârful Văiuga, am atins punctul cel mai înalt din zonă: vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Cornișele, creasta aeriană și celelalte elemente tipic alpine au reclamat o strategie pe care, din experiență, au abordat-o cu succes. Aceeași rută a fost folosită la întoarcere după o pauză de 1 oră la cabana Paltinu pentru a lăsa versantul sudic să intre în umbră și, astfel, să devină mai sigur.

  • Urcând spre Șaua Caprei
  • Spre Vânătoarea lui Buteanu
  • Vf. Vânătoarea lui Buteanu
  • Vf. Vânătoarea lui Buteanu neatins
  • Spre Vf. Vânătoarea lui Buteanu

Au urmat alte câteva ture în abruptul vestic al Piatra Craiului. Aici am parcurs, pe diferite tipuri de zăpadă: Traseul Anghelide,

  • La Falus
  • Canionul Anghelide
  • Canionul Anghelide la final
  • După Canionul Anghelide
  • Poarta de pe traseul Anghelide
  • Intrarea în canionul Anghelide
  • După Canionul Anghelide
  • Popas înainte de Vlădușca

Valea Vlădușca,

  • Intrarea în Valea Vlădușca
  • Rapel pe Valea Vlădușca
  • Pe Valea Vlădușca
  • Pe Valea Vlădușca
  • Pe Valea Vlădușca
  • Pe Valea Vlădușca
  • Pe Valea Vlădușca
  • Rapel pe Valea Vlădușca
  • Avalanșă pe Valea Vlădușca
  • Rapel pe Valea Vlădușca
  • Rapel pe Valea Vlădușca
  • Rapel pe Valea Vlădușca

Padina lui Călineț, Vâlcelul cu fereastră, Vâlcelul cu smirdar, Canionul Ciorânga Mare, Padina Popii.

  • Vâlcelul cu fereastră
  • Vâlcelul cu fereastră la final
  • Pe Vâlcelul cu smirdar
  • Brâul de sus la Acul de la Amvon
  • Vâlcelul cu smirdar
  • Acul de la Amvon
  • Brâul de sus

Menționez în mod special Padina lui Călineț acoperită de gheață, pe care am coborât-o prin descățărare sau rapel, după caz.

  • Padina lui Călineț
  • Rapel pe Padina lui Călineț
  • Coborâre pe Padina lui Călineț
  • Rapel pe Padina lui Călineț
  • Coborâre pe Padina lui Călineț
  • Vf. Țimbalul Mare și Padina lui Călineț

Ieșirea în creasta principală a fost inedită fiind urmat un culoar abrupt și foarte interesant din dreapta Muchii Găuricii.

  • Ultimii pași spre creastă
  • la doi pași de ieșirea în Creasta nordică

Pentru acces la Cabana Ascunsă (Refugiul Speranțelor) a fost parcurs Hornul Nisipos, a treia variantă (nemarcată) de a ajunge la refugiu.

Am putut admira spendoarea de iarnă a Brâului de mijloc (în zona grotei La Ulcior), dar și detalii din Creasta nordică pe care am parcurs-o parțial între obârșiile văilor.

  • Creasta nordică
  • Fetele
  • Ieșirea din canionul Anghelide
  • Grota ”La Ulcior”

Ski de tură am făcut în Ciucaș (Pasul Bratocea-Muchia Bratocea-V. Capra-Pasul Bratocea) și în Bucegi (zona Furnica-Vârful cu dor) de deasupra Sinaiei.

  • Ski de tură pe Culmea Bratocea
  • Coborâre pe V. Capra
  • Urcarea din V. Capra spre Culmea Bratocea
  • Urcarea pe Culmea Bratocea
  • Pe Culmea Bratocea

Din păcate, calitatea și cantitatea de zăpadă nu au fost cum ne-am fi dorit, așa încât a trebuit să improvizăm și să ne adaptăm la condițiile din teren. Mai cu skiurile în picioare, mai cu ele pe rucsac și cu clăparii pe iarbă ne-am mișcat.

Apoi am lăsat loc și pentru puțină contemplare și ne-am îndreptat atenția spre un masiv foarte estetic și ofertant: Masivul Hășmaș. Pe parcursul a două zile geroase, dar senine, au fost urcate vârfurile Hășmașul Mare (1792m), Piatra Singuratică, Ecem (1707m) și Hășmașul Mic (1696m). Baza a fost Cabana Piatra Singuratică unde ospitalitatea gazdei a fost un plus binevenit la pitorescul locurilor.

  • Cabana Piatra Singuratică
  • Vf. Ecem (1707m)
  • Spre Vf. Ecem
  • Ceahlăul văzut din Hășmaș
  • Apus la Piatra Singuratică
  • Spre Hășmașul Mic
  • Coborâre de pe Piatra Singuratică
  • Coborâre de pe Piatra Singuratică
  • Vf. Hășmașul Mare
  • Cabana Piatra Singuratică
  • Pe Piatra Singuratică
  • Urcarea spre Piatra Singuratică
  • Post de observație
  • Stâncăriile Hășmașului
  • Vf. Hășmașul Mare (1792m)
  • Crucea de sub Vf. Hășmașul Mare
  • Urcarea spre Piatra Singuratică
  • În Șaua Curmăturii
  • Haos în pădure după furtună
  • Haos în pădure după furtună
  • Bălan. La poalele Hășmașului

Chiar în spatele casei noastre sunt Măgurile Branului, un simpatic șir de vârfuri și culmi, alternând cu stâncării, poieni și pajiști. Aici am făcut o altă drumeție între Bran și Tohănița. Am fost însoțiți de cățelul nostru border collie, Scott, în cea mai lungă drumeție (10 km) din scurta lui viață (aproximativ 4 luni).

  • Primăvara a venit
  • Castelul Bran și mama cu pui
  • Pe Măgurile Branului
  • Pe Măgurile Branului
  • Pe Măgurile Branului
  • Pe Măgurile Branului
  • Pe Măgurile Branului
  • Pe Măgurile Branului
  • Vedere spre Predeluț

În chiar ultima zi de ’’libertate’’ am revenit într-una dintre zonele noastre favorite: Valea Mălăiești. Cu colegii de la Picior de plai am condus un grup pe vârfurile Omu (2507m) și Scara (2422m) prin Hornul Mare. Cei care au fost pe Scara au putut vedea și portalul de lângă vârf, cel prin care privești spre Valea Țigănești.

  • Valea Mălăiești
  • Fereastra de lângă VF. Scara
  • Spre Vf. Scara
  • Ieșirea din Hornul Mare
  • Vf. Scara
  • Spre Vf. Scara
  • Bucșoiu și Omu
  • Pe Hornul Mare

Urmează o perioadă care va fi marcată de incertitudine și angoasă. Sper să ieșim cu bine și să ne reluăm activitatea alături de voi. Până atunci ne vom hrăni cu amintiri  născute din focul nestins al pasiunii pentru munte. Muntele va fi tot acolo și ne va aștepta.

Bilanțul lunii februarie 2020

Posted on by

Am depășit calendaristic iarna (dacă ne-am uita cumva în calendar!), dar sus pe munte, unde avem locul de muncă, totul trece într-o altă fază a aceluiași anotimp.

Deși nu a fost chiar ceea ce este îndeobște considerat o ’’iarnă grea’’, am reușit totuși să facem câte ceva specific de sezon.

Locul central l-a ocupat Făgărașul unde am organizat două ture de alpinism. Prima a fost pe vârful Suru (2281 m), iar a doua pe vârful Scara (2306m). Bazele au fost cabana Suru, respectiv cabana Bârcaciu, iar rutele spre vârfuri s-au desfășurat pe muchii pentru a elimina orice risc de avalanșă.

S-au folosit rachete de zăpadă pentru apropiere, apoi colțari și piolet pentru ascensiunile pe vârfuri. Orice ieșire de iarnă în creasta principală a Făgărașului este o provocare prin lungimea, dificultatea și expunerea traseelor.

Două ture de drumeție am făcut în Buila- Vânturarița și Bucegi. În primul masiv, un parc național deosebit de frumos, am urcat pe vârfurile Piatra (1643m), Buila (1849m), Vânturarița Mare (1885m), Ștevioara (1847m).

A fost, de fapt, o traversare pe ruta: Bărbătești-Muntele Cacova-V. Piatra-Hududăuri-Curmătura Builei (1540m)-Muntele Albu-Vf. Buila-Vf. Ștevioara-Vf. Vânturarița Mare-Schitul Pahomie-Mănăstirea Pătrunsa-Valea Otăsăului-Bărbătești.

Parte a Munților Căpățânii, această ramură a lor s-a impus prin varietatea peisajului, fiind complet diferită ca aspect de împrejurimi. Este cumva, datorita calcarului din componență, sora mai mică a Pietrei Craiului.

În Bucegi am parcurs dus-întors traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei. Zona este foarte sălbatică (mai ales Cheile Orzei), iar în timpul săptămânii chiar pustie. Varietatea peisajului din Bucegi nu putea să nu cuprindă și zona carstică, iar lacurile (fie și artificiale) Bolboci și Scropoasa sunt minunate în orice anotimp.

Pentru ski de tură am ’’folosit’’ Ciucașul unde, datorită ninsorii recente, zăpada s-a păstrat mulțumitor.

Traseul a fost în mare: Pasul Bratocea-Culmea Bratocea cu coborâre și urcare pe diverse culoare și văioage din zonă. O zonă de explorat și de cercetat care nu își va pierde niciodată din farmec. Skiul de tură este o activitate care, înainte de toate, permite accesul în cotloane ale muntelui foarte greu accesibile pe picioare.

O altă drumeție de iarnă a fost, alături de Picior de plai, traversarea ’’micului gigant’’ Măgura Codlei. Departe de a fi un munte anost (așa cum s-ar crede din cauza altitudinii de doar 1292m și a prejudecăților legate de acest aspect) este destul de solicitant, stâncos și cu diferență de nivel deloc de neglijat. Pe creasta principală se află și ruinele unei cetăți medievale, Cetatea Neagră. Construită de cavalerii teutoni acum 800 ani (la 980m altitudine) cetatea a fost distrusă în anul 1345 în timpul unei incursiuni a tătarilor în Țara Bârsei.

Tot cu Picior de plai am încheiat luna cu o drumeție lungă. Ruta a fost: Cabana Voina-Plaiul lui Pătru-Vârful Bătrâna (2341m) și retur. Aflat chiar în centrul masivului în formă de potcoavă, acest vârf aflat pe creasta principală este un punct ideal de belvedere asupra Munților Făgăraș aflați la nord.

Bilanțul lunii ianuarie 2020

Posted on by

Am început noul an cu o drumeție în compania celor de la Picior de plai. A fost ceva ușor, ca de revenire după dificilele sărbători tipic românești. Ne-am bucurat, împreună cu un grup vesel și dornic de dezmorțeală, de o plimbare peste Clăbucetul Taurului. A fost, de fapt, o traversare pe ruta Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Predeal. Acest mic vârf (1520m altitudine) oferă în zilele senine de iarnă priveliști excepționale asupra Bucegilor și Carpaților de curbură (Ciucaș, Piatra Mare, Postăvaru). Este, totodată, un loc cu încărcătură istorică, el fiind scena unor lupte din primul război mondial. De altfel, zona este presărată cu tranșee și rămășițe de fortificații, iar la poale sunt cimitire ale eroilor militari din acest atât de crud război. Ruta pe care am urcat se cheamă sugestiv ’’Drumul Tunului’’ pentru că pe aici a fost urcată artileria ostașilor români în toamna anului 1916.

Complet diferită și mai apropiată de specificul Alpine Challenge, a fost următoarea tură. Este vorba de creasta nordică a Pietrei Craiului în condiții de iarnă autentică. Putem spune că este o tură de tradiție pentru noi și nu ratăm nicio ocazie să repetăm acest fantastic traseu de alpinism clasic de iarnă. Vremea superbă și plecatul cu noaptea în cap (3 a.m.) de la Zărnești ne-au permis să parcurgem creasta în condiții ideale.

Tot în Piatra Craiului am parcurs și traseele Padina Închisă și Padina Popii. Aceste ’’marcate’’ sunt vara accesibile turiștilor din marea masă, dar devin, în condiții de zăpadă și gheață, rute redutabile. Ambele pot fi parcurse într-un circuit, fie într-un sens fie în celălalt. În perioada marilor zăpezi devin periculoase și trebuie evitate cu respect.

Pentru că gerul și zăpada s-au menținut am dedicat o zi și skiului de tură prin Baiului. Cunoscând bine zona am repetat traseul de la început de an (Azuga-Clăbucetul Taurului-Cabana Gârbova-Predeal), dar am urcat și coborât de mai multe ori diverse pante și culoare din zona, complicând cât mai mult posibil tura cu scopul de a o face și mai interesantă.

Pe zăpadă și ger am mai urcat și pe Măgura Codlei, un obelisc simpatic din Munții Perșani. Este un punct de observație foarte bun pentru Țara Bârsei, iar efortul este răsplătit pe măsură odată ajunși sus.

Am trecut apoi la treburi mai serioase și am pornit spre Făgăraș. Aici au fost urcate vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2507m), Iezerul Caprei (2417m) și Văiuga (2443m).

Nu este nevoie de nicio introducere pentru zona Bâlea, partea central-nordică a Făgărașului. Aici practic poți face de toate: alpinism pe muchii aeriene (Buteanu, Bâlea, Laița etc), vârfuri înalte cu creste ascuțite și cățărare pe cascade de gheață.

În cadrul Asociației Ghizilor Montani din România (AGMR) se fac periodic întâlniri de împrospătare a cunoștințelor și aducere a lor la zi. Un astfel de atelier a avut loc la Sinaia și a fost dedicat skiului de tură și exercițiilor de găsire a victimelor în avalanșă. Am participat și noi și, ca de obicei, a fost un succes.

Și tot la capitolul training / pregătire / cursuri putem trece și weekend-ul la ski de tură alături de echipa Salvamont Argeș unde suntem voluntari aspiranți. Zona sudică a Făgărașului (Capra-Fundul Caprei) a fost scena acestor zile.

A venit rândul și primei ieșiri din țară. Astfel, ne-am orientat spre Munții Rila din Bulgaria. Au fost urcate Vârful Musala (2925 m), Vârful Ireczek (2852m), Vârful Deno (2790m) și Sfinxul (au și ei unul, dar mult mai lăsat în pace, din fericire).

Am avut parte de mult mai multă zăpadă decât la noi și temperaturi foarte scăzute, ceea ce a făcut ca această tură să fie foarte solicitantă, mai ales că nu s-au folosit telegondolele, ci s-a urcat și coborât integral pe picioare.

Am revenit în Carpați și am parcurs două trasee clasice de iarnă în două zile consecutive.
Condițiile au fost ideale: zăpadă tare, risc de avalanșă foarte mic, vreme senină.

– în Piatra Craiului (creasta nordică între Vârful Ascuțit, cu urcare prin Padinile Frumoase, Vârful Padina Popii și Vârful Turnu cu coborâre în Șaua Crăpăturii);

– în Bucegi (Cabana Mălăiești-Hornul Mare-Vf. Omu 2507 și retur).

Speologia a încheiat luna ianuarie. A fost parcursă peștera Uluce din Munții Leaota. La granița cu Piatra Craiului, zona aceasta este tipic carstică și deci foarte interesantă pentru această minunată activitate. Împreună cu Clubul de Speologie Avenul din Brașov a fost desfundat un sifon în cadrul unei ture de explorare.