Tag Archives: ski de tură

Sfârșit de 2018

Posted on by

2018, epuizat, s-a retras…

Sfârșitul anului a fost generos în ceea ce privește zăpada de pe munte. Așa încât nu am stat mult pe gânduri și ne-am năpustit către înălțimi cu tot ce am avut pe acasă. ’’Care are arme – cu arme, care nu – cu furci și topoare’’, nu? Nici chiar așa, sau măcar am schimbat ’’armele ’’ ca să nu fim chiar ca în celebrul film românesc. Rachete (de zăpadă, desigur), skiuri de tură, colțari și pioleți am folosit pentru a ne bucura de o iarnă veritabilă (cel puțin în acest decembrie). Riscul producerii de avalanșe a fost și încă este ridicat așa că nu am intrat în raza lor sub nicio formă.

Pe scurt am făcut drumeții pe rachete în zonele sigure din Făgăraș și Piatra Craiului. Ne-am plimbat prin Poienile Paltinului din zona forestieră a Văii Călțunului, pe muchia Lespezi, în zona de deasupra stânei din Piscul Negru (rar străbătută iarna, dar cu minunate perspective asupra vârfurilor din creasta principală a Făgărașului). Ca să pigmentăm puțin aceste trasee ușoare, o parte din ele le-am parcurs noaptea (mai exact după ora 5 p.m.) punându-ne la lucru și cunoștințele de orientare în teren la lumina frontalelor.

O școală bine apreciată de clienții noștri, noi încercând să ridicăm nivelul de pregătire al tuturor celor care ne însoțesc prin diverse experiențe practice. Un traseu de noapte pune la încercare mai multe abilități, atât fizice cît și mentale, perspectiva schimbându-se complet la căderea întunericului. În condiții sigure este bine să ieși din zona de rutină pentru a fi pregătit în situații ulterioare (cu adevărat la limită).

În Piatra Craiului am combinat mersul pe rachete (până la refugiul Grind – 1620m) cu ascensiunea cu colțari și piolet (refugiu – Colții Găinii – Vârful La Om 2233m). O creastă abruptă, solicitantă, dar fără risc de avalanșă, dacă respecți regulile și nu faci pe grozavul.

Cea mai sigură cale de a ieși iarna în Creasta Pietrei Craiului, acest traseu nemarcat parțial, a fost o plăcere stropită cu sudoare având în vedere că întregul traseu de la capătul drumului forestier până sus a fost ’’spart ’’ de noi prin nămeți.

Ski de tură am făcut în Bucegi, unde am urcat vârfurile domoale, dar solicitante, de deasupra Sinaiei (Furnica, Vârful cu dor, Vânturiș), apoi am coborât plaiuri largi pe o zăpadă pulver de vis.

În Făgăraș am privit de la distanță coloșii Lăițel și Lespezi, ștergându-i pe la poale cu skiurile, prin poieni și păduri înecate în zăpadă.

Cea mai interesantă tură de ski a fost în Iezer-Păpușa unde am parcurs în două zile ruta: Voina-Văcarea-Cățunu-Refugiul Iezer și Refugiul Iezer-Turnul Lacului-Crucea Ateneului-Vf. Iezerul Mic-Vf. Iezerul Mare-Piciorul Iezerului Mare-Voina.

Vântul turbat și vremea potrivnică (ceață și ninsoare) ne-au împiedicat să mai continuăm. Noaptea la refugiul Iezer (2135m) a fost foarte confortabilă, grație amenajării recente a refugiului de către Salvamont Argeș și alți iubitori ai muntelui. O avalanșă tip placă, de dimensiuni medii, exact de sub Vârful Iezerul Mare (2462m) a fost extrem de fotogenică.

Ne bucurăm că am încheiat anul pe zăpadă serioasă și sperăm să țină cât trebuie această iarnă și să nu ne trezim cu ploi în februarie pe creste. Nimic nu este mai neplăcut decât o zăpadă umedă și grea sau decât o ploaie când ai echipamentul de iarnă pe tine.

Vor urma alte ture de ski, de alpinism sau drumeții pe rachete și cursuri despre avalanșe pe care le pregătim și le așteptăm cu nerăbdare de multă vreme.

Ciucaș, cel mai mare munte mic

Posted on by

Cu ’’doar’’ 1954m Ciucașul este, fără discuție, un munte cu altitudine relativ joasă în Carpații noștri. Dar ar fi o dovadă de superficialitate dacă am lua în considerare, pentru calificativul ’’interesant’’, doar altitudinea. Multitudinea de forme stâncoase deosebite, unice chiar, varietatea florei alpine, clima aspră care face iernile să fie redutabile și multe altele, ar întregi o descriere despre acest masiv, fără a spune, nici pe departe, totul.

Întâlnim aici, fie pe poteci marcate, fie pe drumuri mai puțin umblate, megaliți emblematici pentru Ciucaș: Turnul Goliat, Tigăile sau Țiglăile, Turnul de aramă, Mâna Dracului, Sfinxul Bratocei, Turnul Roșu și Turnul Căprioarei sunt doar câteva. Termenul de ’’turn’’ ne duce cu gândul la o cetate. Da, poate, dar nu este o cetate în ruină, construită de mâna omului și, deci, predestinată efemerului, ci una, dacă nu eternă, măcar durabilă.

Omul a dat doar denumirile, uneori controversate. Cazul Tigăilor este un bun exemplu. Grupul de stânci cu acest nume nu are deloc formă de tigaie sau, mă rog, așa cum sunt îndeobște tigăile de uz casnic. În unele lucrări apare, însă, termenul de Țiglăi pentru aceeași zonă, substantiv care înseamnă ’’sticlete’’ (de la ’’țiclete’’ sau ’’țiglete’’). Un pic altceva. Nu am numărat cu atenție sticleții din această parte a Ciucașului, dar cu siguranță sunt mai numeroși decât tigăile. Sau, în orice caz, ar fi premise să existe.

Alt lucru interesant despre Ciucaș este că, deși este minuscul în comparație cu marile masive din Meridionali, are o populație de capre negre stabilă. Nu se pot vedea decât rar pe traseele circulate, dar acestea nu ocupă decât o mică parte din suprafața muntelui.

Iernile aspre, tipice Carpaților de curbură din care face parte și Ciucașul, cu viscole puternice și zăpezi mari, îmbracă orice detaliu în chiciură, dându-i un aspect incredibil de spectaculos. Orice piatră, orice brăduț sau ienupăr devine o operă de artă după perioade cu ceață, vânt și zăpadă.

Pasionați de acest mare munte mic, îl vizităm în fiecare iarnă destul de des (nu atât pe cât ne-am dori). Am ajuns să-i cunoaștem atât zonele accesibile tuturor (vârfurile principale, culmile marcate) cât și cotloanele cele mai ascunse (brânele expuse, culoarele înguste, crestele aeriene).

Am făcut de-a lungul timpului și traseele de alpinism din zonă și iarna mergem des la ski de tură sau drumeții pe rachete de zăpadă. Dar nu disprețuim nici rutele turistice marcate.

Pentru începutul iernii am ales un traseu în circuit cu plecare și întoarcere în zona cabanei Babarunca. Astfel, am urcat pe Piciorul Teslei, poiana Teslei (munte de o formă cu totul particulară pentru Ciucaș), am trecut pe sub Turnul Roșu și Turnul Goliat pentru a ajunge în Șaua Tigăilor sau Țiglăilor. Vârful Ciucaș a fost plăcerea supremă, iar coborârea pe Valea Babaruncăi, cu cheile ei interesante, au încheiat o zi de mers exclusiv pe zăpadă. La acest moment al iernii zăpada nu este mare, deci nici risc de avalanșe nu a fost, dar gheața și crusta dură au reclamat utilizarea colțarilor la urcarea pe vârf și coborârea în vale.

Așteptăm epoca marilor zăpezi în care vom reveni aici cu rachete sau skiuri de tură.

Ski de tură februarie-aprilie 2018

Posted on by

La sfârșitul iernii putem face un mic bilanț cu activitatea noastră pe zăpadă. Mai întâi pe skiuri de tură pentru că, nu-i așa, activitatea asta ne place prea mult și ne face să nu ne fie prea curând dor de vară.

În Iezer-Păpușa am tot urcat și coborât văi și creste pe zăpadă mare și vreme de iarnă grea. Astfel, Valea Bătrâna, Valea Cuca, Muchia Grădișteanu, Vârful Văcarea, Valea Largă ne-au ocupat trei zile de vis. Se pare că am avut succes pentru că se aduna ’’lume’’ cu noi. În prima zi ne-au acompaniat trei câini, în a doua zi patru și în a treia cinci. Se dusese vestea că organizăm ture frumoase și am căpătat notorietate. Sau o fi fost de la chiftelele și cârnații pe care îi împărțeam cu generozitate? Discutabil…

Au urmat apoi Valea Mălăiești din Bucegi, urcare-coborâre după o ninsoare abundentă, vârful Lespezi cu muchia lui și Valea Izvorul Sec din Făgăraș în care ne-am învârtit o vreme.

Avalanșele ne-au cam gonit din Valea Fundul Caprei din același masiv. Mai exact, le-am privit cu respect de la o distanță confortabilă și ne-am retras la timp din calea lor.

Am încheiat cu 4 urcări și coborâri pe Valea Șugărilor in aprilie, de fiecare dată pe altă ’’linie’’.

Așteptăm luna mai cu nerăbdare să închidem sezonul în forță.

Ski de tură decembrie-ianuarie 2017-2018

Posted on by

Au trecut deja primele luni de iarnă și ne putem lăuda cu câteva ieșiri la ski de tură pe care le-am organizat și care au ieșit foarte bine.

În Bucegi am parcurs de mai multe ori, cu grupuri diferite, ruta Sinaia – Vf. Furnica – Valea Dorului – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina.

Am urcat Vârful cu dor și am coborât văile domoale care-l despart de fratele său sudic, Vârful Vânturiș, dar și celebrul drum al lui Butmăloiu care leagă Hotelul Peștera de Sinaia.

Am traversat Munții Fitifoiului și Dihamului prin zăpadă pulver imensă, visul oricărui skior de tură. Văile Iadului, Leucii, Joița precum și mulți kilometri de drumuri forestiere neumblate și înzăpezite au fost parcurși cu ocazia aceasta. Am mers pe skiuri 26 km în tura respectivă.

În Iezer-Păpușa am urcat și coborât Culmea Văcarea pe cod galben de ninsoare și viscol. O adevărată provocare pe ceață și vreme dură.

Piatra Mare a fost traversată pe ruta Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus. Cu ocazia aceasta a fost coborât și urcat înapoi unul dintre firele Văii Pietrei Mici, fir care pleacă de sub vârful principal, pentru plăcerea oferită de zăpada perfectă pentru skiat. S-au adunat 13 km de mers cu skiurile în picioare.

Plănuim în continuare ture interesante de ski, sperând că iarna, după ce a revenit în forță, nu va da înapoi făcând loc prea devreme primăverii.

Traversarea de la cabana Sâmbăta la fosta cabană Urlea, parcurgerea integrală a crestei Munților Iezer-Păpușa, Arcul Bucegilor pe ruta Vf. Furnica – Babele – Omu – Bucura – Doamnele – Șaua Strunga – Deleanu – Lucăcilă – Bolboci și altele asemenea ne așteaptă.

Ski de tură pe Valea Morarului

Posted on by

Nu am renunțat la skiul de tură și nici nu vom renunța atât timp cât va mai exista o mică șansă de a găsi câteva sute de metri de zăpadă ascunși pe undeva.

Astfel, într-o zi din timpul săptămânii, am urcat la colțari și piei de focă pe Valea Morarului.

Coborârea pe aceeași vale a fost mai grea decât ne așteptam din cauza căldurii care a stricat zăpada destul de rău, facând-o apoasă și grea.

Dar totul a decurs bine și am avut parte de o tura reusita, cu siguranță una dintre ultimele ieșiri la ski din acest an.

1 mai în Făgăraș

Posted on by

Pentru că zăpada se topește în ritm galopant, am alergat să mai prindem ultimele rămășițe ale iernii cu ocazia nobilelor și relaxantelor sărbători de 1 mai.

În Făgăraș, mai exact in zona Bâlea, lumea se speriase de prognoza nu tocmai îmbietoare astfel că am avut parte de 3 zile de liniște și ski de tură.

Au fost parcurse pe skiuri văile Doamnele, Bâlea, Văiuga de pe versatul nordic, Capra și Fundul Caprei de pe versantul sudic, plus legăturile dintre ele.

Am văzut mai mult sau mai puțin ”în direct” avalanșele de primăvară atât de impresionante și de o frumusețe stranie. Practic fiecare culoar avea urme mai vechi sau mai noi de curgeri de zăpadă. Cea mai impreionantă era cea de deasupra cascadelor de gheață de la Bâlea care măturase tot versantul, o placă imensă ruptă și venită la vale.

S-a urcat și pe vârfurile Văiuga și Vânătarea lui Buteanu, ultimul fiind unul dintre “optmiarii” de 2500 m ai Făgărașului unde am intalnit urme de urs!

Zăpada umedă și grea ne-a îngreunat mult mișcarea, dar am luptat și am reușit să ne luam adio de la skiul de tură pe anul acesta într-un mod pe care l-am dorit cât mai muncitoresc cu putință. Doar a fost 1 mai…

Traversare Râșnov-Bran pe skiuri de tură

Posted on by

Pentru că a mai rămas zăpadă suficientă în nordul Munților Bucegi, la sfârsitul lui martie, în timpul săptamanii, am realizat o frumoasă traversare a masivului pe skiuri de tură.

Plecând din Valea Glăjăriei am urcat parțial pe picioare, parțial pe skiuri până la Cabana Malaiești (45 de minute in clăpari până la băncuța de la “râpă” și apoi pe foci).

Urcușul până la baza Hornului Mare s-a desfășurat în condiții excelente (în prima căldare trecând peste urmele unei avalanșe de dimensiuni medii venită dinspre Padina Crucii).

Hornul a fost urcat la colțari și piolet, zăpada fiind înghețată bocnă.

Am coborât apoi pe Valea Gaura prima caldare și pragul următor pe skiuri, iar culoarul de la capătul pragului către căldarea inferioară a fost coborât din nou la colțari și piolet.

Ne-am mai chinuit apoi în porțiunile de pădure și prin poienile de deasupra stânei, apoi am urcat în Șaua La Polițe pe uscat.

Dacă mă întrebați cum se urcă pe pietre și printre rădăcini în clăpari de tură și cu skiurile în spate agățându-se de toate crăcile, vă spun: există o singură tehnică – înjurând.

Surprinzător, am mai putut skia, chinuit ce-i drept, încă câteva sute de metri spre Valea Poarta pe traseul care ocolește Vârful Gogu Noaghiei.

În zona La Polițe nu am fost singuri, ci un urs, ale cărui urme le-am remarcat încă de pe vale, ne-a însoțit invibil, dar prezent precum conștiința noastră. Era și pentru el o zi liberă și liniștită din timpul săptămânii.

Sperăm să mai țină zăpada cel puțin 2 săptămâni pentru că mai avem multă treabă în zonă.

Ski pe Valea Cerbului

Posted on by

Deși iarna a debutat în forță anul acesta, iar lunile decembrie și ianuarie ne-au întâmpinat cu zăpadă abundentă și ger, cărora le datorăm câteva frumoase ieșiri la ski de tură, luna februarie este complet dezamăgitoare din punctul ăsta de vedere.1

Dar cum refuzăm să acceptăm că primăvara vine când încă nici nu e martie, sâmbătă 18 februarie am zgâriat skiurile și pieile de foca între Babele ăi Cerdacul Obarșiei cu intenția de a coborî pe Valea Cerbului.

Pe parcurs ne-am uitat cu tristețe la văile Șugări, Doamnele și Obârșia care arătau ca alte dăți în noiembrie sau iunie. Mai pe scurt: zăpadă ioc! Când s-or inventa skiurile pentru pietre o să discutam altfel.

Valea Cerbului s-a prezentat însă foarte bine și firn-ul de pe firul văii ne-a permis sa coborâm fără sincope din căldarea superioară până în poiana La Stâna Arsă (la confluența cu văile Priponului și Caprelor).

Și pentru că era devreme (ora 12.00) și aveam încă energia tinereții revoluționare, am mai urcat încă o dată sutele de metri până la stăna de sus de unde am coborat din nou.

Reveniți, pentru a doua oară, în poiana mai sus amintită, am mers parțial pe picioare, parțial pe skiuri până în Poiana Coștilei de unde, deși nu eram deloc optimist, am reușit să skiem pe Munticel până la 15 minute de Căminul Alpin din Bușteni.

A fost o tură reușită având toate ingredientele: risc de avalanșă minim, diferență de nivel considerabilă și parteneri extrem de bine pregatiți și cu chef de treabă.

Am avut parte de toate tipurile de zăpadă: înghețată și plină de capcane pe platou, “tablă” firnuită pe firul văii, afânată prin poieni și umezită spre final.

Vestea bună este că la retragere a început să ningă, deci sperăm că iarna va reveni măcar cât să nu spunem, așa cum am gândit cu toții deja, că: “e mai nasol ca anul trecut”.

În prima jumătate a iernii am reușit să parcurgem pe skiuri rute în Piatra Mare, Postăvarul, Munții Neamțului, Piatra Craiului și, evident, Bucegi.

Să vedem ce se va întampla în a doua jumătate a primăverii (ups, mă scuzați: a IERNII!).

 

 

Ski de tură în Munții Neamțului și Piatra Craiului

Posted on by

În ciuda faptului că nu a mai nins de ceva vreme și zăpada a scăzut dramatic, am reușit să mai ducem la bun sfârșit o ieșire de două zile la ski de tură în doi munți complet diferiți din toate punctele de vedere. Este vorba despre Munții Neamțului și Piatra Craiului. Primii aparțin Carpaților de curbură, sunt înierbați și cu pante relativ domoale, pe când ceilalți au în cuprinsul lor doar o mică porțiune în care se poate vorbi despre plaiuri skiabile.

În Munții Neamțului am parcurs ruta: Cioplea-Susai-Valea Azugii-Cantonul Retevoi-Vf. Turcu-Vf. Paltinul-Vf. Neamțului (1930m)-Vf. Pâraie-Culmea Ștevia-Valea Ștevia-Valea Azugii-Susai-Cioplea. Pe parcursul celor 33km a fost urcat printre altele și vârful cel mai înalt al Munților Gârbovei (din cuprinsul cărora fac parte și Munții Neamțului) – 1930m.

Tura a durat 10 ore și a fost începută la ora 6 a.m., totul petrecându-se integral pe skiuri. Ruta a fost diversă: drumuri forestiere, defrișări, poieni, vârfuri, creste, plaiuri, albii de râu.

În Piatra Craiului a fost parcurs traseul: Prăpăstii-Culmea Toancheșului-Șaua Joaca-La Table-Prăpăstii. “Doar” 16 km si 5 ore de stat pe skiuri cu coborâre continuă din Șaua Joaca până la bariera de pe drumul din Prăpăstii.

Zăpada, în scădere pe versanții sudici puternic însoriți, s-a pastrat până la această dată (26-27 ianuarie) în zonele nordice, mai reci și adăpostite, în cantități suficiente pentru a ne da posibilitatea să organizăm ture de ski in condiții foarte bune. Încă…

 

 

 

Ski de tură în Piatra Mare

Posted on by

Pentru că luna ianuarie a anului 2017 a fost generoasă cu noi și zăpada a fost abundentă, am organizat câteva ieșiri de ski de tură în Piatra Mare. Spre deosebire de Cristianul Mare (Postăvarul) amenajat pentru ski alpin, Piatra Mare, mult mai “lăsata în pace” de avântul “civilizator” al oamenilor, se pretează foarte bine la ski de tură.

Platoul din zona vârfurilor înalte, drumurile forestiere de la baza masivului, potecile largi și accesibile și, nu în ultimul rând, prezența cabanei la peste 1600 m altitudine, fac din acest munte o țintă predilectă a celor care practică atât drumeția de iarnă cât și skiul de tură.

În zilele din prima jumătate a lunii ianuarie am fost în zonă pe skiuri urmând traseul: Dâmbul Morii-Cabana Piatra Mare pe Drumul Familial-Vârful Piatra Mare-stâna Pietricica-Cascada Tamina-Timișul de sus.

Zăpada perfectă, înghețată și compactată în zona platoului somital și afânată (pulver) în zonele umbrite (păduri, drumuri forestiere) au făcut din această tură simplă, dar solicitantă, un frumos traseu pentru acest tip de activitate.

Poienile înecate în zăpadă și cei 6 km de drum forestier spre Timiș, dar și zona vârfului Piatra Mare au fost parcurse pe skiuri, urcate și coborâte, pe parcursul câtorva zile de vis.

Ceața și viscolul din zilele precedente turelor au oferit un surplus de spectaculozitate peisajului, îmbrăcând fiecare ramură de brad sau colț de stâncă în chiciură și modelând cornișele de pe creastă.

Cu doar o săptamană în urmă parcursesem traseul spre cabana Piatra Mare pe Drumul Familial, dus-întors, prin pulver neantins și temperaturi de -21 grade.

În săptămânile care vor urma vom organiza și alte ture pe skiuri în diverse masive din Carpați: Neamțului+Baiului, Bucegi, Iezer-Papușa și Retezat.