Tag Archives: ture cu ghid montan autorizat

Alpinism februarie-aprilie 2018

Posted on by

A doua jumătate a iernii am împărțit-o între alpinism și drumeție pe rachete.

Vârful Urlea din Făgăraș a fost urcat în două zile de muncă prin zăpadă mare, cu o noapte petrecută la refugiul din Șaua Moșuleții. Cu apropierea pe rachete și finalul la colțari și piolet am urcat un vârf important din creasta principală a Făgărașului.

Ne-am mai îndeletnicit și cu un stagiu de inițiere în alpinism de iarnă la cabana Padina. Cu această ocazie participanții au învățat mersul cu colțarii și pioletul, utilizarea corzii,  rapelul, asigurările și autoasigurările, căutarea victimelor în avalanșe, dar și deplasarea pe rachete cu bețele de tură. Am făcut exerciții în Valea Horoabei, Șaua Strunga și Vârful Colții Obârșiei.

Un mic atelier despre avalanșe am organizat apoi în Valea Sâmbetei, zona fiind celebră pentru frecvența acestui fenomen natural despre care trebuie să știe fiecare montaniard și să-l respecte ca atare.

Cu ’’Picior de plai’’, cu care colaborăm cu succes de un an, am făcut drumeții frumoase de iarnă în Cozia (Vârful Ciuha Mare pe la Mănăstirea Stânișoara), Ciucaș (Vârful principal), Piatra Dragoslavelor din Masivul Leaota, dar și circuitul cheilor din Piatra Craiului (Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Pisicii, Cheile Brusturetului, Cheile Dâmbovicioarei). În cadrul tuturor acestor ture de drumeție ne propunem să ridicăm nivelul participanților, nu doar să îi tratăm ca pe o turmă de clienți plătitori, iar noi să ne metamorfozăm în tăietori de bilete.

Nu ne-am ținut departe de creasta Pietrei Craiului, revenind de câteva ori în zona nordică a ei cu aceeași plăcere ca în fiecare iarnă.

Valea Mălăiești și Creasta Padinei Crucii au mai fost țintele noastre, ture deja devenite clasice și de tradiție pentru noi.

De curând, profitând că avalanșele au obosit, am urcat pe zăpadă dură Valea Colților și am coborât pe Valea Gălbenele, ture în Coștila, masivul cel mai cunoscut din Bucegi pentru multitudinea traseelor de alpinism.

Ski de tură februarie-aprilie 2018

Posted on by

La sfârșitul iernii putem face un mic bilanț cu activitatea noastră pe zăpadă. Mai întâi pe skiuri de tură pentru că, nu-i așa, activitatea asta ne place prea mult și ne face să nu ne fie prea curând dor de vară.

În Iezer-Păpușa am tot urcat și coborât văi și creste pe zăpadă mare și vreme de iarnă grea. Astfel, Valea Bătrâna, Valea Cuca, Muchia Grădișteanu, Vârful Văcarea, Valea Largă ne-au ocupat trei zile de vis. Se pare că am avut succes pentru că se aduna ’’lume’’ cu noi. În prima zi ne-au acompaniat trei câini, în a doua zi patru și în a treia cinci. Se dusese vestea că organizăm ture frumoase și am căpătat notorietate. Sau o fi fost de la chiftelele și cârnații pe care îi împărțeam cu generozitate? Discutabil…

Au urmat apoi Valea Mălăiești din Bucegi, urcare-coborâre după o ninsoare abundentă, vârful Lespezi cu muchia lui și Valea Izvorul Sec din Făgăraș în care ne-am învârtit o vreme.

Avalanșele ne-au cam gonit din Valea Fundul Caprei din același masiv. Mai exact, le-am privit cu respect de la o distanță confortabilă și ne-am retras la timp din calea lor.

Am încheiat cu 4 urcări și coborâri pe Valea Șugărilor in aprilie, de fiecare dată pe altă ’’linie’’.

Așteptăm luna mai cu nerăbdare să închidem sezonul în forță.

Alpinism decembrie-ianuarie 2018

Posted on by

Skiul de tură nu ne-a răpit tot timpul și toată energia, așa că a rămas destul din ambele pentru a organiza câteva ieșiri de alpinism și drumeție pe rachete de zăpadă.

Când vremea și zăpada ne-au permis am parcurs de câteva ori Vâlcelul cu fereastră din Piatra Craiului, urcându-l și coborându-l fără să ieșim în creastă, riscul de avalanșă fiind mare mai sus de fereastra propriu-zisă. S-au urcat la doi pioleți majoritatea obstacolelor și s-a coborât în rapel.

Un alt traseu deosebit de frumos a fost traversarea din Bran în Râșnov peste Munchia Clincea – Vf. Țigănești – Valea Țigănești – Padina Crucii – Cabana Mălăiești. Profitând de zăpada excelentă și sigură am parcurs traseul într-o zi lungă și geroasă.

În Piatra Craiului a fost traversată Piatra Mică din Poiana Zănoaga peste vârf (1816 m) până în Șaua Crăpăturii. Zăpada necălcată și afânată din zonele de pădure a fost ’’îmblânzită’’ de rachete, iar zona de stâncă și abrupt am trecut-o cu colțari și piolet.

Tot în ’’Crai’’ am urcat până la Cabana Acunsă sau Refugiul Speranțelor pe la Peretele Malul Galben pe rachete și colțari. Zăpada apoasă, mare și grea ne-a stors de energie vreme de aproape 6 ore și a făcut din această tură aparent banală o încercare de voință și forță.

Tot profitând de zăpada tasată și fără risc de avalanșă am urcat și Varful Ascuțit pe un vânt care avea suficienți km/h ca să nu putem merge în două picioare prea mare distanță. Coborârea am facut-o pe Valea Crăpăturii care, după o zi în care am avut parte de rafale serioase, părea o oază de liniște și calm.

În Făgăraș am urcat pe piciorul Piscul Negru până pe vârful cu același nume, 2244m, pe o diferență de nicel de 1000m din Transfăgărășan. Am putut ”admira” nenumărate avalanșe numai bune de studiat din locul sigur în care ne aflam. Inițial pe rachete, apoi pe colțari am urcat acest vârf puțin umblat al Făgărașului.

Tura pe rachete cea mai închegată și coerentă a fost urcarea pe Vf. Piatra Mare după ninsoarea abundentă de la sfârșitul lui ianuarie.

Nu în ultimul rând am să amintesc și tura de pe Vârful Musala (2925 m) din Bulgaria. Pe vreme grea (vânt infernal, lapoviță, ceață densă) am urcat cel mai înalt vârf din Peninsula Balcanică, ajutați de rachetele de zăpadă care ne-au scutit de efortul spargerii potecii până la baza abruptului final unde am putut folosi colțarii și pioletul.

Întorși din Alpi sau Cum ne-am petrecut sfârșitul iernii

Posted on by

Am încheiat oficial sezonul de iarnă. De ce abia acum? Pentru că în perioada 30 iunie – 25 iulie am fost plecați în Alpi unde iarna este stăpână absolută la altitudine. Concret, destinațiile noastre au fost Monte Rosa (două ture distincte), Mont Blanc și Grossglockner.

În Monte Rosa au fost urcate vârfurile: Punta Gnifetti (4559 m), Parrotspitze (4432 m), Ludwigshohe (4342 m), Pyramide Vincent (4215 m), Balmenhorn (4167 m). Pentru “colecționarii” de patrumiari acest masiv deosebit de interesant este o mină de aur. Nu numai că aici se găsește al doilea vărf ca altitudine din Alpi (Dufourspitze 4634 m), dar sunt multe alte vârfuri foarte tentante. Diversitatea peisajului ne-a purtat de pe ghețari cu labirint de crevase, pe creste de zăpadă ascuțite și aeriene, până la pasaje stâncoase poleite cu gheață.

Mont Blanc-ul a fost atins pe ruta clasică, dar cu o abordare mai specială. Prima zi: Bellevue (1700 m) – Nid d’Aigle (2300 m) – Refuge du Tete Rousse (3200 m) unde s-a dormit la cort. A doua zi: Tete Rousse (3200 m) – Refuge du Gouter (3800 m) – Refuge Vallot (4300 m) unde am înnoptat în condiții de bivuac. A treia zi: Vallot (4300 m) – Mont Blanc (4810 m) – Bellevue (3000 m de coborăre – un adevărat tur de forță).

Grossglockner, cel mai înalt vârf din Austria, l-am urcat pe ruta Luckner Haus (1900 m) -Studl Hutte (2800 m) – Erzherzog Johann Hutte (3470 m) în trei zile. După două zile de ninsoare și viscol, care ne-au ținut prizonieri în cabană cu ochii pe fereastră, nervoși și plictisiți, am reușit ascensiunea vârfului pe o vreme de iarnă autentică. Traseul spectaculos, mai greu decât alte rute normale de pe vârfurile frecventate, a culminat la 3798 m după o ascensiune in teren mixt (zăpadă, stâncă, gheață) grație ninsorilor recente, vântului puternic și temperaturilor scăzute.

Echipele s-au descurcat minunat, nu au fost probleme în afara celor binecunoscute (rău de altitudine, aclimatizare). Vremea capricioasă a făcut ascensiunile mai interesante și toți participanții au înțeles importanța antrenamentului din timpul anului, esențial pentru reușita oricărei ture la altitudine și, mai ales, pe un teren atât de divers precum cel din Alpi.

Tură de anduranță în Piatra Craiului

Posted on by

De multă vreme am ajuns la concluzia că ieșirile din timpul săptămânii sunt mai aproape de ceea ce trebuie să găsim pe munte: liniște și pace.

Dar muntele, liniștea și pacea nu au fost decât un decor pentru planurile din ziua de 16 iunie.

Traseul pe care l-am plănuit și, în cele din urmă l-am realizat, a fost: Fântâna lui Botorog-Cabana Curmătura-Vf. Turnul-Vf. Ascuțit-Vf. La Om-Coama Lungă-Șaua Funduri-Poiana Funduri-La Table-Cheile Pisicii-Prăpăstii-Fântâna lui Botorog (28 km).

Comparând cu precedenta tură de rezistență din Bucegi (Arcul Bucegilor 40 km – 8 ore), aici am parcurs 28 km în același interval de timp. Nu forma fizică a fost cea care a dictat asta ci dificultatea traseului. Dacă în Bucegi am parcurs totul în mers rapid, în Piatra Craiului “asperitățile crestei“ nu ne-au permis alergarea, terenul mult mai accidentat încetinindu-ne mult.

Parte a unui lanț întreg de ture de acest gen (anduranță, distanțe mari în interval cât mai scurt), parcurgerea integrală a Crestei Pietrei Craiului este aparte datorită caracteristicilor acestui munte unic in România.

Vor urma ale ieșiri: Postăvarul-Piatra Mare într-o singură tură de o zi, Creasta Făgărașului, Cozia.

Tură de anduranță în Bucegi

Posted on by

Într-o zi lungă – o tură lungă. Cam ăsta a fost scopul când am parcurs traseul: Stația de telegondolă Sinaia-Cota 1400-Cota 2000-Piatra Arsă-Babele-Omu-Doamnele-Bătrâna-Șaua Strunga-Padina-Valea Dorului-Cota 2000-Cota 1400-Stația de telegondolă Sinaia (40 km – 8 ore de mers).

Bucata finală a „arcului” – Strungulița-Tătăru-Deleanu-Lucăcila-Bolboci ar mai fi însemnat 2-3 ore de „tropăială” pe care le amânăm pentru altă dată.

Mai avem în plan diverse trasee de alergătură pentru neliniștiți și nestatornici (în ale drumeției!): creasta Pietrei Craiului într-o singura zi sau creasta Făgărașului în două zile.

Le păstram pentru momente însorite sau măcar neploioase.

 

Primăvară cu echipament de iarnă

Posted on by

Pentru că luna mai a păstrat ceva zăpadă și pentru noi pe culoarele văilor alpine am organizat mai multe ture pe astfel de trasee.

Au fost parcurse cu colțari și piolet în Bucegi:

– valea Bucșoiului cu coborâre pe firul secundar al Văii Morarului;

– valea Caprelor cu coborâre pe Brâna Caprelor (tot în zona nordică Mălăiești-Bucșoiul).

În Piatra Craiului am urcat pe Padina lui Călineț, iar retragerea am făcut-o pe Brâul Ciorânga Mare.

Pe parcursul sutelor de metri urcați și coborâți am întâlnit zăpadă în toate stările (când dură – firn, când apoasă apoi solidă și compactă sau plină de rimaye, oarecum echivalentul crevaselor din munții înalți).

Săritori parțial descoperite ne-au pus probleme specifice mersului în teren mixt, din nou un antrenament bun pentru condițiile din Alpi sau Caucaz.

Ski de tură pe Valea Morarului

Posted on by

Nu am renunțat la skiul de tură și nici nu vom renunța atât timp cât va mai exista o mică șansă de a găsi câteva sute de metri de zăpadă ascunși pe undeva.

Astfel, într-o zi din timpul săptămânii, am urcat la colțari și piei de focă pe Valea Morarului.

Coborârea pe aceeași vale a fost mai grea decât ne așteptam din cauza căldurii care a stricat zăpada destul de rău, facând-o apoasă și grea.

Dar totul a decurs bine și am avut parte de o tura reusita, cu siguranță una dintre ultimele ieșiri la ski din acest an.

1 mai în Făgăraș

Posted on by

Pentru că zăpada se topește în ritm galopant, am alergat să mai prindem ultimele rămășițe ale iernii cu ocazia nobilelor și relaxantelor sărbători de 1 mai.

În Făgăraș, mai exact in zona Bâlea, lumea se speriase de prognoza nu tocmai îmbietoare astfel că am avut parte de 3 zile de liniște și ski de tură.

Au fost parcurse pe skiuri văile Doamnele, Bâlea, Văiuga de pe versatul nordic, Capra și Fundul Caprei de pe versantul sudic, plus legăturile dintre ele.

Am văzut mai mult sau mai puțin ”în direct” avalanșele de primăvară atât de impresionante și de o frumusețe stranie. Practic fiecare culoar avea urme mai vechi sau mai noi de curgeri de zăpadă. Cea mai impreionantă era cea de deasupra cascadelor de gheață de la Bâlea care măturase tot versantul, o placă imensă ruptă și venită la vale.

S-a urcat și pe vârfurile Văiuga și Vânătarea lui Buteanu, ultimul fiind unul dintre “optmiarii” de 2500 m ai Făgărașului unde am intalnit urme de urs!

Zăpada umedă și grea ne-a îngreunat mult mișcarea, dar am luptat și am reușit să ne luam adio de la skiul de tură pe anul acesta într-un mod pe care l-am dorit cât mai muncitoresc cu putință. Doar a fost 1 mai…

Iarnă grea în Padina Închisă

Posted on by

Dintre văile de abrupt nemarcate din Piatra Craiului, Padina Închisă are, poate, cea mai comodă cale de acces. Venind dinspre Zărnești pe drumul care trece pe lângă Schitul de la Colțul Chiliilor spre refugiul Diana intrăm pe traseul care la început nu promite nimic, dar se deschide spectaculos după câteva sute de metri. Zona este impresionantă prin pereții imenși care o închid, dându-i și numele, de altfel.

La începutul lunii aprilie, pe viscol și temperaturi scăzute (-10°C), am organizat o tură în zonă, o tură de iarnă autentică. Săritorile văii au fost urcate în condiții de mixt (zăpadă, gheață și pasaje stâncoase), vremea nefiind tocmai prietenoasă. Dar echipa s-a descurcat foarte bine și a fost foarte cooperantă și bine pregătită fizic și tehnic.

S-a urcat până la nivelul Strungii Izvorului unde depozitele de zăpadă impresionante și vremea urâtă din creasta principală, ne-au influențat decizia de a coborî pe același traseu.

Brâna Caprelor, îngropată efectiv în zăpadă și imposibil de ocolit, a fost trecută cu balustradă de coardă, minimizându-se astfel riscurile unei accidentări în caz de avalanșă.

Ca sa dăm o idee clară despre câtă zăpadă am găsit în zonă, grota de pe traseu avea intrarea complet astupată și orice traversare a pus probleme mai mult sau mai puțin serioase.

A fost practic o trecere prin două anotimpuri: plecând din primăvara de la poalele muntelui spre iarna de sus și înapoi.

Sau, mai precis, de la noroaiele primăverii la… ce trebuie să fie în perioada asta a anului.

Traseul nefiind dificil în mod normal, în condițiile date a fost impresionant și doar o bună cunoaștere a tehnicii de iarnă și a zonei, precum și prestația excelentă a echipei de clienți au dus la reușita turei.