Tag Archives: ture cu ghid

Ski de tură februarie-aprilie 2018

Posted on by

La sfârșitul iernii putem face un mic bilanț cu activitatea noastră pe zăpadă. Mai întâi pe skiuri de tură pentru că, nu-i așa, activitatea asta ne place prea mult și ne face să nu ne fie prea curând dor de vară.

În Iezer-Păpușa am tot urcat și coborât văi și creste pe zăpadă mare și vreme de iarnă grea. Astfel, Valea Bătrâna, Valea Cuca, Muchia Grădișteanu, Vârful Văcarea, Valea Largă ne-au ocupat trei zile de vis. Se pare că am avut succes pentru că se aduna ’’lume’’ cu noi. În prima zi ne-au acompaniat trei câini, în a doua zi patru și în a treia cinci. Se dusese vestea că organizăm ture frumoase și am căpătat notorietate. Sau o fi fost de la chiftelele și cârnații pe care îi împărțeam cu generozitate? Discutabil…

Au urmat apoi Valea Mălăiești din Bucegi, urcare-coborâre după o ninsoare abundentă, vârful Lespezi cu muchia lui și Valea Izvorul Sec din Făgăraș în care ne-am învârtit o vreme.

Avalanșele ne-au cam gonit din Valea Fundul Caprei din același masiv. Mai exact, le-am privit cu respect de la o distanță confortabilă și ne-am retras la timp din calea lor.

Am încheiat cu 4 urcări și coborâri pe Valea Șugărilor in aprilie, de fiecare dată pe altă ’’linie’’.

Așteptăm luna mai cu nerăbdare să închidem sezonul în forță.

Ski de tură decembrie-ianuarie 2017-2018

Posted on by

Au trecut deja primele luni de iarnă și ne putem lăuda cu câteva ieșiri la ski de tură pe care le-am organizat și care au ieșit foarte bine.

În Bucegi am parcurs de mai multe ori, cu grupuri diferite, ruta Sinaia – Vf. Furnica – Valea Dorului – Vf. Cocora – Plaiul lui Păcală – Cabana Padina.

Am urcat Vârful cu dor și am coborât văile domoale care-l despart de fratele său sudic, Vârful Vânturiș, dar și celebrul drum al lui Butmăloiu care leagă Hotelul Peștera de Sinaia.

Am traversat Munții Fitifoiului și Dihamului prin zăpadă pulver imensă, visul oricărui skior de tură. Văile Iadului, Leucii, Joița precum și mulți kilometri de drumuri forestiere neumblate și înzăpezite au fost parcurși cu ocazia aceasta. Am mers pe skiuri 26 km în tura respectivă.

În Iezer-Păpușa am urcat și coborât Culmea Văcarea pe cod galben de ninsoare și viscol. O adevărată provocare pe ceață și vreme dură.

Piatra Mare a fost traversată pe ruta Dâmbul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Timișul de sus. Cu ocazia aceasta a fost coborât și urcat înapoi unul dintre firele Văii Pietrei Mici, fir care pleacă de sub vârful principal, pentru plăcerea oferită de zăpada perfectă pentru skiat. S-au adunat 13 km de mers cu skiurile în picioare.

Plănuim în continuare ture interesante de ski, sperând că iarna, după ce a revenit în forță, nu va da înapoi făcând loc prea devreme primăverii.

Traversarea de la cabana Sâmbăta la fosta cabană Urlea, parcurgerea integrală a crestei Munților Iezer-Păpușa, Arcul Bucegilor pe ruta Vf. Furnica – Babele – Omu – Bucura – Doamnele – Șaua Strunga – Deleanu – Lucăcilă – Bolboci și altele asemenea ne așteaptă.

Alpinism în Ciucaș

Posted on by

Au trecut 15 ani de când am pășit pentru prima dată în afara potecilor marcate ale Ciucașului. Intram atunci plini de curiozitate în inima Gropșoarelor forțând urcarea din plaiurile de la poale până sus pe vârf. Am forțat întâi cu privirea și imaginația apoi concret, intrând în pădure, trecând obstacolele unei zone extrem de sălbatice pentru ca apoi să ne trezim în fața unor dificultăți tehnice variate. Dar aici a început cu adevărat partea frumoasă! Eram la noi acasă, eram alpiniști și ne doream să nu fie totul simplu și ușor de abordat.

Cetatea Gropșoarelor, pentru că aspectul zonei spre asta ne-a dus cu gândul, se deschidea puțin pentru a ne lăsa să intrăm, iar arta a fost să găsim ieșirea, continuarea. Și am găsit-o atunci ocolind, ce-i drept, majoritatea dificultăților tehnice. Entuziaști am descris ruta prin revistele de atunci și sper că s-au bucurat și alții de aceleași senzații de pionieriat ca și noi.

Cu vremea am “complicat” traseul. Am abordat pe rând multe dintre zonele pe care le evitasem anterior, astfel că acum traseul în zona lui mediană se prezintă ca o succesiune de brâne aeriene, creste și hornuri care necesită asigurare și atenție.

Au urmat ascensiunile de iarnă, cu problemele lor specifice (gheață, zăpadă, viscole) care au diversificat problematica.

Am condus prieteni și în cele din urmă clienți și le-am urmărit reacțiile care treceau invariabil de la uimire la extaz.

Pe scurt, în 5 ore din poteca marcată spre Muntele Roșu (prin Valea Gropșoarele) avem ocazia să parcurgem un traseu de alpinism clasic într-o zonă superbă, cu priveliști minunate indiferent de anotimp, la capătul căruia nu finalul contează ci, ca în multe alte cazuri, însuși drumul.

Un album din ultima tură acolo puteți vedea pe pagina noastra de facebook.

https://www.facebook.com/alpinechallengero/

Iarnă timpurie sau Creste înzăpezite în octombrie

Posted on by

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la iarnă mă entuziasmez brusc și nu te mai înțelegi cu mine până nu o văd cu ochii mei.

De curând, mai exact în octombrie, am avut parte de două ture de iarnă autentică în Făgăraș și Bucegi. Aici am „admirat” primele avalanșe din acest sezon.

În ambele masive, la peste 1800 m altitudine, am organizat două ieșiri de alpinism în condiții tipice pentru lunile decembrie-martie, deci mult mai târziu din punct de vedere calendaristic.

Muchia Lespezi-Negoiu și Muchia Bâlei din Făgăraș ne-au pus serios la treabă: spart urme până la baza traseelor, risc de avalanșă moderat, cornișe și viscol. Aflate la altitudine mare (peste 2200m) aceste două creste sunt rute clasice de alpinism de iarnă, punând probleme diverse, dar oferind deopotrivă satisfacții mari. Aeriene și expuse în sezonul alb, nu oferă condiții ușoare de retragere, acest aspect complicând ascensiunea, forțați fiind să terminăm traseul sau să ne retragem la nevoie pe aceeași rută.

În Creasta Padinei Crucii din Bucegi am intrat urcând un culoar abrupt direct din ultima căldare a Văii Mălăiești, ceea a sporit ineditul ascensiunii. Traseu rar parcurs iarna, cu rocă friabilă, asigurări precare și treceri expuse, pune și probleme de orientare uneori. Nu este chiar același lucru dacă, din cauza condițiilor meteo, se deviază cu câțiva metri într-o direcție sau alta. L-am terminat cu bine și am coborât pe Hornul Mic din valea mai sus amintită.

Buna pregătire fizică și tehnică a echipelor, împletită cu cunoștințele și priceperea noastră au dus la succesul turelor, dechizând astfel sezonul hivernal.

Când scriu aceste rânduri, zăpada se va fi topit deja, iarna retragându-se acum doar pentru a reveni în forță. Sperăm…

Un album găsiți pe pagina noastră de facebook

https://www.facebook.com/alpinechallengero/

Colaborări

Posted on by

În sezonul de vară, în afara turelor din Alpi și a câtorva ieșiri de alpinism-carpatism, ne-am dedicat drumeției, atât cu adulți, cât și cu copii.

Astfel, am colaborat cu câteva agenții și am realizat câteva ture foarte interesante în zone pitorești. Normal, doar n-o să mergem unde e urât și anost!

Cu “Romania Active” am ghidat un grup de turiști francezi, seniori (între 54 și 77 ani), în Obcinele Bucovinei și Munții Maramureșului. Au fost parcurse trasee către obiective importante (mânăstiri, biserici de lemn, sate izolate, vârfuri vulcanice etc) pe jos, fără mijloace auto. Ospitalitatea localnicilor, calitatea clienților și perfecta organizare (meritul Ralucăi Teodor – Romania Active) au dus la o reușită totală. Fără sincope și evenimente neplăcute am străbătut într-o manieră inedită două zone aparte din nordul țării. Despre turele cu turiști străni am mai scris și n-o să epuizez subiectul acum. O să spun doar atât: este “altceva”. Cine are urechi de auzit să audă.

Cu “Picior de plai“ am colaborat la câteva ieșiri de o zi în Ciucaș (2 ture distincte), Iezer-Păpușa, Făgăraș, Munții Baiului, Bucegi. Împreună cu colega mea, Andreea Nuță, am ghidat grupuri de turiști de nivel mediu (spre avansat) către zone ultracunoscute din Carpați: Creasta Gropșoarele-Zăganu, Cheile Văii Stânei, Lacul Iezer, Vârful Iezerul Mare, Vârful Lespezi (2522 m), Traversarea Munților Baiului din Azuga în Trăisteni, Polițele Barbeșului etc.

Pasiunea și entuziasmul puse în joc de Daniel Iancu (“Picior de plai”), coroborate cu profesionalismul nostru, au dus la reușita turelor. Satisfacția supremă este, mereu, recurența cu care clienții revin în turele noastre.

Am lăsat la sfârșit, dar nu pe ultimul loc, taberele cu copii organizate de “Himalaya Travel”. Un loc aparte în activitatea noastră, dar niciodată de neglijat (doar trebuie să avem grijă de succesorii noștri!) taberele din Retezat (7 august – 20 august) au strâns anul acesta 58 copii care au participat. Au fost atinse vărfurile Peleaga (2509 m) și Păpușa (2508 m), dar și Custura Bucurei, Judele sau Păpușa mică, mai scunde, dar deloc de ignorat.

Ca activități pentru cei mici aș aminti drumeții către Cabana Buta, laguna din Valea Pelegii sau Curmătura Bucurei, dar și jocuri cu mingea sau altele (deh… lipsa semnalului GSM duce la reîntoarcerea către copilăria activă și, de ce nu?, reală. Sau, oricum, nu virtuală.)

Nu s-a terminat, “va urma” (ca în serialul Dallas). Începe toamna. Mult mai multă liniște și mai puțină căldură. Vom reveni cu detalii despre tabere și ture de drumeție.

 

 

Tură de anduranță în Bucegi

Posted on by

Într-o zi lungă – o tură lungă. Cam ăsta a fost scopul când am parcurs traseul: Stația de telegondolă Sinaia-Cota 1400-Cota 2000-Piatra Arsă-Babele-Omu-Doamnele-Bătrâna-Șaua Strunga-Padina-Valea Dorului-Cota 2000-Cota 1400-Stația de telegondolă Sinaia (40 km – 8 ore de mers).

Bucata finală a „arcului” – Strungulița-Tătăru-Deleanu-Lucăcila-Bolboci ar mai fi însemnat 2-3 ore de „tropăială” pe care le amânăm pentru altă dată.

Mai avem în plan diverse trasee de alergătură pentru neliniștiți și nestatornici (în ale drumeției!): creasta Pietrei Craiului într-o singura zi sau creasta Făgărașului în două zile.

Le păstram pentru momente însorite sau măcar neploioase.

 

1 mai în Făgăraș

Posted on by

Pentru că zăpada se topește în ritm galopant, am alergat să mai prindem ultimele rămășițe ale iernii cu ocazia nobilelor și relaxantelor sărbători de 1 mai.

În Făgăraș, mai exact in zona Bâlea, lumea se speriase de prognoza nu tocmai îmbietoare astfel că am avut parte de 3 zile de liniște și ski de tură.

Au fost parcurse pe skiuri văile Doamnele, Bâlea, Văiuga de pe versatul nordic, Capra și Fundul Caprei de pe versantul sudic, plus legăturile dintre ele.

Am văzut mai mult sau mai puțin ”în direct” avalanșele de primăvară atât de impresionante și de o frumusețe stranie. Practic fiecare culoar avea urme mai vechi sau mai noi de curgeri de zăpadă. Cea mai impreionantă era cea de deasupra cascadelor de gheață de la Bâlea care măturase tot versantul, o placă imensă ruptă și venită la vale.

S-a urcat și pe vârfurile Văiuga și Vânătarea lui Buteanu, ultimul fiind unul dintre “optmiarii” de 2500 m ai Făgărașului unde am intalnit urme de urs!

Zăpada umedă și grea ne-a îngreunat mult mișcarea, dar am luptat și am reușit să ne luam adio de la skiul de tură pe anul acesta într-un mod pe care l-am dorit cât mai muncitoresc cu putință. Doar a fost 1 mai…

Iarnă grea în Padina Închisă

Posted on by

Dintre văile de abrupt nemarcate din Piatra Craiului, Padina Închisă are, poate, cea mai comodă cale de acces. Venind dinspre Zărnești pe drumul care trece pe lângă Schitul de la Colțul Chiliilor spre refugiul Diana intrăm pe traseul care la început nu promite nimic, dar se deschide spectaculos după câteva sute de metri. Zona este impresionantă prin pereții imenși care o închid, dându-i și numele, de altfel.

La începutul lunii aprilie, pe viscol și temperaturi scăzute (-10°C), am organizat o tură în zonă, o tură de iarnă autentică. Săritorile văii au fost urcate în condiții de mixt (zăpadă, gheață și pasaje stâncoase), vremea nefiind tocmai prietenoasă. Dar echipa s-a descurcat foarte bine și a fost foarte cooperantă și bine pregătită fizic și tehnic.

S-a urcat până la nivelul Strungii Izvorului unde depozitele de zăpadă impresionante și vremea urâtă din creasta principală, ne-au influențat decizia de a coborî pe același traseu.

Brâna Caprelor, îngropată efectiv în zăpadă și imposibil de ocolit, a fost trecută cu balustradă de coardă, minimizându-se astfel riscurile unei accidentări în caz de avalanșă.

Ca sa dăm o idee clară despre câtă zăpadă am găsit în zonă, grota de pe traseu avea intrarea complet astupată și orice traversare a pus probleme mai mult sau mai puțin serioase.

A fost practic o trecere prin două anotimpuri: plecând din primăvara de la poalele muntelui spre iarna de sus și înapoi.

Sau, mai precis, de la noroaiele primăverii la… ce trebuie să fie în perioada asta a anului.

Traseul nefiind dificil în mod normal, în condițiile date a fost impresionant și doar o bună cunoaștere a tehnicii de iarnă și a zonei, precum și prestația excelentă a echipei de clienți au dus la reușita turei.

 

 

 

 

 

Atelier despre avalanșe în Făgăraș

Posted on by

Fiind (încă sau de abia acum) “de sezon” am organizat în zilele 31 martie – 01 aprilie la Cabana Valea Sâmbetei un mini atelier despre avalanșe.

În prima seară am discutat câteva aspecte teoretice despre acest subiect, pentru a putea avea cât mai mult timp disponibil pentru exerciții practice în ziua următoare.

S-a vorbit despre: definirea termenului de avalanșă, clasificarea avalanșelor (după forma de plecare, după forma de curgere), mecanismul de declanșare a avalanșelor (forțele care guvernează fenomenul), situațiile de risc (tipuri de văi, înclinații de pante, tipuri de zăpadă, condiții antropice și naturale, condiții meteo și nivo), evitarea și minimizarea riscului.

Au urmat exemple concrete (fotografii, filme, relatări de cazuri reale) și trecerea în revistă a echipamentelor de salvare cunoscute până în prezent.

În ziua următoare a fost prezentat echipamentul minim pe care orice skior sau alpinist trebuie să-l aibă (și să știe să-l folosească!). Apoi s-au făcut exerciții practice: profilul zăpezii (straturi, teste de stabilitate, teste de compresie, tipuri de cristale), detectarea victimelor cu DVA-ul, localizarea exactă cu sonda (teste de recunoaștere a materialului sondat), săparea cu lopata și dezgroparea victimei.

Participanții s-au împărțit pe echipe și toate “victimele” au fost “salvate” în timp util.

Profitând de faptul că zona Sâmbăta este emblematică pentru declanșarea avalanșelor s-au putut observa diverse tipuri de curgeri deja declanșate, dar și unele zone din care urmează să ”plece” zăpada.

Deși a fost mult volum de informație, participanții au dovedit interes și dorință de a învăța și exersa, ceea ce a fost o plăcere pentru mine ca organizator.

Să sperăm că nu va fi nevoie ca informațiile oferite să fie aplicate vreodată practic.

Traversare Râșnov-Bran pe skiuri de tură

Posted on by

Pentru că a mai rămas zăpadă suficientă în nordul Munților Bucegi, la sfârsitul lui martie, în timpul săptamanii, am realizat o frumoasă traversare a masivului pe skiuri de tură.

Plecând din Valea Glăjăriei am urcat parțial pe picioare, parțial pe skiuri până la Cabana Malaiești (45 de minute in clăpari până la băncuța de la “râpă” și apoi pe foci).

Urcușul până la baza Hornului Mare s-a desfășurat în condiții excelente (în prima căldare trecând peste urmele unei avalanșe de dimensiuni medii venită dinspre Padina Crucii).

Hornul a fost urcat la colțari și piolet, zăpada fiind înghețată bocnă.

Am coborât apoi pe Valea Gaura prima caldare și pragul următor pe skiuri, iar culoarul de la capătul pragului către căldarea inferioară a fost coborât din nou la colțari și piolet.

Ne-am mai chinuit apoi în porțiunile de pădure și prin poienile de deasupra stânei, apoi am urcat în Șaua La Polițe pe uscat.

Dacă mă întrebați cum se urcă pe pietre și printre rădăcini în clăpari de tură și cu skiurile în spate agățându-se de toate crăcile, vă spun: există o singură tehnică – înjurând.

Surprinzător, am mai putut skia, chinuit ce-i drept, încă câteva sute de metri spre Valea Poarta pe traseul care ocolește Vârful Gogu Noaghiei.

În zona La Polițe nu am fost singuri, ci un urs, ale cărui urme le-am remarcat încă de pe vale, ne-a însoțit invibil, dar prezent precum conștiința noastră. Era și pentru el o zi liberă și liniștită din timpul săptămânii.

Sperăm să mai țină zăpada cel puțin 2 săptămâni pentru că mai avem multă treabă în zonă.