Bilanțul lunii martie 2025

La început de primăvară s-a întâmplat ceva ce așteptam cu nerăbdare de ceva timp: să ningă. Și a nins câteva zile transformând zonele montane într-o feerie. Am organizat, sub egida Active Travel, o serie de drumeții de iarnă pentru un cuplu din Australia.

Ziua 1: Zărnești-Fântâna lui Botorog-Poiana Zănoaga-cabana Curmătura, cu retur prin Prăpăstiile Zărneștiului și urcare la pensiunea din satul Măgura

Ziua 2: Castelul Bran-traversare peste Măgurile Branului-satul Măgura

Ziua 3: Râșnov-Valea Mălăiești-cabana Mălăiești și retur

Ziua 4: Predeal-cabana Diham-Predeal

Am parcurs aceste trasee unind practic două masive importante, Bucegi și Piatra Craiului, pe axa lor cea mai directă: Măgurile Branului.

Făgărașul proaspăt nins ne-a oferit ocazia de a-i urca unele vârfuri importante din zona centrală. Vârful Văiuga, Vârful Vânătoarea lui Buteanu, Vârful Capra și Vârful Iezerul Caprei au fost urcate de la Bâlea Lac prin Șaua Caprei, parcurgând un circuit frumos de alpinism în cei mai înalți munții ai țării. Am trecut și peste Lacul Capra, înghețat bocnă în această perioadă.

Ca în tura precedentă, alături de Back to nature am parcurs în Bucegi două văi emblemă pentru Abruptul Prahovean. Am urcat pe Valea Colților (cu accesul prin Vâlcelul Poieniței și Valea Mălinului) și am făcut retragerea pe Valea Gălbinele, firul principal. Zăpada solidă și sigură din punct de vedere al pericolului de avalanșă, ne-a permis o parcurgere destul de comodă la colțari și piolet.

Ne-am concentrat apoi pe un masiv mic, dar solicitant: Piatra Mare. Cu plecare din zona Dâmbul Morii am urmat traseul spre fosta cabană Bunloc. De aici am continuat pe  Culmea Arsă și am ajuns în Drumul Familial, trecând mai întâi pe la Peștera de gheață și pe la Șirul Stâncilor. De la cabana Piatra Mare am optat pentru coborârea pe Valea Șipoaia, pe traseul care ocolește Canionul Șapte Scări, impracticabil la acea dată.

Pe ce a mai rămas din zăpadă, am schiat la Poiana Brașov. Nimic nu este mai trist decât să constați că iarna se duce din ce în ce mai repede an de an. Dar în porțiunea superioară a pârtiilor au fost condiții mai mult decât acceptabile. Am coborât Sulinar, Lupului, Ruia și Drumul roșu fără a ne strica schiurile prea rău.

Dar iată că iarna a revenit pentru câteva zile și am pornit cu entuziasm în Piatra Craiului. S-a urcat cu mare efort, din cauza zăpezii mari și afânate, pe Padina Șindileriei direct pe Vârful Turnu. Nu am avut suficient timp și nici condiții bune pentru a face un ocol către refugiul Șochima, ocupați fiind să ne croim drum prin nămeții văii și ai crestei acoperite de jnepeni. De pe Turnu am coborât direct pe traseul echipat cu lanțuri în Șaua Crăpăturii și la cabana Curmătura.

Ne-am deplasat apoi către sudul Carpaților, mai exact în Munții Leaota. Aici am parcurs traseul care leagă vârfurile Cioara și Albescu. A fost un circuit care a cuprins Poiana Iuda și Șaua Prislopului, aflată sub Piatra Dragoslavelor, denumit și Vârful Vârtoapele. De asemenea, am trecut și pe lângă ineditul Lac al Domniței aflat la golul alpin.

Au urmat opt zile de schi în Dolomiți. Am legat domeniile din Alta Badia, Colfosco, Val Gardena, Cinque Torri, Tre Cime și inevitabila Marmolada. A fost o altă dimensiune a schiatului, cu mii de metri diferență de nivel coborâți, zeci de instalații folosite la urcare și o echipă minunată. Totodată am putut să urcăm și la peste 3000m, aproape de punctul culminant al Dolomiților.

Reveniți în țară, am urcat pe Vârful Omu prin Hornul Mare din Mălăiești. Coborârea a fost pe fix același traseu. Condiții bune, diferență de nivel de peste 1500m, dar cu răbdare și condiție fizică bună se poate ajunge departe.

Ne-am întors la Mălăiești în zilele următoare pentru o tură cu câinii border collie, Scott și Enya. Fără incidente, multă zbenguială și bucurie, am obosit un pic cățeii pentru mai multă poftă de mâncare. Toată lumea s-a bucurat de această zi, cu excepția motanului de la cabană, Tomiță, care abia aștepta să rămână singur pe moșia lui.

O zi de observare a zimbrilor carpatini, pe scurt Bison Day Tour, ne-a dat ocazia să explorăm, în căutarea lor, o zonă foarte sălbatică de la granița dintre Piatra Craiului, Făgăraș și Iezer Păpușa. Pe Valea Tămașului, sub Poiana Tămaș, am găsit turma mult căutată și am putut observa în voie, de la câteva zeci de metri, diverse aspecte ale vieții lor. Acești zimbri sunt parte a unui proiect de reintroducere și de restaurare a faunei carpatine dispărute. Custodele și inițiatorul este Fundația Conservation Carpathia.

Am terminat luna martie cu un circuit pe Brâul de mijloc al Pietrei Craiului. Ruta aleasă a fost: Podul Călinețului-Refugiul Speranțelor (Cabana Ascunsă)-Scara de fier-Padina lui Călineț-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile-Valea Podurilor-Plaiul Foii. Pe o vreme mai degrabă închisă și neprietenoasă, am parcurs acest traseu în condiții de zăpadă și stâncă, cu ceva momente palpitante pe ici-colo, dar cu multe peisaje frumoase când ne-au lăsat norii să vedem detaliile din jur.

Bilanțul lunii iulie 2024

Canicula care a dominat luna iulie a adus pe munte mulți amatori de drumeții, motiv pentru care am fost foarte solicitați și ocupați.

Sub egida Active Travel am ghidat un cuplu din Hong Kong în Piatra Craiului. Am urcat prin Prăpăstiile Zărneștilor la cabana Curmătura și ne-am întors prin Poiana Zănoaga la punctul de plecare de la Fântâna lui Botorog.  Peisajul carpatin a fost extrem de apreciat de cei doi turiști, fiind și foarte diferit de ceea ce aveau acasă.

O tură de mai multe zile în Muntele Olimp din Grecia ne-a readus alături de Back to nature.

Am urcat pe Vârful Mytikas 2917m, cel mai înalt din Grecia. Dar nu doar acest punct de altitudine maximă a fost vizat. Am profitat de vremea foarte bună pentru a atinge și Vârful Profitis Ilias, Vârful Toumba, Vârful Skala, Vârful Skolio, Vârful Skourta. Urcarea cea mai tehnică a fost pe Vârful Stefani, un adevărat pas către Tronul Zeilor Olimpului.

Am trecut pe la sau am rămas peste noapte la refugiile Refugiul Spilios Agapitos, Refugiul Giosos Apostolidis, Refugiul Christos Kakalos, Refugiul Petrostrouga, Alte puncte cheie ale turei au fost: poteca Zonaria, Peștera Agios Dionisios, Mănăstirea Agios Dionisios, Canionul Enipeas, Platoul Muzelor. Am admirat răsăritul Soarelui din Marea Egee, dar și apusul în spatele culmilor muntoase.

Asociația Montană Carpați filiala Făgăraș a organizat o zi de cățărare și rapel pentru copii în Cheile Râșnoavei. Le-am fost alături împreună cu alți colegi ghizi. Am petrecut o zi frumoasă alături de mai mulți adolescenți care au făcut astfel primii pași pe stâncă. Ne-am molipsit de entuziasmul lor și am învățat alături de ei cum să redevenim joviali și puri.

Împreună cu cei doi căței (un border collie și jumătate) am parcurs un circuit în zona Râșnovului pe traseul: Cetatea Râșnov-Bisericuța Păgânilor-Poiana Cristian-Cetatea Râșnov.

Cu Romania Active am ghidat un mic grup în zona Șaua Strunga – Șaua Strungulița. Am urcat împreună pe Vârful Bucșa și am trecut prin șeile mai sus amintite, dar și prin Poiana Guțanu și pe Valea Bângăleasa. Totodată o vizită la Castelul Bran se impunea, așa încât am făcut și un asemenea ”act de cultură”. O altă destinație a fost traversarea satelor Fundata și Fundățica, aflate la cea mai mare altitudine din țară.

După aceste câteva ture mai ușoare am parcurs alături de Back to nature un traseu relativ tehnic în Piatra Craiului. Am ales din multitudinea de creste ale zonei Padina lui Călineț (Creasta Coarnele Caprei, Creasta Prieteniei, Creasta Piticului) Creasta Frumoasă. Un parcurs aerian, dar fără dificultăți majore, cu coborâre în rapeluri succesive pe Vâlcelul cu fereastră. Desfășurându-se pe partea vestică a masivului, ascensiunea ne-a ferit de caniculă și ne-a oferit priveliști superbe.

Un alt traseu de abrupt ne-a adus în Bucegi. Ruta aleasă a fost: urcare pe Valea Mălinului, parcurgerea Brâului Mare al Coștilei și coborâre pe Valea Urzicii. Aceasta din urmă, dificilă la urcare, a oferit o coborâre în rapeluri, cu pasaje de descățărare de mare finețe. Un bloc mare de zăpadă rămas în porțiunea mediană a văii ne-a pus serioase probleme, complicate și de o scurtă ploaie de vară.

Pentru că Munții Apuseni sunt o lume aparte, am organizat o excursie de câteva zile în zona Padiș pentru un grup de turiști cu condiție fizică medie. Obiectivele atinse au fost cele clasice: Peștera Urșilor și Lumea Pierdută cu avenurile sale spectaculoase. Dar nu doar pentru anumite locuri celebre am fost acolo ci, mai ales, pentru atmosfera aparte a acestor locuri unice în România.

Un alt traseu în circuit am realizat apoi în Bucegi. Cu plecare de la cabana Piatra Arsă am parcurs (trecând și pe la cabana Caraiman) o parte dintre brâurile Abruptului Prahovean al Bucegilor: Brâul Mare-Crucea Caraiman-Brâul Văii Albe-Brâul Mare al Coștilei.

Din Valea Priponului am urcat în Platou și ne-am continuat drumul către Babele și cabana Piatra Arsă. A fost o bună oportunitate de a traversa două dintre grupele muntoase emblematice ale Bucegiului, Caraiman și Coștila, pe un traseu expus, dar fără mari probleme tehnice.

La recomandarea unui coleg de breaslă am fost solicitați de un grup din Marea Britanie pentru o tură montană. Am ales, pentru că era fix în zile de maximă caniculă, o drumeție ”pe la umbră”. Piatra Mare ni s-a părut potrivită și am parcurs traseul: Drumul familial-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare și retur. A fost un traseu complet, inclusiv cu o ploaie torențială la sfârșit, dar și cu alte elemente simpatice, printre care și măgărușii de la cabană sau vulpile de prin partea locului.

Pentru că ni s-a părut o idee bună să rămânem în zona de pădure și răcoare, am revenit în Piatra Mare. Pe traseul Canionul 7 Scări-Cabana Piatra Mare și retur pe Drumul Familial, în colaborare cu Active Travel, am ghidat de această dată un turist american extrem de pasionat de natură.

Pentru o săptămână ne-am întors la anii copilăriei. Organizată de Himalaya Travel, tabăra din Retezat și Vâlcan, devenită deja o tradiție, ne-a adus împreună cu mulți adolescenți hotărâți să exploreze Uriașul cu ochi albaștri.

Campingul Valea Iarului ne-a fost baza, iar turele din zonă au acoperit cam toată aria interesantă și accesibilă cu piciorul. Am admirat alături de copii: Tăul fără fund și Valea Soarbele, Valea Scorota, Cascada Valea Mării, Cascada Lazăru. Am parcurs scocurile (canioanele) Urzicarului și Iarului, dar am urcat și pe vârfurile Piule, Stănuleții Mari și Piatra Iorgovanului. De asemenea, vecinul de peste Jiul de vest, Oslea, ne-a permis să îi parcurgem faimoasa creastă de la Coada Oslei peste vârful principal până în cealaltă extremitate.

Au urmat apoi trei zile de drumeție prin Munții Apuseni alături de un artist fotograf din Elveția.

Am fost prin locuri izolate, am intrat în peșteri și am străbătut sate cu doar câteva case, am vizitat ruine de cetate și câte și mai câte. Printre multe altele am vizitat: Satele Brădești și Cheia, Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului, Peștera lui Ionele, Peștera Huda lui Păpară, Ghețarul de la Scărișoara. Nu în ultimul rând am trecut și pe la ce a mai rămas din satul Roșia Montană. Baza noastră a fost în Rimetea, la campingul Floare-de-colț, un loc pe care îl recomandăm cu tot sufletul.

Cu Active Travel am avut ocazia să însoțim un grup de italieni pe traseul: Prăpăstiile Zărneștilor-Cabana Curmătura-traversare Piatra Mică-Poiana Zănoaga-Fântâna lui Botorog. Nimic deosebit la prima vedere, dar meseria noastră ne oferă aceleași satisfacții pe care le trăiesc cei pe care îi însoțim.

Un contract cu Travel Carpathia ne-a pus din nou la muncă în Făgărașul estic. A fost un tur complet, cu două nopți la observatoarele Bunea și Comisu. Nu este chiar sezonul cel mai propice pentru a fotografia animalele sălbatice, dar am reușit să vedem câte ceva și să ne bucurăm de solitudinea locurilor. La toate acestea s-a adăugat liniștea și izolarea aproape perfecte ale acestui colț din Carpați.

Cu o echipă de începători în ale traseelor nemarcate și de carpatism am parcurs în Piatra Craiului ruta clasică: Traseul Anghelide-Brâul de mijloc-Trecătoarea Termopile. Vremea ideală, canicula fiind pe ducă, și stânca uscată au creat climatul perfect care ne-a permis să admirăm detaliile acestor zone mirifice și să ne deplasăm în condiții de siguranță. Locurile spectaculoase precum canionul Anghelide, La Plăci, grota La Ulcior și multe altele ne-au încântat privirile și au rămas de neuitat pentru participanți.

Am încheiat luna lui cuptor (uneori nu s-a dezmințit această formulă!) cu o nouă excursie în Apuseni. Am revăzut locurile din precedentele ture, dar am adăugat și unele noi.

Am trecut din nou în revistă: Cetatea Trascăului, Cascada Pișoaia, Dealul Melcilor, Cascada Vânătările Ponorului (pe care am prins-o secată de această dată), Peștera lui Ionele. În plus am fost și la: peșterile Ghețarul Vârtop, Coiba Mare, Coiba Mică și pe la Izbucul Tăuz.

Bilanțul lunii mai 2022

S-a terminat primăvara cu, poate, cea mai activă lună a acestui an. Nu cred că a lipsit nicio ramură a activităților noastre.

Prima tură, chiar de 1 mai, a fost o parcurgere a extremității sudice a Pietrei Craiului, creasta Pietricica. Pe ruta: Dâmbovicioara-Vârful Pietricica-Șaua Funduri-Brusturet, am urmat potecile acestui apendice extrem de pitoresc al crestei principale. A fost o tură lungă, cu diferență de nivel mare și distanță și mai mare.

Am profitat de sfârșitul sezonului avalanșelor (cel puțin în anumite zone) și am urcat Valea Colților (la colțari și piolet) pe o zăpadă impecabilă și am coborât pe firul secundar al Văii Gălbinele. Ambele văi din Coștila s-au prezentat diferit sub aspectul calității zăpezii, dar, din fericire, am putut coborî în rapel și am scutit mult efort.

În Piatra Mare, un masiv doar în aparență mic, am traversat muntele pe ruta: Dâmbul Morii-Poteca Țiganilor-Șirul Stâncilor-Cabana Piatra Mare-Vârful Piatra Mare-Piatra Scrisă-Poiana Stânei Pietricica-Zona Cioplea. Am reîntâlnit caii de la stâna din Coada Pietrei Mari și ne-am bucurat că au rezistat cu bine iernii.

A urmat o tură scurtă, asta a fost tema. Am urcat la cabana Mălăiești și apoi la crucea din Padina Crucii. Menționăm că am lăsat un album ”România Sălbatică” la cabană pentru iubitorii de lectură.

Apoi am parcurs în trei zile apropiate același traseu, parcă pentru a-l aprofunda, dacă mai era nevoie! Urcare pe Padina lui Călineț, ieșire în Creasta Nordică și coborâre pe Canionul Ciorânga Mare-Brâul de sus-Vâlcelul cu smirdar-Vâlcelul cu fereastră.

Un clasic al Abruptului Vestic, deosebit de frumos și comod dacă prinzi zăpadă bună. La coborâre pe ultimele tronsoane am făcut rapeluri din ancorele puse tot de noi cu ceva timp înainte.

Au fost trei zile de eforturi, dar satisfacția a fost pe măsură.

Pentru a trece mai departe măcar o parte din cunoștințele și experiența noastră, organizăm episodic ture pentru familii cu copii. O așa ieșire a fost în zona Moeciu de sus-Valea Bângăleasa-Șaua Guțanu.

Cei mici au putut astfel să ia contact direct cu natura sub toate formele ei. Sperăm, de fiecare dată, ca făclia drumețiilor montane să ajungă de la noi către ei.

Ca și tura pe Pietricica și cea de mai jos se înscrie în seria traseelor de pregătire pentru Munții Atlas pe are o preconizasem la sfârșitul lunii. De data asta, am ales un alt traseu de anduranță: Bran-Culmea Clincea-Vârful Țigănești. Acest punct de peste 2200 m altitudine, este un loc de belvedere excelent către Bucșoiu, Scara și alte vârfuri înalte din Bucegi. Oferă, de asemenea, un parcurs sălbatic, tipic zonei brănene.

Pentru a rămâne, totuși, ancorați în anotimpul acesta al florilor, am organizat o nouă tură scurtă. De data aceasta în Făgăraș, zona Valea Sâmbetei-Fereastra Mare a Sâmbetei. Brândușe – pentru amatorii de flori, chilia Parintelui Arsenie Boca – pentru cei mai spiritualizați și piscurile făgărășene (Colțul Bălăceni, Slănina, Gălășescu, Cheia Bândei) pentru admiratorii de înălțimi.

A venit apoi și evenimentul mult așteptat de prietenii noștri cei mai buni.

Întâlnirea de anul acesta de Mini Border Collie Rally, în colaborare cu FPOA (Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures), a fost marcată de deschiderea poligonului de antrenament pentru câini de la The Camp, Sohodol.

O tură de drumeție marca Piatra Craiului a ocupat o altă zi însorită: Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-Cabana Curmătura. Ne-am bucurat să parcurgem fără multă zăpadă acest traseu pe care, altminteri, l-am tot făcut în această iarnă.

Ne-am reîntors la zăpadă și am parcurs Hornul Mare Mălăiești dus-întors de la cabană. Ne-am luat adio de la cornișele încă prezente, dar care dădeau vădite semne de oboseală.

Cu un grup mare de profesori de la British Council, împreună cu familiile lor și chiar cu trei câini veseli, ne-am plimbat pe traseul: Cabana Bolboci-Cheile Zănoagei-Lacul Scropoasa-Cheile Orzei și retur.

Tot în cadrul antrenamentului pentru Maroc am fost într-o lungă tură pe Vârful Suru din Făgăraș. Urcarea a fost pe Culmea Moașei, pe la cabana Suru și apoi, traversând Căldarea Găvanu, am urmat o muchie directă către vârf. Deși nu are ”decât” 2281m, Vârful Suru este izolat în vestul Făgărașului, iar traseele spre el sunt lungi și istovitoare.

Am lăsat un nou album ”România Sălbatică” la cabană pentru cei dornici de carte.

Ne-am reîntors în Bucegi, la alpinism. Am urcat uriașa vale a Mălinului și am coborât pe Valea Priponului, inclusiv pe firul inferior aflat sub Brâul Priponit.

Un traseu pe care îl parcurgem frecvent iarna sau pe zăpadă, a fost ținta noastră pentru o zi superbă de sfârșit de primăvară: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa. Nu atât oferta Leaotei este tentantă la acest traseu, cât, mai ales, priveliștea Bucegiului vestic este copleșitoare.

Din nou pentru părinți și copii am revenit în Bucegi pe ruta de traversare: Căminul Alpin-Poteca Munticelului-Poiana Coștilei-Pichetul Roșu-Cabana Diham-Gura Dihamului-Căminul Alpin. Poieni, luminișuri, peisaje spectaculoase, dar și o cabană primitoare au făcut din acest traseu lung o bucurie pentru toată lumea, cu mic, cu mare.

A venit vremea primei drumeții din luna mai pentru persoane însoțite de câini. În colaborare cu Filthy Paws Woodcrafting and Outdoor Adventures am ales Bucegii și tura: Telecabina Peștera-Valea Obârșiei-Vârful Omu 2507m-Vârful Bucura 2500m-Culmea Doamnele-Stâna din Doamnele-Telecabina Peștera. Am avut cu noi border collie și alabay, dar s-au împăcat foarte bine și au făcut senzație la Omu, toată lumea vrând să facă poze cu ei.

Pentru a nu sta pe loc am urmat un curs de trei zile de prim ajutor în caz de accidente montane (și nu numai) la SMURD Târgu Mureș.

Sezonul cald a prilejuit și prima tură alături de Conservation Carpathia. Cu doi turiști britanici, pasionați de natură, am petrecut două nopți la observatorul Bunea din Făgăraș. Tura de drumeție a fost pe Valea și Piciorul Comisu, către observatoarele Comisu I și II și Vârful Lerescu.

Am avut bucuria de a vedea seara urs și mistreț, iar pe tot parcursul zilei zeci de păsări, insecte, amfibieni, dar și flori sau peisaje grandioase.

A venit și vremea turei anului: Munții Atlas, Vârful Toubkal. Cel mai înalt munte din Africa de nord, Djebel Toubkal 4167m, a fost urcat în două zile. Prima noapte a fost la Refugiul Tamsult, iar a doua la Refugiul Toubkal (Les Mouflons). Mai sus de această tabără am întâlnit zăpadă, penitentes (ace de gheață verticale), dar și zăpadă proaspătă.

Vârful a fost atins după 5 ore de urcare, în zori. Coborârea către satul berber Imlil (Imleel) a fost pe altă rută, ocazie cu care s-a putut interacționa cu localnicii atât de primitori și ospitalieri.

Au urmat alte două zile în Deșertul Merzouga, unde cămilele au fost de bază. Noaptea în cort, apusul și răsăritul printre și peste dune, liniștea întreruptă doar de chemările păstorilor sau de muzica tribală în surdină, au completat această experiență aproape inițiatică.

Valea Dadesh cu cheile și cetățile sale, dar și cu siturile fosilifere ne-au făcut să nu uităm niciodată Marocul.

Pe plaiurile noastre am urcat pe Vârful Scara 2422m prin Valea Ciubotea și am coborât pe Culmea Țigănești-Clincea. Zăpada din zona Turnurilor ne-a pus ceva probleme, dar cu colțari am trecut în siguranță.

Am încheiat o lună foarte plină cu o plimbare cu cățeii prin Leaota, plimbare în care am admirat și primii rododendroni înfloriți. Nici chiar ploaia de la final, care ne-a udat ciuciulete, nu a șters impresia unei ieșiri reușite. Traseul a fost: Moieciu de sus-Valea Bângăleasa-Vârful Bucșa și retur.

Bilanțul lunii septembrie 2020

Se pare că luna septembrie a fost luna Făgărașului, dacă privim în urmă.

Drumeție pe cele mai înalte vârfuri din masiv sau alpinism / carpatism, într-o formă sau alta am dedicat câteva ture distincte în masiv.

Am avut parte de vreme excelentă, stabilă, tipică toamnei în cea mai mare parte a ei.

Am putut parcurge traseele de alpinism clasic:

– Muchia Nordică a Buteanului (de la Lacul Bâlea)

– Muchia Tărâței (de la Cabana Podragu)

– Muchia Podragului (de la Cabana Podragu)

– Custura Podrăgelului (de la Cabana Podragu)

– Creasta Vârtopel-Arpășel (prin Valea Fundul Caprei și Fereastra Zmeilor)

Au fost, așadar, trei muchii nordice și două tronsoane alpine din creasta principală. În ambele cazuri dificultățile au fost variate (porțiuni aeriene, posibilități precare de asigurare, diverse pasaje de cățărare, rocă friabilă), dar obiectivele au fost îndeplinite cu succes.

Tot aici am urcat vârfuri mai mari și mai mici (Negoiu, Călțun, Lespezi, Iezerul Caprei, Paltinu)

și am parcurs din nou traseul Stâna lui Burnei-Lacul Galbena-Vârful Moldoveanu-Vârful Viștea Mare-Valea Rea-Stâna lui Burnei.

Am revenit apoi mai aproape de casă, în Bucegi și Piatra Craiului pentru alpinism, dar și pentru trekking.

Traseele au fost adaptate condițiilor și s-au desfășurat după cum urmează:

– urcare pe Valea Colților – explorare Valea Hornului și Colțul Gălbenele, coborâre pe Valea Gălbenele, firul secundar

– traversarea Acelor Morarului prin Valea Cerbului cu coborâre pe Valea Adâncă

– urcare pe Brâul lui Răducu, coborâre pe Valea Seacă dintre Clăi

Piatra Craiului a fost admirată de pe traseele:

– cabana Curmătura-Vf. Turnu-Șaua Padinei Închise-Vf. Ascuțit-Țimbalele-Vf. La Om-Refugiul Grind-satul Peștera

– cabana Curmătura-Vf. Turnu-Șaua Padinei Închise-Traseul Lehmann-cabana Curmătura

Spre sfârșitul lunii am avut o colaborare cu Himalaya Travel. Am însoțit un grup de turiști în Bucegi pe traseul: cabana Padina-Peștera Ialomiței-Valea Obârșiei-Vârful Bucura Dumbravă (2501m)-Vârful Omu (2507m)-Babele-Piciorul Babelor-Cabana Padina.

File de final de toamnă

Pentru că, după 2-3 zile de iarnă, toamna a revenit în toată splendoarea ei am profitat de ocazie și ne-am întors la turele de alpinism și traseele nemarcate din Bucegi și Piatra Craiului.

Pe stâncă uscată și temperatură numai bună de cățărat am parcurs pe firele principale Valea Coștilei, Valea Colților, Valea Gălbenele (și Colțul Gălbenele) la urcare.

Coborârile au fost făcute pe Valea Scorușilor-Valea Mălinului, Valea Albă și Creasta Văii Albe-Brâna aeriană. Acestea din urmă sunt mai accesibile și pretabile la coborâre dacă echipa știe să facă rapel și este bine antrenată.

În Piatra Craiului am traversat pe Brâul de sus Hornul Închis după ce am urcat mai întâi pe Vâlcelul cu fereastră. Retragerea a fost pe Brâul Ciorânga Mare, traseu marcat acum, dar transformat dintr-unul dintre cele mai interesante brâuri din abruptul vestic al masivului. Inițial, acum câțiva ani când a fost marcat, ne-am scandalizat puțin, dar am realizat că inițiativa Parcului Național și a Salvamontului au fost inspirate pentru că oricum traseul era cvasi-frecventat și nu doar de oameni echipați și în cunoștință de cauză. Așa încât, marcajul conduce bine și te poate scuti de surprizele neplăcute pe care simpla potecă nemarcată nu și le impută.

Am avut timp și de un scurt atelier de inițiere în cățărare, ținut în Cheile Râșnoavei. Acolo au fost învățate rapelul, urcarea pe coardă și tehnici de escaladă/cățărare pe stâncă, nodurile principale din alpinism și altele.

Am incheiat sezonul de toamnă, unul dintre cele mai lungi și mai prolifice din ultimii ani, cu o parcurgere a Văii Mălinului, zona inferioară, cuprinsă între Hornul Mare de la scară (Hornul Mare Pământos) și Valea Cerbului (poteca turistică marcată). Rar străbătut, cu săritori enorme (35-40m) și verticale, slab echipat (pitoane vechi) și destul de lungi (7-8 săritori mari), traseul străbătut pe fir, fără a ocoli prin ’’zarzavatul’’ de pe coaste, depășește gradul pe care Valea Mălinului îl are oficial (Emilian Cristea etc – Bucegii. Turism-Alpinism grad 1B). Aici discutăm despre 4B cel puțin și A1 pe alocuri. Cu o coardă de 70m și una de 30m am urcat și coborât săritorile cu amenințarea ninsorii în ceafă. Care a venit exact la timp, când ajunseserăm deja jos.

De acum înainte schimbăm registrul, dar și echipamentul. Trecem la cel de iarnă și la abordarea altor trasee în care riscul de avalanșă devine o prezență continuă.

Avem în plan creste și muchii (alpinism), dar și ski de tură, ski alpin și drumeții pe rachete de zăpadă. De asemenea, vom aloca câteva zile pentru cursuri de inițiere în drumețiile și alpinismul de iarnă, dar și cunoașterii și prevenirii avalanșelor.