Cu toții observăm, criticăm, unii ne implicăm, alții nu prea, dar nu ne putem preface că nu există realitatea din Carpații noștri.
Departe de a avea răspunsurile am încercat să schițez măcar întrebările într-un haotic grupaj spontan.
De ce este atât de mult gunoi adus din zonele urbane sus pe munte?
De ce orice loc de campare “consacrat” se prezintă atât de deplorabil?
De ce la cabanele din România se chinuie să ajungă foarte mulți turiști cu scopul clar de a se distra la fel cum ar face-o în orașul sau satul din care vin?
De când am inventat particularitatea tipic carpatin-românească a cabanelor-cârciumi?
De ce, în era Decathlon-ului și a comerțului online, turiștii români sunt atât de prost echipați în continuare?
De ce mulți dintre organizatorii de drumeții sau ture montane nu iau în calcul decât numărul de plătitori?
Să fie vina comunismului care a stricat oamenii învățându-i să nu respecte spațiile comune (fie scara de bloc, fie valea glaciară) acestea fiind considerate ale statului ce trebuia sabotat cu toate resursele?
Sau poate că este mai vechi păcatul și noi, cu toții, suntem singurii vinovați (ca să parafrazez un cunoscut poet)?
Aud din ce în ce mai des în ultimii ani (anii GPS-ului și blogurilor de tot felul) turiști care răspund la întrebarea simplă “pe unde ați venit?” cu următoarea formulă: “am venit pe bandă albastră”. Dacă vrei să intri mai în amănunt întrebând “pe vale sau pe creastă?” ți se răspunde inocent: “nu știu. am venit pe bandă albastră”.
Poate părea amuzant, dar, cum orice fapt are și aspectul lui întunecat, mie mi se pare trist să nu știi pe unde ai venit. Sau, mai rău, să-ți fie egal dacă a fost o vale, o creastă sau o altă formă de relief.
- Urme de ATV pe creastă (Parâng)
- Camping ilegal la Gura Dihamului (Bucegi)
- Marcaj vandalizat pe Piciorul Pietrei Arse (Bucegi)
- Ruinele cabanei istorice Urlea (Făgăraș)
- Table și cauciucuri pe Valea Mălinului (Bucegi)
- Vestigiile ciobanilor pe Culmea Obârșiei (Bucegi)
Că se confundă termenii tehnici înțeleg pentru că orice se învață în timp, dar să nu-ți pese sau pur și simplu să ignori pe unde te-ai deplasat din punctul A în punctul B, asta mi se pare undeva între trist și foarte trist.
Se spune frecvent “trecătoare” în loc de “săritoare”, “carabină” în loc de “carabinieră”, “pilon” în loc de “piton”. Dar, repet, toate acestea sunt cumva explicabile, nimeni nenăscându-se învățat.
Dar diferența dintre turmele de oi cărora nu le pasă pe unde pasc și cei care habar nu au pe unde merg și nici nu-i interesează este că oile au instinct și experiență pe când ceilalți…
Astfel, riscul este mare de a ajunge în locuri “surprinzătoare” pentru care nu ești pregătit, nu ai echipament și de unde habar nu ai pe unde s-o apuci.
Dacă la toate astea adăugăm și ceva condiții meteo mai ostile (ceață, ninsoare) sau noapte avem condițiile create pentru un accident montan tipic.